|
|
|
Masivele de granitoide prehercinice
O caracteristica a sisturilor cristaline prehercinice din domeniul danubian o constituie asocierea acestora cu numeroase masive de granitoide sin-sau tardicinematice. Granitoidele sint fie concordante cu sisturile cristaline, fie discordante si apar cu forme eliptice sau alungite. Altele au forma de dom sau prezinta contur neregulat (v. PI. IV).
Unele masive au fost puternic erodate incit afloreaza nivele mai profunde ale structurii masivului, cum este cazul masivului Cherbelezu; altele au fost putin erodate incit afloreaza doar nivelele superioare, migmatice, cum este cazul masivelor Latorita, Paring si Petreanu. Masivele de granitoide se aliniaza in lungul unor structuri anticlinale care se urmaresc in tot autohtonul danubian. Ele executa o virgatie deschisa spre vorland, conforma curburii Carpatilor Meridionali. Se pot distinge mai multe aliniamente pe care apar masivele de granitoide. Corpurile de granitoide sint insotite de un cortegiu de roci filoniene, pegmatite, aplite, lamprofirc etc, care strabat atit masa de granitoide cit si sisturile cristaline gazda. Masivele tardicinematice dau aureole de contact, in timp ce corpurile sincinematice sint inconjurate de migmatite.
In muntii Paring; granitoidele apar pe trei aliniamente. Astfel:
1. In partea sudica a Paringului, intre valea Oltetului si localitatea Novaci, apar mai multe masive printre care corpul de la Novaci, corpul de la Carpinis, corpul de la Crasna etc. Se disting un facies intern, reprezentat printr-o masa fundamentala granodioritica sau cuartdioritica si megacristale de microclin (de tipul granitului de Tismana), si un facies extern reprezentat prin granodiorite, microgranite si leucogranitc cu feldspat potasic. Virsta acestor granitoide, obtinuta pe cale radiogena, este de 650 M.a.
2. Aliniamentul Nedeiu-Sadu-Susita, situat la nord de. precedentul, se urmareste din Valea Oltetului pina in Valea Susenilor. Acesta include plutonul sincinematic cunoscut sub numele de masvul Susita, descris de D. Ionescu Bujor, Gh. Manolescu, H. Savu etc; are o forma eliptica, si se urmareste pe o lungime de aproape 60 km, iar latimea atinge 3 - 8 km. Este intrus concordant in cristalinul de Lainici-Paius, contactele fiind conforme cu foliatia primara a sisturilor cristaline. Separatiile melanocrate (autolite) sint aplatizate pe directia foliatiei, iar xenolitele din masa granitoidului sint orientate in directia de alungire a plutonului. Toate particularitatile structurale mentionate arata caracterul sincinematic al granitoidului de Susita. Pe flancurile acestuia se gasesc masive granitice tardicinematice cu structura porfiroida. Masivul de Susita este constituit preponderent din granodiorite, adamelite si granite. Cu dezvoltare locala se intilnesc granite cu megacristale de feldspat rosu. In masa granodioritica se intilnesc si separatii de diorite cuartifere si diorite melanocrate. Structura acestor roci este, in general, echigranulara, iar textura primara este slab sistoasa; pe alocuri, granitoidele au fost puternic laminate si metamorfozate in miscarile hercinice dind adevarate mctagranite. Cristalinul de Lainici-Paius din jurul plutonului este migmatizat si predomina migmatite stratiforme. Se apreciaza ca granitoidul de Susita este de origine anatectica. Pe cale radiogena, pentru granitoidul de Susita s-a obtinut virsta de 524 M.a, dar care probabil ca este aparenta, virsta reala fiind mai veche.
3. Aliniamentul Latorita-Paring, situat in partea de nord a Muntilor Paring, include mai multe corpuri care strabat amfibolitele de Dragsan; sint constituite din diferite varietati de granite, adamelite, monzonite, granodiorite si diorite cuartifere. Texturile primare sint frecvent gnaisice si mai rar masive. La contact cu roca gazda au dat corneene cu biotit, granat, sillimanit si calcare cu silicati.
Intre masivul Susita si aliniamentul Latorita-Paring izolat se gaseste corpul de la Reci reprezentind de fapt doua dykuri formate din granite albe cu structura porfirica si textura masiva.
