|
|
|
Va inceta, oare, vreodata, Natura sa ne surprinda cu minunile ei? Probabil ca nu, de vreme ce a avut la dispozitie aproape cinci miliarde de ani pentru a se intrupa in splendori unice si inca nu a sistat procesul. Minunile naturale ale Terrei sunt aproape nenumarate, dar ne vom opri, de aceasta data, asupra cate unei singure maretii geologice a fiecaruia dintre cele sapte continente ale planetei.
Spectacolul Arcadelor, Utah, SUA, America de Nord
Parcul National Arches se afla in apropierea oraselului Moab, din Utah, in
vestul Statelor Unite ale Americii. Locul este recunoscut national si
international, mai ales prin regiunea denumita Gradina Diavolului, gratie unui
numar impresionant de arcade din piatra si gresie, formate prin eroziune. Unele
dintre aceste bolte dispar, prin erodare, pana la surpare, dar mereu unele noi
se formeaza pentru a le lua locul.
Numarul de arcade cunoscute si vizitate este estimat intre 900 si 2.000, iar
cele mai inalte se ridica pana la 88 de metri in aerul uscat al desertului din
Utah. Parcul ocupa o suprafata de 309 kilometri patrati, regiunea fiind
declarata 'monument natural' in 1929 si 'parc national' in
1971. Scobite, progresiv si constant, de nisipul purtat de vant si de rarele
furtuni desertice, de-a lungul miilor si zecilor de mii de ani, arcadele sunt o
marturie, perena si schimbatoare in statornicia ei, a dimensiunii geologice in
plina miscare a Terrei.
Desertul de Sare, Bolivia, America de
Sud
Atunci cand Neil Armstrong si Buzz Aldrin au devenit primii oameni care paseau
pe Luna, la 20 iulie 1969, una dintre primele privelisti pe care ochii lor
le-au intalnit privind in urma catre Pamant, a fost pustiul Salar De Uyuni. Pe
masura ce Pamantul se rotea, cei doi au fost probabil captivati de un petec
intins de culoare alba de-a lungul partii inferioare a Americii de Sud, pe care
l-au considerat initial o zona glaciara. Era, de fapt, desertul bolivian Salar
De Uyuni, putin cunoscut, dar intins pe o suprafata de aproximativ 8.000
kilometri patrati, acoperita de cactusi, lagune cu apa de ploaie si mai ales de
zece miliarde de tone de sare. De atunci, campul de sare a ramas un colt in
mare parte uitat, al unuia dintre cele mai izolate si inaccesibile platouri ale
lumii; o destinatie a drumetilor ratacitori catre granita chiliana, aflata la
mare departare de capitala Boliviei, La Paz.
Este o panorama unica, suprarealista, un camp alb si gol care se intainde
nemarginit. In timpul sezonului ploios, o impresionanta iluzie optica are loc,
atunci cand apa care se formeaza pe suprafata sarii reflecta exact ca o oglinda
cerul. Nimeni nu locuieste in inima acestui desert. In primul rand, nu exista
vegetatie, iar sarea otraveste orice picatura de apa de la suprafata sa. De-a
lungul platoului nu exista niciun semn de industrie sau dezvoltare, numai spre
margini siruri sporadice de colibe maronii, ale caror camarute adapostesc
familii indigene sarace, cu pielea arsa de soare, ce traiesc aici de generatii.
Totusi, la liziera platoului de sare, guvernul bolivian da cu lentoare forma
unei fabrici. Este vorba despre o mina al carei obiectiv consta in extragerea
pretiosului lichid de sub crusta de sare. Atunci cand este scos pentru prima
oara din sol, lichidul seamana cu noroiul. Insa dupa ce este lasat sub soarele
desertului, apa se evapora, lasand in urma o baie de mineral galbui, ce poate
fi usor confundat cu uleiul gros de masline: este vorba despre litiu, cel mai
usor dintre toate metalele de pe Pamant si puterea ascunsa in spatele noi
noastre vieti tehnologizate.
