STRABON - CARTEA A II‑A

REZUMAT

In cartea a doua Strabon, supunind unui examen critic expunerea lui Eratosthenes, judeca rind cu rind si de­monstreaza toate cite acesta nu le‑a exprimat sau nu le‑a distins sau, in sfirsit, nu le‑a descris corect; el mentioneaza totodata multe opinii ale lui Hipparchos, supunindu‑le si pe acestea unui examen, iar la sfirsit face un rezumat si, intr‑un anumit fel, o vedere de ansamblu a intregii sale lucrari, adica a istoriei geografice.

CAPITOLUL 1

1. In cartea a treia a Geografiei sale, Eratosthenes[1], schi­tind harta intregii lumi locuite, o imparte in doua, de la apus la rasarit, printr‑o linie paralela cu ecuatorul[2]. Ca hotare ale ei, el fixeaza spre asfintit Coloanele lui He­racles, iar spre rasarit, promontoriile si ultimii munti ai lantului care margineste latura de miazanoapte a Indiei; linia pe care o trage porneste de la Coloane prin strim­toarea Siciliei si peste promontoriile sudice ale Peloponesului si ale Atticei, intinzindu‑se pina la Rodos si la gol­ful Issos[3]. Pina aici - spune el - linia despre care vor­bim traverseaza marea trecind printre continentele situate pe tarmurile ei (caci marea noastra, in intregimea ei, se prelungeste de fapt pina la Cilicia), apoi inainteaza aproape ca o dreapta, pe linga regiunea muntoasa a muntelui Tau­rus, pina in India. Taurus, ce se intinde direct in conti­nuarea marii de la Coloane, taie in lung toata Asia, creindu‑i o parte de miazanoapte si alta de miazazi; in felul acesta si muntele Taurus poate fi situat pe aceeasi paralela a Atenei, ca si marea ce se intinde de la Coloane pina aici.

2. Dupa ce a fixat aceste puncte, Eratosthenes socoteste indispensabila rectificarea vechii harti geografice[4], care face sa devieze prea mult spre miazanoapte partile rasa­ritene ale muntilor, ceea ce atrage cu sine si India mai spre miazanoapte derit trebuie sa fie. In sprijinul acestor pareri, el aduce ca marturie, in primul rind, faptul ca promon­toriile cele mai sudice ale Indiei - dupa marturisirea mul­tora - se afla, judecind dupa conditiile atmosferice si dupa pozitia astrelor, tocmai in fata regiunilor Meroei[5]; de aici pina la extremitatile nordice ale Indiei de la poalele mun­tilor Caucazi[6], Patrocles[7] - geograf ce merita toata incre­derea, datorita marii treceri de care se bucura si pentru ca nu s‑a dovedit un om de rind in ale geografiei - sustine ca sint 15.000 de stadii (2.775 km); distanta de la Meroe pina la paralela Atenei este cam la fel de mare, astfel ca partile de miazanoapte ale Indiei, care ating muntii Cau­cazi, se termina la aceasta paralela.

3. O alta dovada pe care o aduce este faptul ca dis­tanta de la golful Issos pina la Marea Pontica - luind‑o spre miazanoapte, pina la regiunile de linga Amisos[8] sau de linga Sinope[9] - este in jur de 3.000 de stadii (555 km), la cit este apreciata de altfel si latimea muntilor (Taurus). Iar daca se porneste de la Amisos spre rasaritul echinoctial, se intilneste mai intii Colchida, apoi trecatoarea ce duce la Marea Hyrcaniei[10], iar in continuare, drumul spre Bactra si spre Scitia ulterioara, avind mereu muntii in dreapta. Tot aceasta linie, care trece prin Amisos, daca se prelun­geste, de data aceasta, spre asfintit, traverseaza Propontida si Hellespontul[11]. Iar de la Meroe pina la Hellespont nu sint mai mult de 18.000 de stadii (3.330 km); de altfel, aceasta este tocmai distanta de la coasta de miazazi a In­diei pina la meleagurile bactrienilor, adaugindu‑se 3.000 de stadii (555 km) la cele 15.000 (2.775 km), din care prima cifra reprezinta latimea muntilor, a doua, latimea Indiei.

4. Impotriva acestei pareri se ridica Hipparchos[12], care respinge argumentele lui Eratosthenes; dupa el, nici Patro­cles nu este vrednic de incredere, deoarece se ridica doua marturii impotriva lui, a lui Deimachos[13] si a lui Megas­thenes[14], care sustin ca in unele locuri distanta de la Ma­rea Australa[15] este de 20.000 de stadii (3.700 km), iar in alte parti, chiar de 30.000 (5.550 km). Acestia astfel de cifre dau, iar hartile vechi se potrivesc cu calculul lor. Lui Hipparchos[16] i se pare nefiresc sa fii obligat sa‑ti daruiesti toata increderea unei singure persoane, anume lui Patro­cles, cind se prezinta unii ce depun asemenea marturii im­potriva lui, si, pornind de aici, sa corectezi hartile vechi, in loc sa lasi lucrurile asa cum sint pina vom afla ceva mai vrednic de crezare despre ele.

5. Eu cred insa ca aceasta critica (a lui Hipparchos) ne­cesita multe rezerve. In primul rind, in vreme ce Eratos­thenes a folosit mai multe marturii, Hipparchos pretinde ca el s‑a servit de unica marturie a lui Patrocles. Dar atunci cine au fost cei care spuneau ca promontoriile sudice ale Indiei se afla in fata Meroei? Cine au fost, de asemenea, cei care au fixat distanta de la Meroe pina la paralela Atenei? Cine, iarasi, sint cei care au calculat latimea mun­tilor sau cei care au atribuit distantei de la Cilicia pina la Amisos o intindere egala cu aceasta latime? Cine au fost apoi cei care spuneau ca traiectul ce duce de la Amisos pe la colchidieni si prin Marea Hyrcaniei pina la bactrieni si la regiunile care ating, in acele parti, Marea Orientala[17] este o linie dreapta ce se intinde spre rasaritul echinoctial, paralel cu muntii pe care ii are in dreapta? Sau, iarasi, cei care afirmau ca prelungirea acestei drepte spre apus trece prin Propontida si prin Hellespont? Negresit, toate aceste date Eratosthenes[18] le considera pe deplin confirmate de marturiile celor care au calatorit prin locurile acelea; el a consultat apoi multe comentarii scrise care se aflau cu prisosinta in vasta biblioteca[19] pe care o avea la dispozitia sa si de‑a carei bogatie vorbeste Hipparchos insusi.

6. Pe de alta parte, chiar increderea in Patrocles[20] se in­temeiaza pe multe dovezi, ca regii insisi care i‑au incre­dintat acestuia o misiune atit de importanta, autorii care l‑au urmat, ca si cei care l‑au contrazis si pe care ii citeaza Hipparchos insusi. In fapt, imputarile ce i se aduc lui Pa­trocles se schimba in dovezi ale celor sustinute de acesta. Nu este lipsita de convingere nici urmatoarea afirmatie a lui Patrocles[21], ca istoriografii care l‑au insotit pe Alexan­dru in expeditiile sale au cules doar informatii fugitive, singur Alexandru a cunoscut totul in amanunt, deoarece el a pus pe cei mai valorosi experti[22] sa‑i faca o dare de seama asupra regiunii; iar lucrarea aceasta, afirma Pa­trocles, i‑a fost incredintata lui personal, mai tirziu, de catre Xenocles, vistiernicul palatului.

7. Hipparchos[23] mai spune ca in cartea a doua a Co­mentariilor, Eratosthenes insusi respinge marturia lui Pa­trocles din pricina dezacordului dintre acesta si Megasthe­nes, in privinta lungimii coastei nordice a Indiei, Megas­thenes[24] apreciind‑o la 16.000 de stadii (2.960 km), Pa­trocles[25] socotind‑o cu 1.000 de stadii (185 km) mai pu­tin; pornind atunci de la un anumit Tabel de etape, Era­tosthenes nu s‑a increzut in cei doi de mai sus, din pricina deosebirii de pareri dintre ei, ci a imbratisat a treia va­rianta. Prin urmare, daca din pricina dezacordului din acest punct, Eratosthenes a socotit ca Patrocles nu merita incredere, cu toate ca nepotrivirea se reduce doar la 1.000 de stadii (185 km), cu cit ar fi trebuit sa nu se increada in acelasi Patrocles, cind deosebirea urca la 8.000 de stadii (1.480 km) si se afla in contradictie cu doua opinii una­nime care apreciaza latimea Indiei la 20.000 de stadii (3.700 km), in vreme ce el o evalueaza la 12.000 (2.220 km).

8. Vom raspunde la intimpinarile de mai sus ca Eratos­thenes nu si‑a intemeiat criticile doar pe simplul dezacord de cifre, ci a judecat datele in raport cu marturia si puterea de incredere ce‑o inspira Tabelul de etape. De altfel, nici nu‑i de mirare daca, fata de un lucru vrednic de in­credere, se iveste altul si mai de crezare si daca aceluiasi autor, in unele puncte, ii daruim increderea noastra, in altele insa nu, pentru ca se iveste vreo informatie si mai sigura (decit a lui). Totodata e caraghios sa socoti ca deo­sebirea de pareri ii face mai putin vrednici de incredere pe cei care se contrazic; dimpotriva, neincrederea este mai mare tocmai cind nepotrivirea este mica. Intr‑adevar, o eroare marunta mai grabnic isi croieste drum si inca nu numai printre oamenii de rind, ci si printre cei cu o jude­cata superioara, dar daca este importanta, omul de rind s‑ar putea insela, dar cel cu mai multa stiinta mai greu su­fera acest neajuns; acesta si este, de altfel, motivul pen­tru care ultimul se bucura de o incredere mai grabnica.

9. Toti istoriografii care au scris despre India au fost, in ansamblul lor, niste mincinosi inraiti, dar mai presus decit altii asa s‑a dovedit Deimachos[26], iar dupa el, Megas­thenes[27], Oneskritos[28] si Nearchos[29], precum si altii ase­menea lor, care sint niste buimaci. Noua ne‑a fost dat[30] sa bagam de seama ceva mai bine acest lucru, cind am tra­tat istoria lui Alexandru[31]. Se cuvine, intr‑adevar, sa ne aratam in chip deosebit neincrederea fata de Deimachos[32] si de Megasthenes[33], pentru ca (ei sint cei care au vorbit despre oameni "enotoceti', "gura‑lipsa', "fara‑nari' "un ochila', "piciorongi' si "laba‑ntoarsa'[34]; tot ei au reim­prospatat homericul razboi al pigmeilor cu cocorii[35], facindu‑i pe acesti pitici, de trei spithame[36]; de asemenea, ei au infatisat furnici cautatoare de aur ce sapa pamintul, fauni "cap‑cucui'[37] si serpi care inghit boi si cerbi cu coarne cu tot. In legatura cu aceste basme, se critica intre ei, ceea ce remarca si Eratosthenes[38]. De altfel amindoi au fost trimisi in solie la Palimbothra[39], Megasthenes[40] la Sandrocottos[41], Deimachos[42] la Allitrochades, fiul lui Sandrocottos. Iata, deci, ce fel de comentarii au lasat despre calatoria lor, indemnati de cine stie ce pricina. Patrocles[43] este insa departe de a fi un astfel de scriitor. La fel si ceilalti martori de care se foloseste Eratosthenes nu sint de loc din aceia care nu merita incredere

10. [44]Caci daca meridianul ce trece prin Rodos si Bizant a fost trasat[45] corect, si cel care duce prin Cilicia si prin Amisos va fi bine fixat, pentru ca paralelismul acestor drepte reiese din multe probe, mai ales din faptul ca nu se poate dovedi ca se intilnesc intre ele.

11. Calea pe mare de la Amisos spre Colchida[46] o ia spre rasaritul echinoctial, ceea ce se adevereste din suflarea vinturilor, din felul anotimpurilor si al roadelor si din insesi punctele in care rasare soarele; tot astfel stau lucrurile si cu pasul din munti ce da la Marea Caspica si cu drumul care duce de aici in continuare pina la Bactra. Caci, ade­seori evidenta (simturilor) si marturia unanima a tuturor merita mai mare incredere decit ceea ce arata vreun apa­rat. De altfel, Hipparchos[47] insusi, cind a precizat ca li­nia de la Coloane pina la Cilicia are forma unei drepte si se intinde spre rasaritul echinoctial nu a stabilit‑o in intregime cu ajutorul aparatelor sau a calculelor geome­trice, ci, pentru intreaga portiune de la Coloane pina la strimtoarea Siciliei, el s‑a increzut in marturia navigato­rilor. Astfel ca nici declaratia urmatoare nu poate fi luata in seama[48]: "Cita vreme nu putem preciza raportul dintre ziua cea mai lunga si ziua cea mai scurta, nici raportul dintre gnomon si umbra sa pe portiunea de la Muntii Ci­liciei pina la Indii, noi nu putem arata nici daca oblici­tatea acestei directii se confunda cu o paralela; in acest caz, mai bine sa lasam necorectata acea linie, pastrindu‑i oblicitatea, asa cum o prezinta hartile vechi'. Caci, mai intii de toate, a nu te putea pronunta inseamna acelasi lucru cu a te abtine, iar cel ce se abtine nu inclina nici intr‑o parte nici in cealalta; dar cind Hipparchos reco­manda sa lasam lucrurile asa cum le prezinta hartile vechi, el inclina in acea directie. Mult mai consecvent cu sine insusi ar fi fost daca ne‑ar fi sfatuit sa renuntam cu desa­virsire la geografie, devreme ce nici pozitia altor munti, ca de pilda pozitia Alpilor, a Pirineilor, a muntilor Thraciei, ai Illyriei si ai Germaniei, la fel, nu putem s‑o precizam. Cine ar socoti de cuviinta sa acorde mai putina incredere geografilor moderni decit celor vechi care, in faurirea hartilor, au facut atitea greseli pe care prea corect le‑a scos in vileag Eratosthenes, fara ca Hipparchos[49] sa‑l contrazica in vreun punct.

12. Si rationamentele ce urmeaza sint foarte incurcate. Intr‑adevar, sa luam putin aminte, daca, pe de o parte, nimeni n‑ar clinti[50] din loc pozitia capurilor meridionale ale Indiei din fata regiunilor Meroei, nici distanta de la Meroe pina la gura strimtorii Bizantului evaluata la 18.000 de stadii (3.330 km) dar, pe de alta parte, ar face de 30.000 de stadii (5.549 km) intervalul de la tinu­turile meridionale ale Indiei pina la muntii acesteia, cite absurditati n‑ar iesi in vileag? In primul rind, daca para­lela Bizantului este aceeasi cu paralela Massaliei, cum a spus Hipparchos[51] dind crezare lui Pytheas[52] si daca me­ridianul Bizantului este unul si acelasi cu meridianul flu­viului Borysthenes - fapt pe care de asemenea il sustine Hipparchos[53] - si daca, pe deasupra, el socoteste ca dis­tanta de la Bizant pina la Borysthenes este de 3.700 de stadii (648,50 km), tot acelasi ar trebui sa fie si numarul stadiilor de la Massalia pina la paralela fluviului Borys­thenes[54], care, in acest caz, ar corespunde paralelei ce trece pe la coasta oceanica a Celticei, caci numai dupa ce s‑a parcurs o cale de atitea stadii se ajunge la ocean.

13. Si iarasi, deoarece noi stim ca Cinnamomophora[55] este cea mai sudica regiune locuita, paralela ce o traver­seaza alcatuieste, dupa parerea lui Hipparchos[56] insusi, inceputul zonei temperate si a tarimului populat si se afla la o departare de ecuator in jur de 8.800 de stadii (1.628 km); pentru ca, pe de alta parte, el apreciaza[57] departarea de la ecuator pina la paralela fluviului Borys­thenes la 34.000 de stadii (6.289 km), s‑ar putea ca de la paralela care desparte zona fierbinte, de cea temperata, pina la paralela ce traverseaza Borysthenes si coasta ocea­nica a Celticei sa mai fie 25.000 de stadii (4.662 km). Cel mai departat punct pina la care au ajuns corabiile de la Celtica spre miazanoapte este socotit in timpurile noas­tre cel din preajma Iernei, insula ce este situata dincolo de Britannia si ofera grele conditii de locuit din pricina frigului, incit locurile aflate dincolo de ea sint socotite fara asezari omenesti. Iar Ierne nu s‑ar afla, se spune[58], la o departare mai mare de 5.000 de stadii (925 km) de Celtica. In felul acesta numarul total al stadiilor care determina latimea tarimului populat ar putea sa atinga cifra de 30.000 de stadii (5.550 km) sau cu putin mai mare.

14. Dar sa parcurgem acuma regiunea situata din sus de Cinnamomophora, pe aceeasi paralela, doar spre rasarit; este vorba de regiunea Taprobanei.

Despre Taprobana s‑a faurit convingerea[59] ca este o mare insula asezata in largul marii de miazazi, in fata Indiei; ea se intinde spre Etiopia pe o lungime mai mare de 5.000 de stadii (925 km), dupa cite se spune, si tri­mite pe pietele Indiei o mare cantitate de fildes, de scoici si de alte marfuri. Iar daca i se atribuie acestei insule o latime proportionala cu lungimea sa si i se mai adauga bratul de mare care o desparte de India, distanta totala n‑ar fi sub 3.000 de stadii (555 km), ceea ce ar fi, de altfel, egal cu intervalul de la capatul lumii populate pina la Meroe, daca este adevarat ca promontoriile Indiei sint situate chiar in fata Meroei; mai de crezut ar fi sa se aprecieze chiar la mai mult de 3.000 (555 km). Daca s‑ar adauga aceasta distanta la cele 30.000 de stadii (5.550 km) pe care le numara Deimachos[60] pina la trecatoarea ce duce la bactrieni si la sogdieni, toate aceste neamuri ar cadea in afara tarimului locuit si a zonei temperate. Cine, asadar, ar cuteza sa sustina aceasta teorie, auzind si pe autorii vechi si pe contemporani cum lauda clima placuta si fertilitatea, in primul rind, a regiunii de miazanoapte a Indiei, iar apoi a Hyrcaniei, a Ariei si, in continuare, a Margianei[61] si a Bactrianei?[62]. Intr‑adevar, toate aceste meleaguri ating versantul nordic al muntelui Taurus, iar Bactriana se afla tocmai in apropierea pasului ce duce in India; ele se bucura intr‑adevar de o situatie atit de prospera, incit departarea lor de tarimul nepopulat este negresit foarte mare. In Hyrcania, de pilda, butucul de vie da, se spune, un metret[63] de vin, smochinul produce 60 de medimne[64] de fructe, griul rasare din nou numai din boabele care se scutura din spice, albinele roiesc in arbori si mierea curge de pe frunze, ceea ce se intimpla, de altfel, si in regiunea Matiana[65] a Mediei si in tinuturile Sacasena si Araxena[66] ale Armeniei, in care insa acest belsug nu este surprinzator din moment ce aceste regiuni sint mai sudice decit Hyrcania si se disting printr‑un cli­mat mai placut decit alte locuri. Dimpotriva, mai surprin­zatoare este aceasta stare de lucruri in Hyrcania. In Mar­giana se spune ca se gasesc butuci de vita pe care abia doi barbati i‑ar putea cuprinde cu bratele, iar ciorchinele este de doi coti. Aria se zice[67] ca este la fel, ba chiar superioara in calitatea vinului sau care se conserva timp de trei generatii in vase negudronate. De asemenea si Bactriana, care este situata linga Aria, da tot soiul de produse, in afara de ulei de masline.

15. Daca in aceste tari se afla si tinuturi reci, anume regiunile inalte si muntoase, nu trebuie sa ne surprinda caci si in climatele meridionale muntii sint racorosi si, in general, toate podisurile inalte, chiar daca ele sint intinse ca niste sesuri. Astfel partile Cappadociei[68] dinspre Euxin sint mult mai nordice decit regiunile ei dinspre muntele Taurus, dar in Bagadania[69] - un imens platou ce se intinde intre muntii Argaios si Taurus[70] - e o raritate sa intilnesti, ici colo, cite un arbore fructifer, cu toate ca aceasta regiune este situata cu 3.000 de stadii (555 km) mai spre miazazi decit Marea Pontica; in schimb, sub­urbiile Sinopei si Amisos ca si cea mai mare parte a Phanariei44[71] sint adevarate plantatii de masline. Si riul Oxos[72], care desparte Bactriana de Sogdiana, ofera, se spune[73], o navigatie atit de comoda, incit, odata ce marfurile indiene au fost aduse pina la acest fluviu, usor coboara spre Hyrcania si spre tinuturile din continuare pina in Pont, pe cai fluviale.

16. Unde ai putea gasi o inflorire ca aceasta in impre­jurimile fluviului Borysthenes si ale tarmului oceanic al Celticei, unde nici macar nu creste vita de vie sau, cel putin, strugurii nu apuca sa se coaca? Mai la miazazi de aceste locuri, pe tarmurile marii si spre Bosfor[74], ei se coc, dar ramin foarte mici si, iarna, butucul se ingroapa. Gheturile din acele parti sint asa de tari, (mai ales) la gura lacului Maeotis, incit in locul in care generalul[75] lui Mithridates i‑a invins pe barbari intr‑o batalie de cava­lerie data pe gheata in timpul iernii, asupra acelorasi dusmani el a cistigat in vara urmatoare o izbinda intr‑o lupta navala, dupa ce gheata s‑a topit. Eratosthenes[76] ci­teaza chiar o inscriptie aflata in templul lui Asclepios din Panticapaion[77] pe un vas de arama crapat din pri­cina gerului.

Daca vreun om nu va crede in fapte la noi intimplate,

Afle, vasul privind, ca el nu‑i o frumoasa ofranda,

Zeilor data, ci este un semn al iernii naprazne

Care‑i la noi; de preotul Stratios vasul se‑nchina.