In Muntii Vilcan, corpurile de granitoide ocupa suprafete mai restrinse astfel:
- plutonul Tismana se delimiteaza in partea sud-vestica a acestor munti si se urmareste pe 25 km avind o latime de 10 km. Este un granitoid porfiroid constituit dintr-o masa fundamentala echigranulara de compozitie granitica, granodioritica, monzonitica sau cuart-dioritica, si megacristale pina la citiva centimetri de microclin-pertitic. Megablastele s-au format si in enclavele din granitoide precum si in roca gazda, care este reprezentat prin cristalinul de Lainici-Paius. Acesta din urma prezinta si zone migma-tizate. In privinta genezei granitoidului de Tismana nu exista un consens; s-a exprimat atit parerea ca acesta este de origine magmatica avind un caracter intrusiv, cit si opinia ca ar avea o origine metasomatica ;
- la nord de corpul Tismana, se gaseste corpul granitic Frumosu, constituit din diorite cuartifere cu hornblenda verde si biotit. Acesta este intrus in cristalinul de Lainici-Paius;
- granitoidul de Cerna se urmareste in lungul Vaii Cerna si este intrus in amfibolitele de Dragsan; este constituit din roci granitice, adamelitice si tonalitice. Textura gnaisica este predominanta.
In Muntii Retezat si Tarcu, corpurile de granitoide au dimensiuni apreciabile:
- Corpul din Retezat are o forma alungita fiind intrus concordant in cristalinul de Lainici-Paius; apare sub forma unei boltiri anticlinale cu rasfringere bilaterala. Corpul Retezat este format din granodiorite adamelitice si granodiorite porfirice, cu textura masiva in partea centrala, in timp ce in zonele marginale apare faciesul gnaisic sau laminat. In masa corpului granitic sint frecvente enclavele de sisturi cristaline, sau chiar sinclinale pen-sate. Se considera a fi un corp sincinematic;
- Corpul de la Buta, situat la sud-est de masivul Retezat si intrus in cristalinul de Lainici-Paius, este constituit din diorite cuartifere, granodiorite, granite si leucogranite;
- Corpul Petreanu si masivul Furcatura sint situate in lungul vaii Riul Mare; au o structura mai complexa, primul fiind constituit din gnaise granitice, iar cel de al doilea din gnaise plagioclazice cu biotit si gnaise leu-cocrate cu muscovit;
- Corpul intrusiv Virful Pietrii are un contur aproape circular si este intrus discordant in cristalinul de Lainici-Paius, pe care il metamorfozeaza la contact, dind o zona de corneene. Corpul prezinta o remarcabila monotonie fiind alcatuit din granite cu texturajnasiva, iar in zonele marginale se intilnesc separatii microgranodioritice. In masa granitica se gasesc enclave de sisturi cristaline formind adevarate insule neasimilate. Masivul Virful Pietrii este un corp tardicinematic tipic, fapt ce este relevat, atit de pozitia lui discordanta fata de sisturile cristaline, cit si de prezenta metamorfismului de contact;
- Masivul Riu Ses si corpul Sucu, situate la sud de Virful Pietrii, au dimensiuni mai mici si sint constituite din granodiorite;
- Corpul intrusiv Muntele Mic formeaza masivul cu acelasi nume situat in Muntii Tarcului. Este alungit pe directia nord-est/sud-vest fiind constituit din granite, granodiorite si diorite cuartifere, cu structura porfirica si textura gnaisica. Granitoidele din Muntele Mic sint intruse in sisturile cristaline de Maru si dau o zona migmatica; este un corp sincinematic.
- In Muntii Almaj se intilnesc trei corpuri de granitoide dispuse pe un aliniament orientat nord-sud:
- Corpul de granitoide Sfirdinu, cel mai nordic, este intrus iri-Cristalinul de Iclova si in cristalinul de Poiana Mraconia. La alcatuirea lui participa microgranite leucocrate cu textura gnaisica spre exterior, urmate spre interior de granite porfiroide cu biotit si muscovit, si granodiorite cu biotit si hornblenda. Al. Codarcea si L. Pavelescu considera ca partea centrala a masivului reprezinta un nucleu granitic mai vechi, magmatic,' iar zonele periferice ar forma un invelis alcatuit din arene arcoziene granitizate migmatic;
- Corpul granitic Cherbelezu, situat mai la sud de precedentul, strabate si cristalinul de Corbu. Este constituit dintr-un granit potasic cu textura masiva avind o compozitie mineralogica foarte omogena;
- Corpul granitic de la Ogradena, cel mai sudic, este intrus in sisturile cristaline de Neamtu si are o alcatuire complexa. Masivul este constituit din roci granitice variate, cu textura gnaisica sau masiva si mai rar pegma-toida. Granitele sint de culoare alba, cu microclin, oligoclaz, muscovit, biotit, la care se adauga sillimanit si granat.
Ultimele doua minerale releva fie interventia proceselor de contaminare, fie originea anatectica a acestui corp. In partea vestica a masivului sint evidente efectele dinamometamorfismului intilnindu-se granite laminate, cataclazite si brecii.
