|
|
|
Zona Hateg
Zona Hateg margineste la nord-est depresiunea intramontana a Hategului si apartine partii sud-vestice a Muntilor Sebesului. In ansamblul sedimentar al acestei zone se intilnesc depozite prealpine apartinind Permianului, si depozite alpine care, cu unele discontinuitati mai ales in zonele de margine, includ suita incepind cu Liascicul pina la Neocretdcic inclusiv (fig. 67).
Permianul. Primul termen al sedimentarului zonei Hateg este constituit din depozite grosier-detritice reprezentate prin conglomerate cu elemente de sisturi cristaline, in primul rind cuartite; pe verticala conglomeratele trec la gresii grosiere frecvent de culoare rosietica-violacee. Pe baza similitudinii litofaciale cu ceea ce se cunoaste in alte regiuni, in primul rind in zona Resita-Moldova Noua, depozitele grosiere au fost atribuite Eopermianului. In acest sens pledeaza si continutul microfloristic cu Leio-triletes gulaferus, Punctatisporites spathulatiis, Azcnotriletes micronigosus, Reticulatisporites facstus etc. Depozitele permiene se astern transgresiv si discordant peste fundamentul cristalin si se urmaresc la baza suitei sedimentare in bauzinul riului Cioclovina (v. PI. IV).
Jurasicul. Depozite jurasice au inceput sa se acumuleze dupa o inde-ilungata faza de exondare insotita de eroziune, care a acoperit intervalul Neopermian-Triasic. Adaugind si faptul ca sistemul jurasic din zona Heteg, din punct de vedere litofacial, se aseamana foarte mult cu acela din zona Resita-Moldova Noua, se poate conchide ca cele doua zone apartineau aceleasi arii de sedimentare, sau ca au avut o evolutie identica. Sistemul jurasic in zona Heteg are o dezvoltare completa, iar suita ca atare este bine deschisa in escarpamentul de deasupra pesterii Cioclovina.
Liasicul este dezvoltat in facies de Grcsten si debuteaza prin conglomerate care se dispun transgresiv peste Permian, sau direct peste sisturi cristaline; pe verticala se trece la gresii cuartoase micacee, din ce in ce mai fine, cu intercalatii de argile negricioase si cuiburi de carbuni. Din depozitele mentionate, F. Laufer a descris o flora cu Cladophlebis lolifolici, Dictyophyllum aculillobum, Pterophylhtm sp. etc, care indica virsta liasica a acestora. In acelasi sens pledeaza si continutul microflcristic cu Todis-porites minor, Coniopteris hymenopJiylloides, Neotriaslrikia sp., Classc polis torosus etc. descrisa de Sofia Luta. Depozite liasice se intilnesc In partea nord-estica a zonei de sedimentare Hateg (v. PI. IV).
Doggerul are caracter ingresiv, urmind direct peste depozitele Hasice, sau dcpasindu-le pe acestea din urma, incit diversi termeni ai serici iar. contact direct cu fundamentul cristalin. Suita Doggerului debuteaza prin grezo-calcare si calcare gresoaze, adesea slab marnoase si micacee, in grosime de 50 m. Asemenea depozite contin belemniti canalicuiati, spiculi de Rhabdo-cidaris capcoides, iar A. Mamulea citeaza Eniolium rencvieri, la care Al. Stilla adauga Astarle sublrigonum, A. rotunda, Pleuromya caudata, Honwmya gibbosa etc. Continutul faunistic indica virsta Aalcnian-Bajocian-Bathonian pentru depozitele in cauza. Suita mczojurasica se continua printr-o secventa de calcare grezoase, spatice, violacee, cu accidente silicioase, in grosime de 40 m urmate de grezocalcare micacee, glauconitice, bogat fosilifere, continind printre altele: Heciicoceras punctatum, Grossouvria cun-i-costa, Choffatia wageni, Macrocephalites sp etc, care indica o virsta mezocalloviana. Mezojurasicul se incheie printr-un pachet de 30 m de marnocalcare micacee, din care C. Boldur si Al. .Stilla mentioneaza o fauna cu Kosmoceras duncani, si Euaspidoceras perarmatum. Continutul faunistic releva ca secventa rnarnocalcaroasa micacee reprezinta trecerea de la Dogger la Malm, corespunzind Callovianului terminal si Oxfordianului timpuriu; situatia este asemanatoare aceleia din zona Resita-Moldova Noua. Depozite mezojurasice afloreaza in partea nord-estica a zonei Hateg urmarind aria de aflorare a Liasicului.