Ochiul Saharei, Mauritania, Africa
Cunoscuta si sub denumirea de Structura Richat, aceasta bizara formatiune
circulara, asemenatoare unui glob ocular, din tinuturile vestice ale Saharei, a
fost nestiuta la scara larga pana ce astronautii, aflati pe orbita planetei, nu
au cercetat in amanunt ceea ce parea sa fie un ochi urias care ii urmarea de pe
Pamant. Considerata la inceput craterul unui meteorit, formatiunea cu un
diametru de 50 de kilometri ar putea sa nu fie altceva decat un afloriment
stancos produs prin eroziune, sau un dom vulcanic, un artefact geologic situat
in mijlocul desertului Maur Adrar.
Cele mai noi misiuni spatiale il folosesc ca pe un punct topografic,
entuziastii aventurieri cu masini de teren il considera 'locul lor de
joaca', iar cercetatorii dezbat inca pe marginea originilor sale. Teoria
impactului cu un meteorit nu explica aplatizarea podelei
'craterului', asadar acceptata la scara larga ramane explicatia
eroziunii, care ar fi 'decojit' gradual straturile de roca, creand
actuala forma asemanatoare cu cea a interiorului unei cepe. In mod total surprinzator, exista chiar si un soi
de complex, un hotel in mijlocul Structurii Richat. Nimic luxos, dar adecvat
turistilor si calatorilor nepretentiosi care ajung prin pustiul Saharei
vestice.
Poarta spre Iad, Namaskaro, Islanda, Europa
Islanda abunda in miracole geografice imense. Trecatoarea Namaskaro, situata in
nordul Lacului Myvatn, cu cea mai fierbinte apa termala a tarii, este una
dintre ele. Traversand Muntele Namafjall, la o altitudine de 410 metri, aceasta
trecatoare gazduieste un urias crater vulcanic, populat de izvoare de aburi
vierbinti, denumite Hverarond sau Hverir. Tot aici se pot admira un numar de
furnale cu fum vulcanic, 'piscine' de noroi si vulcani noroisi, toate
parand a fierbe cu o energie nesecata. Namaskaro si-a castigat notorietatea mai
ales datorita izvoarelor de noroi sulfuros, denumite solfatare, si a izvoarelor
de abur, denumite furnale.
Desi cu greu se poate gasi un izvor de apa pura, potabila, in acest frumos sit
geotermal islandez, frumusetea si coloritul mineralelor sfideaza orice comparatie.
Dimensiunea gigantica a craterelor de noroi socheaza, iar parcare, cazare si
masa pot fi gasite in cadrul amenajarilor din apropiatul Grytubakki. Un alt
amanunt ce impresioneaza la Namaskaro este lipsa totala de vegetatie. Este o
trasatura logica a locului, dar impresioneaza. Emisiile constante de fum si
sulf au facut solul de aici steril si acid, nepotrivit intretinerii vreunei
forme de flora sau fauna. Nu trebuie neglijat potentialul nociv al acestor
substante nici asupra oamenilor. Se recomanda chiar protejarea fetei si a
nasului cu o masca sau cu o esarfa si atentie sporita la mers. Ironic, daca ne
gandim la numele sau 'racoros', Islanda este una dintre cele mai
active tari din punct de vedere vulcanic. Unul dintre cele mai puternice si
intise evenimente vulcanice din istoria modenra, cea de-a 1783-a eruptie a
sistemului vulcanic Laki a provocat moartea prin infometare a pana la 25% din
populatia Islandei si a condus la pierderea celei mai mari parti din vietatile
salbatice ale tarii.
Pestera Reed Flute, Guilin, China,
Asia
Are o vechime de peste 180 de milioane de ani si a fost descoperita in urma cu
mai bine de 1.000 de ani. Amplasata la cinci kilometri nord-vest de orasul
Guilin, Pestera Reed Flute sau Palatul de Arta Naturala este o caverna
stralucitoare si viu colorata, marcata in aproape toate itinerariile de
calatorie. Pestera si-a primit numele de la stuful crud ce ii creste la
intrare, din care oamenii obisnuiau sa confectioneze flaute si fluiere. In
interiorul acestei pesteri erodate de apa se dezvaluie lumea spectaculoasa a
unei varietati uriase de stalactite, pilastri din calcar si formatiuni stancoase
create prin depozitarea sarii din acidul carbonic.