Virsta granitoidelor din autohtonul danubian se deduce din relatiile acestora cu sisturile cristaline in care sint intruse, sau care le acopera, la care se adauga si determinarile radiogenc. O prima indicatie este furnizata de faptul ca sisturile cristaline hercinice, care apartin intervalului Ordovician-Iioearbonifer, se dispun transgresiv peste masivul de granitoide Virful Pietrii remaniind elemente din acestea din urma. Generalizind situatia din Virful Pietrii, o prima concluzie este ca punerea in loc a corpurilor de granitoide este antc-ordoviciana. Din faptul ca unele granitoide sincinematice sint intruse in sisturi cristaline de Lainici-Paius, cum sint granitoidele de Susita de pilda, rezulta virsta prebaikaliana a acestora, iar din faptul ca unele strabat si sisturile cristaline de Corbu, se poate conchide ca o parte din granitoide este legata de ciclul baikalian. Virstele stabilite pe cale radio-gena confirma intrucitva aceste deductii. Astfel, pentru granitoidele de Susita s-au obtinut valori intre 402 si 524 M.a; pentru granitoidul de Ogra-dena 218-345 M.aj pentru granitoidele ele pe aliniamentul Oltet-Novaci-Carpinis au rezultat valori intre 426 - 650 M.a; pentru granitoidul de Petreanu 627-656 M.a; pentru granitoidul de Muntele Mic 370-411 M.a. Se intelege ca multe din aceste valori indica o virsta aparenta, insa cele mai ridicate valori ar incadra punerea in loc a granitoidelor in timpurile prebai-kaliene tirzii-baikalicne. Se poate conchide ca granitoidele din autohtonul danubian sint cu certitudine legate de ciclul sau de ciclurile care au generat sisturile cristaline prehercinice.
Sisturile cristaline hercinice. Sisturile cristaline hercinice (v. fig. 59) provin din metamorfozarea unor formatiuni de virsta paleozoica, predominant terigene, care au fost transformate, in conditiile faciesului sisturilor verzi subfaciesul cuart-albit-clorit. Acestea se prezinta cu o litologie variata si cu schimbari laterale de facies. Datorita metamorfismului foarte slab, caracterele stratonomice ale acestor formatiuni sint evidente; mai mult decit atit in ele s-au gasii micro si macrofosile intr-o stare de conservare relativ buna, incit virsta formatiunilor premetamorfice a putut fi stabilita cu mai multa rigurozitate.
Sisturile cristaline hercinice s-au pastrat pe suprafete restrinse, mai ales in masivele Paring, Vilcan si Retezat, unde ocupa zonele axiale a mai multor cute sinclinale, sau urmaresc contactul dintre autohtonul danubian si pinza getica (v. PI. IV). Ele se astern transgresiv peste sisturile cristaline prehercinice, de care se deosebesc net, In primul rind prin gradul de metamorfism. Grosimea sisturilor cristaline hercinice poate atinge 2000 m, insa nu constituie o suita neintrerupta. Acestea au fost descrise anterior de L. Pavelescu drept "seria de Tulisa' in care insa se inglobau si formatiuni post-hercinice (formatiunea de Schela), sau au fost incluse in ceea ce s-a descris drept "infragetic'.
Suita mai completa a sisturilor cristaline hercinice se intilneste in Muntii Vilcan, unde dealtfel s-a stabilit stratigrafia acestora. In cadrul sisturilor cristaline hercinice s-au putut separa trei entitati litofacialc care, pe baze paleontologice, au fost repartizate Ordovicianului, Silurianului, Devonia-nului si Carboniferului inferior (fig. 59).
Formatiunea de Valea Izvorului, ca prim termen al sisturilor cristaline hercinice, include o formatiune cuartito-filitoasa descrisa pentru prima data in Muntii Vilcan de I. Stanoiu; se dispune transgresiv peste cristalinul pre-hercinic si debuteaza printr-un nivel de cuartite cu intercalatii de sisturi verzi cloritoase. Acestea sint urmate de depozite predominant filitoase alcatuite din sisturi clorito-sericitoase cu intercalatii subordonate de calcare cristaline si sisturi grafitoase. In aceste depozite, I. Stanoiu a identificat, in bazinul Motrului, o asociatie fosila cu Dalmancllasp. Leptaenasp., Atrypa reticularis, Eucrimtrus sp., Flexicalymene sp. etc. care indica Ordovician superior-Silurianul. Sisturi cristaline sincrone se mai intilnesc in Muntii Tarcu, in bazinul Riului Alb incluse in formatiunea de Riul Alb. Aceasta este reprezentata prin sisturi cristaline cloritoase-sericitoase cu intercalatii de metagresii si metaconglomerate; se intilnesc de asemenea metabazite; contin o microflora cu Lophosphaeridium rarum, Leioarahnitum mtiatum etc, care ar indica Ordovicianul.