Malmul debuteaza prin partea superioara a secventei rnarnocalcaroasa micacee cu Euaspidoceras perarmatum. Urmeaza un pachet de calcare stratificate, cu silexite, identice cu acelea de pe Valea Aninei din zona Resita-Moldova Noua. Din ele provine o microasociatie cu Globochete alpina, Cly-peina sp., Thaumathoporella sp., Saccocoma sp., tintinide etc. si fragmente indeterminabile de belemniti. Se apreciaza ca secventa calcaroasa cu si-lexite reprezinta Oxfordianul superior si Kimmeridgianul inferior. Seria neojurasica se incheie cu calcare stratificate noduloase, slab argiloase si cu rare concretiuni silicioase, de culoare rosie-verzuie; din aceste calcare provin fragmente de amoniti apartinind genului Perisphinctes, de aptichi din grupul Lamcllaptychits beyrichi, si de belemniti. Pe baza continutului paleontologic si a similitudinii cu situatia din zona Resita-Moldova Noua, s-ar putea conchide ca aceste ultime calcare, noduloase, ar reprezenza Kimmeridgianul superior si Tithonicul inferior.
Dupa Tithonicul timpuriu, aria de sedimentare in care se incadra zona Hateg a devenit un bazin de acumulare favorabil dezvoltarii unei platforme carbonatice. Relatiile acesteia cu depozitele Tithonicului inferior, in sensul daca este continuitate de sedimentare sau nu, sint mai greu de precizat. Cert este ca masa de calcare masive care formeaza platforma carbonatata, arc un caracter transgresiv. Acestea depasesc formatiunile mai vechi si in cea mai mare parte se dispun direct peste fundamentul cristalin. Se mai poate presupune ca in baza calcarelor masive ar fi incluse si calcare apartinind Tithonicului terminal, situatie ce ar avea o oarecare confirmare in continutul paleontologic, dar care este insuficient de concludent.
Cretacicul. Acestei perioade ii corespund doua cicluri de sedimentare cu caractere net distincte: ciclul eocretacic caracterizat printr-o pronuntata stabilitate tectonica a bazinului de sedimentare, timp in care s-au acumulat depozite eminamente carbonatice; ciclul neocretacic caracterizat printr-o instabilitate tectonica a bazinului, cind s-au acumulat depozite predominant detritice, frecvent avind factura de flis (v. fig. 67).
Cretacicul inferior este reprezentat integral prin calcare masive orga-nogene. Ansamblul acestora este de tipul calcarelor biolititalgale, adesea cu nivele de calcare oolitice remaniate. Se apreciaza ca masa de calcare masive, pe linga Tithonicul terminal, ar corespunde si Neocomianului si Barremian-Aptianului, ultimele avind dezvoltarea cea mai larga. In sprijinul virstei neocomiene a unei parti din calcarele masive se aduce o asociatie de foraminiferc si codiacee cu Pfenderina neocomiensis, Egerella sp., Glomospira sp., iar Barremian-Aptianul este atestat de asociatia Requienia antonia, R. amonia scalaris, Toucasia carinata. Calcarele masive au o larga raspindire la est de Valea Streiului, intinzindu-se pina la bazinul Jiului de Eest. La sud de Valea Streiului se intilnesc sporadic.
Spre sfirsitul Eocretacicului, in Aptianul tirziu si in Albian, intreaga zona Hateg a fost exondata. Procesele de eroziune si alterare care au avut loc in aceasta faza au acondus la formarea si acumularea in formele negative ale paleorcliefulni carstic a unei formatiuni bauxitifere.
Cretacicul superior este predominant detritic si are dezvoltarea completa in lungul Riului Fizesti, afluent pe dreapta al Streiului.
Vraconian-Cenomanianul, ca prin termeni al ciclului neocretacic, circ caracter net transgresiv. Acesta debuteaza printr-un orizont de conglomerate poligene, urmat de gresii micacee, cu rare intercalatii de argile grezoase si cu cuiburi si vine de carbune. Gresiile micacee contin o fauna cu N crin ea caucasica, Ytruvia abbremata, Pecten acuminatus Exogyra columba, Maniellice-rasmanlelli, Puzosiasp., indicind Ccnomanianul inferior. Se apreciaza ca conglomeratele poligene subiacente ar reveni Vraconianului. Suita cenoinaniana se continua cu o secventa predominant pelitica, in grosime de 30-40 m, reprezentata in principal prin marne si marnocalcare bogat fosilifere, cu Acanthoceras rothomagense, A. cenomanensc, Calycoceras spinosum, Puzosia subplanulata, P. planulata, si o microfauna cu Rotalipora appenninica, Praeglobotruncana stephani etc. semnificativa pentru Cenonimanul mediu. Succesiunea Vraconian-Cenomanian se incheie printr-un pachet de argile grezoase si gresii argiloase din care Gr. Pop si L. Sasz mentioneaza o fauna cu Eucalycoceras pentagonum, E. gothicum, Acanthoceras withei, indicativa pentru partea terminala a Cenomanianului.
