|
|
|
PADUREA TRIVALE - CARACTERIZARE GEO-PEDO-CLIMATOLOGICA
Natura este foarte veche, omul foarte nou pe pamant. Raportul dintre natura si om este
o problema recenta pe scara geologica.
Datorita numarului in continua crestere si mai ales prin stapanirea stiintei si a
tehnologiei, omul a devenit specie dominanta in ecosfera, putand transforma mediul,
adaptandu-1 la nevoile sale, in timp ce la celelalte specii procesul este invers - speciile se
schimba adaptandu-se la mediu.
De cele mai multe ori, vorbind despre impactul omului asupra mediului inconjurator, se
fac referiri la poluare. Efectele poluarii mediului se manifesta cel mai evident prin
modificarile conditiilor de viata, neconcordant cu insusirile sistemelor biologice.
La nivelul padurii Trivale, datorita cererii crescute a populatiei de petrecere a
timpului liber in natura, prin activitatile lor, determina direct sau indirect, modificari ale
mediului inconjurator atat la nivel atmosferic cat si la nivelul solului.
Modificarile la nivelul solului sunt resimtite si de organismele care traiesc pe
sol si in litiera, in special nevertebrate. Unele dintre cele mai cunoscute animale ale
solului, sunt, fara indoiala si artropodele, care indeplinesc o functie importanta in
circuitul trofic al ecosistemului padure.
Padurile Ocolului Silvic Pitesti, precum si ocoalele invecinate, se afla intr-o regiune
foarte populata, cu numeroase asezari industriale, printre care municipiul Pitesti, cu multe
intreprinderi mari, cu multi angajati si cu o populatie urbana numeroasa.
Rolul acestor paduri, ca generatoare si conservatoare a mediului ambient, ca paduri de
productie, dar si cu multiple functii necesare societatii, este deosebit de mare. O parte din aceste
paduri au fost zonate in vederea indeplinirii mai multor functii legate de conservarea mediului
dar si de nevoile mari ale populatiei din zona pentru turism si agrement. Pentru a constata in ce
masura zonarea functionala a acestor paduri este corespunzatoare cerintelor actuale crescute,
fata de diversele functii ale padurilor incadrate in Unitatea de Productie II a Ocolului Silvic
Pitesti, si pentru o gestionare durabila in vederea asigurarii functiilor recreativ-turistice, s-au
luat in studiu aceste paduri si se fac propuneri corespunzatoare nevoilor zonei.
Pentru aceasta analiza s-au folosit amenajamentale silvice ale Ocolului Pitesti, literatura
de specialitate privind conditiilor fizico-geografice si natura ecosistemelor forestiere din
teritoriu privind functiile padurii, structurile adecvate acestor functii, etc.
1. Situatia teritorial administrativa
Suprafata de padure ce face subiectul acestei lucrari face parte din Unitatea de Productie
II Trivale si este asezata in partea de NV a municipiului Pitesti. Aceasta unitate de productie are
o suprafata totala de 1904,7 ha, din care 1171,3 ha reprezinta padurea-parc. Se invecineaza la
sud si la vest cu Ocolul Silvic Poiana Lacului, la nord cu Ocolul Silvic Cotmeana si la est cu
Unitatea de Productie III Dobrogostea din Ocolul Silvic Pitesti.
Intreaga suprafata a Ocolului Silvic Pitesti a fost incadrata in grupa I functionala a
padurilor cu functii prioritare de protectie, astfel:
2A - Paduri situate pe nisipuri si pietrisuri cu inclinarea mai mare de 30°-4ha (sub 1%);
4A - Padurea-parc Trivale - 1171,3 ha (62%);
4I - Benzi de padure constituite din parcele intregi situate de-a lungul drumului european E81 -
598,9 ha (31%);
4K - Paduri care protejeaza obiective speciale, stabilite cu aivzul Ministerului Mediului - 77 ha
(4%);
5N - Paduri stabilite ca rezervatii pentru producerea de seminte - 53,5 ha (3%).
2. Conditii geologice
Substratul litologic este constituit dintr-un strat gros de pietrisuri levantine si aluviuni
de argila fina provenita din degradarea micasisturilor sarace in calcare din Muntii Fagaras. Pe
acest substrat s-au format solurile brune de padure cu diferite grade de podzolire.
Pe versantii vailor lipsiti de vegetatie forestiera au aparut, datorita eroziunii, regosoluri.
Pe luncile riurilor substratul litologic este constituit din aluviuni recente (nisipuri si pietrisuri),
iar solul este aluvial sau brun de lunca.
Mai trebuie precizat ca substratul litologic al regiunii s-a format in era tertiara, in etapele
levantin si neolian din pliocen.