Dar cum nu se cuvine sa fie confruntate locurile mai sus insirate nici cu tinuturile din Bosfor, dar nici chiar cu cele din partile oraselor Amisos si Sinope (pentru ca ulti­mele s‑ar putea socoti cu clima mai domoala decit cea din Bosfor), inca si mai greu s‑ar putea ele compara cu melea­gurile fluviului Borysthenes si ale hotarelor celor mai de­partate ale Celtiei. Intr‑adevar, acestea anevoie s‑ar putea socoti pe aceeasi paralela cu regiunile de linga Amisos, Sinope, Bizant si Massalia, care dupa marturia tuturor, se afla cu 3.700 de stadii (684,50 km) mai la miazazi decit meleagurile fluviului Borysthenes si ale Celticei[78]

17. Daca Deimachos[79] si adeptii sai vor adauga, la cele 30.000 de stadii (5.550 km), si spatiul pina la Taprobana si la hotarele zonei toride, intindere pe care nu trebuie sa o evalueze sub 4.000 de stadii (740 km), vor stramuta Bactra si Aria in locuri situate la o departare de 34.000 de stadii (6.290 km) de zona calda, cifra la care apreciase Hipparchos distanta de la ecuator la Borysthenes. In felul acesta, Bactra si Aria vor cadea negresit cu 8.800 de stadii (1.628 km) mai la miazanoapte decit Borysthenes si decit Celtica, de altfel intocmai cu cit este mai sudic si ecuatorul de paralela care desparte zona calda de cea temperata si despre care spunem indeosebi ca traver­seaza Cinnamomophora. Noi am aratat ca tinuturile situate mai sus de Celtica, pina la Ierne, aflate la o departare nu mai mare de 5.000 de stadii (925 km), prezinta con­ditii foarte grele de locuit. Dar rationamentul lui Dei­machos pretinde ca se afla totusi o paralela prielnica ase­zarilor omenesti la 3 800 de stadii (703 km) mai spre miazanoapte de Ierne. In felul acesta, Bactra va fi cu mult mai nordica decit gura Marii Caspice sau Hyrca­niene, gura care se afla cam la 6.000 de stadii (1.110 km) departare de infundatura Caspicii si de muntii armeni si medici; se pare ca exista pe acel tarm care se intinde pina in India un punct mai nordic si ca o navigatie in jurul uscatului[80] pornind din India este cu putinta, dupa cite spune Patrocles[81] care a fost guvernatorul acelor tinu­turi[82]. Bactriana se intinde inca pe 1.000 de stadii (185 km) in spre miazanoapte; apoi, dincolo de Bactri­ana, neamurile scite ocupa o regiune inca mult mai intinsa si teritoriile lor se termina la marea de miazanoapte; e drept ca aceste neamuri traiesc numai ca nomazi, dar traiesc totusi. Cum este deci cu putinta acest lucru, daca insasi Bactra cade in afara tarimului locului? Ar tot putea sa fie acest interval, de la Caucaz pina la marea de miazanoapte pe meridianul ce trece prin Bactra, cu putin mai intins de 4.000 de stadii (740 km). Adaugind aceasta cifra la numarul de stadii fixat de la Ierne pina la regiunile de miazanoapte, se realizeaza distanta totala a parcursului prin regiunea nelocuita, dupa calcul lul stadiilor Iernei, de 7.800 de stadii (1.443 km). Dar chiar daca s‑ar lasa la o parte cele 4.000 de stadii (740 km), partile Bactrianei dinspre Caucaz vor fi cu 3.800 des stadii (703 km) mai nordice decit Ierne si cu 8.800 (1.628 km), decit Celtica si Borysthenes.

18. Hipparchos[83] spune ca, in partile fluviului Borysthe­nes si in Celtica, lumina soarelui arunca raze piezise in toate noptile de vara, in timp ce astrul isi urmeaza calea de la apus la rasarit, iar la solstitiul de iarna soarele se inalta pe bolta cerului cel mult de 9 coti[84]; la neamu­rile care sint asezate la o departare de 6.300 de stadii (1.165,50 km) de Massalia - si pe care Hipparchos[85] ii presupune tot celti, dar eu cred ca sint britanni deoarece sint statorniciti la 2.500 de stadii (463 km) mai spre miazanoapte de Celtica, acest fenomen este inca mult mai evident; acolo, in zilele de iarna, soarele se inalta numai sase coti, patru[86] in regiunile aflate la 9.100 de stadii (1.850 km) departare de Massalia, mai putin de trei coti[87], in tinuturile din continuarea acescora, care, dupa soco­teala noastra, pot fi chiar mult mai spre miazanoapte decit Ierne. Dar Hipparchos, punind temei pe marturia lui Pytheas[88], fixeaza acest loc in partile de miazazi[89] ale Britanniei si sustine ca aici cea mai lunga zi este de 19 ore echinoctiale, si de 18 ore in regiunile unde soarele se inalta 4 coti; acestea din urma - zice - se afla la 9.100 de stadii (1.850 km) departare de Massalia[90]

In felul acesta, cea mai sudica regiune a Britanniei este mai nordica decit ateste locuri. Nesgresit, regiunile in dis­cutie se afla pe aceeasi paralela cu Bactra de linga Caucaz sau pe o paralela apropiata; de fapt s‑a spus ca, potrivit parerilor lui Deimachos, se va intimpla ca bac­trienii de linga Caucaz sa fie fixati cu 3.800 de stadii (703 km) mai spre miazanoapte decit Ierne; daca se adauga aceasta cifra la stadiile numarate de la Massalia pina la Ierne, se fac in total 12.500 de stadii[91] (2.312 km). Cine a observat insa, in tinuturile de acolo - vorbesc de tinu­turile Bactrei - aceasta durata a zilelor celor mai lungi sau o astfel de inaltare a soarelui pe meridian la solsti­tiile de iarna? Caci toate aceste fenomene, care pot fi va­zute cu ochiul liber chiar de un om obisnuit si nu au nevoie de o demonstratie matematica, au fost descrise de multi, atit printre scriitorii vechi, autori de istorii per­sane, cit si printre urmasii lor pina pe vremea noastra[92]. Cum s‑ar fi potrivit pomenita prosperitate a acelor locuri cu asemenea fenomene ceresti? Din cele discutate (mai sus) reiese limpede cu cita dibacie critica (Hipparchos) demonstratia (lui Eratosthenes) (zicind) ca, data fiind echivalenta solutiilor, Eratosthenes ia solutia in scopul de a demonstra cu ea.

19. Iata in continuare un alt loc unde Eratosthenes[93] vrea sa‑l dovedeasca pe Deimachos[94] un om de rind si complet strain de aceste subiecte. Deimachos[95] este de pa­rere ca India este asezata intre echinoctiul toamnei si solstitiul de iarna[96] si respinge afirmatiile lui Megasthe­nes[97] care sustine ca in partile de miazazi ale Indiei Ursele apun si umbra cade in directii contrare; el sustine ca nici unul dintre aceste fenomene nu se petrece in nici o parte a Indiei. Asemenea declaratii tradeaza ignoranta sa. Dar, negresit, adevarata ignoranta dovedeste credinta ca echinoctiul toamnei se deosebeste de echinoctiul primaverii prin distanta sa de solstitii cu toate ca cercul (soarelui) este unul singur si unic rasaritul lui. La fel, deoarece distanta care separa tropicul terestru de ecuator - linii intre care asaza Deimachos India[98] - s‑a dovedit, dupa masura circumferintei terestre, cu mult mai mica de 20.000 de stadii (3.700 km) atunci s‑ar putea intimpla ca, dupa datele lui Deimachos insusi, sa aiba dreptate Eratosthenes si nu Deimachos; caci daca India ar avea 20.000 sau 30.000 de stadii (3.700-5.550 km) intindere, ea n‑ar in­capea in spatiul pe care l‑a delimitat Deimachos, dar ar intra cu dimensiunile date de Eratosthenes. De aceeasi ignoranta da dovada si afirmatia ca nicaieri in India nu apun Ursele si nici umbrele nu alterneaza, fenomene care incep de fapt sa apara de indata ce se inainteaza 5.000 de stadii (925 km) spre sud de Alexandria[99]. Dar aceste rationamente ale lui Eratosthenes din nou Hipparchos[100] le respinge incorect, in primul rind, intelegind tropicul de vara in locul celui de iarna, apoi socotind ca nu se cuvine sa te folosesti, in problemele de stiinta, de marturia unui om nefamiliarizat cu astrologia, ca si cum Eratosthenes ar fi judecat‑o de‑o importanta capitala marturia lui Deimachos si n‑ar fi intrebuintat‑o doar dintr‑o obisnuinta generala impotriva celor care scornesc lucruri desarte. Intr‑adevar, una singura este critica nimerita fata de oponenti neseriosi, aceea prin care dovedim ca insusi argumentul lor, oricare ar fi el, pledeaza in favoarea noastra.

20. Pina acum, asadar, admitind presupunerea[101] ca hota­rele de miazazi ale Indiei se afla in fata regiunilor Meroei - aceasta este de altfel parerea si convingerea generala exprimata - am aratat ce consecinte absurde decurg din ea. Dar pentru ca Hipparchos[102], care nu face deocamdata nici o obiectie acestei ipoteze, dar in cartea a doua a lucrarii sale o respinge, se cuvine sa examinam si urma­toarele rationamente pe care le face. Dat fiind ca sint situate la aceeasi inaltime latitudinala punctele geografice de pe aceeasi paralela, cind spatiul dintre ele este intins, nu e cu putinta sa se cunoasca daca ele se afla pe aceeasi paralela, fara compararea climatelor din amindoua par­tile. Climatul[103] Meroei l‑a descris Philon[104], cind si‑a povestit calatoria sa pe mare in Etiopia, anume ca, cu 45 de zile inaintea solstitiului de vara, soarele se afla la zenit; tot el a aratat si raportul dintre gnomon si umbra sa in timpul solstitiului si al echinoctiului; insusi Eratos­thenes se apropie aici foarte mult de parerile lui Philon; dar clima din India, (dupa parerea lui) nimeni n‑a descris‑o nici chiar Eratosthenes. Daca amindoua Ursele apun[105] in India, cum crede Eratosthenes, intemeindu‑se pe cuvintele lui Nearchos[106], este cu neputinta ca Meroe si capurile Indiei sa figureze pe aceeasi paralela[107]. Iar daca Eratos­thenes se declara de aceeasi parere cu cei care sustin ca cele doua Urse apun (in India), cum se poate afirma ca nimeni nu a vorbit despre climatul Indiei, nici macar Eratosthenes? Doar aceasta discutie este tocmai despre climat. Dar daca Eratosthenes nu se declara de aceeasi parere, atunci sa fie dezlegat de orice vina. Si in mod sigur, Eratosthenes nu se declara de acord; dar cind Dei­machos sustine ca nicaieri in India nu apun Ursele si nici nu alterneaza umbrele - pareri pe care le‑a promo­vat Megasthenes[108] - el il acuza de nestiinta luind in considerare eroarea implicita, pentru ca, dupa parerea generala si dupa a lui Hipparchos insusi, ideea ca umbrele nu alterneaza implica o eroare. De fapt, chiar daca pro­montoriile Indiei nu corespund intocmai regiunilor Meroei, Hipparchos pare totusi sa se invoiasca pe deplin ca ele sint mai sudice decit Syene[109]

21. Si in cele ce urmeaza, Hipparchos[110], continuind sa dezbata aceleasi teme, aduce argumente aidoma celor com­batute de noi mai sus, sau se foloseste de premise false, sau, in sfirsit, trage concluzii incoerente. Astfel, din afir­matia ca de la Babilon pina ta Thapsacos[111] sint 4.800 de stadii (888 km), iar de aici spre miazanoapte pina in Muntii Armeniei, 2.100 de stadii (388 km), nu decurge ca urmare ca distanta de la Babilon, masurata pe meri­dianul ce trece prin acest oras, pina la muntii acestia din miazanoapte, este mai mare de 6.000 de stadii (1.110 km). Mai intii Eratosthenes nu sustine ca, de la Thapsa­cos pina la munti, intervalul este de 2.100 de stadii (388 km), ci ca a mai ramas o portiune mica nemasurata, astfel ca dintr‑o premisa ce n‑a fost data, nu se poate in­chega o concluzie. De asemenea, Eratosthenes[112] n‑a sus­tinut nicaieri ca Thapsacos este situat la mai bine de 4.500 de stadii (832,50 km), spre miazanoapte, de Babilon.

22. In continuare, Hipparchos, pledind in favoarea har­tilor vechi, aduce in discutie nu cuvintele lui Eratosthe­nes despre cea de‑a treia sfragida a sa, ci pentru propria sa placere isi plasmuieste sie insusi argumente usor de respins. Eratosthenes[113], tragind consecintele ce reies din pozitia susindicata a muntelui Taurus si a marii de la Coloane si divizind tarimul locuit cu ajutorul acestei linii in doua parti, una numita boreala si alta australa, incearca sa imparta din nou fiecare din aceste jumatati in cite sectiuni este cu putinta; el numeste aceste sectiuni sfragide[114]. Si astfel, declarind India ca prima[115] sfragida a emisferei australe, iar ca a doua sfragida, Ariana[116], amindoua usor de circumscris, el s‑a straduit sa dea si lungimea si latimea fiecareia si, intr‑un anumit fel, si figura lor, ca un geometru. El sustine ca India are forma romboidala, datorita faptului ca unele dintre coastele ei sint scaldate de marea de miazazi si de rasarit, fara sa sape in tarmuri multe golfuri, iar celelalte laturi sint marginite una de munte, alta de un fluviu[117], pastrindu‑se, intr‑un anumit fel, si aici forma rectilinie; vazind ca Ariana are trei laturi dispuse de la natura sa determine figura unui paralelogram, dar neavind semne distinctive prin care sa marcheze latura apuseana, datorita faptului ca neamurile de acolo sint amestecate intre ele, el o noteaza[118] totusi printr‑o linie care, pornind de la Portile Caspiene, sfir­seste la promontoriile Carmaniei[119] care ating Golful Persic. El numeste apuseana aceasta latura, rasariteana, cea de‑a lungul fluviului Indus, dar nu le declara paralele nici pe acestea, nici pe celelalte, anume pe cea marginita de munte si pe cea de mare, ci le numeste numai, pe una, latura nordica, pe alta sudica.

23. Astfel, dupa ce a infatisat sfragida a doua intr‑o schita sumara, Eratosthenes[120] prezinta a treia sfragida inca si mai sumar decit pe a doua, din mai multe pricini; prima este cea aratata mai sus, anume pentru ca nu a fost determinata precis latura ce duce de la Portile Cas­piene la Carmania si care constituie hotarul comun al sfra­gidei a treia si a doua, apoi fiindca in latura de miazazi intra Golful Persic, ceea ce semnaleaza insusi Eratosthenes, care a fost silit sa considere ca o dreapta linia care, por­nind din Babilon, duce prin Susa si prin Persepolis[121] pina la muntii Carmaniei si ai Persiei, traseu in care a putut sa gaseasca un drum cu masuratorile marcate, care, in intregimea lui, este cu putin mai lung de 9.000 de stadii (1.665 km). Aceasta latura pe care o numeste sudica nu o prezinta paralela cu cea nordica. Ε limpede ca nici Eufratul, care marcheaza latura apuseana, nu se apropie de forma unei drepte, ci, curgind din munti spre miazazi, el coteste apoi spre rasarit si din nou se indreapta spre miazazi, pina la revarsarea lui in mare. Eratosthenes, de altfel, semnaleaza acest curs neregulat al fluviului, cind descrie forma Mesopotamiei pe care o creeaza Tigrul si Eufratul, prin unirea lor intr‑o singura albie, si care seamana cu o corabie cu visle, dupa cum spune el. Dar nu este masurata in intregime nici latura apuseana (cea de la Thapsacos pina la Armenia) marginita de Eufrat. Eratosthenes precizeaza ca nu stie cit este de mare por­tiunea ei dinspre Armenia si dinspre muntii nordici, pentru ca nu i s‑au facut masuratorile. Din toate aceste pricini spune ca a prezentat doar schematic sfragida a treia; intr‑adevar, si distantele pe care le da, le‑a combi­nat, zice, din diferite Itinerarii[122], dintre care, unele sint chiar anonime[123]. S‑ar parea ca Hipparchos este de rea credinta, cind combate cu argumente geometrice o expri­mare globala ca aceasta pentru care, de fapt, ar trebui sa pastram recunostinta celor care, oricit de imperfect, ne‑au impartasit totusi cunostinte despre natura acelor locuri. Cind el se serveste de argumente geometrice fara sa le extraga din cele pe care le‑a prezentat Eratosthenes, ci isi faureste altele pentru sine, Hipparchos face si mai evi­denta invidia sa.

24. Eratosthenes spune ca a infatisat schematic sfragida a treia, indicind 10.000 de stadii (1.850 km) de la Por­tile Caspiene pina la Eufrat. Apoi, subdivizind‑o, o reda cu dimensiunile ei asa cum le‑a gasit inregistrate (in Itine­rarii), incepind din nou de la Eufrat, chiar de la punctul de trecere a fluviului, adica de la Thapsacos. Pina la cursul Tigrului din locul pe unde l‑a trecut Alexandru, el socoteste 2.400 de stadii (444 km)[124]. De aici inainte prin tinuturile ce urmeaza in continuare, prin Gaugamelai[125], Lycos[126], Arbelai si Ecbatana[127], pe unde a fugit Darius din Guagamelai, pina la Portile Caspiene, el atinge totalul de 10.000 de stadii (1.850 km), cu 300 de stadii (55,49 km) excendentare. In felul acesta masoara el latura nordica, fara s‑o presupuna paralela nici cu muntii si nici cu dreapta ce trece prin Coloane, Atena si prin Rodos; caci Thapsacos este situat departe de munti, in vreme ce si lantul de munti si drumul de la Thapsacos converg spre Portile Caspiene. Iata astfel trasate partile nordice ale acestui hotar.

25. Dupa ce descrie astfel coasta de miazanoapte, Era­tosthenes sustine ca latura sudica nu poate fi luata de‑a lungul coastei marii din pricina inaintarii in spre inima uscatului a Golfului Persic, ci (ea trebuia trasa) de la Babilon, prin Susa si Persepolis, pina la hotarele dintre Persia si Carmania, distanta ce masoara 9.200 de stadii (1.702 km); iar cind numeste australa aceasta latura, el nu prezinta paralele latura sudica cu cea nordica. Dife­renta de lungime dintre latura nordica, atit cit o deter­mina el[128], si latura sudica se datoreste faptului ca Eufra­tul, curgind pina la un loc spre miazazi, descrie apoi o larga curbura spre rasarit.

26. Dintre coastele laterale el descrie mai intii pe cea apuseana; care sint caracteristicile acestei laturi si daca este ea unica sau dubla, iata indeobste punctele ce le prezinta spre cercetare. Caci de la punctul de traversare de linga Thapsacos, urmind cursul Eufratului, pina la Babilon, Eratosthenes spune ca sint 4.800 de stadii (888 km), iar de aici pina la gurile Eufratului si la orasul Teredon[129], 3.000 de stadii (555 km); de la Thapsacos in spre miazanoapte, calea pina la Portile Armeniei[130] a fost masurata si ea reprezinta cam 1.100 de stadii (203 km); dar de aci mai departe pe la gordyeni[131] si armeni, ea nu mai este. De aceea, el nici nu tine seama de aceasta. Por­tiunea laturii de rasarit ce traverseaza in lung Persia, de la Marea Erytheree[132], pina spre Media si spre miaza­noapte, nu pare sa fie mai mica de 8.000 de stadii (l.480 km) si chiar depaseste 9.000 de stadii (1.665 km) daca se porneste de la anumite promontorii; restul ei, trecind prin Paraitakena[133] si prin Media pina la Portile Caspiene, este cam de 3.000 de stadii (555 km); fluviile Tigru si Eufrat, care, iesind din Armenia, curg spre miazazi, dupa ce au trecut Muntii Gordyanei, descriu un mare ocol si cuprind in el o tara intinsa, numita Mesopotamia, apoi cotesc spre rasaritul de iarna si spre miazazi, mai cu seama Eufratul; acesta, apropiindu‑se tot mai mult de Tigru in vecinatatea Zidului Semiramidei[134] si a localitatii numita Opis[135] de care se afla la o departare cam de 200 de stadii (37 km), strabate Babilonul si se varsa apoi in Golful Persic. Figura Mesopotamiei si a Babiloniei - zice el - ajunge astfel sa semene cu o barca cu visle. Acestea le‑a spus Eratos­thenes.

27. In legatura cu cea de a treia sfragida, Eratosthenes face unele greseli pe care le vom examina putin mai de­parte[136]; ele nu sint insa acelea pe care i le pune la socoteala Hipparchos. Sa examinam mai intii cele spuse de acesta. In dorinta de‑a confirma ideea ce constituie punctul de plecare anume ca nu trebuie fixata India mai spre miazazi, cum crede de cuviinta Eratosthenes, Hippar­chos sustine ca acest lucru reiese foarte limpede chiar din argumentele pe care Eratosthenes insusi[137] le aduce. Dupa ce a spus ca a treia sfragida este delimitau pe latura sa nordica de linia lunga de 10.000 de stadii (1.850 km), trasata de la Portile Caspiene pina la Eufrat, el adauga apoi ca latura sudica, de la Babilon pina la hota­rele Carmaniei, este cu putin mai mare de 9.000 de stadii (1.665 km), iar latura dinspre apus, de la Thapsa­cos de‑a lungul Eufratului face 4.800 de stadii (888 km) pina la Babilon, si, in continuare, 3.000 de stadii (555 km) pina la gurile fluviului; dar ca, de la Thapsacos spre miazanoapte, numai partial a fost masurata, si anume nu­mai primele 1.100 de stadii (203,50 km), in rest, insa, nu. Deoarece, asadar, - continua Hipparchos - latura nor­dica a sfragidei a treia este cam de 10.000 de stadii (1.850 km), iar linia paralela cu aceasta, trasa ca o dreapta din Babilon pina la latura de rasarit, a fost apre­ciata la ceva mai mult de 9.000 de stadii (1.665 km), e limpede ca Babilonul este situat cu putin peste 1.000 de stadii (185 km) mai spre rasarit decit podul de la Thapsacos.

28. (La acestea) noi vom obiecta urmatoarele: daca Por­tile Caspiene si hotarele dintre carmani si persi ar fi cazut cu precizie pe acelasi meridian, si daca de la zisul meridian s‑ar fi tras linii perpendiculare una pina la Thapsacos si alta pina la Babilon, lucrurile ar fi stat intr‑adevar asa. Caci de fapt, daca s‑ar prelungi[138] para­lela ce trece prin Babilon pina la meridianul ce traver­seaza Thapsacos, aceasta linie ar fi fost vizibil egala sau aproape egala[139] cu linia trasata de la Portile Caspiene pina la Thapsacos; in felul acesta Babilonul ar fi situat mai la rasarit decit Thapsacos cu acest excedent cu care linia de la Portile Caspiene pina la Thapsacos depaseste pe cea trasata de la frontiera Carmaniei pina la Babilon. Numai ca Eratosthenes[140] n‑a afirmat nici ca linia care marcheaza latura apuseana a Arianei se afla pe meridian, nici ca linia trasa de la Portile Caspiene pina la Thapsacos este perpendiculara ce cade pe meridianul Portilor Caspiene, ci mai degraba linia descrisa de munte care formeaza un unghi cu linia ce duce la Thapsacos si por­neste din acelasi punct, din care pleaca si linia din munti. De asemenea, el n‑a spus nici ca linia trasa spre Babilon din Carmania ar fi paralela cu linia ce duce la Thapsacos. De altfel chiar daca ar fi fost paralela cu aceea, ea n‑ar fi fost perpendiculara pe meridianul Portilor Caspiene si deci nu i‑ar fi servit de loc in plus la argumentatia sa.

