Probleme fundamentale privind protectia mediului - protectia juridica a solului si a subsolului

PROBLEME FUNDAMENTALE PRIVIND PROTECTIA MEDIULUI PROTECTIA JURIDICA A SOLULUI SI A SUBSOLULUI

Definitia notiunii de mediu

Cu privire la mediu exista o varietate de definitii cu numeroase consecinte si implicatii asupra dreptului mediului.

Termenul de mediu a izvorat din cuvantul englez 'environement', care a fost preluat in limba franceza sub forma 'l'environnement' iar apoi in limba germana si in alte limbi, desemnand spatiul ce inconjoara omul, ambianta naturala a tuturor vietuitoarelor.

In documentele internationale nu exista o definitie foarte clar formulata cu privire la mediu, iar legislatiile interne ale statelor confera acestui concept semnificatii si dimensiuni diverse, pornind de la definitii partiale si pana la definitii mai globale.

Din analiza legislatiilor nationale se contureaza mai multe moduri de abordare juridico - legala a termenului de mediu.

Notiunea de mediu este considerata ca fiind o notiune fundamentala si cuprinzatoare prin care se intelege lumea vie si cea neinsufletita, in principiu, aproape tot ce inconjoara omul.

Notiunea de mediu sta la baza ecologiei ca stiinta, definita de biologi ca fiind 'studiul relatiilor complexe, directe sau indirecte, dintre animale si mediul lor organic si anorganic'.

Ecologia este definita in doctrina de specialitate ca fiind stiinta ecosistemelor si a relatiilor dintre acestea, cu rol in stabilirea de legaturi intre societatea umana si mediu.

Legea protectiei mediului nr.137/1995, republicata , in 2000, defineste mediul in anexa nr. I, ca fiind 'ansamblul de conditii si elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul si subsolul, toate straturile atmosferice, toate materiile organice si anorganice, precum si fiintele vii, sistemele naturale in interactiune cuprinzand elementele enumerate anterior, inclusiv valorile materiale si spirituale'.

Asadar, prin mediu se inteleg ansamblul factorilor fizici, chimici, biologici si sociali, care in stransa corelatie si interactiune influenteaza echilibrul ecologic. Echilibrul ecologic reprezinta acel raport existent intre elementele componente ale mediului (factorii de mediu), aflate in interactiune cu conditiile de mediu, raport care este relativ stabil.

Un rol deosebit de important in fundamentarea notiunii de mediu l-au avut alaturi de dispozitiile legislative, doctrina si jurisprudenta.

Notiunea de mediu (biologic, geografic si sociologic) este greu de definit, fapt ce a avut drept consecinta o diversitate a contiuntului definitiilor date in acest sens. Pornind de la realitatea dupa care notiunea de mediu are 555j97f atat o valoare teoretica cat si practica, s-a incercat in doctrina o grupare a definitiilor stiintifice pornind de la o serie de elemente comune cum ar fi: viata si calitatea vietii, fiinta umana etc.

Alte definitii ale mediului sunt grupate in functie de definitiile ce se regasesc la nivel constitutional, in legislatiile nationale, iar o alta grupare rezulta din documentele unor organisme si organizatii internationale.

Dreptul comunitar prevede ca mediul cuprinde omul, fauna si flora, solul si subsolul, aerul si apa, climatul si peisajul, interactiunea dintre toti acesti factori, precum si bunurile naturale si patrimoniul cultural. Conceptul juridic si doctrinar actual al mediului are un caracter dinamic, incluzand in compunerea sa atat elementele naturale cat si cele artificiale, ansamblul de factori ce actioneaza asupra intregii societati.

Mediul este un sistem ce are o anumita stuctura, functie si functionare, ce asigura viata si dezvoltarea societatii, reprezentand conditia existentei acesteia.

Pentru ca mediul sa fie capabil sa influenteze pozitiv viata, este necesar ca acesta sa fie sanatos, frumos si civilizat.