3. Elemente geomorfologice
Fizico-geografic zona forestiera Trivale face parte din tinutul de relief al Piemontului
Getic, districtul piemontului dealurilor de nord. Terenul prezinta un relief ondulat compus din
dealuri joase cu culmi putin accentuate, vai destul de largi si zone latite sub forma de platouri.
Panta variaza ca inclinare intre 5° si 25°, panta medie si cea mai frecventa fiind de 15°.
Altitudinea variaza intre 325 m si 435 m. Expozitia generala este nordica si nord-vestica, in
detalii exista unitati amenajistice orientate in toate expozitiile. Energia de relief este de 60 m.
Reteaua hidrografica este relativ deasa si fragmenteaza terenul, determinand forme de
relief caracteristice zonei de dealuri. Principalele parauri care strabat Padurea Trivale (paraul
Bogdaneasa, paraul lui Drag, paraul Aninoasa, paraul Uiasca, paraul Grozea, paraul Bisericii,
paraul Trivale) sunt in majoritatea lor afluenti de dreapta ai paraului Bascov, ce strabate
extremitatea nordica a teritoriului studiat.
Regimul hidrologic al acestor cursuri de apa este inconstant in timpul anului, ele avand
apa multa numai in cazul precipitatiilor abundente si topirii zapezilor. Pe platouri apa freatica se
afla la adancime mare fiind inaccesibila arborilor. In lunci si terase apa freatica este la adancimi
variate (4-10m).
4. Climatul
Din punct de vedere climatic general, Padurea Trivale se afla situata in provincia
climatica D.f.b.x., dupa Käppen, sau in districtul Bp6, dupa monografia geografica a
tarii noastre. Acesta este climatul stejarului, respectiv clima Subcarpatilor Sudici si a
Podisului Getic, si se caracterizeaza prin anumite elemente de natura meteorologica care
favorizeaza folosirea padurii pentru recreere in diferite anotimpuri.
4.1. Regimul termic al aerului
Datele referitoare la regimul termic al aerului, preluate de la statia meteorologica Pitesti,
pentru anul 2006 sunt centralizate in tabelul urmator:
Din tabelul de mai sus se pot desprinde caracteristicile termice care definesc climatul
local: temperatura medie anuala 9,8°C, maxima absoluta 39,2°C, minima absoluta -27°C si
amplitudinea absoluta 66,2°C, valori caracteristice zonei de deal unde este situata statia
meteorologica Pitesti.
Temperatura medie lunara, asa cum reiese din tabel, este pozitiva in lunile noiembrie si
decembrie. Maxima absoluta lunara (39,0°C) inregistrata in luna iulie sugereaza verile fierbinti
cand umbra paduri este o adevarata binefacere pentru oameni. Masivele forestiere contribuie la
reducerea valorilor de temperatura in zilele calduroase; pulsul se rareste cu pana la 8 - 10 batai
pe minut; temperatura pielii scade si, datorita faptului ca la suprafata frunzelor si tulpinilor are
loc procesul de transpiratie, omul nu mai capteaza caldura suplimentara ci, dimpotriva, el insusi
o elimina.
Se poate aprecia, de asemenea, ca numarul zilelor de vara este destul de mare, indicand
o stare buna a vremii, deci numeroase si placute ocazii de plimbare prin padure.
Avand in vedere ca temperaturile medii pe anotimpuri: iarna -0,9°C, primavara 2,9°C; vara
20,0°C, toamna 10,5°C, nu sunt restrictive, se poate afirma ca toate anotimpurile sunt favorabile
deplasarilor in padure.
Daca tinem cont ca primavara ultimul inghet se produce intre 20 martie si 2 aprilie, iar
toamna primul inghet are loc in octombrie, putem aprecia ca perioada cu temperaturi peste 0°C
este lunga, lucru pozitiv din punctul de vedere considerat.
4.2. Nebulozitatea
Nebulozitatea la statia meteorologica Pitesti
(altitudinea 307m) anul 2006
Nebulozitatea se apreciaza vizual pentru toata bolta cereasca si se exprima dupa
sistemul zecimal. Aceasta caracteristica climatica este importanta pentru ca stratul noros este
sursa precipitatiilor, reduce in timpul zilei intensitatea radiatiei solare la suprafata pamantului,
iar noaptea produce modificari in temperatura solului si aerului. Aceste modificari influenteaza
direct unele procese fiziologice ale animalelor de pe sol.
Se poate observa ca numarul zilelor cu cer acoperit scade puternic catre luna august,
cand atinge valoarea minima (3.9). Desi numarul zilelor cu cer acoperit este mare (132 zile), in
lunile de vara predomina zilele cu cer senin. In ansamblu, pe an, asemenea zile reprezinta
aproape o treime din cele 365 de ale anului.