Formatiunea de Tusu, al doilea termen al cristalinului hercinic, include o suita metaconglomeratica-filitoasa descrisa tot in Muntii Vilcan si are pozitie transgresiva; este reprezentata prin metaconglomerate care trec lateral si pe verticala la filite grafitoase. Cu unele modificari litofaciale, depozite similare se mai intilnesc in Muntii Paring (formatiunea de Latorita), in Muntii Petreanu (formatiunea de Vidra), in Muntii Tarcu pe valea Idegului (formatiunea de Riul Rece) si in Muntii Almajului pe valea Dunarii la Drencova (formatiunea de Drencova). Peste tot se intilnesc metaconglomerate si sisturi filitoase cu intercalatii de metavulcanite. Din ele se cunoaste o asociatie palinologica cu Psilophyton goldschmidti, Archacopteris sp., Neoropteris sp., Emphanisporites minutus etc., care le confera virsta devoniana.
Formatiunea de Oslea, ultimul termen al suitei hercinice, descrisa in Muntii Vilcan, include un complex inferior metapsamitic constituit din metagresii cuartitice, un orizont de calcare si dolomite cristaline si un complex superior metapelitic format din filito-sericito-grafitoase si filite cuartito-sericitice cu intercalatii subordonate de metapsamite.
Persista unele dispute privind virsta seriei de Oslea (in unele interpretari se admite ca partea terminala a acesteia ar apartine Mezozoicului), incertitudinea decurgind din dificultatea de a se separa formatiunile cristalofiliene hercinice de cele mezozoice care le succede si care, la rindul lor, au suferit un metamorfism (anchimetamorfism) dinamic. Indiferent de cum se va rezolva disputa, in formatiunea de Oslea se vor include exclusiv depozite paleozoice metamorfozate regional.
Situatia este mai clara pe Valea Idegului, unde peste formatiuni devoniene (formatiunea de Riul Rece) urmeaza calcare cristaline in strate groase (calcarele de Ideg) care trec pe verticala la sisturi filitoase cu intercalatii de metagresii si metavulcanite. Din calcarele cristaline Al. Codare ja et al. citeaza: Productus semireticulatus, Spirifer tornacensis, S. striatus, indicind virsta eocarl onifera a acestei entitati petrofaciale. Cu formatiunea de Oslea si mai exact cu calcarele de Ideg se incheie suita sisturilor cristaline hercinice din autohtonul danubian.
Formatiunile paleozoice metamorfozate (sisturile cristaline hercinice) sint acoperite de invelisul sedimentar al carui prim termen apartine Carboniferului superior. De aici se deduce ca metamorfismul hercinic a avut loc in faza sudeta.
Masivele de roci bazice si ultrabazice. In Muntii Almaj, in cotul pe care il face Dunarea intre localitatile Iuti si Plavisevita, se intilnesc doua masive de gabbrouri, de la Iuti si de la Plavisevita, separate prin masivul de ser-pentinite de la Tisovita.
Masivul de gabbrouri de la Iuti este alcatuit predominant din gabbrouri cu diallag si subordonat gabbrouri cu olivina, In ansamblu, au textura masiva si structura variata, de la microgabbrouri pina la gabbrouri, cu fenocristale. Se intilnesc de asemenea separatii leucocrate (plagioclazitc si diallagite).
Intregul masiv este strabatut de filoane de aplite, lamprofirc si porfire cuartifere.
Masivul de gabbrouri de la Plavisevita se prezinta ca o fisie ingusta orientata nord-sud strabatind cristalinul de Corbu; prezinta o textura foarte variata, de la gabbrouri masive pina la varietati sistoase metamorfozate in faciesul sisturilor verzi, incit capata aspect de veritabile metagabbrouri.
Masivul de serpentinite de la Tisovita este cuprins intre cele doua masive de gabbrouri si cristalinul de Poiana Mraconia; este format in, principal din serpentinite, la care se adauga separatii de piroxenite, plagioclazite si gabbrouri.
I. Bercia interpreteaza ansamblul de roci ultrabazice si gabbrouri ca avind originea intr-o magma primara unica, dar care a suferit procese de diferentiere gravitationala. Topitura reziduala s-a injectat pe flancurile corpului de ultrabazite consolidat initial dind corpurile de gabbrouri. Autometa-morfismul care a produs si serpentinizarc, in etapa hidrotermala a generat azbest, talc, crizotil etc, care ocupa fisurile.
Virsta paleozoica a masivelor de roci bazice si ultrabazice se apreciaza tinindu-se seama de faptul ca ele strabat cristalinul de Corbu.
Semnificatia geotectonica a masivelor de bazite si ultrabazite este mai greu de apreciat. Acestea ar putea sa reprezinte un fragment de crusta oceanica legata de procese riftogene prealpine putin cunoscute, insa si aceasta este doar o supozitie.