29. Dar (Hipparchos[141]), folosind fara ezitare aceste argumente si demonstrind, dupa cite crede el, ca Babilo­nul, dupa parerea lui Eratosthenes insusi, este situat cu ceva mai mult de 1.000 de stadii (185 km) mai spre rasarit decit Thapsacos, isi plasmuieste din nou o premisa pentru urmatoarele demonstratii ale sale. El spune[142] ca, daca se va imagina o dreapta trasa de la Thapsacos spre miazazi si o perpendiculara dusa pe ea de la Babilon, se va crea un triunghi dreptunghic format, pe de o parte, din latura ce se intinde de la Thapsacos la Babilon, pe de alta, din perpendiculara dusa de la Babilon pe linia meridianului ce trece prin Thapsacos, si, in sfirsit, din insusi meridia­nul din Thapsacos. El face din linia ce duce de la Thap­sacos la Babilon, si pe care o apreciaza la 4.800 de stadii (888 km), ipotenuza acestui triunghi fiind opusa unghiu­lui drept. El considera apoi latura formata din perpendi­culara dusa din Babilon pe meridianul din Thapsacos cu putin mai mare de 1.000 de stadii (185 km), intocmai cu cit linia prelungita pina in Thapsacos depaseste linia trasa pina la Babilon. De aici el determina prin calcul[143] si cealalta cateta a unghiului drept, aceasta fiind cu mult mai mare decit perpendiculara de curind pomenita. El mai adauga la ea prelungirea acestei linii spre miaza­noapte de la Thapsacos pina la Muntii Armeniei, despre care Eratosthenes zicea ca partial a fost masurata pe o lungime de 1.100 de stadii (203,50 km), dar cealalta parte a ei, ramasa nemasurata, a scos‑o (din calcul). Hippar­chos o presupune de cel putin 1.000 de stadii (185 km), incit amindoua aceste segmente ar face 2.100 de stadii (388,50 km). Adaugind acest supliment la dreapta care formeaza latura triunghiului sau dusa pina la perpendi­culara coborita din Babilon, el obtine o distanta de mai multe mii de stadii[144], pornind de la Muntii Armeniei si de la paralela Atenei pina la perpendiculara dusa din Babilon care, de fapt, se si confunda cu paralela Babilo­nului. El mai arata[145] ca distanta de la paralela Atenei pina la paralela Babilonului nu este mai mare de 2.400 de stadii (444 km), presupunind intreg meridianul de atitea stadii cite le da Eratosthenes[146]. Daca lucrurile stau astfel, ar fi cu neputinta ca Muntii Armeniei si muntii Taurus sa se afle pe paralela Atenei, cum spune Eratos­thenes, ci dupa propriile calcule ale acestui autor, cu mai multe mii de stadii mai spre miazanoapte. In acest ratio­nament pe linga faptul ca Hipparchos s‑a folosit pentru alcatuirea triunghiului sau dreptunghic de premise ce au fost respinse, el ia ca premisa ceea ce nu este dat, adica faptul ca ipotenuza triunghiului dreptunghic, alcatuita din dreapta dusa din Thapsacos pina la Babilon, este cam de 4.800 de stadii (888 km). Eratosthenes sustine[147] de fapt (ca linia aceasta) este tocmai calea care duce de‑a lungul Eufratului, precizind ca Mesopotamia impreuna cu Babilonia sint cuprinse ca intr‑un mare cerc descris de Eufrat si de Tigru; el apreciaza ca portiunea mai mare a circuitului este implinita de Eufrat. Astfel dreapta dusa de la Thapsacos la Babilon nu poate fi conceputa de‑a lungul Eufratului, nici nu poate avea atitea stadii, nici macar pe aproape de aceasta cifra. Iata, deci, ratio­namen­tul lui Hipparchos rasturnat. Si, asa dupa cum s‑a spus[148], daca se iau in considerare doua drepte duse de la Portile Caspiene, una pina la Thapsacos, cealalta pina la Muntii Armeniei, situati in dreptul localitatii Thapsacos si dupa socoteala lui Hipparchos insusi, la o departare de Thapsacos de cel putin 2.100 de stadii (388,50 km) nu este cu putinta sa fie amindoua paralele si intre ele si cu linia dusa prin Babilon, pe care Eratosthenes a numit‑o latura sudica[149] (a sfragidei sale). Acesta[150] insa, neputind sa ci­teze masuratorile drumului ce duce de‑a lungul munti­lor, a vorbit numai de calea ce duce de la Thapsacos pina la Portile Caspiene si a adaugat ca le prezinta doar cu aproximatie. De altfel, pentru (Eratosthenes), care voia sa evalueze lungimea tinutului dintre Ariana si Eufrat, nu prezentau mare deosebire dimensiunile acestei linii sau ale celeilalte. (Hipparchos) insa, conchizind de aici ca cele doua linii sint date de (Eratosthenes) ca paralele, ar putea lasa pina in cele din urma impresia ca dovedeste naivitatea co­pilareasca a omului nostru. Dar, la rindul nostru, se cu­vine sa lasam la o parte tocmai asemenea critici, cu ade­varat copilaresti.

30. Ceea ce s‑ar putea imputa de fapt lui Eratosthenes sint cele ce urmeaza. Asadar, dupa cum diviziunea in mem­bre se deosebeste de simpla diviziune in parti, deoarece prima ia in considerare partile corpului delimitate firesc, potrivit articulatiei si tipului caracteristic, asa cum spune si Homer:

Victima membru cu membru impartind‑o[151] pe cind a doua diviziune nu are nimic asemanator cu prima, si, asa dupa cum ne folosim cum se cuvine de o metoda sau de alta, numai daca avem in vedere momentul si nevoia, tot astfel in problemele de geografie, unde trebuie sa realizam diviziunea in parti cind examinam detaliile, se cuvine sa urmam mai degraba impartirea in membre, decit pe cea facuta la intimplare; caci numai asa se pot obtine trasa­turile lor distinctive si o delimitare riguroasa de care are nevoie geograful. O buna delimitare a unei regiuni se infaptuieste cind ea se poate face fie prin riuri, fie prin munti, fie prin mare, fie printr‑un neam sau printr‑o serie de neamuri ale ei, fie inca prin dimensiu­nile si forma ce o are, acolo unde este cu putinta acest lucru. Pretutindeni, in lipsa unei determinari geometrice, va fi suficienta si una mai simpla si mai globala. Astfel, pentru dimensiuni, va fi destul, daca se vor da lungimea si latimea maxima, ca de pilda in cazul pamintului locuit, daca se atribuie acestuia o lungime de 70.000 de stadii (12.949 km) si o latime putin mai mica decit jumatatea lungimii; pentru forma ajunge daca se va compara cu una din figurile geometrice, ca de pilda, Sicilia cu un triunghi, sau cu vreuna dintre alte figuri cunoscute, ca de exemplu, Iberia cu o piele de bou, Peloponesul cu o foaie de platan. Iar cu cit va fi mai mare regiunea de delimitat, cu atit ar fi mai potrivit sa i se redea mai sumar subimpartirile.

31. Prin urmare, tarimul locuit a fost impartit[152] in doua foarte corect cu ajutorul muntelui Taurus si al marii pina la Coloane. In emisfera australa, a fost conturata[153] India prin mai multe feluri de hotare: un munte, un fluviu, o mare, si un singur nume, negresit pentru ca este vorba de un singur popor; tot astfel ea este determinata corect si ca forma printr‑un patrulater si printr‑o figura rom­boidala. Ariana insa are o circumscriere mai putin precisa, din cauza laturii apusene confuze, dar a fost totusi bine delimitata prin celelalte trei laturi ale ei trase ca niste drepte, precum si printr‑un nume care denumeste un sin­gur neam. A treia sfragida insa este cu desavirsire greu de delimitat, pentru ca hotarele ei nu sint inca fixate clar. Intr‑adevar, latura care ii este comuna atit ei, cit si Arianei este confuza, cum am atras atentia mai sus, iar latura sudica s‑a trasat foarte imprecis: mai intii aceasta latura nu margineste sfragida, ci, dimpotriva, o taie prin mijloc, lasind in afara multe regiuni dinspre miazazi, apoi ea nu reprezinta nici lungimea maxima a ei, pentru ca latura de miazanoapte este mai lunga decit ea; iar Eufratul nu constituie latura apuseana a sfragidei nici macar de‑ar curge in linie dreapta, deoarece capetele lui nu se afla pe acelasi meridian. De ce, asadar, Eufratul ar fi socotit latura apu­seana a sfragidei, mai degraba decit latura ei sudica? In afara de aceasta, cum ii mai raminea doar o mica dis­tanta pina la Marea Ciliciei si a Siriei, nu ne convinge de ce n‑ar fi prelungit pina aici sfragida sa, devreme ce si Semiramis si Ninos[154] sint socotiti sirieni; dintre acesti regi, ea a intemeiat orasul Babilon[155] pe care l‑a facut re­sedinta regala, el, orasul Ninive[156], metropola Siriei. Si cum limba lor, care se pastreaza pina astazi, este aceeasi atit la cei din stinga, cit si la cei din dreapta Eufratului, este cu totul nepotrivit sa se desparta in doua printr‑un astfel de hotar un neam atit de cunoscut si sa se alipeasca regiuni de‑ale lui la teritoriul altor popoare. Caci (Era­tosthenes) n‑ar putea spune ca a fost silit la aceasta im­partire de marimea (sfragidei sale); intr‑adevar, chiar daca ea ar fi fost prelungita pina la mare, aceasta sfragida inca n‑ar fi fost pe potriva dimensiunilor Indiei, dar nici macar a Arianei, chiar daca i s‑ar fi alipit pe deasupra portiunea pina la hotarele dintre Arabia Fericita si Egipt. Astfel ca ar fi fost cu mult mai bine daca Eratosthenes inainta pina la punctul pomenit mai sus si cu acest adaus al teritoriului pina la marea Siriei, prezenta ca latura su­dica a sfragidei a treia nu cea pe care a indicat‑o el, nici o linie dreapta, ci un traseu ce ar duce din Carmania pe linga litoralul ce se intinde imediat in dreapta, cind intri in Golful Persic, pina la gura Eufratului, si de aici ar urma hotarele Mesenei si ale Babiloniei, unde se afla un capat al istmului care desparte Arabia Fericita de restul conti­nentului, apoi ar traversa chiar acest istm si s‑ar prelungi pina in fundul Golfului Arabic si pina la Pelusion, si, inca mai departe, pina la Gura Canobica a Nilului. Aceasta ar fi deci latura ei sudica. Latura apuseana care a mai ramas este formata din tarmul marii, de la Gura Canobica pina la Cilicia.

32. A patra sfragida ar cuprinde Arabia Fericita, Golful Arabic, intreg Egiptul si Etiopia. Lungimea acestei sectiuni va fi delimitata intre cele doua meridiane, dintre care unul trece prin punctul cel mai apusean al ei, celalalt, prin cel mai rasaritean. Latimea ei corespunde intervalului din­tre cele doua paralele, dintre care, una trece prin punctul cel mai nordic, cealalta prin punctul cel mai sudic al ei. In chip firesc la figuri neregulate, la care nu‑i cu putinta sa precizezi prin anumite laturi latimea si lungimea, in fe­lul acesta trebuie sa i se determine dimensiunile. Indeobste trebuie sa avem in vedere ca lungimea si latimea nu au aceeasi semnificatie cind este vorba de intreg sau de parte. In cazul intregului, distanta cea mai mica se numeste la­time; daca insa este vorba de parte, oricare dintre cele doua dimensiuni ar fi mai mare, lungime se numeste seg­mentul paralel cu lungimea intregului, chiar daca distanta masurata in latime este mai mare decit intervalul apreciat in lungime. De aceea, pentru ca pamintul locuit se intinde in lungime de la rasarit la apus, iar in latime, de la miaza­noapte la miazazi, si cum lungimea lui este trasata pe o linie paralela cu ecuatorul, iar latimea ii este luata pe me­ridian, trebuie sa se considere lungimi ale partilor segmen­tele lui paralele cu lungimea, iar ca latimi, segmentele pa­ralele cu latimea (intregului tarim populat). In felul acesta s‑ar reda mai bine, in primul rind, dimensiunile intregului pamint locuit, apoi si dispozitia si figura partilor sale, care, prin aceasta comparatie, ar da mai limpede la iveala ceea ce le lipseste si ceea ce le prisoseste.

33. Eratosthenes socoteste[157] lungimea pamintului locuit pe linia presupusa dreapta ce trece prin Coloane, Portile Caspiene si Caucaz[158], apoi lungimea celei de‑a treia sfragide, pe dreapta dusa prin Portile Caspiene si Thapsacos, iar lun­gimea sfragidei a patra, pe linia trasa prin Thapsacos si Heroonpolis[159] pina la linia ce trece printre gurile Nilu­lui, pe care insa trebuia sa o abata inspre locurile din jurul orasului Canobos si al Alexandriei, pentru ca aici se afla ultima gura a Nilului numita Canobica si Hera­cleotica. Apoi fie ca le fixeaza lungimile lor in linie dreapta unele fata de altele, fie ca aceste linii ar forma un unghi la Thapsacos, oricum, e limpede din insesi vorbele lui ca nici una nu este paralela cu lungimea pamintului locuit. De fapt, lungimea tarimului populat o traseaza[160] prin mun­tele Taurus si prin marea ce‑i urmeaza drept in continuare pina la Coloane, (mai precis) pe paralela ce trece prin Caucaz, Rodos si Atena; iar de la Rodos la Alexandria, pe meridianul ce le traverseaza, nu sint - zice - mai putin de 4.000 de stadii (470 km); astfel, tot la aceeasi depar­tare s‑ar afla una de alta si cele doua paralele, cea din Rodos si, cea din Alexandria. Dar paralela ce trece prin Heroonpolis este intrucitva aceeasi sau cu putin mai sudica decit cea din Alexandria; astfel, linia ce cade pe aceasta paralela si pe cea din Rodos si Portile Caspiene este fie dreapta, fie frinta, dar nicidecum n‑ar putea fi paralela cu nici una dintre cele doua linii de mai sus. Prin urmare nu sint stabilite corect lungimile, de asemenea, nu sint stabilite bine nici sectiunile emisferice nordice.

34. Dar noi, revenind mai intii asupra lui Hipparchos, sa examinam cele ce urmeaza. Acesta, plasmuindu‑si din nou premise sie insusi respinge prin rationamente geometrice informatiile date doar schematic de Eratosthenes. Hippar­chos spune ca, potrivit parerii lui Eratosthenes, distanta de la Babilon la Portile Caspiene este de 6.700 de stadii (1.239 km), iar pina la hotarele Carmaniei si ale Persiei, mai mult de 9.000 de stadii (1.665 km), ceea ce s‑a cal­culat pe o dreapta ce se intinde spre rasaritul echinoctial; cum aceasta dreapta este perpendiculara pe latura comuna a sfragidei a doua si a treia, ar rezulta, dupa parerea lui Hipparchos, un triunghi dreptunghic, care are unghiul drept spre hotarele Carmaniei si ipotenuza, mai mica de­cit una din laturile care margineau unghiul drept.

De aici, asadar, (el trage concluzia) ca Persia ar fi tre­buit sa intre in sfragida a doua. Impotriva acestor critici, noi ne‑am exprimat obiectiile si anume ca Eratosthenes, pe de o parte, nu ia ca paralela linia de la Babilon la Carmania, pe de alta, nici dreapta ce desparte sfragidele (a doua si a treia) nu a socotit‑o aceeasi cu meridianul.

Astfel ca Hipparchos nu a rostit de fapt nimic impotriva lui (Eratosthenes). Nici in ceea ce urmeaza nu procedeaza corect (Hipparchos). Intr‑adevar, cind Eratosthenes a ara­tat ca de la Portile Caspiene pina la Babilon este un anu­mit numar de stadii pe care l‑a aratat mai sus, iar pina la Susa sint 4.900 de stadii (906,50 km) si de la Babilon pina la Susa, 3.400 de stadii (629 km), Hipparchos[161], pornind din nou de la aceleasi ipoteze, spune ca intre Portile Caspiene, Susa si Babilon se formeaza un triunghi obtuz care are unghiul obtuz la Susa, iar lungimile latu­rilor, cele mai sus indicate. Dupa aceste ipoteze, el deduce ca meridianul ce coboara de la Portile Caspiene pe para­lela Babilonului si a Susei isi are punctul de intersectie cu mai bine de 4.400 de stadii (814 km) mai spre apus decit intersectia aceleiasi paralele cu dreapta dusa de la Portile Caspiene la hotarele Carmaniei si ale Persiei; ca meridianul Portilor Caspiene formeaza un unghi aproape cit jumatatea unghiului drept impreuna cu linia care trece prin Portile Caspiene si prin hotarele Carmaniei si ale Persiei, linie ce inclina in directia intermediara dintre miazazi si rasa­ritul echinoctial[162]; ca fluviul Indus este paralel cu aceasta linie astfel ca, coborind din munti, el curge nu spre mia­zazi, cum sustine Eratosthenes, ci intre miazazi si rasari­tul echinoctial, asa cum arata hartile vechi. Cum se va admite deci ca triunghiul astfel format are un unghi obtuz, cita vreme nu se admite ca triunghiul ce‑l cuprinde este dreptunghic? De asemenea, cum se va accepta ca dreapta, care leaga Babilonul de Susa si care formeaza una dintre laturile unghiului obtuz, se afla pe o paralela, cita vreme nu se admite totodata intreaga linie prelungita pina in Carmania? Cum se va admite ca este paralela cu Indul linia ce duce de la Portile Caspiene la hotarele Carmaniei? Caci, fara de aceste premise, intreg silogismul ar schiopata. Si tocmai fara sa tina seama de ele, Eratosthenes (zice Hip­parchos[163]) a spus ca este romboidala figura Indiei. Si asa dupa cum latura ei rasariteana a fost trasa mult mai spre rasarit, mai ales cu ultimul sau promontoriu care se indreapta spre miazazi mai mult decit celalalt tarm, tot astfel (ar trebui sa fie) si latura ei care este formata de Indus[164]

35. Toate aceste critici Hipparchos[165] le face pe temeiul unor dovezi geometrice, totusi fara sa ne convinga; ba mai mult, indreptind (fara voie) impotriva sa insusi observa­tiile ce urmeaza, il justifica de fapt (pe Eratosthenes), cind zice (de pilda) ca, daca greseala aceluia ar fi privit distante mici, i s‑ar fi trecut cu vederea, dar pentru ca ea pare sa se refere la citeva mii de stadii, ingaduinta nu este cu putinta; si aceasta mai cu seama pentru ca Eratosthenes a spus‑o raspicat ca diferentele latitudinale chiar de 400 de stadii (74 km) sint simtitoare[166], ca de pilda in cazul para­lelei Atenei si a celei din Rodos. De fapt, in ceea ce pri­veste caracterul simtitor (al distantelor), lucrurile nu stau de loc simplu: una inseamna "simtitor' pentru intinderi mai mari si alta, pentru intinderi mai mici; in cazul intin­derilor mari, (e suficient), pentru a judeca climatele, daca ne incredem in marturia ochilor, examinind fie roadele, fie conditiile atmosferice (ale locurilor), pentru intinderi mai mici, numai daca folosim instrumente gnomonice si dioptrice[167]. Fixarea paralelei Atenei cu ajutorul gnomonu­lui, la fel si a paralelei ce trece prin Rodos si Caria, a fa­cut, pe buna dreptate, simtitoare diferenta dintre ele, cu tot numarul mic de stadii (ce le separa)[168]. Dar acela care traseaza o linie de la apus la rasaritul echinoctial intr‑un spatiu lat de 3.000 de stadii (555 km) si lung de 40.000 de stadii (7.400 km) in teren muntos si, in continuare, de 30.000 de stadii (5.550 km) intr‑unul maritim, si acela care numeste boreale regiunile aflate de o parte a acestei linii, si australe cele situate de cealalta parte a ei, pe care le imparte apoi in patrate si sfragide, sa se bage de seama ce inteles atribuie el acestor termeni; asa este cazul, de pilda, cind se numesc unele laturi nordice, altele sudice, si iarasi unele apusene, altele rasaritene; iar daca cineva trece cu ve­derea o greseala mai grava, se cuvine sa fie tras la raspundere (pentru ca asa este drept), iar daca este vorba de o greseala mica, el trebuie totusi criticat, fara sa i se treaca cu ve­derea. In aceasta privinta, Eratosthenes nu merita sa fie criticat nici intr‑un caz si nici in celalalt. Si aceasta, in primul rind, pentru ca, nu se poate face o demonstratie geometrica, cind este vorba de o intindere atit de mare, in al doilea rind, nici in punctele in care Hipparchos se pre­gateste sa demonstreze geometric (greselile lui Eratosthe­nes), nu se foloseste de premise unanim admise, ci de cele faurite de el insusi.

36. Mult mai bine decurge critica[169] sfragidei a patra. Ε adevarat ca si aici Hipparchos strecoara ceva din pla­cerea sa de a cauta pricina si de a se mentine asupra ace­lorasi ipoteze sau asupra unora apropiate. Astfel el critica in mod corect faptul ca Eratosthenes ia drept lungime a acestei sfragide linia de la Thapsacos pina la Egipt, ca si cum ai spune ca lungimea paralelogramului este diago­nala lui. Caci nu sint situate pe aceeasi paralela orasul Thapsacos si coasta Egiptului, ci pe paralele care se afla la mare departare una de alta; in spatiul dintre ele se prelungeste, ca o diagonala sau ca o linie oblica, linia de la Thapsacos pina la Egipt. Dar Hipparchos nu proce­deaza corect cind se mira ca Eratosthenes a indraznit sa faca de 6.000 de stadii (1.110 km) distanta de la Pelu­sion la Thapsacos, cind de fapt ea este mai mare de 8.000 de stadii (1.480 km). Luind[170] ca demonstratie faptul ca paralela ce trece prin Pelusion este mai sudica decit paralela Babilonului cu mai bine de 2.500 de stadii (462,50 km)[171], ca, potrivit parerii lui Eratosthenes (creata insa dupa propria sa credinta), paralela ce trece prin Thap­sacos este mai nordica decit cea din Babilon cu 4.800 de stadii (888 km), el conchide ca acesta face in total peste 8.000 de stadii (1.480 km). Dar unde apare indicata la Eratosthenes o distanta atit de mare intre paralela Babilo­nului si paralela din Thapsacos? Aceasta ma intreb si eu. Fara indoiala de la Thapsacos pina la Babilon Eratosthenes a prezentat asa de mare[172] intervalul, dar el n‑a spus[173] niciodata ca acesta este de la o paralela la alta, dupa cum nici ca Thapsacos si Babilonul se afla situate pe acelasi meridian.

Dimpotriva insusi Hipparchos[174] a aratat ca, dupa pa­rerea lui Eratosthenes, Babilonul s‑ar situa mai la rasarit decit Thapsacos cu mai bine de 2.000 de stadii (370 km). Am prezentat si noi[175] pentru comparatie, afirmatiile lui Eratosthenes, in care se spune ca Tigrul si Eufratul incer­cuiesc Mesopotamia si Babilonia si ca partea mai mare a circuitului o formeaza Eufratul; caci acesta, curind dinspre miazanoapte spre miazazi, coteste spre rasarit, apoi se varsa din nou spre miazazi. Iar traseul lui dinspre nord spre sud urmeaza sensibil directia unui meridian, dar coti­tura pe care o face spre rasarit si spre Babilon, reprezinta o abatere de la linia meridianului si nu ramine o linie dreapta, din pricina ocolului pomenit mai inainte. Eratos­thenes a afirmat ca drumul de la Thapsacos la Babilon este de 4.800 de stadii (888 km), precizind "de‑a lungul Eufra­tului', pentru ca nimeni sa nu o considere ca o linie dreapta nici ca masura a intervalului dintre cele doua paralele. Daca nu i se admite (lui Hipparchos) acest rationament, lipsit de sens este si ceea ce pare ca demonstreaza el in con­tinuare, anume, ca in triunghiul dreptunghic - format prin unirea Pelusionului cu Thapsacos si cu punctul de inter­sectie a paralelei ce trece prin Thapsacos cu meridianul[176] ce duce prin Pelusion - una dintre laturile unghiului drept, cea situata pe meridian, este mai mare decit ipotenuza adica decit linia trasa de la Thapsacos la Pelusion. Nein­temeiat este si argumentul ce decurge din primul, deoarece este pregatit dintr‑o premisa care nu a fost recunoscuta. Intr‑adevar la Eratosthenes nu se afirma nicaieri ca dis­tanta de la Babilon pina la meridianul ce traverseaza Por­tile Caspiene ar fi de 4.800 de stadii[177] (888 km). Noi am adus probe[178] contrarii ca aceasta concluzie a scos‑o Hip­parchos[179] insusi din date pe care nu le recunoaste Era­tosthenes. Dar pentru a infirma datele furnizate de Eratosthenes, Hipparchos ia ca presupunere faptul ca exista mai mult de 9.000 de stadii[180] (1.665 km) de la Babilon pina la linia ce duce, asa cum a spus Eratosthenes, de la Portile Caspiene la hotarele Carmaniei, apoi aceeasi ipo­teza o demonstreaza.