RASPUNDEREA JURIDICA

Reglementarile cu caracter general in materia mediului, dispun ca nerespectarea sau incalcarea prevederilor acestora atrage raspunderea civila, contraventionala sau penala, dupa caz. Astfel, se pot stabili si formele raspunderii juridice pentru nerespectarea interdictiilor sau obligatiilor cu privire la ariile protejate sau monumentelor naturii.

Raspunderea contraventionala, este forma de raspundere juridica ce intervine cel mai frecvent in situatia nerespectarii regulilor privitoare la protectia acestor factori naturali de mediu. Amintim in acest context:

- neasigurarea de catre autoritatile administratiei publice locale a informatiei agentilor economici, a populatiei si a turistilor cu privire la existenta in zona de arii protejate si monumente ale naturii;

- neluarea masurilor de interdictie a accesului in zonele protejate a vehiculelor, de catre administratorii acestora;

- nerespectarea de catre detinatorii cu orice titlu a statutului suprafetelor limitrofe ariilor protejate si monumentelor naturii;

- culegerea, detinerea, comercializarea de plante si animale declarate monumente ale naturii;

- desfasurarea, in zonele protejate, de activitati fara acord sau autorizatie de mediu etc.

Sanctiunea ce se aplica pentru astfel de fapte este amenda contraventionala, al carui cuantum se actualizeaza prin hotarari de guvern.

In afara contraventiilor stabilite prin art.83 din Legea nr.137/1997 si prin dispozitiile Ordonanta de Urgenta nr.236/2000, Legea nr.82/1993 prevede la art.12, un numar de 34 de fapte contraventionale la regimul Biosferei Delta Dunarii.

Raspunderea penala, intervine in cazul savarsirii de fapte contraventionale in astfel de conditii incat, conform legii penale, constituie infractiuni. Sanctiunile ce se aplica in astfel de cazuri sunt amenda penala sau inchisoarea.
Raspunderea civila, intervine atunci cand prin fapta ilicita savarsita se cauzeaza un prejudiciu patrimonial, ce trebuie reparat; problema raspunderii reparatorii pentru pagubele ecologice produse se solutioneaza conform principiului 'poluatorul plateste'; raspunderea este obiectiva, independent de culpa; raspunderea este solidara, in cazul pluralitatii autorilor.

PROTECTIA JURIDICA A SOLULUI
(A TERENURILOR AGRICOLE) SI A SUBSOLULUI

1. CONSIDERATII PRIVIND PROTECTIA JURIDICA A SOLULUI

Necesitatea protectiei juridice a solului. Modalitati de protectie1
Solul este o componenta importanta si esentiala a biosferei, avand o ecologie vulnerabila la influentele negative naturale (inundatii, furtuni, contaminare, poluare atmosferica) sau artificiale asupra sa. Poluantii acumulati in sol pot tulbura puternic echilibrul ecologic al acestuia, cu consecinte negative asupra mediului.
Poluarea solului este rezultatul actiunilor ce produc degradarea solului (fizica, chimica, biologica), afectand negativ capacitatea sa bioproductiva. Sursele de poluare a solului sunt: emisii din procese tehnologice, pesticidele, deversarile de petrol, rezidurile industriale si deseurile menajere, exploatarile de resurse minerale etc. Poluarea solului este un proces complex reprezentat de acele fenomene negative care prin efectul lor duc la degradarea si distrugerea functiei sale ca suport si mediu in acelasi timp.

Principalele efecte ale poluarii solului sunt:

- acidificarea solului;

-diminuarea rezervei de humus;

-deficitul unor microelemente;

-deficitul sau excesul potential de umiditate;

-eroziunea si saraturarea solului;

-contaminarea cu agenti patogeni, pesticide etc.

Efectele poluarii solului se pot manifesta direct sau indirect, putand avea caracter imediat sau pe termen lung.

Datorita multiplelor forme de poluare la care este expus, a intinderii sale limitate, a importantei in asigurarea perenitatii ecosistemelor terestre, a resurselor de hrana pe care le detine si le ofera, dar si a unei mari perioade de timp necesare pentru formarea unui nou strat de sol, sunt necesare mijloace complexe si variate pentru protectia solului, masuri adecvate de gospodarire, conservare, organizare si amenajare a terenurilor.

