Relatii internationale - concepte, sisteme, determinari

RELATII INTERNATIONALE - CONCEPTE, SISTEME, DETERMINARI

Geopolitica este astazi (din nou) la moda [1]. Problemele lumii contemporane au cuprindere globala, necesitand solutionari la nivel macro. Sferele sistemului social se intrepatrund ceea ce face ca, in eventualitatea unei crize, principiul dominoului sa functioneze - criza economica determina convulsii sociale si afecteaza credibilitatea guvernarii, punand sub semnul intrebarii oportunitatea functionarii acesteia din urma sub forma respectiva.

Dupa infrangerea Germaniei si Japoniei in 1945 de catre coalitia puterilor antifasciste, geopolitica a fost supusa oprobiului public. Aruncarea ei in sfera "cunoasterii interzise" a fost explicata prin faptul ca geopolitica a servit ca instrument de pregatire si justificare a politicii expansioniste initiate de Germania nazista si Japonia imperialista. Interzicerea referirilor la geopolitica a avut insa si alte motivatii. Coalitia antifascista a cautat sa elimine orice apropiere intre practicile geopolitice si intelegerile incheiate la Yalta in 1945 [2], cand au fost delimitate sferele de interes intre URSS si puterile occidentale. La randul lor, conducatorii Uniunii Sovietice aveau motivele lor de a cenzura referintele la geopolitica. Modul in care au fost trasate "frontierele interioare" intre republici si regiuni, masurile repetate de stramutare a unor populatii, ca si politicile economice desfasurate au generat intre diferitele popoare din componenta URSS conflicte mai mult sau mai putin latente de natura geopolitica, pe care Moscova nu dorea sa le faca publice, cunoscute. Totodata, pe plan extern, conducerea sovietica era interesata sa ascunda natura geopolitica a intelegerilor secrete incheiate in 1939 cu Germania (Acordul Ribbentrop-Molotov), de impartire a Europei Centrale si de Est.

In perioada postbelica, rivalitatea dintre capitalism si socialism a fost prezentata ca un conflict ideologic, trecandu-se sub tacere comportamentul geopolitic al celor doua blocuri. In fapt, dezvoltarea armelor nucleare, Razboiul Rece insusi si existenta blocurilor militare au schimbat sensibil dimensiunile problemelor de geostrategie; decolonizarea planetei, formarea unor noi state si modificarile aparute in structura economica globala au produs transformari importante in domeniul actorilor scenei geopoliticii mondiale.

Incepand cu mijlocul anilor '70 curentul se schimba [3], iar dupa 1980, termenul de geopolitica revine in spatiul public intr-o maniera din ce in ce mai insistenta [4]. Punctul maxim a fost atins in timpul evenimentelor din 1989-1990, cand echilibrul stabilit la nivel mondial intre SUA si URSS a facut loc unei faze de turbulenta globala. Geopolitica se imbogateste cu elemente care provin din actualitatea lumii contemporane: modificari ale hartii politice mondiale, aparitia de noi puteri nucleare, modificarile economice prin aparitia de noi puteri in domeniu si revendicarea importantei din partea corporatiilor multinationale, globalizarea diferitelor arii ale existentei sociale, accesul la resursele naturale deficitare.

Faptul ca geopolitica a fost relansata in tari ca SUA (de catre Henry Kissinger) si Franta (de catre Yves Lacoste), care in perioada imediat postbelica s-au dovedit a fi cele mai aprige adversare ale acestei discipline (cel putin asa cum fusese ea definita in spatiul german), denota utilitatea acestei stiinte in explicarea unor fenomene si procese noi ce nu mai puteau fi analizate cu ajutorul instrumentarului teoretic existent. Faptele de pe scena internationala au fost cele care au impus redescoperirea pragmatica a geopoliticii [5].

Cel mai adesea, geopolitica a fost si este inca prezentata ca fiind o relatie determinist-cauzala ce se instituie intre diferitele componente ale geografiei si faptele, actiunile si evenimentele politice internationale [6].

In fapt, geopolitica este stiinta care studiaza politica si actiunile unui stat, relatiile si jocul politic dintre state sau grupuri de state, intr-o arie geografica de marime variabila (de la cea nationala pana la cea globala).

Ea se raporteaza intotdeauna la stiinte precum geoistoria, geoeconomia, geocultura, geodemografia si geosocialul, geostrategia si actiunea diplomatica. Geopolitica este o stiinta de sinteza, oferindu-ne posibilitatea de a percepe lumea in globalitatea ei, de a privi intr-o maniera politica dar si militara, de a anticipa strategiile indreptate in directia mentinerii sau modificarii raportului de forta/putere la un moment dat. Din aceasta perspectiva, geopolitica trebuie abordata in relatie cu geostrategia.