17. De fapt nu aceasta este greseala ce trebuie sa i se reproseze lui Eratosthenes[181], ci faptul ca, oricit de sumar prezinta el dimensiunile si formele unei anumite intinderi, trebuie sa adopte o masura comuna si sa se conformeze cu ea cu aproximatii cind in plus, cind in minus. Intr‑adevar daca s‑ar socoti de 3.000 de stadii (555 km) latimea mun­tilor care se intind spre rasaritul echinoctial si tot atita si latimea marii pina la Coloane, mai usor s‑ar admite sa se confunde intr‑o singura dreapta liniile ce‑i sint paralele in interiorul zisei latimi, decit secantele, si, dintre secante, acelea care se intretaie in interiorul zisei latimi mai degraba decit cele care se intretaie in exteriorul ei; de asemenea, mai mult liniile a caror divergenta nu depaseste hotarele latitudinii (sus‑pomenite), decit liniile care cad in afara lor; mai degraba linii cu mai mare lungime, decit linii cu mai mica lungime. Caci numai astfel inegalitatea lungi­milor si lipsa de asemanare a figurilor ar raminea neob­servata. De pilda, daca, pentru latimea intregului munte Taurus si a marii pina la Coloane, se fixeaza 3.000 de stadii (555 km), se obtine astfel imaginea unei figuri unice, de forma unui paralelogram, care cuprinde intreg muntele si marea sus amintita. Iar daca se taie in lungime figura creind mai multe paralelograme si daca se ia diagonala pa­ralelogramului total, cit si a partilor sale, ar fi mai usor sa se considere in calcule aceeasi, paralela si egala cu latura care formeaza lungimea diagonala figurii totale decit cea a figurilor partiale. Cu cit va fi mai mic paralelogramul partial (luat in considerare) cu atit mai mult se poate con­stata acest lucru, pentru ca oblicitatea diagonalei si inega­litatea lungimii sale sint mai putin sensibile in figurile mari, incit aici nimeni n‑ar ezita sa ia diagonala drept lungime a figurii. Dar daca diagonala si‑ar accentua oblicitatea ast­fel incit sa cada in afara fie a amindurora, fie numai a uneia dintre laturile figurii, n‑ar fi acelasi lucru. Iata, deci, ce inteleg eu prin masura comuna a distantelor prezentate pe c anumita intindere (nedeterminata). Cind insa (Eratos­thenes) presupune trasate pe aceeasi paralela ce duce pina la Coloanele lui Heracles nu numai linia ce porneste de la Portile Caspiene si traverseaza insisi muntii ci si linia care coteste imediat spre Thapsacos departindu‑se mult de munti, apoi cind duce in continuare o a treia linie pe care o pre­lungeste din Thapsacos pina in Egipt, adaugind astfel toata aceasta latime, si oind, apoi, masoara prin intinderea aces­tei ultime linii lungimea intregii figuri, el lasa impresia ca masoara cu ajutorul diagonalei patrulaterului sau lungimea insasi a acelui patrulater. Si cum aceasta nu este o dia­gonala ci o linie frinta, el lasa si mai mult impresia ca bate cimpii; caci, negresit este frinta linia dusa de la Por­tile Caspiene, prin Thapsacos, pina la Nil. Prin urmare acestea sint intimpinarile care se pot face impotriva lui Eratosthenes.

38. Impotriva lui Hipparchos[182] acum, iata ce avem de spus: pentru ca el a facut critica afirmatiilor lui Era­tosthenes, s‑ar fi cuvenit de asemenea sa prezinte si o in­dreptare a greselilor aceluia, ceea ce incercam sa facem si noi. In schimb, el, chiar daca pe alocuri pare sa fi avut un astfel de gind, ne invita mereu sa ne intoarcem la har­tile vechi, desi ele ar avea nevoie de o corectare inca cu mult mai mare decit harta lui Eratosthenes. Si argumen­tatia (urmatoare) indreptata impotriva acestuia sufera de acelasi neajuns: el ia[183] ca temei stabilit ceea ce a scos din premise care n‑au fost exprimate, ceea ce i‑am mai repro­sat; asa stau lucrurile de pilda cu afirmatia ca Babilonul este situat cu mai bine de 1.000 de stadii (185 km) mai spre rasarit decit Thapsacos. Astfel chiar daca s‑ar afirma ca Babilonul se afla cu mai bine de 2.400 de stadii (444 km) mai la rasarit decit Thapsacos, tinind seama de cuvintele lui Eratosthenes care a precizat ca drumul cel mai scurt de la Thapsacos pina la punctul de traversare a Tigrului, pe unde l‑a trecut Alexandru, este de 2.400 de stadii (444 km) - Tigrul si Eufratul, cit timp inconjura Meso­potamia, curg mereu spre rasarit pina aici, apoi cotesc spre miazazi si se apropie unul de altul, la fel ca si de Babilon - totusi aceasta nu dovedeste nici o incoerenta in ratio­namentul lui Eratosthenes.

39. Hipparchos[184] greseste cind face urmatoarea afirma­tie: el vrea sa demonstreze ca drumul de la Thapsacos la Portile Caspiene - pe care Eratosthenes[185] l‑a facut de 10.000 de stadii (1.850 km), fara sa‑l masoare pe o linie dreapta - ni‑l infatiseaza pe o linie dreapta, cu toate ca, socotit astfel, el este mult mai scurt. Iata apoi care este mersul rationamentu­lui lui Hipparchos: el spune ca, potrivit parerii lui Eratosthenes, meridianul ce trece prin Gura Canobica este unul si acelasi cu cel ce strabate strimtoarea Cyaneelor[186] si ca se afla la 6.300 de stadii (1.165,50 km) departare de meridianul din Thapsacos; Cyaneele se situeaza la o departare de 6.600 de stadii (1.221 km) de muntele Caspios[187], ce se inalta linga tre­catoarea ce duce din Colchida la Marea Caspica, astfel ca, cu o diferenta de numai 300 de stadii (55,49 km), de la meridianul Cyaneelor este egala distanta atit pina la Thap­sacos, cit si pina la muntele Caspios; in felul acesta, Thapsacos si muntele Caspios se afla aproape pe acelasi meridian. Urmarea acestui rationament ar fi faptul ca Por­tile Caspiene ajung sa fie la aceeasi departare atit de Thapsacos, cit si de muntele Caspios, cu toate ca, de fapt, intre Portile Caspiene si muntele Caspios intervalul este mult mai mic de 10.000 de stadii (1.850 km), cifra pe care o da Eratosthenes pentru distanta pina la Thapsacos; si negresit acest interval este mult mai mic de 10.000 de stadii (1.850 km), daca se masoara in linie dreapta; dar traiectul circular implineste cele 10.000 (1.850 km) pe care Eratosthenes le‑a socotit in linie dreapta de la Portile Caspiene la Thapsacos. (La acestea) noi ii vom raspunde lui Hipparchos ca, in timp ce Eratosthenes[188] apreciaza dreptele doar in linii mari, asa cum se obisnuieste in geografie, si stabileste sumar si meridianele si liniile ce se intind pina la rasaritul echinoctial, Hipparchos il critica de pe pozi­tiile geometriei, ca si cum fiecare dintre acele linii ar fi fost fixata cu ajutorul instrumentelor. Dar nici Hippar­chos insusi nu s‑a folosit (mereu) de instrumente, ci mai degraba de anumite conjecturi pentru a trage linii perpen­diculare si paralele. Aceasta este prima lui greseala. A doua consta in faptul ca el nu prezinta distantele care se gasesc de fapt la Eratosthenes, nici nu‑si indreapta atacurile im­potriva lor, ci impotriva celor plasmuite de el insusi. Astfel, cind Eratosthenes apreciaza distanta de la gura (Pontului) pina la Phasis la 8.000 de stadii (1.480 km) si adauga de aici pina la Dioscurias[189], alte 600 de stadii (111 km), iar interva­lul de la Dioscurias la muntele Caspios, de cinci zile de drum, care, dupa parerea lui Hipparchos insusi, se poate evalua cam la 1.000 de stadii (185 km), aceste masuratori fac in total, dupa Eratosthenes, 9.600 de stadii (1.776 km); dar Hipparchos[190] a taiat (din aceasta cifra) si sustine ca de la Cyanee la Phasis sint 5.600 de stadii (1.036 km), iar de aici pina la Caspios inca 1.000 (185 km). Iata, deci, ca Thapsacos si Caspios au ajuns sa figureze pe acelasi me­ridian, nu dupa calculul lui Eratosthenes, ci dupa cel al lui Hipparchos insusi. Dar treaca de la noi, sa fie dupa Era­tosthenes; urmeaza oare din acest fapt ca distanta de la Caspios la Portile Caspiene trebuie sa fie neaparat egala cu intervalul dintre Thapsacos si acelasi punct?

40. In cartea a II‑a a Comentariilor sale, Hipparchos[191] reia discutia despre muntele Taurus considerat ca hotar[192]. Despre aceasta insa noi am vorbit indeajuns, apoi trece la examinarea emisferei nordice a tarimului locuit. Aici el[193] infatiseaza cele relatate de Eratosthenes[194] in legatura cu tinuturile de dincolo de Pont si indeosebi parerile aceluia despre cele trei promontorii care inainteaza in larg dinspre miazanoapte: unul este promontoriul care cuprinde Pelopo­nesul, al doilea il formeaza Italia, iar al treilea Ligystica[195]; acestea delimiteaza golfurile Adriatic si Tyrrhenian. Dar cita vreme Eratosthenes a infatisat acestea in linii mari, Hipparchos incearca sa‑i combata fiecare afirmatie in parte, mai mult pe temeiul geometriei decit al geografiei. Dar atit de mare este numarul greselilor savirsite in acest do­meniu de Eratosthenes si de Timosthenes, autorul unui tra­tat Despre porturi pe care Eratosthenes[196] il lauda mai presus decit pe altii, cu toate ca, fiind adesea in dezacord cu el, il combate in foarte multe puncte incit eu socot ca nu merita sa zabovesc cu examinarea nici asupra celor doi geografi, pentru ca (in acest punct) s‑au abatut atit de mult de la situatia reala, dar nici asupra lui Hipparchos[197]. Caci acesta din urma trece cu vederea peste unele greseli, pe altele nu le corecteaza, ci le critica numai zicind ca au fost redate gresit sau contradictoriu. De fapt, s‑ar fi putut imputa lui Eratosthenes cu osebire urmatorul lucru, ca vorbeste numai despre trei peninsule ale Europei, facind unul singur promontoriul in care se afla Peloponesul, cind de fapt el se scindeaza in mai multe[198]; intr‑adevar si Su­nionul are aceeasi valoare de promontoriu cum o are Capul Laconiei, pentru ca nu‑i cu mult mai putin sudic decit Capul Maleai si cuprinde un golf important. Si Chersonesul Thracic formeaza cu Sunion Golful Melas si, in con­tinuare, golfurile Macedoniei. Dar chiar daca trecem peste acest argument, aprecierea vadit eronata pe care Eratos­thenes o face pentru cea mai mare parte a distantelor scoate la iveala ignoranta sa in privinta geografiei acelor locuri, ceea ce nu avea nevoie de argumente geometrice, ci numai de probe evidente care sa fie in stare sa scoata de aici marturii suficiente.

De pilda, cita vreme traiectoria de la Epidamnos[199] la Golful Thermaic[200] depaseste 2.000 de stadii (370 km), Eratosthenes[201] o da numai de 900 de stadii (166,48 km); de la Alexandria la Carthagina el[202] numara peste 13.000 de stadii (2.405 km), cind de fapt nu sint mai multe de 9.000 de stadii (1.665 km)[203]; daca, dupa Eratosthenes, Ca­ria si Rodosul se afla pe acelasi meridian cu Alexandria, atunci negresit pe acelasi meridian cu Carthagina se gaseste si Strimtoarea Siciliei; de fapt toata lumea este de parere ca drumul pe mare din Caria pina in Strimtoarea Siciliei nu este mai lung de 9.000 de stadii (1.665 km); daca este vorba de o distanta serioasa, s‑ar putea lua ca unul si acelasi doua meridiane dintre care unul s‑ar afla cu atit mai spre apus fata de un alt meridian de la rasaritul sau, cu cit se afla Carthagina mai spre asfintit decit Strimtoarea Siciliei; dar cind departarea se refera la 4.000 de stadii (740 km), gre­seala lui este vadita. Eratosthenes insa, cind o aseaza si Roma pe acelasi meridian ce trece la o asemenea departare spre apus de Carthagina, a dovedit o nemaipomenita lipsa de cunoastere a locurilor, atit a acelora despre care vorbim acum, cit si a celor din continuarea lor, spre asfintit, pina la Coloane.

41. Lui Hipparchos[204], asadar, care nu este geograf, ci a dezbatut doar teoriile pe care Eratosthenes le prezinta in Geografia sa, ii era mult mai la indemina sa faca o cri­tica de amanunt. Noi insa am socotit de cuviinta ca este neaparata nevoie, atit in problemele pe care Eratosthenes le trateaza corect, cit mai cu seama acolo unde el comite greseli, sa facem un examen detaliat al datelor acestuia, pe unele indreptindu‑le, pe altele aparindu‑le impotriva in­vinuirilor aduse de Hipparchos; il combatem apoi pe Hip­parchos insusi, de fiecare data cind critica sa a fost ten­dentioasa. In cazul de fata, vazindu‑l pe Eratosthenes cu desavirsire in afara temei, iar pe Hipparchos invinuindu‑l pe drept, socotim ca este de ajuns pentru corectarea pri­mului daca prezentam lucrurile in propria noastra Geogra­fie asa cum sint ele de fapt. In acele chestiuni insa in care greselile se tin lant si sint covirsitoare, mai bine este nici macar sa nu le pomenim, decit poate foarte rar si in linii mari, ceea ce vom incerca sa facem in descrierea regionala. Pentru moment sa ne marginim sa spunem doar atit ca si Timosthenes, cit si Eratosthenes[205], precum si inaintasii acestora nu au cunoscut geografia Iberiei, a Celticii si de mii de ori mai putin inca geografia Germaniei, a Britanniei, precum si a getilor si a bastarnilor[206]. De asemenea, o mare nestiinta ii inconjura in privinta datelor geografice ale Ita­liei, Adriaticii, ale Pontului si ale regiunilor nordice din continuarea acestora; numai ca astfel de judecati ar putea lasa impresia unui spirit de sicana. Intr‑adevar, cind Eratosthenes zice ca, pentru regiunile mai departate, va pre­zenta ca atare distantele admise fara sa insiste in confir­marea lor, multumindu‑se sa transmita ceea ce a pri­mit, dar adaugind din cind in cind ca le infatiseaza "mai mult sau mai putin in linie dreapta', nu trebuie sa adoptam o critica aspra pentru distantele care nu se potrivesc intre ele. Acest lucru incearca sa‑l faca Hipparchos[207] si in pa­sajele pe care le‑am citat mai inainte, cit si in acelea in care prezinta distantele din imprejurimile Hyrcaniei pina la bactriani si la neamurile de dincolo de ei, precum si cele de la Colchida pina la Marea Hyrcaniei. El nu trebuie judecat in acelasi fel cind este vorba de astfel de tinuturi departate ca atunci cind are in vedere tarmul continental al Europei si alte locuri tot atit de cunoscute. Dar nici in cazul acestora din urma, critica nu trebuie sa adopte o metoda geometrica, ceea ce spuneam (si adineaori), ci mai degraba una geografica.

Dupa ce la sfirsitul cartii a doua a lucrarii sale indrep­tate impotriva Geografiei lui Eratosthenes, Hipparchos[208] a combatut unele date din geografia Etiopiei, el declara ca in cartea a treia[209] cercetarea sa va avea un caracter mai mult matematic si intr‑o oarecare masura si geografic. Dar, dupa parerea mea, departe de a fi chiar "intr‑o oarecare masura geografica', ea se arata in intregime matematica. De altfel Eratosthenes[210] insusi ii ofera un astfel de prilej, pentru ca aluneca adesea in dezbateri mai stiintifice decit este nevoie pentru simpla informatie ce i se cere si, cind aluneca in acest domeniu, el isi face afirmatiile nu in ter­meni exacti ci sumari, dovedindu‑se intr‑un anumit fel matematician in materie de geografie si geograf in ale ma­tematicii, incit pe amindoua tarimurile ofera prilej de atac potrivnicilor sai. In acest comentariu, criticile ce‑i sint adresate atit lui, cit si lui Timosthenes, sint corecte; astfel ca noua nu ne mai ramine nimic de examinat; ne declaram multumiti cu cele spuse de Hipparchos.

CAPITOLUL 2

1. Sa vedem acuma ce spune Poseidonios in lucrarea sa Despre Ocean[211]; se pare ca aici el prezinta (bine) multe probleme de geografie, pe unele potrivit cu aceasta dis­ciplina, pe altele insa, mai mult sub aspect matematic. Nu va fi deci deplasata examinarea la care vom supune citeva dintre teoriile lui, pe unele acum, pe altele in cursul de­scrierii regionale, condusi de dreapta masura. Exista o tema de cercetare proprie geografiei, anume aceea (care presu­pune) ca pamintul, in intregimea lui, are forma sferica, dupa cum are si universul, si care admite si celelalte ur­mari ale acestei presupuneri; una dintre ele este si divi­ziunea pamintului in cinci zone[212]

2. Poseidonios sustine ca autorul impartirii in cinci zone a fost Parmenides[213], dar acesta prezinta aproape dubla zona fierbinte, facind‑o sa depaseasca cele doua tropice spre inima zonelor temperate. (El mai adauga) ca Aristotel a numit zona fierbinte regiunea dintre tropice, si zone tem­perate, tinuturile dintre tropice si cercurile arctice. Po­seidonios respinge amindoua sistemele si pe drept cuvint. Zona fierbinte se cheama, dupa el, portiunea nelocuita din pricina arsitei; ori, mai bine de jumatate din latimea zonei dintre tropice este locuita, socotind dupa etiopienii asezati mai sus de Egipt, daca este adevarat ca ecuatorul imparte in doua jumatati latimea totala. O jumatate a acesteia in­cepind de la Syene, care reprezinta hotarul tropicului de vara, pina la Meroe, este de 5.000 de stadii (925 km); de aici pina la paralela Cinnamomophorei, care reprezinta in­ceputul zonei calde, sint 3.000 de stadii (555 km). In­treaga aceasta distanta poate fi masurata pe mare si pe us­cat; restul, ma refer la spatiul de aici pina la ecuator, pare sa fie, dupa masuratorile pamintului facute de Era­tosthenes[214], de 8.800 de stadii[215] (1.628 km); deci, potrivit acestui calcul, exista in total 16.800 de stadii (3.108 km) fata de cele 8.800 (1.628 km) de mai sus, ceea ce repre­zinta raportul distantei dintre cele doua tropice fata de la­timea zonei fierbinti. Chiar daca se ia in seama aceea dintre masuratorile mai noi care reduce cel mai mult pa­mintul locuit, cum face de pilda, Poseidonios (care il prezinta) cam la 180.000 de stadii[216] (33.300 km), aceasta cifra prezinta zona calda cam cit jumatatea intervalului dintre tropice sau cu putin mai mare decit jumatatea lui, dar deopotriva si intocmai, niciodata. Iar cu ajutorul cercu­rilor arctice, care nici nu se afla in toate climatele, nici nu sint aceleasi[217] peste tot, cine ar putea margini zonele temperate, care sint neschimbatoare? Dar obiectia ca nu se intilnesc cercuri arctice peste tot n‑are nici o valoare pentru critica; ele exista neaparat pentru toti locuitorii zonei temperate, fapt pentru care numai aceasta zona se cheama temperata.

In schimb, afirmatia ca cercurile arctice nu sint peste tot la fel, ci cu unele deosebiri, constituie un argument stra­lucit.

3. Poseidonios, impartind pamintul in zone, spune ca este neaparata nevoie sa fie cinci la numar potrivit fenome­nelor ceresti: doua dintre ele sint zonele cu umbra circu­lara[218], acelea care se intind de sub poli pina in regiunile care au tropicele drept cercuri arctice[219]; urmeaza apoi in continuare doua zone cu umbra simpla[220] care tin pina la locuitorii de suib tropice; in sfirsit, o zona cu umbra du­bla[221] intre tropice. Dar din punct de vedere etnografic, se disting pe deasupra alte doua zone ceva mai inguste, situate sub tropice[222], in care o jumatate de luna (pe an) soarele se afla la zenit, fiind taiate in doua de tropice. Aceste zone, ca o particularitate a lor, sint deosebit de se­cetoase si de nisipoase; ele nu produc altceva afara de sil­phium si de o specie de fructe rosii pirguite de arsita; munti nu se intilnesc prin apropiere care sa opreasca norii pe loc sa se preschimbe in ploaie, nici nu e brazdata de riuri regiunea; de aceea, acolo se nasc rase de vietuitoare cu parul cret, cu coarnele rasucite, cu buze groase si cu nari turtite, iar membrele lor sint strimbe. Si ichthyo­phagii[223] locuiesc in aceste parti. Ca aceste zone prezinta astfel de caracteristici se adevereste - zice - din faptul ca cei care locuiesc mai la miazazi de ele au climatul mai temperat, pamintul mai roditor si mai udat de ploi.

CAPITOLUL 3

1. Polybios[224] creeaza sase zone: doua care cad sub cercu­rile arctice, doua intre acestea si tropice, doua intre tropice si ecuator. Diviziunea in cinci mi se pare insa ca a tinut seama atit de fizica, cit si de geografie: de fizica, deoarece ea se intemeiaza atit pe fenomenele ceresti, cit si pe con­ditiile atmosferice; ea se sprijina pe fenomenele cerului, pentru ca, o data cu delimitarea atit de precisa a zone­lor cu umbra circulara si a celor cu umbra dubla se deter­mina si zonele vizibile ale firmamentului care, printr‑o diviziune sumara, isi modifica pozitiile; ea tine seama apoi de conditiile atmosferice, pentru ca temperatura aerului, judecata in raport cu soarele, prezinta in mare trei stari generice diferite, care au inriurire asupra constitutiei ani­malelor, a plantelor si a tuturor celorlalte vietuitoare care traiesc sub aer si in aer; aceste stari sint prisosul de cal­dura, lipsa ei si caracterul ei temperat. Prin diviziunea in zone, conditiile atmosferice capata o distinctie proprie; caci cele doua zone glaciale care se restring de fapt la o singura natura a atmosferei vadesc lipsa de caldura; zonele temperate, la fel, reprezinta o stare unica de caldura moderata. Cit priveste ultima zona, ea este de asemenea uni­tara si corespunde arsitei. Ca aceasta impartire are si ca­racter geografic este limpede.

Caci, geografia cauta sa determine portiunea locuita de noi in limitele uneia dintre cele doua zone temperate; la apus si la rasarit, hotarul ei este marea, spre miazazi si spre miazanoapte este aerul, care, temperat in zona de mij­loc si prielnic plantelor si animalelor, in cele doua capete ale ei nu mai este temperat datorita excesului si lipsei de caldura. Pentru aceste trei stari deosebite (ale atmosferei) a fost neaparata nevoie de impartirea In cinci zone.