Solul este in stransa interdependenta cu subsolul si cu celelalte ecosisteme terestre, fiind supuse atat regulilor comune de protectie, cat si celor specifice, impuse de caracteristicile si particularitatile fiecaruia.

Reprezentand un patrimoniu indispensabil supravietuirii, protectia si refacerea acestuia este deosebit de importanta si necesara. Protectia solului presupune urmatoarele tipuri de activitati.:

- activitati de imbunatatiri funciare, care se adreseaza de regula, poluarii naturale;

- activitati de prevenire si combatere a poluarii solului, ce se adreseaza, in special, poluarii antropice.

In scopul protectiei solurilor, legislatia in vigoare stabileste o serie de obligatii pentru detinatorii de terenuri cu orice titlu, protectia juridica fiind considerata mijlocul cel mai eficient de conservare si ameliorare a calitatii acestora.

Protectia juridica a terenurilor are ca scop atat protectia cantitativa (folosirea completa si pastrarea destinatiei acestor terenuri, a fertilitatii lor, etc), cat si protectia lor calitativa (executarea de lucrari de conservare si ameliorare a solului pe baza de studii si proiecte, prevenirea si inlaturarea degradarii calitatii fizico-chimice si biologice).

Protectia juridica calitativa si cantitativa a solului este parte componenta a protectiei juridice a mediului, fiind o problema de interes atat public, cat si privat, ce se realizeaza mai ales prin stabilirea de obligatii legale pentru orice detinator de teren, care va executa lucrarile de protectie si ameliorare a solului fie prin forte proprii, fie cu aportul unitatilor specializate.

Dispozitiile constitutionale (art.46) consacra o obligatie generala pentru detinatorii de terenuri cu orice titlu si pentru autoritatile publice, de intocmire de studii si proiecte de lucrari de protectie si ameliorare a calitatii solului, dar si executarea acestora.

Legea privind protectia mediului cuprinde dispozitii care prevad obligatia pentru toti detinatorii de terenuri de protectie a solului, subsolului si ecosistemelor terestre prin masuri de gospodarire, conservare si amenajare a teritoriului complexe si adecvate.

Terenurile degradate si neproductive (cu eroziune, cu exces de umiditate, pietris, bolovanis, nisipoase, saraturile, terenurile acide, cu deseuri, etc.) care si-au pierdut, total sau partial, capacitatea de productie, sunt supuse unui program de recuperare si ameliorare.2

Solul poate fi protejat si ameliorat prin lucrari de imbunatatiri funciare3, sub forma de constructii hidrotehnice, lucrari de prevenire si inlaturare a secetei, inundatiilor, umiditatii excesive, eroziunii, etc., in scopul imbunatatirii cpacitatii de productie a terenurilor neproductive. Aceste lucrari se executa in corelare cu lucrarile de gospodarire a apelor, de amenajare a teritoriului, in acord cu interesele proprietarilor de teren.

Pentru ca regimul juridic al solului sa fie reglementat eficient, printr-o legislatie adecvata, in scopul protectiei si imbunatatirii calitatii sale, este necesar a se lua in considerare particularitatile specifice ale terenurilor.

RAPORTUL JURIDIC DE PROTECTIE A TERENURILOR AGRICOLE

1. Parte componenta a fondului funciar, terenurile cu destinatie agricola sunt alcatuite din:
- terenuri agricole productive (arabile, vii, livezi, pasuni, fanete, sere, solarii);
- terenuri cu vegetatie forestiera - pasuni impadurite, terenuri ocupate cu constructii si instalatii agrozootehnice, amenajari piscicole, de imbunatatiri funciare, drumurile de exploatare agricola, platforme si spatii de depozitare pentru produse agricole;
- terenuri neproductive (ce pot fi amenajate si folosite pentru productia agricola).

Mijloacele juridice de protectie privesc atat terenurile agricole productive, cat si cele neproductive. Acestea constau in:

- interdictia de a le schimba destinatia agricola, cu exceptia cazurilor si conditiilor prevazute de lege;

-interdictia de a desfasura activitati poluante, etc.