Se poate deci trage concluzia ca nebulozitatea nu influenteaza negativ posibilitatile de
deplasare in padure. ea avand valori si stari absolut normale.
4.3. Regimul precipitatiilor
Precipitatiile constituie una dintre cele mai importante caracteristici ale climei si una din
verigile principale ale circuitului apei in natura.
Din acest tabel rezulta ca la Statia meteorologica Pitesti cantitatea medie anuala de
precipitatii este de 700 mm, iar cantitatile lunare prezinta o crestere din lunile de iarna catre cele
de primavara si vara. Astfel, luna mai inregistreaza cel mai mare numar de zile cu precipitatii:
12, iar cantitatea maxima in 24 de ore apartine lunii iulie (133.0 mm). Se poate deci aprecia ca
in zona considerata cantitatea cazuta in timpul anului este suficienta pentru vegetatia forestiera,
regimul pluviometric fiind relativ bine repartizat in perioada de vegetatie ca si in afara acesteia.
De aici rezulta faptul ca arborii, neducand lipsa de apa, vegeteaza bine din acest punct de vedere
si deci privitorul poate beneficia de un peisaj de un verde viguros in tot timpul sezonului de
vegetatie.
Precipitatiile sub forma de zapada se produc incepand din luna octombrie - noiembrie
si pana in martie - aprilie. Acoperirea nu este insa continua in aceasta perioada. Trebuie
subliniat ca in ultimii ani iernile au devenit mai blande, iar precipitatiile sub forma de zapada
mai rare si mai putin abundente.
4.4. Regimul eolian
La Pitesti predomina vanturile din NV (19,5%). Viteza vantului creste in general iarna,
cand centrele de presiune si temperatura sunt mari. Cu toate acestea, cea mai mare viteza medie
anuala a vantului inregistrata a fost de 2,3 m/s, pentru vanturile din E si SE, cat si pentru cele
de NV. Viteza cea mai mica inregistrata se refera la vanturile de N si NE, lucru explicabil,
deoarece zona la care ne referim este protejata din aceasta directie de crestele inalte ale
Carpatilor Meridionali.
5. Tipuri de sol
Situatia solurilor din cadrul Padurii Trivale, pe clase, tipuri si subtipuri, precum si
suprafata ocupata de acestea in cadrul unitatii de productie, este data in tabelul de mai jos. Din
analiza datelor din tabel se constata ca cele mai raspandite soluri Trivale sunt: solurile brune
luvice pseudogleizate 763,0 ha (40%). Aceste soluri s-au format sub padurile de gorun sau fag,
ori amestecuri intre acestea, bine incheiate si cu specii ierboase acidofile.
Prezinta proprietati fizice, chimice si de troficitate inferioara solurilor brune
argiloluviale, impreuna cu care sunt raspandite. Aceste soluri au structura grauntoasa in
orizontul superior, aeratie slaba, humus cca 2%, calitatea humusului este inferioara, gradul de
saturatie in baze poate cobori sub 50%, iar pH-ul sub 5, aprovizionarea cu substante nutritive si
activitatea microbiologica sunt medii spre inferioare.
-solurile brune eumezobazice tipice 773,2 ha (40%). Aceste soluri s-au format sub paduri de
gorun, fag-gorun, fag. Datorita insusirilor favorabile au o fertilitate naturala buna, textura
mijlocie (lutoasa sau luto-prafoasa), structura este slab-moderat dezvoltata, are aeratie
favorabila, continutul de humus 2-4%, gradul de saturatie in baze ridicat (60-85%), reactia slab
acida (pH-ul ~ 6,2), aprovizionarea cu substante minerale relativ buna.
Bibliografie
1. Gava, R., 2003, Solul - un organism viu, care trebuie protejat. in rev.Ecos, nr
15, p. 94-95, Pitesti.
2. Geambasu, N. 1990, Starea actuala a padurilor din Romania in "Mediul
inconjurator', voi. I, nr.2, Bucuresti.
3. Giurgiu, V., 1995, Conservarea si ameliorarea diversitatii biologice a
padurilor, in Protejarea si dezvoltarea durabila a padurilor Romaniei, Ed.
Arta Grafica, Bucuresti.
4. Pora, E., 1975, Omul si natura, Ed. Dacia, Cluj- Napoca.
5. Stugren B., 1975, Ecologie generala, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti.
6. Schiopu, D., 1997, Ecologia si protectia mediului, Ed. Didactica si
pedagogica, Bucuresti.
7. Turlea, S., Muresan, E.,1989, S.O.S. Natura in pericol!, Ed. Politica,Bucuresti.
8. Udreanu, S., 1988, Probleme ale combaterii poluarii solului, in vol. Ecologie si
protectia ecosistemelor.
9. Waillwork, S.A., 1970, Ecology of soil
animals, Ed. Mc
Grow-hill,