Globul pamintesc, taiat in doua de ecuator, intr‑o emi­sfera boreala, in care ne aflam noi, si intr‑una australa, ade­vereste aceste trei deosebiri; caci regiunile de linga ecua­tor, si indeobste din zona fierbinte, nu pot fi locuite din pricina arsitei, regiunile de la poli, de asemenea, din cauza frigului, in timp ce regiunile dintre ele sint temperate si populate. Dar cind Poseidonios creeaza in plus zonele de sub tropice, el nu procedeaza prin analogie cu celelalte cinci zone, nici nu foloseste un criteriu comparabil, ci pare ca le determina prin unele deosebiri etnice, distingind o zona etiopica, alta scitica si celitica, iar a treia, zona interme­diara.

2. Polybios[225] insa nu procedeaza corect cind creeaza zone delimitate prin cercurile arctice, anume doua care cad sub aceste cercuri si doua intre ele si tropice. Doar am spus mai inainte ca nu se pot determina prin puncte de reper variabile realitati invariabile. De asemenea nu tre­buie sa se foloseasca tropicele ca hotare ale zonei fier­binti. De fapt si acest lucru l‑am mai spus[226]. In schimb, cind el a impartit in doua zona calda, pare sa fi fost ca­lauzit de o conceptie ce nu are nimic gresit in ea, pe te­meiul careia si noi am impartit atit de firesc intreg pamin­tul in emisfera boreala si australa, cu ajutorul ecuatoru­lui. Ε limpede ca, prin aceasta diviziune, se imparte in doua si zona calda si se creeaza astfel un fel de simetrie, incit fiecare dintre cele doua emisfere se compune din trei zone intregi, care corespund intre ele. Numai o astfel de diviziune permite impartirea in sase zone, dar cealalta, nu. Astfel, daca s‑ar taia in doua pamintul cu ajutorul cercu­lui ce trece prin poli, nu s‑ar putea imparti la fel in sase zone fiecare dintre cele doua emisfere, una apuseana, alta rasariteana, ce‑ar rezulta, ci diviziunea in cinci ar fi de ajuns. Intr‑adevar, asemanarea dintre cele doua jumatati ale zonei calde, create de ecuator, si continuitatea lor do­vedesc ca aceasta impartire este de prisos si lipsita de sens; cu toate ca si zonele temperate, precum si cele reci, corespund intocmai intre ele, cel putin ele nu sint alaturate. Astfel, daca pamintul intreg este conceput cu doua emi­sfere, diviziunea in cinci zone este de ajuns.

Daca, asa cum spune Eratosthenes[227], exista o zona tem­perata ce cade chiar sub ecuator[228] - parere impartasita de Polybios - (acesta din urma o motiveaza prin faptul ca ea are o altitudine foarte mare, de aceea este mult udata de ploi[229], pentru ca norii dinspre miazanoapte, purtati intr‑acolo de vinturile etesiene, se ingramadesc in foarte mare cantitate deasupra inaltimilor), este mult mai potrivit, ca aceasta sa fie delimitata ca a treia zona temperata, ceva mai ingusta, decit sa se admita zonele de sub tropice. In favoarea acestor pareri se pot cita si urmatoarele teze pe care le mentioneaza si Poseidonios, anume ca deplasarea soarelui pe cejcul oblic este mai rapida aici, la fel si rota­tia sa de la rasarit la apus, pentru ca, in miscari cu viteza egala, cele mai repezi sint rotatiile cercului celui mai mare[230]

3. Poseidonios il critica pe Polybios pentru afirmatia ca zona locuita de sub ecuator este foarte ridicata; de fapt - spune el - pe suprafata unei sfere nu se gasesc parti inal­te, datorita uniformitatii figurii, nici nu se afla vreun ma­siv muntos sub ecuator, ci mai degraba sint sesuri la fel de plane ca suprafata marii. Iar ploile care umfla Nilul provin din muntii Etiopiei. Dupa ce si‑a exprimat aceste idei, el se alatura in alte locuri parerilor potrivnice, zi­cind ca presupune prezenta muntilor in regiunile subecua‑toriale, inspre care norii, ingramadindu‑se din cele doua parti, adica dinspre cele doua zone temperate[231], provoaca ploile. Aceasta incoerenta din vorbele lui este vadita. Dar chiar daca am admite existenta muntilor sub ecuator, o alta contradictie ar parea sa se iveasca. Intr‑adevar acesti autori sustin ca oceanul inconjura pamintul ca un inel[232]. Cum asaza ei, asadar, muntii in mijlocul lui? Afara doar de cazul in care s‑ar avea in vedere anumite insule. Ori­care ar fi raspunsul, el cade in afara domeniului geogra­fiei; ar trebui poate sa lasam in seama celui care‑si va propune sa compuna un (nou) tratat Despre Ocean sa exa­mineze asemenea lucruri.

4. Pomenind apoi pe cei despre care se vorbeste ca au facut inconjurul Libyei pe apa, Poseidonios spune ca, po­trivit afirmatiei lui Herodot, Darius[233] ar fi trimis oameni ca sa faca ocolul acestui continent; de asemenea Heraclei‑des Ponticul[234] a scris intr‑unul din Dialogurile sale ca odi­nioara a sosit la curtea lui Gelon[235] un mag care sustinea ca a facut o astfel de calatorie. Si spunind ca asemenea istorisiri sint lipsite de marturii, Poseidonios insusi po­vesteste cum un oarecare Eudoxos din Kyzicos[236], sol si crainic la jocurile de la Sarbatorile Fecioarelor[237], a ajuns in Egipt pe vremea regelui Euergetes al II‑lea; aici el a intrat in legatura cu regele si cu sfetnicii acestuia si s‑a informat mai ales asupra navigatiei pe Nil in sus, pen­tru ca era un mare admirator al ciudateniilor locului si, totodata, un om invatat; in acelasi timp s‑a intimplat ca granicerii de pe coasta Golfului Arabic sa‑i trimita re­gelui un indian, informindu‑l ca l‑au gasit pe jumatate mort si singur in corabie, dar ca ei nu stiu cine este si de unde vine, pentru ca nu‑i inteleg limba. Indianul a fost predat atunci dascalilor care sa‑l invete elena. Dupa ce si‑a insusit‑o, el le‑a povestit ca, pornind cu corabia din India, a ratacit drumul si si‑a gasit scaparea aici, dar ca ceilalti tovarasi ai sai au ramas undeva in urma pra­da foamei. Apoi le‑a fagaduit, luind asupra sa aceasta sarcina, sa‑i calauzeasca pe mare pina la indieni pe cei insarcinati de rege cu aceasta porunca; printre ei se afla si Eudoxos. Plecind, asadar, pe mare cu multe daruri, Eu­doxos s‑a intors cu o alta incarcatura de aromate si de pie­tre pretioase, din acelea pe care, in parte, le cara la vale riurile impreuna cu alte pietre, in parte, le gasesc in mi­ne, pietrificate din material umed, ca si cristalele de la noi[238]. Dar el a fost inselat in nadejdile sale, pentru ca Eu­ergetes i‑a oprit intreaga incarcatura pentru sine. Dupa ce acesta muri, a ajuns pe tron Cleopatra, sotia lui; Eu­doxos fu trimis din nou si de regina in expeditie cu un echipaj mai mare inca. Dar pe cind se intorcea, el fu aruncat de vinturi la tarm, din sus de Etiopia; ancorind in citeva puncte ale coastei, Eudoxos stiu sa‑si apropie oamenii locului, impartindu‑le griu, vin si smochine de care aceia duceau lipsa si, in schimbul lor, el a primit apa si cirmaci pentru drumul de intoarcere, ba a intocmit si o lista de cuvinte din limba bastinasilor. Gasind apoi un capat de prora de lemn, ramasita unui vas naufragiat, ca­re avea sculptat pe ea figura unui cal, si aflind ca ea este o epava a unui vas ce a apartinut odinioara unor naviga­tori din Occident, o lua cu el in drumul sau de intoarcere spre casa. Sosind teafar in Egipt unde nu mai domnea Cleopatra, ci fiul ei, Eudoxos fu despuiat a doua oara de toata incarcatura sa; de fapt a fost prins ca sustrasese el insusi multe din comorile aduse. Ducind apoi bucata de prora in piata portului, o arata armatorilor si afla ca pro­venea din Gadeira[239]. Intr‑adevar bogatasii din acest oras echipeaza corabii mari, saracii in schimb au corabioare mici, pe care le numesc cai, dupa efigiile de pe prora; acestea din urma se folosesc la pescuit pe linga coastele Mauri­taniei pina la riul Lixos[240]

Citiva dintre armatori recunoscura bucata de prora si precizara ca ea apartinuse odinioara unuia dintre naviga­torii care s‑au hazardat pina dincolo de riul Lixos si care nu s‑au mai intors niciodata. Tragind de aici concluzia ca ocolul pe apa al Libyei este cu putinta, Eudoxos pleca acasa (in patria sa) si, dupa ce‑si imbarca intregul sau avut, porni din nou pe mare. Sosi mai intii la Dicaiarchia, apoi la Massalia, iar de aici se tinu in continuare pe linga tarm pina la Gadeira; cum, fara sa inceteze sa faca ne­got, el isi vestea pretutindeni in sunet de trompeta planu­rile, reusi astfel sa‑si echipeze o mare corabie si doua barci de transport, asemanatoare cu ambarcatiile de pirati; dupa ce le‑a echipat cu tineri muzicanti, cu medici si cu alti mestesugari, porni spre India, minat de vinturi staruitoare dinspre apus. Dar (cum la un moment dat) tovarasii sai se simtira istoviti de calatorie, el se apropie de tarm ajutat de un vint prielnic, fara voia sa insa, pentru ca se temea de fluxul si de refluxul mareelor. Si intr‑adevar, de ce se temea nu scapa; corabia i se izbi de tarm, ceva mai usor insa, incit nu se sfarima vazind cu ochii, ci apuca sa‑si salveze marfurile, carindu‑le pe tarm, cit si cea mai mare parte a lemnariei vasului. Construindu‑si din ea un al trei­lea vas de transport de marimea unei corabii cu cincizeci de visle, porni din nou la drum, pina cind dadu peste oameni a caror limba continea aceleasi cuvinte pe care le consemnase mai inainte in calatoria sa. El deduse atunci ca oamenii de pe acele meleaguri faceau parte din aceeasi semintie cu ceilalti etiopieni (vizitati mai inainte) si ca erau vecini cu regatul lui Bogos[241]. Apoi parasind aici pla­nul sau de‑a ajunge pina la indieni, facu cale‑ntoarsa. Ti­nind‑o la intoarcere mereu pe linga tarm, vazu o insula bine inzestrata cu apa si cu copaci, dar pustie, si isi inti­pari bine in minte pozitia ei. Iar cind ajunse teafar in Mauritania si‑si vindu vasele, se duse pe uscat la regele Bogos si‑l sfatui sa ia asupra sa cheltuiala unei expeditii similare; dar prietenii regelui au facut presiuni impotriva lui, insuflindu‑i acestuia teama ca nu cumva tara sa fie expusa lesne unor atacuri, in caz ca s‑ar arata calea de patrundere unor eventuali agresori din afara. Cind Eudoxos intelese ca numai cu vorba va fi trimis in expeditia planuita, dar ca, de fapt, va fi parasit intr‑o insula pustie, el cauta ocrotire pe teritoriul roman[242], de unde ajunse in Iberia. Dupa ce isi construi din nou o corabie rotunda si alta lunga cu cincizeci de visle, astfel incit cu una sa se avinte in larg, iar cu cealalta sa iscodeasca tarmul, si dupa ce incarca pe vas unelte de lucrat pamin­tul, seminte si mesteri, porni din nou in aceeasi expedi­tie; el avea de gind, in caz ca navigatia ar zabovi ceva mai mult, sa ierneze in insula observata mai inainte si, dupa ce va semana acolo si va secera roadele cimpului, abia apoi sa‑si duca pina la capat calatoria propusa la inceput.

5. Eu, asadar, zice Poseidonios, pina la acest punct cu­nosc povestea lui Eudoxios; ce s‑a mai intimplat cu el dupa aceea, ar putea s‑o stie oamenii din Gadeira si din Iberia, dar din toate intimplarile de mai sus, zice, se ade­vereste ca tarimul locuit este inconjurat ca intr‑un inel de cursul oceanului.

Riul pe care nici o liana terestra nu‑l leaga

Curge deci la nesfirsit, departe de orice miasma[243]

Este intr‑adevar admirabil Poseidonios pentru toate aces­te povesti ale lui; cita vreme socoteste lipsita de temei calatoria in jurul uscatului a acelui mag despre care a vor­bit Heracleides[244], precum si expeditia trimisilor lui Da­rius, despre care ne informeaza Herodot[245], el prezinta ca adevarata aceasta poveste bergeeana[246], fie nascocita de el insusi, fie imprumutata de buna credinta de la alti plas­muitori. In primul rind, ce marturie exista pentru temeini­cia peripetiei indianului? Golful Arabic este ingust ca un riu si lung cam de 15.000 de stadii (2.775 km) pina la in­trarea sa, care de asemenea este ingusta. Este deci cu nepu­tinta ca indienii, care navigau in afara acestui golf, sa fi patruns in el numai din greseala (pentru ca ingustimea intrarii trebuia sa le atraga atentia ca au ratacit drumul, iar daca ei au ajuns in golf cu buna stiinta, nu mai sta in picioare pretextul unei rataciri si al capriciului vintu­rilor. Cum s‑au lasat sa moara de foame chiar toti, afara de unul singur? Iar cel care a supravietuit cum a fost in stare sa stapineasca el singur cirma corabiei, care de buna seama nu era mica, devreme ce putea sa strabata atitea mari adinci? Cum se explica si acea repeziciune cu care a invatat el limba (elena), incit cu ajutorul ei a fost in stare sa‑l induplece pe rege ca ar fi el in stare sa‑i calau­zeasca drumul lor spre Indii? Ce inseamna si acea lipsa de cirmaci pe vremea lui Euergetes, cind se stie ca marea prin acele parti era cunoscuta inca binisor inainte, de multa vreme? Iar acel crainic, acel sol din Kyzicos, cum si‑a pa­rasit el patria cu gindul anume ca sa faca o calatorie pe mare in India? Si cum de i s‑a incredintat tocmai lui o astfel de misiune? Cum se explica apoi faptul ca, reintors din calatorie, dupa ce, impotriva asteptarii sale, a fost despu­iat de toate comorile si a fost acoperit de ocara, i s‑a incre­dintat o noua incarcatura de averi si mai mare inca? Iar in timpul calatoriei de inapoiere, cind a fost impins la tarmul Etiopiei, din ce pricina a inregistrat limba bastinasilor[247] sau pentru ce s‑a informat in asa masura de unde provenea acea frintura de prora a unui vas pescaresc aruncata pe tarmul lor? Stirea primita cum ca era vorba de o corabi­oara a unor navigatori veniti dinspre asfintit nu putea sa aiba nici o insemnatate, devreme ce el insusi, la intoar­cere, a venit dinspre apus. Iar cind a sosit la Alexandria si a fost dovedit ca a sustras averi serioase, cum de n‑a fost inchis, ci s‑a plimbat liber printre armatori ca sa ceara informatii, aratindu‑le bucata de prora? Dar chiar omul care a recunoscut‑o nu prezinta in sine nimic ciudat? Apoi Eudoxos insusi, care l‑a crezut, nu face oare sa te minu­nezi si mai mult, mai cu seama pentru ca s‑a intors acasa cu o astfel de speranta pe temeiul careia a pus la cale o (adevarata) emigratie in regiunile de dincolo de Coloane? Numai ca, in realitate, din Alexandria nu se putea iesi fara pasaport, si aceasta cu atit mai mult cind era vorba de un om care a sustras din averea regelui. Apoi era cu neputinta sa pleci din Alexandria cu o corabie fara sa fii vazut, deoarece atit portul, cit si celelalte iesiri sint pazite de o garda atit de puternica cum si azi mai exista si despre care ne‑am incredintat noi insine in lunga noas­tra sedere la Alexandria[248], cu toate ca acum, cu stapi­nirea romanilor, controlul a slabit mult; garzile regale insa erau mult mai severe.

Dupa ce, asadar, Eudoxos a ajuns la Gadeira si si‑a echipat o corabie, a pornit la drum cu un alai cu ade­varat regesc, iar cind vasul i s‑a sfarimat de tarm, cum si‑a construit el al treilea vas de transport intr‑un loc pustiu? Apoi cind si‑a reluat drumul pe mare si a desco­perit ca etiopienii apuseni vorbesc aceeasi limba cu cei ra­sariteni, cum de nu s‑a gindit sa‑si duca pina la capat restul calatoriei, el care era atit de mare iubitor de pere­grinari, cind putea spera ca putin a mai ramas din ceea ce nu cunostea, ci a lasat totul balta si si‑a pus toata nadejdea in expeditia sprijinita de Bogos? Cum a aflat apoi de complotul ce se urzea in taina impotriva lui? Ce avea Bogos de cistigat din pierderea unui om, cind putea sa scape de el si altfel? Iar cind Eudoxos si‑a dat seama de complot, cum de a reusit sa fuga in locuri ce‑i prezentau garantie? Negresit fiecare in parte dintre aceste intim­plari nu este cu neputinta, numai ca prezinta greutati si se implineste (foarte) rar, doar cind se iveste o impreju­rare prielnica. Eudoxos insa are totdeauna parte numai de noroc, dupa ce trece prin primejdii ce se tin lant. Si iarasi, cum de nu s‑a temut dupa ce a scapat din miinile lui Bo­gos, sa intreprinda o noua calatorie pe mare pe linga coas­ta Libyei cu un echipaj care putea sa colonizeze o insula intreaga? Nu se deosebesc prea mult aceste povesti de scor­niturile lui Pytheas[249], Euhemeros si Antiphanes[250]. Numai ca acestora li se iarta, ca unora care practica o astfel de meserie ca niste jongleri ce sint. Dar unui invatat care de­monstreaza adevarul, unui filozof, unuia care se avinta aproape in lupta pentru (a cistiga) primele locuri, cine ar putea sa i le treaca cu vederea? Prin urmare, in aceasta privinta, Poseidonios nu procedeaza corect[251]

6. Cu totul corect insa apar tratate la el fenomenele de ridicare si de coborire a scoartei pamintului, care se petrec uneori, la fel prefacerile provocate de cutremure si de alte cauze asemanatoare, pe care le‑am insirat si noi; in spri­jinul acestora, in mod corect el citeaza parerea lui Platon, care admite ca nu este o plasmuire ceea ce se spune despre Atlantida[252]; anume el arata ca Solon a aflat de la preotii egipteni ca aceasta insula care a existat cindva cu adevarat si care nu avea intinderea intru nimic inferioara unui con­tinent, a disparut; si Poseidonios crede ca e mai bine sa se dea aceasta explicatie decit sa se exprime ca Homer[253] in legatura cu zidul aheenilor: "cel care l‑a plasmuit il va face sa dispara'. El mai presupune ca emigrarea din patrie a cimbrilor[254] si a neamurilor inrudite cu ei s‑a datorat (unor scopuri pradalnice) si nu unei avansari na­valnice a marii. El presupune, de asemenea, ca lungimea pamintului locuit, pe care o da de 70.000 de stadii (12.950 km) reprezinta jumatate din cercul total pe care se ia acea dimensiune. Astfel daca un vas, pornind din apus, ar parcurge, ajutat de vintul Eurus, intervalul acestor zeci de mii de stadii, ar ajunge la indieni[255]

7. Incepind apoi sa atace pe cei care traseaza hotarele dintre continente, nu prin cercuri paralele cu ecuatorul, astfel ca ele sa apara ca niste zone, prin care s‑ar fi putut scoate in lumina deosebirile dintre animale, plante si atmosfera, dat fiind ca unele dintre ele se gasesc in apropierea zonei inghetate, altele, in vecinatatea zonei calde, Poseidonios isi retrage indata cuvintele si renunta la intimpinarea sa, laudind, tocmai dimpotriva, prezenta impartire si creind astfel o discutie cu doua dezlegari potrivnice, care nu duc la nimic[256]. Intr‑adevar, asemenea rinduieli (pe zone) nu se nasc dintr‑o prevedere[257], dupa cum nu provin, in acest fel, nici caracterele particulare ale fiecarui neam, nici limbile, ci ele apar numai datorita intimplarii si (diferitelor) imprejurari; si artele, talen­tele si aptitudinile, daca apar uneori, se dezvolta, in buna masura, in orice climat; exista, de buna seama, si unele care depind de clima, cum ar fi anumite particularitati locale ce se datoresc naturii sau altele, obiceiului si exer­citiului. Negresit, nu de la natura sint atenienii iubitori de litere, contrar lacedemonienilor si chiar unor vecini atit de apropiati ca thebanii, ci mai degraba din obisnuinta. Tot astfel nici babilonienii si nici egiptenii nu sint filo­zofi de la natura, ci prin antrenament si obisnuinta. De asemenea nu numai natura locurilor ci si antrenamentul dezvolta unele calitati la cai, boi si alte animale. Poseidonios insa confunda aceste lucruri.

Apoi aprobind hotarele de astazi ale continentelor, el da ca exemplu diferenta ce exista intre indieni si etio­pienii Libyei, motivind ca indienii sint mai vigurosi si mai putin storsi de uscaciunea atmosferei. De aceea si Homer, cind vorbeste de toti etiopienii, ii imparte in doua:

Cei de la soare‑apune si cei de la soare‑rasare[258]

Iar despre (Crates)[259], cind introduce aici ideea unui alt pamint locuit, pe care Homer nu si l‑a inchipuit niciodata, este robul propriei sale presupuneri. El propune - spune Poseidonios - sa se schimbe versul astfel:

Sau acolo pe unde Hyperion se retrage

ca si cum soarele s‑ar abate de la linia meridianului.

8. Dar, in primul rind, etiopienii din vecinatatea Egip­tului, sint si ei despartiti in doua, pentru ca unii se afla in Asia, altii in Libya, fara sa se deosebeasca intre ei. Iar Homer ii imparte pe etiopieni, nu pentru ca ii stiuse pe indieni mai trupesi (caci din capul locului se pare ca Homer nici nu i‑a cunoscut pe indieni, devreme ce nici Euergetul, cind cu povestea lui Eudoxos, nu avea cunos­tinte despre India, nici despre drumul pe mare pina acolo), ci mai degraba s‑a calauzit dupa impartirea pe care am pomenit‑o mai inainte[260]. Tot acolo am lamurit si lectiunea lui Crates, aratind ca de fapt nu este nici o deosebire fie ca scrii versul intr‑un fel sau in celalalt; Poseidonios sustine, dimpotriva, ca este totusi o deosebire, ca mai bine este sa se schimbe versul astfel:

Sau acolo pe unde el se retrage

Dar ce deosebire prezinta lectiunea de mai sus fata de:

Sau unde apune?