2. Atributiile subiectelor raportului juridic de protectie a terenurilor agricole

Subiectele acestor raporturi juridice sunt: statul, organele statului si detinatorii de terenuri cu orice titlu. Statul, ca subiect al raporturilor juridice de protectie a terenurilor agricole, urmareste realizarea unei protectii cantitative si calitative a acestora, indeplinind in acest sens urmatoarele atributii:

- stabileste cadrul legislativ de protectie a terenurilor agricole;

- organizeaza evidenta acestor terenuri si stabileste sistemul de monitorizare a calitatii solului;

- controleaza respectarea prevederilor imperative ale legii de catre detinatorii de terenuri agricole;

- stabileste procedura de autorizare privind probleme de protectia mediului;

- asigura respectarea obligatiilor asumate pe plan international in domeniul cooperarii in materie;

- sprijina realizarea lucrarilor de protectie si ameliorare a solului, suportand partial sau total cheltuielile, in limita alocatiilor bugetare alocate.
Protectia cantitativa a terenurilor agricole are ca scop folosirea completa si eficienta, precum si pastrarea destinatiei lor economice. Pentru a se evita reducerea fondului funciar agricol, scoaterea din circuitul agricol (temporar sau definitiv) este admisa numai in cazuri justificate si exceptionale, conform legii.

Protectia calitativa a terenurilor agricole are ca scop pastrarea potentialului productiv al acestora, prevenirea si inlaturarea degradarii calitatilor fizico - chimice si biologice, precum si imbunatatirea calitatii solului terenurilor agricole.

Art. 50 din Legea privind protectia mediului stabileste in sarcina autoritatilor centrale pentru agricultura si silvicultura obligatia de a tine evidenta terenurilor degradate, improprii pentru productia agricola, de a indruma si controla lucrarile de imbunatatiri funciare, de a acorda asistenta tehnica de specialitate pentru lucrarile de imbunatatiri funciare, elaborand reglementari privind mentinerea si ameliorarea calitatii terenurilor, conservarea biodiversitatii si habitatelor naturale.

Detinatorii de terenuri cu orice titlu au stabilite prin lege6, in scopul asigurarii protectiei calitatii solurilor, urmatoarele obligatii:

-sa previna deteriorarea calitatii solurilor;

- sa respecte conditiile stipulate in acordul/autorizatia de mediu pentru lucrarile de amplasare, construire si punere in functiune a obiectivelor de orice fel, precum si pentru schimbarea destinatiei terenurilor;

- sa nu arda vegetatia ierboasa, stuful, tufarisurile, fara autorizatie eliberata de autoritatea de mediu competenta;

- sa respecte toate prevederile legii privind protectia terenurilor.

Controlul respectarii reglementarilor privitoare la protectia si conservarea, precum si la folosirea judicioasa a solurilor, subsolurilor, ecosistemelor terestre se organizeaza si se exercita de autoritatile pentru protectia mediului, sau dupa caz, de alte autoritati ale administratiei publice competente.

Un rol deosebit de important in privinta protectiei juridice a terenurilor agricole il reprezinta normele juridice8 care reglementeaza imperativ aspecte legate de: folosirea temporara sau definitiva a terenurilor in alte scopuri decat productia agricola, amplasarea constructiilor de orice fel pe terenuri agricole din extravilan, scoaterea definitiva din circuitul agricol a terenurilor agricole din extravilan, scoaterea temporara a terenurilor agricole din productia agricola pentru realizarea lucrarilor de imbunatatiri funciare, de remediere a unor deranjamente la liniile de telecomunicatii, executarea de lucrari de organizare si amenajare a teritoriului, etc.

RASPUNDEREA JURIDICA PENTRU NERESPECTAREA DISPOZITIILOR DE PROTECTIE JURIDICA A TERENURILOR AGRICOLE

1Consideratii privind formele raspunderii juridice
incalcarea normelor juridice referitoare la protectia terenurilor agricole de catre destinatarii acestora, atrage raspunderea contraventionala, civila, penala sau raspunderea speciala.