Preocuparea pentru geostrategie [7] cunoaste o amploare deosebita in contextul abordarilor teoretice si actiunilor practice contemporane. Nu mai este posibil astazi sa concepi un conflict, o revolta locala sau chiar o stare de pace in afara raporturilor care leaga partile in cauza la echilibrul fortelor si intereselor in lume. Geostrategia isi manifesta si ea prezenta la diferite niveluri: national, zonal (subregional), continental (regional) si global.

Conceptul de geostrategie este inseparabil de ideea de miscare [8]. Obiectul analizei geostrategice ca strategie a statelor devine instrument de punere in actiune a fortei armate pentru infaptuirea unor interese politico-militare dictate de realizarea accesului la zone favorabile si la resurse (exista state si popoare care se simt defavorizate de mediul lor inconjurator, cum ar fi lipsa accesului direct la mare). Aceasta realitate obiectiva face ca oamenii de stat, militarii si politicienii sa aiba o sensibilitate deosebita la componenta geografica a strategiei.

Dar geostrategia nu se multumeste sa analizeze conflictele doar in functie de datele lor geografice. De asemenea, ea studiaza conditiile pacii, marile si micile echilibre care pun in discutie securitatea colectiva. Geostrategia se sprijina pe reprezentarea spatiului in termeni de conflict sau de echilibru de pace, de aici si importanta hartilor si graficelor care vin in sprijinul si in explicarea analizelor si a datelor cifrice.

Daca geopolitica spune ceea ce trebuie castigat si conservat, geostrategia spune daca acest lucru este posibil, cum si prin ce mijloace

Incercand sa sintetizam o definitie a geostrategiei, putem afirma ca aceasta:

_ este o ramura a geopoliticii, care reprezinta in principal partea militar-actionala circumscrisa unor spatii cu intinderi diferite;

_ ca teorie, analizeaza, investigheaza si anticipeaza prin propriile metode echilibrul de forte, in interiorul unui stat sau intre state, echilibru care influenteaza securitatea nationala si/sau colectiva;

_ ca instrument, asigura punerea in practica a strategiilor unui stat sau grup de state pentru realizarea intereselor politico-militare sau de alta natura (dar care au tot o determinare politica).

Reunind aceste elemente, putem concluziona ca geostrategia studiaza starea actuala si viitoare (evolutia) a factorilor ce influenteaza securitatea nationala si colectiva, fundamenteaza si aplica strategia necesara pentru indeplinirea obiectivelor stabilite de puterea politica (a unui stat sau grup de state) pentru o anumita zona geografica.

Utilitatea geostrategiei, ca metoda de intelegere si incercare de solutionare a situatiilor internationale critice, poate fi desprinsa din analiza functiilor sale:

_ functia gnoseologic-informativa: trebuie sa ofere informatii referitoare la situatia politico-militara, echilibrul de putere, jocul politico-militar intrastatal si interstatal, intr-un anumit spatiu national, zonal sau planetar la un moment dat. Trebuie sa ofere reprezentari despre stari potentiale de criza si conflicte, evolutia posibila a conflictelor, ca si despre zonele de stabilitate ale lumii;

_ functia explorativa: trebuie sa lamureasca modificari ale echilibrului de forte intr-o anumita zona a lumii, sa exploateze cu obiectivitate evolutiile geostrategice locale, regionale, instrumentate pe baza confruntarii diferitelor puncte de vedere;

_ functia teleologic-predictiva: sa ofere informatii si analize care sa ajute la proiectarea strategiilor de securitate nationala ale unui stat;

_ functia axiologica: trebuie sa evalueze si sa valorizeze sistemul de relatii existent la un moment dat. Trebuie sa ierarhizeze, in functie de valoarea lor, factorii de analiza - raportul de putere, pozitia geostrategica, resursele materiale, militare etc., in cercetarea starii de securitate si a capacitatii de aparare a unui stat in cadrul sistemului relatiilor internationale ce le influenteaza la un moment dat;

_ functia formativa: rezulta din posibilitatea geostrategiei ca disciplina de invatamant in mediul universitar civil si militar. Analizele geostrategice pot contribui la formarea unui mod rational si

realist de a percepe si aprecia evolutia relatiilor politico-militare intr-un areal geografic, pe un segment al istoriei.