Caci intreaga portiune de la meridian spre apus se cheama asfintit la fel ca si jumatate circumferinta orizontului. Acest lucru vrea sa‑l inteleaga si Aratos (cind spune):

Unde‑si confund'a lor margini soare‑rasare si‑apune[261]

Iar daca o astfel de corectura a lectiunii lui Crates ar crea o versiune mai buna, s‑ar putea spune ca trebuie sa se modifice in acest sens si lectiunea lui Aristarchos[262]. Acestea fie zise impotriva lui Poseidonios[263]. Negresit multe date, cite se trateaza la el geografic, sint prezen­tate de noi in adevarata lor lumina, in cursul tratarii in amanunt a faptelor. Problemele, care tin mai degraba de fizica, trebuiesc insa examinate in alte lucrari sau nici macar sa nu ne preocupe, pentru ca Poseidonios duce multe discutii despre cauze, imitindu‑l pe Aristotel, fata de care ai nostri isi declina orice competenta datorita obscuritatii cauzelor.

CAPITOLUL 4

1. Polybios, descriind regiunile Europei[264], marturiseste[265] ca va trece peste autorii vechi, dar ca va examina pe cri­ticii lor, anume pe Dicaiarchos[266] si pe Eratosthenes[267], ultimul fiind autorul unui tratat de geografie; de ase­menea il va cerceta pe Pytheas[268], care a dus in eroare pe multi cu vorbele lui, cind spune ca a cutreierat[269] toate partile accesibile ale Britanniei si cind apreciaza perimetrul acestei insule la mai bine de 40.000 de stadii (7.399 km), cind povesteste apoi despre Thule si despre acele tarimuri in care nu se mai afla pamint propriu‑zis, nici mare, nici aer, ci un fel de amalgam al acestor elemente, asemanator cu milul marin[270], "in care, zice, pamintul, marea si toate, cu un cuvint, stau in suspensie, unite ca si cum ar exista o coeziune universala, materie ce nu poate fi parcursa nici cu piciorul, nici cu corabia'. Si cita vreme acest amestec asemanator cu milul marii (Pytheas pretinde ca) l‑a vazut cu propriii sai ochi, pe celelalte le povesteste numai din auzite. Acestea sint relatarile lui Pytheas. Tot el afirma ca, la intoarcerea de pe acele tarimuri, a ocolit intregul tarm oceanic al Europei de la Gadeira pina la Tanais[271]

2. Polybios insa declara ca si acest lucru este de ne­crezut, anume cum de a putut un simplu particular, si inca sarac, sa parcurga pe mare si pe uscat distante atit de uriase. Dar Eratosthenes, care statea la indoiala daca se cuvine sa dea crezare acestor povesti, a primit intru totul cele istorisite de Pytheas despre Britannia, despre Gadeira si Iberia. Mult mai bine ar fi fost - zice Poly­bios - sa se increada mai degraba in povestea messenia­nului decit in cea a lui Pytheas. Macar acela sustine ca a calatorit pe mare numai intr‑o singura tara, in Ρen­chaia[272], in vreme ce Pytheas pretinde ca a vazut in in­tregime regiunea de miazanoapte a Europei pina la capatul lumii, ceea ce n‑ai crede chiar de ti‑ar spune‑o insusi Hermes[273]. Eratosthenes insa il cinsteste cu numele de Bergean pe Euhemeros si acorda incredere lui Pytheas pe care nici macar Dicaiarchos nu l‑a crezut. Aceasta obser­vatie a lui Polybios, ca nici Dicaiarchos nu i‑a dat crezare, este vrednica de ris; ca si cum Eratosthenes trebuia sa se foloseasca ca de un model tocmai de acela impotriva caruia indreapta atitea atacuri. Am aratat ca Eratosthenes nu cunostea partile apusene si de miazanoapte ale Europei. Dar pentru el si pentru Dicaiarchos se gasesc scuze, pentru ca nu au vazut acele locuri. Lui Polybios si lui Poseidonios insa cine le‑ar ierta (o astfel de la­cuna)? Polybios este cel care numeste notiuni populare evaluarile distantelor facute de Eratosthenes si de Dica­iarchos pe care aceia le fac in legatura cu distantele din regiunile de mai sus si din multe altele, cu toate ca el insusi nu este scutit de greseli nici macar in pasajele unde face critici. De exemplu Dicaiarchos face de 10.000 de stadii (1.850 km) distanta de la Pelopones pina la Coloane, mai mult decit atita, pina in fundul Adriaticii, iar din traiectul ce duce la Coloane, 3.000 de stadii (555 km) pina la strimtoarea Siciliei, astfel ca ramin 7.000 de stadii (1.295 km) de la aceasta strimtoare pina la Coloane. Poly­bios[274] spune ca el lasa (nediscutate) cele 3.000 de stadii (555 km), fie ca sint luate corect, fie nu, dar pe cele 7.000 de stadii (1.295 km) in nici un chip nu le admite, nici daca s‑ar masura de‑a lungul coastei, nici daca (s‑ar socoti) de‑a dreptul prin mijlocul marii: de fapt coasta seamana mult cu un unghi obtuz, ale carui laturi ar fi linia ce duce la Strimtoarea Siciliei si linia care se intinde pina la Coloane, cu virful (unghiului) la Narbona[275]. In felul acesta se creeaza un triunghi cu baza formata din dreapta ce taie marea si cu laturile formate din acele linii care alcatuiesc unghiul mai sus pomenit. Una dintre aceste laturi, cea care duce de la Strimtoarea Siciliei la Narbona, are mai bine de 11.200 de stadii (2.172 km), iar cealalta latura are cu putin sub 8.000 de stadii (1.480 km)[276]; si indeobste se constata ca cea mai mare distanta dintre Europa si Libya, in Marea Tyrrheniana, nu are mai mult de 3.000 de stadii (555 km)[277], mult mai putin inca in Marea Sardiniei. Dar fie, zice, si in ultima tot de 3.000 de stadii (555 km), sa se cuprinda insa in masuratori si infundatura golfului Narbonei de 2.000 de stadii (370 km) ca o perpendiculara dusa din virf pe baza triunghiului cu unghi obtuz. Reiese deci limpede, chiar dintr‑un calcul elementar, ca intreaga coasta deja Strimtoarea Siciliei pina la Coloanele lui Heracles depaseste cu aproape 500 de stadii (92,49 km) dreapta ce traverseaza marea[278]. Daca se adauga la acestea cele 3.000 de stadii (555 km) de la Pelopones pina la Strimtoarea Siciliei, vor fi in total, in linie dreapta, mai mult de indoitul cifrei propuse de Dicaiarchos. Dar pentru a se conforma propriilor sale vederi, spune Polyfbios, va trebui sa ia o distanta inca si mai mare pina in fundul Adriaticii.

3. Dar, prietene Polybios, iata ce ar putea obiecta cineva: in cazul de fata, experienta ce reiese din masuratorile ce le‑ai dat tu, scoate in lumina eroarea si justifica critica ta, cind zici ca sint 700 de stadii (129,49 km) din Pelo­pones pina la Leucade, si iarasi un numar egal de stadii, de aici pina la Corkyra, de asemenea tot atitea stadii de la Corkyra pina la muntii Keraunieni, pe coasta dreapta (a Adriaticii) pina la Iapygia[279] si, in sfirsit, 6.150 de stadii (1.137,75 km) pentru coasta Illyriei incepind de la muntii Keraunieni. Dar amindoua acele calcule, si cel pe care l‑a dat Dicaiarchos, anume 700 de stadii (129,48 km) pentru distanta de la Strimtoarea Siciliei pina la Co­loanele lui Heracles, precum si cel pe care crezi ca l‑ai demonstrat tu sint gresite. Caci mai mare parte a autori­lor sint de aceeasi parere ca traiectul ce duce drept peste mare este de 12.000 de stadii (2.220 km), iar aceasta cifra se potriveste si cu teza data in legatura cu lungimea tari­mului populat, care este, se spune, de cel mult 70.000 de stadii (12.950 km). Portiunea ei apuseana care se intinde de la golful Issos pina la cele mai apusene promontorii ale Iberiei, reprezinta aproape 30.000 de stadii (5.550 km). Iata cum se calculeaza aceste stadii: de la golful Issos pina la Rodos 5.000 de stadii (925 km); de aici pina la Salmonion[280], care este cel mai rasaritean promontoriu al Cretei, 1.000 de stadii (185 km), lungimea Cretei insasi face mai mult de 2.000 de stadii (370 km) pina la Criu­metopon[281]; de aici la capul Pachynos[282] in Sicilia, 4.500 de stadii (832 km), iar de la Pachynos pina la Strimtoarea Siciliei, mai mult de 1.000 de stadii (185 km); apoi traiec­tul pe mare de la Strimtoarea Siciliei pina la Coloane, de 12.000 de stadii (2.220 km); de la Coloanele lui Heracles pina la capatul Promontoriului Sacru[283] al Iberiei, in jur de 3.000 de stadii (555 km). In rest, Polybios n‑a trasat corect perpendiculara, devreme ce Narbona este situata aproape pe aceeasi paralela cu paralela Massaliei, iar aceasta, la rindul sau, pe aceeasi paralela cu cea a Bizan­tului, cum crede si Hipparchos; daca linia care traver­seaza marea se situeaza pe aceeasi paralela cu cea care trece prin Strimtoarea Siciliei si prin Rodos, si daca de la Rodos pina la Bizant, amindoua aceste puncte fiind presupuse pe acelasi meridian, sint, asa cum s‑a spus, cam 5.000 de stadii (925 km), tot atitea stadii ar numara si perpendiculara sus‑pomenita. De asemenea afirmatia ca tra­iectul maxim al acestei mari, de la coasta Europei, anume din fundul Golfului Galatic[284], pina la Libya, este cam de 5.000 de stadii (925 km), mi se pare complet gresita pentru ca in aceasta parte coasta Libyei inainteaza in larg spre miazanoapte si atinge astfel paralela ce traverseaza Coloanele lui Heracles[285]

Nici urmatoarea informatie nu este data corect, cind se afirma ca perpendiculara sus‑pomenita se sfirseste aproape de Sardinia. Caci acest traiect peste mare nu trece prin apropierea Sardiniei, ci mult mai spre apus, lasind in spa­tiul dintre ele intreaga Mare Ligystica si, pe deasupra, Marea Sardiniei[286]. Polybios a exagerat si lungimea tarmu­lui, dar nu in aceeasi masura.

4. In continuare, Polybios corecteaza datele lui Eratosthenes, prezentind lucrurile uneori bine, alteori mai rau decit acela. Intr‑adevar, in timp ce Eratosthenes spune ca de la Ithaca pina la Corkyra sint 300 de stadii (55,49 km), Polybios[287] le rectifica zicind ca sint mai bine de 900 de stadii (167 km); in vreme ce Eratosthenes numara 900 de stadii (167 km) pentru distanta de la Epidamnos la Thessalonic[288], acesta sustine[289] ca ea depaseste 2.000 de stadii (370 km). Pina aici el procedeaza corect. Dar cind Eratosthenes apreciaza la 7.000 de stadii (1.295 km) distanta de la Massalia pina la Coloane si la 6.000 de stadii (1.110 km), de la Pirinei la acelasi punct, calculul lui Polybios este mai gresit, deoarece da mai mult de 9.000 de stadii (1.665 km) pentru distanta de la Massalia si ceva mai putin de 8.000 de stadii (1.480 km) pentru cea de la Pirinei, cita vreme Eratosthenes s‑a apropiat mai mult de adevar. Astazi, autorii sint indeobste de aceeasi parere ca, daca nu se iau in considerare serpuirile drumu­rilor, lungimea totala a Iberiei nu este mai mare de 6.000 de stadii (1.110 km) de la Pirinei pina la coasta ei apu­seana[290]. Dar Polybios presupune ca numai lungimea fluviului Tag[291], de la izvoare pina la varsare, este de 8.000 de stadii (1.480 km); negresit, aceasta ar fi lungi­mea lui, daca se calculeaza fara cotituri (intr‑adevar, nu este geografic acest procedeu) si se prezinta in linie dreapta[292], si aceasta in cazul ca izvoarele Tagului se afla la o departare de Pirinei mai mare de 1.000 de stadii (105 km). In rest, Polybios arata corect ca Eratosthenes nu cunostea geografia Iberiei si ca in legatura cu aceasta regiune, are pasaje in care apar contradictii. Eratosthenes, dupa ce spune ca tarmul exterior al Iberiei pina la Gadeira este populat de galati[293], daca intr‑adevar, asa cum spune el, acest popor acupa partile apusene ale Europei pina la Gadeira, uitind de ei, nu‑i mai pomeneste nicaieri cind descrie Iberia.

5. Cind Polybios sustine ca lungimea Europei este mai mica decit lungimea Libyei si a Asiei la un loc, nu face corect comparatia. Deschizatura strimtorii Coloanelor lui Heracles, spune el, se afla inspre apusul echinoctial iar fluviul Tanais curge dinspre rasaritul de vara; de aici, el deduce ca Europa are o lungime mai mica decit celelalte doua continente luate la un loc tocmai cu spatiul aflat intre rasaritul de vara si rasaritul echinoctial. Acest interval il are Asia in prelungirea ei spre rasaritul echinoctial al semicercului boreal[294]. In afara firii sale seci, pe care si‑o arata in chestiuni usor de dezlegat, e gresita parerea lui ca fluviul Tanais curge dinspre rasaritul de vara, pentru ca toti expertii in localizarile geografice sustin ca el curge dinspre miazanoapte si se varsa in lacul Maeotis, astfel incit gurile fluviului si gura Maeotidei, precum si fluviul insusi, pe portiunea lui cunoscuta, se afla pe acelasi meri­dian[295]

6. Unii autori[296], care nu merita sa fie pomeniti, au spus ca fluviul Tanais isi are izvorul in partile din apropierea Istrului, undeva la apus, fara sa‑si dea seama ca intre aceste doua fluvii curg alte fluvii mari ca Tyras, Bory­sthenes si Hypanis[297], care se varsa in Pont, primul dintre ele fiind paralel cu Istrul, celelalte doua cu Tanaisul. Dar cum izvoarele fluviului Tyras n‑au fost inca explorate, nici izvoarele fluviilor Borysthenes si Hypanis, cu mult mai putin cunoscute vor fi regiunile situate inca si mai spre miazanoapte decit acestea. Descrierea care face ca fluviul Tanais sa treaca prin acele regiuni (ducindu‑l) pina la Maeotis si care il intoarce apoi spre acest lac (caci gurile lui se vad limpede in partile cele mai rasaritene ale tar­mului de miazanoapte al lacului) n‑ar putea fi decit o plasmuire si o afirmatie fara rost. Tot astfel fara rost este si parerea care sustine ca el curge prin Caucaz in­spre miazanoapte, apoi de aici se intoarce spre Maeotis; intr‑adevar, si asa ceva s‑a spus. Dinspre rasarit insa nimeni nu i‑a desemnat cursul niciodata. Caci daca ar fi avut un astfel de curs, cei mai buni geografi[298] n‑ar fi afirmat ca‑si are cursul potrivnic Nilului si intr‑un anumit fel diametral opus, ca si cum cursul celor doua fluvii s‑ar afla pe acelasi meridian sau pe unul invecinat.

7. Masurarea lungimii pamintului locuit se face pe o linie paralela cu ecuatorul, deoarece si ecuatorul asa se intinde in lungime, astfel ca tot asa trebuie sa se ia si lungimea fiecarui continent ce se intinde intre doua meridiane. Iar masuratorile de lungime se exprima in stadii pe care le obtinem fie parcurgind acele lungimi, fie liniile paralele cu acele lungimi, pe uscat sau pe apa. Polybios insa, para­sind acest procedeu, introduce a noua metoda (luind in locul) intervalului dintre cele doua meridiane un fragment al emisferei boreale aflat intre rasaritul de vara si rasa­ritul echinoctial. Dar pentru date fixe nimeni nu se folo­seste de norme si de unitati de masura schimbatoare si nici de puncte de reper care se fixeaza in raport cu fiecare pozitie pentru masuri absolute si pentru diferente. Lungi­mea este socotita fixa si absoluta, dar rasaritul si apusul echinoctial, ca si rasaritul de vara si cel de iarna nu sint puncte absolute, ci numai in raport cu noi. Cind ne depla­sam dintr‑un loc in altul, tot altele si altele sint punctele apusului si ale rasaritului echinoctial si solstitial, in vreme ce lungimea continentului ramine aceeasi. A lua ca hotar fluviul Tanais si Nilul nu este un lucru nelalocul lui, dar a socoti ca hotar rasaritul de vara sau echinoctial este ceva straniu.

8. Despre Europa care inainteaza in mare prin multe peninsule Polybios a vorbit mai bine decit Eratosthenes, totusi inca nu indeajuns. Eratosthenes le‑a prezentat in numar de trei: una, care se intinde spre Coloanele lui Heracles, contine Iberia, a doua, care se indreapta spre Strimtoarea Siciliei, cuprinde Italia, si a treia, cea care incepe la Maleai este populata de neamurile cuprinse intre Marea Adriatica, Pontul Euxin si Tanais. Polybios prezinta in acelasi fel primele doua peninsule, dar pe a treia o deli­miteaza intre Maleai si Sunion, teritoriu ce cuprinde in­treaga Elada, Ulyria si o parte a Thraciei; a patra pen­insula este formata din Chersonesul Thracic, unde se afla strimtorile dintre Sestos si Abydos[299]; aceasta peninsula apartine thracilor; a cincea este situata intre Bosforul Cimmerian si gura lacului Maeotis[300]. Primele doua pen­insule trebuiesc admise negresit, deoarece sint marginite de golfuri simple: prima, de golful dintre Calpe si Pro­montoriul Sacru, golf in care este situata Gadeira, si apoi de golful dintre Coloane si Marea Siciliei; a doua penin­sula, de Marea Siciliei si de Marea Adriatica, desi promon­toriul Iapygiei care inainteaza lateral terminind Italia prin doua capete imi prezinta unele contradictii. Ultimele promontorii care sint mai clar diversificate si cu multe ramificatii pretind o alta diviziune. Tot astfel si impar­tirea in sase (a Europei), facuta in strinsa legatura cu nu­marul promontoriilor, prezinta aceeasi situatie. In cursul tratarii amanuntite a faptelor, noi vom face corectura de cuviinta si a celor de mai sus, cit si a altor greseli pe care le‑a facut Polybios in descrierea Europei si a Libyei. Pentru moment insa vor fi destule criticile indreptate impotriva inaintasilor nostri pe care i‑am socotit ca ne pot sta in chip multumitor alaturi ca martori ca sintem indreptatiti sa alegem si noi acelasi subiect, de vreme ce ei au nevoie de corectari atit de serioase si de adaosuri.

CAPITOLUL 5

1. Deoarece criticile pronuntate impotriva inaintasilor nostri se cuvine sa fie urmate, in continuare, de infaptui­rea propriei noastre promisiuni[301], sa spunem, facind o alta introducere, ca cel care se apuca sa descrie regiunile de pe fata pamintului trebuie sa puna temei pe multe dintre principiile fizicii si ale matematicii[302] si sa‑si desavirseasca lucrarea, tinind seama de ipotezele si demonstra­tiile acestor stiinte. Am spus (mai sus)[303] ca (de vreme ce) nici un constructor de case si nici un arhitect n‑ar putea sa cladeasca bine o casa sau un oras, daca nu ar medita mai inainte asupra zonelor boltei ceresti, a configuratiilor terenului, a (diferitelor) dimensiuni, asupra caldurii sau a frigului si a altor conditii de acest fel[304], cu atit mai putin (ar putea sa le nesocoteasca) cel care fixeaza pozitia intregii lumi locuite. Intr‑adevar, insasi reprezentarea pe una si aceeasi suprafata plana[305] a Iberiei, a Indiei si a tarilor situate intre ele, precum si determinarea in acelasi fel a apusurilor precum si a rasaritelor si a punctelor me­diale ale boltei ceresti, ca si cum ele ar fi in toate locu­rile la fel[306], pot procura cunostinte geografice (folositoare) celui care are dinainte in vedere dispozitia si miscarea cerului si care isi da seama ca suprafata pamintului este de fapt sferica si se prezinta plana numai pentru vederea ochilor, dar, pentru cel lipsit de asemenea cunostinte, acestea nu pot avea vreun folos geografic. Lucrurile nu sint la fel (in aparenta si in realitate): caci daca, pentru cei care strabat intr‑adevar cimpii intinse, de pilda cimpiile babilonene, sau pentru cei ce cutreiera marile, toate obiec­tele din fata si din spate, din stinga si din dreapta lor apar plane si nu prezinta nici o deosebire in raport cu corpurile ceresti, nici in raport cu miscarea si pozitia soarelui si a altor astre fata de noi; dar nu tot astfel tre­buie sa se prezinte ele, adica mereu uniforme, in fata ochi­lor geografilor. Intr‑adevar, calatorul care strabate marile, si drumetul, care parcurge o cimpie intinsa, se calauzesc dupa anumite fenomene cu care sint obisnuiti, potrivit carora si omul simplu, fara educatie, si omul de stat actioneaza in acelasi fel, amindoi nedeprinsi cu fenome­nele cerului si necunoscatori ai deosebirilor ce decurg din ele. (Atit unul cit si altul) vad soarele rasarind, apunind si atingind meridianul ceresc, dar in ce chip se petrec aceste fenomene nu cerceteaza, deoarece nu prezinta nici un folos pentru preocuparile lor imediate, asa cum nu are nici un interes sa stie daca se afla pe aceeasi paralela sau nu cu interlocutorul lor. Dar chiar daca ar cauta sa afle, ei vor avea aceeasi parere in problemele matematice ca oamenii din partea locului, pentru ca fiecare loc isi are prejudecatile sale gresite. In schimb, geograful nu‑si potri­veste descrierea dupa conceptia unui localnic, nici dupa parerea unui astfel de om de stat care nu s‑a preocupat niciodata de stiintele numite, la propriu, matematice; el nu este insa nici pe potriva unui secerator si nici a unui sapator, ci la fel cu cel care are putinta sa se convinga ca pamintul, in intregimea lui, este asa cum il prezinta oamenii de stiinta, fiind tot astfel si celelalte urmari ce decurg dintr‑o astfel de presupunere. El recomanda adep­tilor sai sa fie insufletiti de principiile aratate mai sus, inainte de a ataca ceea ce urmeaza din ele, pentru ca si el le va infatisa numai urmarile directe (ale acelor prin­cipii). In felul acesta si cititorii vor trage un folos mai sigur din invataturile predate, daca vor asculta cu inte­legere matematica; in schimb, celor care au o alta prega­tire spirituala, zice, sa nu li se vorbeasca de geografie.

2. Se cuvine ca geograful, pentru tezele care‑i tin loc de principii, sa faca apel la geometri, care au facut masu­ratorile intregului pamint locuit, geometrii, la rindul lor, sa se adreseze astronomilor, iar acestia din urma, fizicieni­lor. Fizica este o virtute[307], iar virtutile nu se sprijina pe ipoteze, ele depind numai de sine insesi si contin in sine principiile si demonstratiile lor. Adevarurile demonstrate de fizica sint urmatoarele: universul si cerul[308] au forma sferica; inclinarea corpurilor grele spre centru[309]; pamin­tul, constituit in (forma) de glob si avind acelasi centru ca cerul, sta pe loc[310], atit el cit si axul prelungit prin el si prin mijlocul cerului, cita vreme cerul se invirteste in jurul lui si al axului de la rasarit la apus; o data cu cerul se invirtesc si stelele fixe, care au o viteza asemanatoare in raport cu departarea lor de pol; stelele fixe sint purtate in cercuri paralele[311]; cele mai cunoscute cercuri paralele sint: ecuatorul, cele doua tropice si cercurile arctice; plane­tele[312], soarele si luna se misca in cercuri oblice, organi­zate in crugul zodiacului[313]. Dind crezare acestor axio­me[314], fie in intregime, fie in parte, astronomii examineaza urmarile lor directe, miscarile astrelor, revolutiile, eclip­sele, dimensiunile, distantele lor si mii de alte probleme la fel; in chip asemanator geometrii, cind masoara circum­ferinta pamintului, se servesc de doctrinele fizicienilor si de ale astronomilor; si in sfirsit, de doctrinele geometrilor se folosesc, la rindul lor, geografii.