Destinatarii normelor legale privind protectia juridica a trenurilor agricole sunt cele 3 categorii de persoane, respectiv: autoritatile publice, detinatorii de terenuri agricole cu orice titlu, alte persoane fizice sau juridice.

1.1. Raspunderea contraventionala intervine in cazul savarsirii faptelor calificate de legiuitor ca fiind contraventii. Sanctiunea contraventionala este, de regula, amenda contraventionala, care reprezinta suma de bani pe care contravenientul este obligat s-o plateasca, suma care se actualizeaza anual prin hotarari de guvern.
Art. 88 din Legea nr. 18/1991, republicata, stabileste contraventiile ce se savarsesc in legatura cu evidenta, protectia, folosirea si ameliorarea terenurilor agricole. incalcarea dispozitiilor art. 52 din Legea nr. 137/1995, prin fapte contraventionale, atrage raspunderea contraventionala. Sunt de asemenea contraventii la normele privind proiectarea, executarea, intretinerea, exploatarea, repararea si protectia amenajarilor de imbunatatiri funciare, faptele ce intrunesc aceste conditii, prevazute de art. 31 din Legea imbunatatirilor funciare nr.84/1996.

1.2. Raspunderea penala intervine in situatia savarsirii de fapte penale ca urmare a incalcarii dispozitiilor legale referitoare la protectia si ameliorarea terenurilor agricole. Sunt considerate infractiuni, in temeiul dispozitiilor art. 84-87 din Legea fondului funciar urmatoarele fapte:

- distrugerea si degradarea terenurilor agricole, a imprejmuirilor;

- acestora, a culturilor agricole si a lucrarilor de imbunatatiri funciare;

- ocuparea fara drept, total sau partial, a terenurilor agricole, precum si refuzul de a elibera terenul astfel ocupat;

- mutarea sau distrugerea semnelor de hotar;

- utilizarea de pesticide si ingrasaminte chimice in zonele si cu mijloacele interzise.
1.3. Raspunderea civila intervine in cazul in care, printr-o fapta ilicita (contraventie sau infractiune) s-a cauzat un prejudiciu patrimonial, situatie in care autorii acestuia sunt obligati sa suporte pagubele cauzate, si dupa caz, sa restabileasca situatia anterioara. Art. 81 din Legea privind protectia mediului instituie regula raspunderii civile obiective, astfel 'Raspunderea pentru prejudiciu are caracter obiectiv, independent de culpa', regula prin care se materializeaza principiul de dreptul mediului 'poluantul plateste'.

1.4. Raspunderea speciala este o raspundere de dreptul mediului9, ce intervine in situatiile in care s-a incalcat o obligatie legala de catre subiectele participante la un raport juridic de dreptul mediului si atrage o sanctiune specifica. Aceasta se aplica, de regulam pe langa celelalte forme de sanctionare juridica. Amintim in acest context
- pierderea dreptului de folosinta asupra terenului agricol de catre detinatorii cu titlu de folosinta, in cazul in care nu s-a asigurat cultivarea si protectia acestuia;
- pierderea dreptului de a li se mai aproba scoaterea de terenuri din productia agricola titularilor lucrarilor de investitii sau de productie care nu si-au indeplinit obligatiile de redare in folosinta agricola in conditiile stabilite de lege, a terenurilor agricole astfel acordate;

- plata de taxe legale pentru diferite tipuri de activitati, etc.

PROTECTIA JURIDICA A SUBSOLULUI

1. Notiune si temei legal

Subsolul reprezinta spatiul fizic de sub sol, alcatuit din totalitatea formatiunilor geologice accesibile lucrarilor de cercetare si prospectiuni geologice.10 Compozitia chimica a subsolului influenteaza starea de fertilitate a stratului superior al pamantului, al solului.

Datorita insusirilor sale, a resurselor naturale, a bogatiilor pe care le cuprinde, cu rol deosebit asupra dezvoltarii generale a societatii, se impune protejarea subsolului prin toate mijloacele, inclusiv cele juridice, care sunt cele mai eficiente. Este necesara o protectie a resurselor naturale, o gestiune durabila a acestor materii prime printr-o exploatare si o explorare eficienta.