Turonianul include depozite ce urmeaza in continuitate de sedimentare peste Cenomanian, reprezentate prin marnocalcare grezoase si calcare argiloase cu Inoceramus labiatus, Callignoniccras wollgari si o microfauna cu Praeglobotruncana helvetica, P. siephani stephani, Globotmncana scime-egansi etc., urmate de gresii grosiere cuartoase, cu Globotruncana coronaia; suita turoniana se incheie cu un pachet de argile grezoase cu concretiuni sferosideritice, continind o asociatie microfaunistica cu Preaglobotruncanu helvetica, P. stephani, Globotruncana lapparenti lapparenti, G. renzi etc. care indica intervalul de trecere de la Turonian la Coniacian.
Senonianul este transgresiv si discordant fata de termenii mai vechi ai Neocretacicului. Suita senoniana debuteaza prin depozite arenitice, care pe verticala trec la un flis marnos tipic. Pe linga un exemplar de Texanites oliveti, semnificativ pentru Santonian, din depozitele mentionate, Th. Neagu a descris o bogata microfauna cu Globotrucana lapparenti lapparenti, G.fornicata, G. renzi etc., care indica Coniacian-Santonianul. In continuare se dezvolta depozite cu factura de flis grezos in grosime de 600-700 m, din care provine o fauna de Scaphiles constrictus, Baculites fuchsi, Pacy -discus levyi, Hauericeras gardeni, Inoceramus balticus, alaturi de o microfauna cu Globotruncana lapparenti lapparenti, G. fornicata, G. arcaeic, indicind pentru depozitele de flis grezos virsta Campanian-Mastrichtian timpuriu. Suita depozitelor senoniene sinorogene pare sa se incheie printr-o secventa grosiera reprezentata prin coi,glomerata si gresii grosiere continind exemplare de Actaeonella gigantea si Hippurites gosaviensis.Virsta acestora este inca disputata; in cercetarile recente sint atribuite Mastrichtia-nului inferior.
Ansamblul depozitelor neocretacice descrise au o larga raspindire la nord de Valea Streiului, intre riurile Ohaba si Fizesti, precum si spre estul zonei in regiunea Banita.
Depozite cu Actaeonella au fost identificate de I. Draghinda si pe marginea Depresiunii Petrosani, la Iscroni.
Spre sfirsitul Mastrichtianului, ca urmare a paroxismului laramic, intreg arealul in care evolua zona Hateg a cunoscut o faza de exondare si a evoluat in regim continental. In astfel de conditii s-au acumulat depozite continental-lacustre care au putut atinge o grosime considerabila. Astfel de depozite se intilnesc in jumatatea vestica a zonei Hateg, unde au fost descrise de F. Nopcsa sub numele de "stratele de Sinpetru'. Acestea au dezvoltarea clasica pe Valea Sibisel putind atinge 3000 m grosime; sint reprezentate prin conglomerate, gresii, argile nisipoase si marnoargile, adesea micacee, divers colorate (rosu, brun, verzui etc.). Stratele de Sinpetru sint bogate in resturi de chelonieni, crccodilieni si mai ales dinosaurieni, dintre care F. Nopcsa, in 1899-1902, mentioneaza: Kallokibotion bokaiidi, K. magnificum, Crocodilus aff. valcnsis, Megalosaurus pannonicnsis, M. hungaricus, Tithanosaurus dacus, Rhabdodon priscus, Stmihiosaurus transsylvanicus si prima pasare fosila gasita in Romania, Eloptcrix nopcsai. Se gasesc, de asemenea, numeroase impresuni de plante. Virsta mastrichtian terminala a stratelor de Sinpetru se deduce din compararea acestora cu depozitele cu resturi de reptile, considerate anterior, pe plan mondial, a apartine "Danianului', dar care s-au dovedit a apartine Mastrichtianului.
Cu depozitele continentale, care ar repczenta molasa tectogenezei laramice, se incheie procesul de sedimentare in aria in care evolua zona Hateg. In continuare aceasta a fost implicata in tectogenezcle rupturale postla-ramice. In structura acutala in parte constituie fundamentul imediat al unora din depresiunile posttectonicc, in primul rind a Depresiunii Hateg.