3. Trebuie sa presupunem ca cerul este impartit in cinci zone si tot in cinci zone este divizat si pamintul, si ca zonele inferioare corespund zonelor superioare. Cauzele diviziunii in zone le‑am aratat[315]. Zonele se pot distinge prin cercuri paralele cu ecuatorul trase de o parte si de alta a acestuia; doua care cuprind zona arsitei, alte doua, din continuare, care delimiteaza in vecinatatea zonei fier­binti cele doua zone temperate, iar linga zonele temperate, tot astfel, zonele glaciale. Sub fiecare dintre cercurile ceresti se afla pe pamint un cerc corespunzator si tot astfel o zona terestra corespunzatoare unei zone ceresti. Se numesc zone temperate cele care pot fi locuite; celelalte sint de nelocuit una din pricina arsitei[316], celelalte (doua), din pri­cina frigului. In acelasi fel se definesc si fenomenele legate de tropice si de cercurile arctice, acolo unde exista cercuri arctice, desemnindu‑se prin numele lor de pe cer cores­pondentele lor de pe pamint care le cad dedesubt ca o pro­iectare fidela. Dar cum ecuatorul taie in doua intreg cerul, in mod necesar si pamintul este impartit in doua de ecua­torul sau. Fiecare dintre cele doua emisfere, de pe bolta cereasca si de pe pamint, se cheama una boreala si alta australa. Cum, in acest fel, si zona calda este impartita in doua de acelasi cerc, o jumatate a ei va fi nordica, alta, sudica. Ε limpede ca si dintre zonele temperate una va fi boreala, alta australa, corespunzator emisferei in care se afla. Se cheama emisfera boreala emisfera care cuprinde acea zona temperata in care, pentru cel care sta cu spa­tele spre rasarit, iar cu fata spre apus, in dreapta lui se afla polul, in stinga, ecuatorul; sau acea in care pentru cei ce privesc spre miazazi in dreapta este apusul, in stinga rasaritul; emisfera australa este cea care are toate aceste (puncte cardinale) tocmai invers; e limpede deci ca noi ne gasim intr‑una dintre cele doua emisfere, si anume in cea boreala; sa fim in amindoua in acelasi timp este cu neputinta[317]

N' mijloc mari fluvii se afla, oceanul‑nainte de toate[318]

apoi zona fierbinte. Dar nici oceanul, care taie (in doua) intreg pamintul, nu se afla in mijlocul tarimului nostru locuit, la fel nici zona arsitei. De altfel nici nu se gaseste o parte a pamintului populat care sa prezinte o cores­pondenta inversa[319] cu climatele din zona temperata bo­reala insirate mai sus.

4. Geometrul, pe linga aceste date imprumutate, se mai foloseste si de mijloace gnomonice, precum si de alte me­tode indicate de astronomi, cu ajutorul carora ei gasesc, in fiecare regiune, cercurile paralele cu ecuatorul si cercu­rile care, trasate prin poli le taie pe acestea in unghi drept; el masoara pamintul locuit, parcurgindu‑l, iar pentru restul (globului), recurge la calculul distantelor. In felul acesta, se poate afla cit de mare este distanta de la ecuator la pol, distanta care reprezinta a patra parte din cercul cel mai mare al pamintului; iar daca obtii aceasta cifra, detii cvadruplul ei, care reprezinta perimetrul pamintului. Prin urmare, asa dupa cum cel care masoara pamintul a impru­mutat premisele de la astronom iar astronomul, la rindul lui, de la fizician, tot astfel si geograful trebuie sa impru­mute de la geometru care a masurat intreg pamintul si, daruindu‑i incredere atit lui, cit si celor in care acesta s‑a increzut, sa prezinte in primul rind pamintul nostru locuit, dimensiunile lui, forma, caracterele naturale, pre­cum si pozitia pe care o ocupa in raport cu intreg globul pamintesc. Acesta este de fapt tarimul propriu al geogra­fului. El trebuie apoi, in studiul diverselor regiuni ale pamintului si ale marii, sa dea explicatiile adecvate, indicind neajunsurile explicatiilor date de inaintasi, mai ales de aceia care s‑au dovedit a fi cei mai valorosi in acest domeniu.

5. Sa se puna ca temelie (a studiului) principiul sferici­tatii pamintului cu marea dimpreuna, deoarece (scoarta) pamintului are una si aceeasi suprafata cu marile. De fapt relieful pamintului, neglijabil fiind si in stare sa ne scape din vedere, poate sa se piarda in dimensiuni atit de uriase. Forma sferica, din pricina acestor reliefuri, nu ar fi, zi­ceam, ca dintr‑o strunjire[320] nici cum si‑o inchipuie geo­metrul in calculul sau, ci numai dupa cum o determina bu­nul simt si acesta mai mult in linii mari. Sa se imagineze deci (aceasta sfera) impartita in cinci zone si ecuatorul ca un cerc trasat pe ea, apoi un alt cerc, paralel cu acesta, care delimiteaza zona glaciala din emisfera boreala si in fine un cerc dus prin poli, care taie in unghi drept cele doua cercuri de mai inainte. Emisfera boreala cuprinde doua patrimi ale pamintului, pe care le creeaza ecuatorul prin intersectia sa cu cercul ce trece prin poli; in fiecare dintre aceste doua patrimi se determina cite un patrulater a carui latura nordica o formeaza jumatate din paralela dinspre pol, latura sudica, jumatate din ecuator, iar celelalte doua laturi, segmentele cercului ce trece prin poli si sint opuse simetric si egale in lungime. Intr‑unul dintre aceste patru­latere (in care anume nu are importanta, se pare) spunem ca este asezat pamintul nostru locuit, scaldat de jur impre­jur de mare si asemanator cu o insula. Am spus[321] ca acest lucru se poate dovedi si cu simturile si cu ratiunea. Daca cineva nu are incredere intr‑un astfel de rationament, pentru geografie nu poate avea nici o importanta daca ne imaginam pamintul locuit ca o insula, sau cu forma pe care am obtinut‑o din datele simturilor; caci tarimul populat poate fi ocolit pe mare din amindoua directiile si dinspre rasarit si dinspre apus, afara doar de un mic spatiu intermediar. Nu prezinta nici o importanta daca marginile pamintului populat sint delimitate de mare sau de pamint nelocuit[322], deoarece geograful care descrie pa­mintul cauta sa vorbeasca despre partile cunoscute ale tari­mului locuit, pe cele necunoscute le lasa la o parte, dupa cum face si cu partile din afara lui. Va fi destul deci daca se vor uni printr‑o linie dreapta punctele extreme ale laturilor situate de cele doua parti ale lui pe linga care s‑a navigat, pentru a obtine figura intreaga a zisei insule.

6. Sa situam acuma insula in patrulaterul indicat (mai sus). Trebuie sa luam marimea ei aparenta, desprinzind, din marimea totala a pamintului, emisfera noastra, iar din aceasta, o jumatate a ei, si iarasi din aceasta jumatate, patrulaterul in care spunem ca este situat pamintul locuit. In acelasi fel trebuie sa intelegem si datele privitoare la figura lui, potrivind aparentele concrete cu principiile de baza. Dar pentru ca portiunea dintre ecuator si aceasta paralela conceputa inspre polul emisferei boreale are figura unei balante[323], pentru ca, pe de alta parte, cercul care trece prin pol si taie in doua emisfera, imparte de ase­menea in doua si balanta si creeaza astfel patrulaterul, va reiesi limpede ca patrulaterul care contine Oceanul Atlantic reprezinta jumatate din suprafata balantei. In mijlocul ei se situeaza pamintul locuit ca o insula de forma unei clamyde[324], formind o parte mai mica decit juma­tatea patrulaterului. Aceasta reiese limpede din geometrie si din intinderea marii revarsate in jur, care ascunde cape­tele continentelor din amindoua partile si care reduce in­sula la o figura trunchiata[325] si, in al treilea loc, din lun­gimea si latimea sa maxima. Din aceste dimensiuni, lungi­mea este de 70.000 de stadii (12.950 km) si este margi­nita in cea mai mare parte a ei de o mare care nu poate fi strabatuta din pricina imensitatii si a pustietatii sale, iar latimea, mai mica de 30.000 de stadii (5.550 km), fiind marginita de un teren nelocuit, din pricina caldurii sau a frigului. Insasi portiunea patrulaterului nelocuita din pri­cina caldurii are o latime de 8.800 de stadii (1.628 km) si o lungime maxima de 126.000 de stadii (23.298 km), ceea ce reprezinta jumatatea circumferintei ecuatorului; restul ar putea sa fie si mai mare inca.

7. Oarecum pe potriva celor de mai sus sint si parerile exprimate de Hipparchos. Acesta spune ca, daca punem temei pe marimea pamintului data de Eratosthenes, tre­buie sa scoatem din ea pamintul locuit; el crede ca nu va fi mare deosebire, in ce priveste fenomenele ceresti din fiecare regiune, daca se ia in considerare aceasta masura­toare sau cea transmisa de urmasii lui. Cum ecuatorul, potrivit parerii lui Eratosthenes, este un cerc de 252.000 de stadii (46.620 km), un sfert al lui ar fi de 63.000 de stadii (11.655 km); aceasta inseamna ca distanta de la ecuator la pol reprezinta 15 saizecimi, fata de ecuator care are 60 de saizecimi. De la ecuator pina la tropicul de vara sint patru saizecimi[326], iar tropicul de vara cade tocmai pe paralela ce trece prin Syene. Distantele partiale se calculeaza dupa masuri concrete. Astfel se intimpla ca tropicul sa se afle la Syene, deoarece acolo, la solstitiul de vara, gnomonul nu arata nici o umbra la amiaza. Apoi meridianul din Syene se deseneaza aproape pe cursul Nilului, de la Meroe la Alexandria, ceea ce face cam 10.000 de stadii (1.850 km). Syene se intimpla sa fie situata la jumatatea acestei distante, incit de la ea pina la Meroe, sint 5.000 de stadii (925 km). Daca inaintezi in linie dreapta cam 3.000 de stadii (555 km) spre miazazi, nu mai intilnesti alte asezari omenesti din pricina arsitei, astfel ca paralela ce traverseaza acele locuri, una si aceeasi cu paralela Cinnamomophorei, trebuie luata ca hotar si ca inceput al pamintului nostru locuit, dinspre miazazi[327]. Asadar, deoarece sint 5.000 de stadii (925 km) de la Syene la Meroe, (daca) s‑ar adauga la acestea alte 3.000 de stadii (555 km), ar fi in total 8.000 de stadii (1.480 km) pina la hotarele pamintului locuit. De la Syene la ecuator sint[328] 16.800 de stadii (3.108 km), pentru ca acesta este numarul stadiilor celor patru saizecimi, daca tinem seama ca fiecare saizecime este de 4.200 de stadii (777 km); restul stadiilor, de la hotarele lumii populate pina la ecua­tor, atinge cifra de 8.800 (1.628 km), iar de la Ale­xandria (pina la acelasi cerc) 21.000 de stadii (4.033 km). Si iarasi, de la Alexandria, dupa parerea tuturor, traversarea spre Rodos se face in prelungirea directa a cursului Nilului, la fel si navigatia pe linga coasta Cariei si a Ioniei pina in Troada, ca si pe linga Bizant si Bory­sthenes[329]. Calculindu‑se, asadar, distantele cunoscute si navigabile, se cauta sa se afle pina in ce punct sint locuite regiunile de dincolo de Borysthenes, in prelungirea directa a aceleiasi linii, si unde se sfirsesc partile de miazanoapte ale pamintului locuit. Cei mai departati locuitori din sus de Borysthenes sint roxolanii[330], din populatiile scite cu­noscute; acestia sint totusi mai sudici decit ultimii locui­tori cunoscuti, situati mai sus de Britannia. Regiunile de dincolo de acestia sint nelocuite din pricina frigului. Ceva mai sudici decit ei sint si sauromatii[331] si scitii situati din sus de lacul Maeotis, pina la scitii rasariteni.

8. Pytheas din Massalia spune ca Thule, cea mai nor­dica dintre insulele britannice, este ultima regiune a pa­mintului populat; in acele parti, tropicul de vara se con­funda cu cercul arctic[332]. Dar eu nu gasesc la alti autori nici o informatie, nici ca Thule ar fi vreo insula, nici daca sint locuite regiunile care se intind pina in partile unde tropicul de vara tine loc de cerc arctic. Eu cred insa ca acest hotar de miazanoapte al pamintului (populat) se afla mult mai spre miazazi. Intr‑adevar, autorii de astazi[333] nu au nimic de semnalat despre vreo regiune de dincolo de Ierne, insula situata la miazanoapte de Britannia si locuita de oameni cu desavirsire primitivi, ce duc o viata grea din pricina frigului, astfel incit, socot eu, aici trebuie fixat hotarul (despre care vorbim). Cum paralela Bizan­tului, trece prin preajma Massaliei, dupa cite spune Hipparchos intemeindu‑se pe marturia lui Pytheas (el spune ca in Bizant raportul umbrei fata de gnomon este acelasi cu cel indicat de Pytheas in Massalia) si, cum paralela ce trece prin Borysthenes se afla la o departare de prima cam de 3.800 de stadii (743 km), s‑ar putea, calculind dupa distanta de la Massalia la Britannia, ca cercul paralel ce trece prin Borysthenes sa cada pe undeva pe acolo. De altfel Pytheas, care a amagit mereu pe oameni, s‑a inselat si aici. Multa lume este de parere ca linia trasa de la Coloane pina in regiunile din preajma Strimtorii Siciliei, a Atenei si a Rodosului, se afla pe aceeasi paralela. De asemenea toata lumea afirma intr‑un glas si ca aceasta linie de la Coloane pina la Strimtoarea Siciliei este trasata cam prin mijlocul marii. Cei care au strabatut acest spatiu cu vasele spun ca cea mai mare dis­tanta de la coasta Celticii, mai precis, din Golful Galatic pina la tarmul Libyei, este de 5.000 de stadii (925 km); acest interval reprezinta si latimea maxima a marii, incit s‑ar putea ca distanta de la linia mai sus pomenita pina in fundul acestui golf sa fie de 2.500 de stadii (462,50 km), dar pina la Massalia, ceva mai putin, deoarece Massalia este mai sudica decit infundatura golfului. Distanta de la Rodos la Bizant este cam de 4.900 de stadii (906,50 km), astfel ca paralela Bizantului ar fi mult mai nordica decit paralela Massaliei. Se poate ca distanta de la Massalia pina la Britannia sa fie aproape aceeasi cu cea dintre Bizant si Borysthenes; de acolo, in continuare, pina la Ierne nu se stie ce intindere au locurile, nici daca sint locuite de acolo mai departe; dar nici nu este nevoie sa ne preocupe aceste amanunte, din pricinile mai sus ara­tate. Pentru stiinta este deajuns sa se stabileasca, cum s‑a facut cu regiunile de miazazi, unde s‑a spus ca hota­rul lumii populate trebuie fixat dupa ce inaintezi 3.000 de stadii (555 km) dincolo de Meroe (fara pretentia ca acesta ar fi un hotar foarte precis, ci numai ca o limita aproximativa); tot astfel si dincolo de Britannia trebuie sa hotarim un numar de stadii care sa nu depaseasca cifra de 3.000 (555 km) sau sa fie doar cu putin mai mare, sa zicem cam de 4.000 (740 km). Cunoasterea unor astfel de teritorii si a locuitorilor acestora ar putea aduce un mare cistig conducatorilor in activitatea lor, mai cu seama daca este vorba de populatia unor astfel de insule care n‑ar putea produce nici pagube, dar nici foloase, din lipsa oricarei legaturi intre ei si noi. De pilda, romanii, cu toate ca puteau sa puna stapinire pe Britannia, au dispretuit s‑o faca, vazind, pe de‑o parte, ca britannii nu prezinta nici o pricina de ingrijorare (pentru ca nu sint atit de puter­nici incit sa ne atace trecind strimtoarea), pe de alta, n‑ar fi mare folosul sa‑i supuna. Se pare apoi ca mai mare venit aduc in prezent prerogativele noastre (comerciale) asupra lor, decit ar putea sa procure tributul (regulat)[334], mai ales daca se scade din el cheltuiala pentru intretinerea trupelor insarcinate cu pastrarea ordinei in insula si cu perceperea tributului. Ba inca si mai zadarnic ar fi fost ca romanii sa‑si fi intins posesiunile si asupra celorlalte insule din jurul acesteia.

9. Daca la distanta de la Rodos pina la Borysthenes s‑ar adauga 4.000 de stadii (740 km) calculate de la Bory­sthenes inspre miazanoapte, s‑ar ajunge le suma totala de 12.700 de stadii (2.349 km). De la Rodos pina la hotarul sudic al pamintului locuit se numara 16.600 de stadii (3.071 km). Latimea totala a tarimului populat, de la miazazi la miazanoapte, ar fi ceva mai mica de 30.000 de stadii (5.549 km). Lungimea lui se da cam de 70.000 de stadii (12.949 km), masurata de la apus la rasarit, anume de la ultimele capuri ale Iberiei pina la capurile Indiei, fiind calculata in parte pe drumuri de uscat, in parte, pe cele de apa. Ca aceasta lungime este cuprinsa in interiorul patrulaterului mai sus pomenit reiese din ra­portul dintre paralele si ecuator. Astfel, lungimea face mai mult decit indoitul latimii. Figura pamintului locuit este imaginata aproape de forma unei chlamyde, deoarece se constata o strimtorare a latimii la capete si mai ales la extremitatea apuseana, cum se va vedea in descrierea noastra regionala.

10. Iata, asadar, ca am trasat aria de pe suprafata sfe­rei in care spunem ca se afla pamintul locuit. Se cuvine acum ca, printr‑o macheta a locurilor populate, care sa imite cit mai fidel realitatea, sa reprezentam pamintul printr‑o sfera, ca sfera lui Crates[335], si, dupa ce trasam pe ea patrulaterul, sa desenam in interiorul acestuia harta geografica. Pentru aceasta este nevoie de un glob urias, astfel incit particica lui care reprezinta zisul segment patru­later sa fie indeajuns de mare pentru a cuprinde deslusit partile de cuviinta ale pamintului locuit si sa ofere privi­rilor noastre o imagine precisa; cel care poate sa‑si procure o sfera de mari proportii va reda aceste amanunte mai bine; sa fie (sa zicem) o sfera cu diametrul nu mai mic de zece picioare. Dar cel care nu poate sa‑si procure una atit de mare, nici cu putin sub marimea acesteia, tre­buie sa‑si inscrie harta pe o suprafata plana de cel putin sapte picioare. Deosebirea va fi mica daca, in loc de cercuri (paralele si de meridiane, prin care precizam climatele si vinturile[336], caracteristicile naturale si pozitiile relative ale diferitelor parti ale pamintului, comparate intre ele sau cu fenomenele ceresti) vom trasa niste drepte paralele, in loc de cercuri paralele, si niste linii perpendiculare pe primele, in loc de cercuri perpendiculare pe paralele; mintea poate sa transpuna usor si sa‑si imagineze circulara sau sferica orice figura si marime vazute de ochiul nostru pe o supra­fata plana. Tot astfel vom spune ca stau lucrurile cu cercurile oblice si cu dreptele corespunzatoare. Daca meri­dianele din fiecare loc, care sint cercuri trase prin poli, converg toate pe sfera spre un singur punct, pe o harta plana, nu va fi nevoie sa se dea o usoara convergenta dreptelor, si aceasta, numai meridianelor; caci rar este necesar acest lucru si, apoi, nici nu reiese limpede con­vergenta[337] dupa cum nu reiese nici concavitatea in cazul in care liniile au fost transpuse (de pe o suprafata sferica) pe o harta plana si au fost redate prin drepte.

11. De aceea si studiul nostru de aici inainte il vom prezenta in asa fel, ca si cum descrierea pamintului am face‑o pe o harta plana. Vom infatisa mai intii ceea ce am vazut in timpul calatoriilor noastre pe uscat si pe mare, apoi vom arata pentru care parti am acordat incre­dere relatarilor orale si scrise. Noi am cutreierat lumea spre asfintit, incepind din Armenia pina prin partile Marii Tyrrheniene, din fata Sardiniei, spre miazazi, de la Pontul Euxin pina la hotarele Etiopiei. Negresit, dintre ceilalti scriitori care au compus tratate de geografic nu s‑ar putea gasi nici unul care sa fi parcurs cu mult mai multe teri­torii decit noi. Iar cei care ne‑au intrecut in drumetiile lor prin partile apusene, aceia n‑au atins acelasi numar de locuri din cele rasaritene, altii, dimpotriva, au ramas in urma cu vizitarea tinuturilor din apus; la fel stau lucru­rile cu regiunile dinspre miazazi si dinspre miazanoapte. Pentru ca cea mai mare parte a informatiilor au fost cu­lese, atit de inaintasii nostri, cit si de noi insine, din auzite, pe temeiul lor alcatuim forma si dimensiunea si toate caracteristicile naturale (ale locurilor), aratind cali­tatea si cantitatea lor, in acelasi fel in care mintea alca­tuieste notiuni din datele simturilor. De exemplu, forma, culoarea si marimea unui mar, ca si aroma, aspectul lui la pipait si savoarea lui ni le comunica simturile; apoi din aceste informatii mintea concepe notiunea de mar. In ca­zul figurilor mari, simturile nu percep decit partile; numai ratiunea compune intregul din partile percepute cu simtu­rile. Tot astfel si oamenii iubitori de stiinta, increzin­du‑se ca in organele de simt in cei care au vizitat diverse locuri care, dupa cum s‑a nimerit, si care au colindat tot prin alte si alte parti ale pamintului, cuprind intr‑o schema unitara aspectul intregii lumi locuite. Intr‑adevar, si co­mandantii infaptuiesc toate ispravile ei insisi, cu toate ca nu sint de fata personal peste tot; de cele mai multe ori ei obtin victorii prin intermediul celorlalti, increzindu‑se in solii lor si impartind poruncile conform cu infor­matia primita pe calea auzului. Iar cel care crede ca numai cei care vad stiu scoate din calcul criteriul auzului care, pentru stiinta, este mult superior ochiului[338]

12. In general contemporanii nostri pot prezenta date mai sigure despre britanni, germani si despre locuitorii din preajma Istrului, de dincoace sau de dincolo de fluviu, adica despre geti[339], tyregeti[340] si bastarni, precum si de­spre locuitorii din imprejurimile Caucazului, cum sint al­banii[341] si iberii[342]. Noi am primit informatii si de la isto­ricii razboaielor cu partii, mai cu seama de la Appollodo­ros din Artemita[343] si de la altii ca el, care au furnizat stiri mai precise decit multi de pina atunci asupra Hyr­caniei si a Bactrianei; apoi de cind cu recenta patrundere a ro­manilor in Arabia Fericita, impreuna cu o oaste comandata de prietenul si tovarasul nostru Aelius Gallus[344] si ca urmare a calatoriilor pe Nil in sus si in Golful Arabic pina in In­dia[345], intreprinse cu o adevarata flota de catre negustorii din Alexandria, si aceste (doua) tinuturi sint mai bine cu­noscute de contemporani decit de premergatorii nostri. Iar pe cind Gallus era guvernatorul Egiptului[346], noi l‑am vi­zitat si am urcat impreuna fluviul pina la Syene si la ho­tarele Etiopiei; de aceea noi putem depune marturie ca pina la 120 de vase (de negot) parcurg astazi drumul pe mare din Myoshormos[347] spre India, ca mai inainte, pe vremea regilor Ptolemei[348], putini negustori indrazneau sa faca aceasta cursa maritima si sa aduca marfuri indiene.