Datorita legaturii organice dintre sol si subsol, regimul lor juridic si protectia lor sunt reglementate de multe ori in acelasi context.

Primul text legal cu privire la exploatarea si protejarea resurselor subsolului il reprezinta Legea minelor din anul 1894 (modificata si completata in 1906 si 1913), ce cuprindea dispozitii in legatura cu protectia zacamintelor miniere. Prin Constitutia din 1923, zacamintele si bogatiile subsolului au fost declarate proprietatea exclusiva a statului. A urmat apoi Legea minelor din 1924, Legea nr.9/1973 privind protectia mediului, care a stabilit reglementari stricte privind protectia subsolului, a zacamintelor si a resurselor sale.

Constitutia Romaniei din 2003 dispune in art.136 alin.3 ca toate bogatiile de interes public ale subsolului sunt obiect exclusiv al proprietatii publice, stabilind in sarcina statului obligatia de a asigura exploatarea rationala a resurselor naturale in concordanta cu interesul national. Capitolul VI din Legea nr.18/1991 republicata, cuprinde dispozitii ce reglementeaza regimul juridic al subsolului si protectia sa juridica.

Prin Legea petrolului nr. 134/199511 s-a instituit regimul juridic al explorarii si exploatarii petrolului in tara noastra fiind stabilite si reguli de protectie a solului si subsolului.

Legea nr. 137/1995 prevede in art. 48 obligatia generala pentru toti detinatorii, indiferent de titlu, de a proteja solul, subsolul si ecosistemele terestre, iar alte dispozitii stabilesc supunerea la un regim de protectie a resurselor naturale ale subsolului, instituind obligatii in sarcina celor ce le prospecteaza sau le exploateaza.
Facand parte din categoria bunurilor domeniului public, subsolul se bucura de o protectie deosebita, in scopul prevenirii poluarii sale, a diminuarii resurselor si bogatiilor sale, a protectiei cantitative si calitative utilizandu-se instrumente juridice bogate si variate.

Dispozitiile constitutionale stabilesc ca subsolul este domeniu public12, bunurile sale sunt inalienabile, iar protectia subsolului este o problema de interes public si privat.

2. Protectia juridica a subsolului

Explorarea si exploatarea subsolului si a resurselor sale naturale trebuie sa se faca in interesul intregii societati. Subsolul, bogatiile si resursele sale naturale, fiind supuse degradarii si poluarii, impun necesitatea luarii unor masuri de protectie juridica corespunzatoare.

Autoritatea publica centrala pentru protectia mediului stabileste:

- reglementarile corespunzatoare protectiei calitatii subsolului;

- procedura de autorizare a lucrarilor de exploatare, prospectare si extractie de zacaminte ale subsolului;

- reglementari privind refacerea subsolului afectat (natural sau artificial).
Organele de stat au o serie de atributii in legatura cu protectia subsolului, astfel:

- sa tina evidenta tuturor resurselor subsolului, a lucrarilor de extractie si prelucrare;

- sa monitorizeze lucrarile de exploatare si prospectiuni geologice;
- sa stabileasca procedura de autorizare a lucrarilor de exploatare si explorare a subsolului;

-sa stabileasca reglementari privind protectia subsolului.
Persoanele fizice sau juridice care prospecteaza sau exploateaza bogatiile subsolului sunt obligate:

- sa solicite si sa obtina acordul/autorizatia de mediu si sa-i respecte prevederile;

- sa refaca terenurile afectate ca urmare a activitatilor desfasurate, aducandu-le la parametrii productivi si ecologici naturali;

- sa ia masurile preventive privind poluarea mediului si cauzarea de prejudicii ecologice cu ocazia efectuarii lucrarilor de exploatare si explorare a subsolului;

- sa anunte autoritatile competente despre orice situatii accidentale de natura sa puna in pericol ecosistemul terestru.

Incalcarea normelor juridice de protectie a subsolului ca urmare a neindeplinirii obligatiilor legale sau savarsirea de fapte interzise in materie, de catre toti utilizatorii subsolului, atrag dupa caz raspunderea juridica contraventionala, penala sau civila