Inundata de lumini colorate artificiale, minunea geologica redeschisa vizitelor
publicului din 1962, isi ofera spectacolul fantastic in multe variatiuni pe
parcursul celor 240 de metri pe care ii parcurge prin subteran. Vizitarea
pesterii dureaza aproximativ o ora. Si, conform obiceiului chinezesc, fiecare
formatiune de aici are o legenda sau un nume poetic, cum ar fi Palatul de
Cristal, Pagoda Dragonului, Padurea Virgina, Floarea si Muntele de Fructe.
Povestea din spatele fiecarei denumiri este mereu una fascinanta. Palatul de
Cristal al Regelui Dragon este una dintre cele mai voluminoase incaperi ale
pesterii, ce poate suporta pana la 1.000 de persoane si care a fost folosita ca
adapost impotriva raidurilor aeriene din timpul celui de-al Doilea Razboi
Mondial. Pe peretii interiori sunt gravate aproximativ 70 de inscriptii despre
care se spune ca ar fi povesti de calatorie si poeme ale Dinastiei Tang, care a
transformat la vremea sa pestera intr-un loc de pelerinaj. S-a construit,
special, in jurul pesterii, un parc cu pavilioane elegante, cu helesteuri si
poduri, plante si gradini.
Bijuteriile Diavolului, Australia
In geneza aborigenilor australieni, Sarpele Curcubeu a modelat pamantul si apoi
s-a retras intr-un punct din estul regiunii Kimberleys, unde curcubeul se
ingemaneaza cu solul, si si-a depus ouale. Acestea s-au fosilizat si au devenit
ceea ce nativii denumesc Karlukarlu, iar restul omenirii cunoaste sub denumirea
de Bijuteriile Diavolului. Datorita acestei legende, Rezervatia Bijuteriile
Diavolului are o semnificatie spirituala si reprezinta un sit sacru pentru
bastinasi.
Concret, denumirea desemneaza o colectie de pietre uriase, rotunjite si cu
tenta rosiatica, aflate in regiunea Tennant Creek a Teritoriul Nordic
australian. Este vorba despre roci din granit, de origine vulcanica, erodate cu
timpul in forma si formatiunea in care se afla astazi. Vantul, apa, temperatura
si lumina solara, toate conspira la erodare si, ocazional, chiar despica
masivele ovoide care stau, individual sau in grupuri de-a lungul uriasei
vai.Unele pietre au diametre de pana la sapte metri si toate sunt vechi de
aproximativ 1,7 miliarde de ani. Rezervatia
Bijuteriilor Diavolului acopera o suprafata de 1828 de hectare.
Turnurile de gheata de pe Muntele Erebus, Antarctica
Sute de turnuri din gheata stau semete pe varfurile de pana la 3810 m
altitudine ale Muntelui Erebus, din Antarctica. Vulcanul permanent activ este
poate singurul loc al continentului inghetat unde focul si gheata se intalnesc,
se amesteca si creeaza ceva unic, care mosteneste din trasaturile ambilor
parinti. Turnurile pot fi inalte de pana la 20 de metri si par aproape vii
atunci cand pufaie valuri de aburi si fum spre cerul Polului Sud.
O parte din aburul vulcanic ingeata pe partea interioara a furnalelor,
inaltandu-le si marindu-le. Daca turnurile de gheata din Antarctica par
desprinse din alta lume, ei bine, comparatia este foarte nimerita, deoarece
structuri similare exista pe lunile lui Marte, Jupiter, Saturn si Neptun.
Desigur, acelea nu au pinguini sau ceva asemenea lor care sa supravietuiasca in
timp ce asista la fantasticul spectacol.
DESCOPERA lumea in care traiesti!