13. Prin urmare, primul si cel mai important lucru, atit pentru stiinta, cit si pentru nevoile vietii politice, este de a incerca sa se prezinte cit mai simplu cu putinta forma si dimensiunile (fiecarei regiuni) de pe harta geografica, precizindu‑se in acelasi timp natura regiunii si a cita parte din intregul pamint o reprezinta; negresit, acesta este do­meniul propriu al geografului. Dar examinarea mai ama­nuntita a pamintului in ansamblul sau si a intregii ba­lante din zona pe care o discutam intra in preocuparile unei alte stiinte, la fel si cercetarea daca balanta despre care vorbim este populata si in celalalt patrar[349]. Iar daca situa­tia se adevereste a fi intocmai, negresit acel patrar nu este locuit de oamenii de la noi, ci pamintul respectiv trebuie socotit un alt tarim populat, ceea ce este (intru totul) plauzibil[350]. Datoria ce ne revine este insa de a descrie regiunile din partea noastra.

14. Figura pamintului locuit are deci forma unei chlamy­de a carei latime maxima o desemneaza linia trasa de‑a lungul Nilului incepind de la paralela Cinnamomophorei si de la insula fugarilor egipteni[351] si sfirsind la paralela Iernei; lungimea ei este indicata de linia ce cade in unghi drept pe prima care este trasa dinspre apus, prin Co­loanele lui Heracles si Strimtoarea Siciliei, pina la Rodos si la Golful Issos; de aici, ea inainteaza de‑a lungul mun­telui Taurus, care incinge ca un briu mijlocul Asiei, apoi se termina la marea rasariteana aflata intre indieni si scitii din sus de Bactriana. Trebuie, asadar, sa ne imaginam un paralelogram in care s‑a inscris figura chlamydei in asa fel, incit lungimea acesteia sa corespunda lungimii para­lelogramului si sa fie egale intre ele, de asemenea latimea ei sa corespunda latimii lui. Figura de chlamyda reprezinta tocmai pamintul nostru locuit; latimea lui, spuneam, este cuprinsa intre laturile paralelogramului, adica intre para­lele extreme care separa partea locuita de cea nelocuita a fiecarui loc. Aceste laturi sint: spre miazanoapte, paralela Iernei si, spre zona fierbinte, paralela Cinnamomopihorei. Daca liniile de mai sus se prelungesc spre rasarit si spre apus pina in partile pamintului locuit aflate la acelasi nivel, ele vor crea un paralelogram impreuna cu liniile trase prin acele capete si legate cu ele[352]. Ca in acest paralelogram este situat pamintul locuit, reiese limpede din faptul ca nici latimea lui maxima si nici lungimea nu cad in afara limitelor paralelogra­mului. Ca el are figura de chlamyda se deduce din faptul ca cele doua capete ale lungimii sint tesite din ambele parti, aflindu‑se in bataia valurilor marii, care i‑au sapat din latime.

Aceste cunostinte le‑am capatat din informatiile naviga­torilor care au trecut pe linga amindoua coastele, atit rasaritene, cit si apusene. Ei marturisesc ca mult mai spre miazazi decit India se afla asa‑numita insula Taprobana, care este populata si situata in dreptul insulei egiptenilor si al regiunii ce produce scortisoara; conditiile lor atmosferice sint foarte apropiate[353]. La fel tinuturile de la gura[354] Marii Hyrcaniei si mai cu seama regiunile Iernei sint situate mai spre miazanoapte decit extremitatile Scitiei aflate mai sus de India.

Aceeasi stare de lucruri se constata si in partile din afara Coloanelor lui Heracles, pentru ca punctul cel mai apusean al pamintului locuit este promontoriul Iberiei numit Sacru. Acesta se afla aproape pe paralela ce trece prin Gadeira, Coloane, Strimtoarea Siciliei si Rodos. In aceste puncte corespund, se spune, cadranele solare, vinturile periodice care bat in amindoua directiile, precum si durata celor mai lungi zile si nopti; intr‑adevar, aici cea mai lunga zi si cea mai lunga noapte sint de paisprezece ore si juma­tate, socotite in ore echinoctiale.

De pe coasta maritima a Gadeirei (si cea a Iberiei) s‑a vazut (adesea Constelatia Cabirilor[355], de linga Canobos). Poseidonios sustine ca de pe o casa inalta a unui oras situat cam la 400 de stadii (74 km) departare de aceste locuri, el a vazut o stea despre care a dedus ca este Cano­bos[356], punind temei atit pe faptul ca navigatorii care au inaintat doar cit de cit din Iberia inspre miazazi au mar­turisit cu totii ca au observat aceasta stea, cit si pe indi­catiile date la Cnidos[357] de observatorul lui Eudoxos, fixat nu cu mult mai sus de inaltimea caselor; de la acel obser­vator se spune ca a vazut Eudoxos[358] steaua Canobos; iar orasul Cnidos este situat in climatul Rodosului, in care se afla, de altfel, si Gadeira si coasta invecinata cu ea.

15. De aici navigatorii care se indreapta spre miazazi intilnesc in cale Libya; coastele cele mai apusene ale aces­teia inainteaza in mare ceva mai mult decit Gadeira, apoi, dupa ce creeaza un promontoriu ingust, cotesc spre sud‑est, pentru a se lati apoi usor pina se unesc cu coastele apu­sene ale etiopienilor. Acestia sint ultimii etiopieni asezati mai jos de hotarele carthaginezilor, atingind paralela Cin­namomophorei.

Cei care calatoresc in sens opus pornind de la Promon­toriul Sacru pina la asa numitii artabri[359] navigheaza spre miazanoapte, avind Lusitania[360] in dreapta lor; apoi intreg drumul ce a mai ramas de facut cu vasele pe linga coasta, descriind un unghi obtuz, o tine mereu spre rasarit, pina la capatul Pirineilor care sfirsesc la ocean. In fata lor spre miazanoapte se afla partile apusene ale Britanniei[361]; tot astfel, in fata artabrilor, se situeaza spre miazanoapte insu­lele maritime numite Cassiteride[362], care au cam aceeasi clima ca Britannia. Astfel, se vede limpede cit de mult ingusteaza din capetele pamintului locuit, in sensul lun­gimii, oceanul revarsat in jurul lui.

16. Data fiind o astfel de figura generala a pamintului populat, pare de folos[363] sa se ia doua drepte care, inter­sectindu‑se in unghi drept[364], una va reprezenta lungimea maxima a pamintului locuit, alta, intreaga sa latime: pri­ma va fi una dintre paralele, ultima, unul dintre meridiane. Apoi imaginindu‑se linii paralele cu amindoua aceste prime linii, sa impartim cu ele pamintul si marea pe care o strabatem. In felul acesta ar parea mai deslusita figura de care am vorbit, potrivit marimii liniilor care comporta tot alte si alte dimensiuni in lungime, si in latime; la fel se vor scoate mai bine la iveala deosebirile de climat dintre regiunile de rasarit si cele de apus, precum si intre cele de miazazi si cele de miazanoapte. Deoarece aceste drepte tre­buiesc fixate prin locuri cunoscute - unele de fapt s‑au si fixat, vorbesc de cele doua drepte mediane, cea a lun­gimii si cea a latimii (pamintului locuit), pomenite mai sus - celelalte mai usor pot fi determinate cu ajutorul celor dintii, pe care le folosim ca pe niste axe de referinta, stabilind corelatii intre regiunile paralele si diversele po­zitii ale locurilor geografice in raport cu globul pamin­tesc si cu fenomenele ceresti.

17. Inainte de toate, marea este cea care formeaza mar­ginile pamintului si‑i creeaza o anumita forma[365], sapind in tarmurile lui golfuri, adincituri profunde si strimtori, precum si istmuri, peninsule si promontorii; la aceasta ac­tiune iau parte si riurile si muntii. Intr‑adevar, cu ajutorul lor au fost delimitate continentele, popoarele, pozitiile priel­nice pentru orase si toate caracteristicile cu care este in­carcata o harta geografica. Printre acestea figureaza si numeroasele insule semanate in plina mare si de‑a lungul intregului tarm. Cum unele locuri au anumite calitati, al­tele unele lipsuri, precum si unele avantaje si dezavantaje ce decurg din ele provenite in parte de la natura, in parte fiind dobindite[366], se cuvine sa prezentam ca­litatile naturale, deoarece ele sint permanente, cita vreme cele create de mina omului sint supuse schim­barii. Bineinteles si dintre acestea din urma trebuiesc po­menite acelea care pot sa dainuie mai multa vreme sau acelea care, cu toate ca nu au o durata lunga, se bucura de un oarecare prestigiu si stralucire, atit de durabila in timp, incit a ajuns pentru locul respectiv o a doua natura, inlaturind orice urma de artificiu. Ε limpede ca si acestea trebuie sa fie pomenite. Negresit, despre multe orase se pot re­peta cuvintele[367] lui Demosthenes despre Olytnhos[368] si despre locurile din vecinatatea acestuia; el spune ca acestea in asa fel au disparut (de pe fata pamintului), incit, daca vreun om s‑ar abate prin partile acelea, nu si‑ar putea da seama daca au fost vreodata pe acolo asezari omenesti. Si totusi in aceste locuri si in altele asemanatoare sosesc amatori dornici sa vada urmele unor actiuni atit de renumite cindva, la fel cum se viziteaza mormintele bar­batilor ilustri. In felul acesta si noi mentionam si unele datini si forme de guvernamint care nu mai dainuie, avind mereu in vedere si aici folosul, in acelasi fel ca in cazul unor mari ispravi; astfel de istorisiri urmaresc sa dea pilde fie de urmat, fie de ocolit.

18. Revenind acum la planul nostru de la inceput, (spu­nem in continuare) ca pamintul nostru locuit, inconjurat de jur imprejur de apa, permite Marii Exterioare sa sape in tarmurile lui dinspre ocean multe golfuri[369], dintre care patru mai cu seama sint foarte mari: golful de miazanoapte se cheama Marea Caspica, numita de altii si Marea Hyr­caniei[370], apoi golfurile Persic si Arabic, care sint infun­daturi ale Marii sudice, situate tocmai potrivnic, unul, Marii Caspice, celalalt, Marii Pontice; al patrulea golf, care le intrece cu mult in intindere pe cele de mai sus, creeaza Marea Interioara numita si "a noastra'; ea incepe, dinspre apus, la strimtoarea Coloanelor lui Heracles, se intinde cu o latime variabila spre rasarit, despartindu‑se apoi si termi­nindu‑se in doua golfuri de mare, unul la stinga, numit Pontul Euxin, celalalt (in continuare), fiind format de Ma­rea Egiptului, a Pamfiliei si a bazinului Issos. Toate golfu­rile sus‑pomenite, ce provin din Marea Exterioara, au in­trarea ingusta; asa sint mai ales strimtoarea Golfului Arabic si strimtoarea Coloanelor lui Heracles. Iar pamintul care le cuprinde la mijloc este impartit in trei, asa cum am spus[371]. Europa are cea mai neregulata figura dintre toate celelalte continente. Lybia este tocmai contrariul ei, iar Asia ocupa, in aceasta privinta, o pozitie oarecum de mij­loc intre celelalte doua. Toate, intr‑adevar, isi gasesc cauza formei lor mai mult sau mai putin neregulate in tarmul interior; tarmul exterior, in afara golfurilor de curind mentionate, este uniform si schiteaza, dupa cum am spus, figura unei chlamyde; toate celelalte mici deosebiri de curbura pot fi trecute cu vederea, pentru ca dimensiunile mici se pierd in marile ansambluri. Dar pentru ca intr‑un domeniu de informatie geografica nu cercetam numai for­mele si dimensiunile locurilor, ci si pozitiile lor unele fata de altele, asa dupa cum am spus[372] mai inainte, si din acest punct de vedere, tarmul interior ofera mai multa varietate decit tarmul exterior[373]

De asemenea si locurile cunoscute, cu clima temperata, populate de orase si de neamuri cirmuite de legi bune, sint mult mai numeroase la tarmul interior decit la cel exte­rior[374]. Iar noi, oamenii, dorim sa cunoastem tocmai acele locuri in care sint mai bogate faptele marete transmise de traditie, mai variate formele de stat si mai (numeroase) ar­tele si celelalte discipline care slujesc la luminarea mintii omului. Apoi interesele noastre ne imping mereu spre acele tari cu care tragem nadejde sa putem incheia acorduri comerciale si aliante. Acestea sint centrele populate, mai bine zis, civilizat populate. Sub toate aceste raporturi marea noastra, asa cum spuneam, prezinta o neta supe­rioritate, tocmai de aceea trebuie sa incepem descrierea noastra cu aceasta mare.

19. Am spus adineauri ca golful (reprezentat de Marea Interioara) incepe la strimtoarea Coloanelor lui Heracles; cea mai ingusta portiune a lui (reprezentata de strimtoare) este, dupa cite se spune, cam de 70 de stadii (13 km). Dupa ce s‑a parcurs acest pasaj de 120 de stadii (22,20 km), se observa cum tarmurile se departeaza simtitor, mai ales cel din stinga; apoi (inaintea ochilor) se deschide privelistea marii intinse. Marginile ei le formeaza, pe latura dreapta, coasta Libyei pina la Carthagina, iar de cealalta parte, tarmul Iberiei si tarmul celtic de linga Narbona si Massa­lia, apoi, in continuarea acestora, coasta Ligysticii si, in sfirsit, coasta Italiei pina la Strimtoarea Siciliei. Coasta ra­sariteana a acestui bazin marin o formeaza Sicilia si strim­torile situate de cele doua parti ale insulei, cea dinspre Italia fiind de 7 stadii (1,295 km), cea dinspre Cartha­gina, de 1.500 de stadii (277,50 km). Linia trasa de la Coloane pina la strimtoarea de 7 stadii (1,295 km) este o fractiune a liniei ce duce pina la Rodos si la muntele Taurus; ea taie aproape prin mijloc[375] bazinul in discutie, caruia i se atribuie o intindere de 12.000 de stadii (2.220 km), ceea ce reprezinta lungimea bazinului; latimea lui maxima, masurata de la Golful Galatic dintre Massalia si Nar­bona pina la tarmul potrivnic al Libyei[376], este cam de 5.000 de stadii (925 km).

Intreaga portiune a acestei mari din preajma Libyei se cheama Marea Libyana, iar partea de linga tarmul potriv­nic se numeste (la rind) Marea Iberica, Marea Ligystica, Marea Sardinica si, ultima portiune pina la Sicilia, Marea Tyrrheniana. In ce priveste insulele, ele sint foarte nume­roase pe linga tot tarmul Marii Tyrrheniene, pina la Ligystica; cele mai mari sint Sardinia si Corsica, dupa Si­cilia; aceasta din urma este cea mai mare dintre (toate) celelalte insule ale marii noastre si cea mai roditoare. Mult mai putin importante decit acestea sint celelalte insule din plina mare, ca Pandataria si Pontia, si cele din apropierea litoralului, Aithalia[377], Planasia, Pithecussa, Prochyta, Ca­preai, Leucosia[378] si altele asemenea lor. De cealalta parte a Ligysticii, linga restul coastei pina la Coloane nu mai sint multe insule; printre acestea se numara Gymnesiai si Ebysos[379]. Nu sint numeroase nici insulele din fata Libyei si a Siciliei, printre care se afla Cossura, Aigimuros, si insulele Liparai, numite de unii insulele lui Eol[380]

20. Dincolo de Sicilia si de strimtorile situate de o parte si de aha a ei se intilnesc, in continuare, alte bazine ale marii: unul se intinde in fata Syrtelor[381] si a Cyre­naicei[382] si cuprinde Syrtele insesi; celalalt corespunde Marii Ausoniene[383], dupa numele ei vechi, Marii Siciliei, in denu­mirea de astazi; aceasta comunica cu primul bazin si se afla in continuarea lui. Iar bazinul situat in fata Syrtelor si a Cyrenaicei se cheama Marea Libyei care tine pina la Marea Egiptului. In ce priveste Syrtele, cea mai mica are perimetrul cam de 1.600 de stadii (296 km). De o parte si de alta a gurii acesteia se afla insulele Meninx si Ker­kina[384]

Perimetrul Syrtei Mari, dupa Eratosthenes, este de 5.000 de stadii (295 km), iar profunzimea ei de la Hesperide[385] pina la Automala[386] si la frontiera Cyrenaicei inspre restul Libyei este de 1.800 de stadii (333 km). Alti autori i‑au apreciat numai la 4.000 de stadii (740 km) cir­cumferinta si la 1.500 de stadii (277,50 km) profunzimea, cit este de altfel si latimea intrarii ei. Marea Siciliei se intinde in fata Siciliei si a Italiei, anume in partea lor de rasarit si pe portiunea coastei italice dintre Regium si Locri, precum si de la Messenia pina la Siracuza si Pachynos. Ea se prelungeste spre rasarit, pina la promontoriile Cretei, scalda imprejur cea mai mare parte a Peloponesului si umple golful numit al Corinthului; spre miazanoapte, ea atinge promontoriul Iapygiei si intrarea Golfului Ionic, regiunile sudice ale Epirului pina la Golful Ambracic si la coasta din continuare, care creeaza impreuna cu Pelopone­sul Golful Corinthului. Golful Ionic este o parte a marii numita astazi Adriatica. Coasta ei din dreapta o formeaza Illyria, cea din stinga, Italia, pina la infundatura ei de linga orasul Aquileia. Ea se intinde spre miazanoapte si in acelasi timp spre apus, ingusta si alungita, avind in lun­gime in jur de 6.000 de stadii (1.110 km) si o latime ma­xima de 1.200 de stadii (222 km). Ea cuprinde multe insule: astfel, in fata Illyriei se situeaza insulele Apsyrtide, Kyric­tica si Liburnide; in continuare, Issa[387], Tragurium, Corkyra Neagra si Pharos[388]; linga coastele Italiei se afla insu­lele Diomedee[389]; Marea Siciliei de la Pachynos pina in Creta are, se spune, 4.500 de stadii (832,50 km) si tot atitea pina la capul Tainaron al Laconiei; de la promon­toriul Iapygiei pina in fundul Golfului de Corinth, sint ceva mai putin de 3.000 de stadii (555 km), dar de la Iapygia pina in Libya, mai mult de 4.000 de stadii (740 km). Insulele din aceste parti sint Corkyra, in fata Epirului, si, in continuare, in fata Golfului Corinthului, Kephallenia, Ithaca, Zakynthos si Echinadele[390]

21. In continuarea Marii Siciliei se afla Marea Cretei, Ma­rea Saronica si a Myrtului[391]; ultima se intinde intre Creta, Argolida si Attica, avind o latime maxima, cam de 1.200 de stadii (222 km), pornind din Attica, si o lungime ceva mai mica decit indoitul latimii. Insulele de aici sint: Ky­thera, Calauria[392] si cele grupate in jurul Eginei si a Sala­minei precum si citeva Cyclade. In vecinatatea ei imediata se intinde Marea Egee cu golful Melas si cu Heilespontul, apoi Marea Icariei si cea Carpathica[393] pina la Rodos, Creta si Cipru[394] si pina la primale teritorii ale Asiei. In aceasta mare se afla insulele Cyclade si Sporade ca si insulele situate in fata Cariei, a Ioniei si a Eolidei pina la Treada, ma refer la Cos, Samos, Chios, Lesbos si Te­nedos; de asemenea insulele situate de‑a lungul litoralului Elladei pina la Macedonia si la hotarul acesteia cu Thracia, anume Eubeea, Skyros[395], Peparethos[396], Lemnos, Thasos, Imbros, Samothrake si mai multe altele, pe care le vom face cunoscute in cursul tratarii detaliate a fiecarui loc. Lungimea acestei mari este in jur de 4.000 de stadii (740 km) sau cu putin mai mult, iar latimea, cam de 2.000 de stadii (370 km). Ea este inconjurata de regiunile mai sus pomenite ale Asiei si de tarmul maritim (elen) ce se intinde de la capul Sunion spre miazanoapte pina la golful Thermaic, apoi de la golfurile Macedoniei[397] pina la Chersonesul Thracic.

22. Linga acest promontoriu se afla strimtoarea de 7 stadii (1,295 km) dintre Sestos si Abydos[398], prin care Marea Egee si Hellespontul comunica spre miazanoapte cu o alta mare, numita Propontida; aceasta, la rindul sau, da in alta mare, in asa‑numitul Pont Euxin, care, intr‑un anu­mit fel, are doua bazine; caci aproape de mijlocul lui inainteaza in larg doua promontorii, unul de la tarmul Europei dinspre miazanoapte, celalalt dinspre coasta potriv­nica a Asiei; acestea, apropiindu‑se unul de altul, strim­teaza spatiul dintre ele si creeaza doua bazine intinse. Promontoriul european se cheama Criumetopon, iar cel asia­tic, Carambis, aflindu‑se la o departare unul de altul de 2.500 de stadii (462,50 km)[399]. Bazinul apusean, care se intinde de la Bizant, pina la gurile fluviului Borysthenes, are o lungime de 3.800 de stadii (703 kim) si o latime de 2.000 (370 km)[400]. In acest bazin se afla insula Leuke[401]. Bazinul rasaritean este alungit, terminindu‑se intr‑o infun­datura ingusta spre Dioscurias; lungimea lui este de 5.000 de stadii (925 km), sau cu putin mai mult, iar latimea cam de 3.000 de stadii (555 km). Perimetrul intregii mari este in jur de 25.000 de stadii (4.625 km). Unii autori compara figura acestei circumferinte cu un arc scit intins, asemuind coarda arcului cu asa‑zisa coasta din dreapta Pontului, adica de la gura Pontului pina la infundatura Dioscuriadei); intr‑adevar, in afara de Carambis, intreg restul tarmului prezinta doar mici sinuozitati, incit seamana cu o linie dreapta; cealalta parte se aseamana cu cornul arcului cu dubla sa curbura, mai concava deasupra, mai dreapta, dedesubt; tot astfel si aceasta portiune a coastei formeaza doua golfuri, dintre care cel apusean este mult mai concav decit celalalt.

23. Mai sus de golful rasaritean spre miazanoapte se intinde lacul Maeotis, care are un perimetru de 9.000 de stadii (1.655 km)[402] sau poate chiar putin mai mult. El comunica cu Pontul prin asa numitul Bosfor Cimmerian, iar Pontul comunica, la rindul sau, cu Propontida prin Bos­forul Thracic, caci asa se cheama gura Pontului de linga Bizant (anume Bosforul Thracic)[403] care masoara 4 stadii (0,740 km). Despre Propontida se spune ca are o lungime de 1.500 de stadii (277,50 km), masurata de la tarmul Troadei pina la Bizant; cam aceeasi este si latimea ei. Aici se situeaza insula Kyzicos si insulitele din jurul acesteia.

24. Acestea sint, prin urmare, caracteristicile Marii Egee, in prelungirea ei spre miazanoapte, si aceasta este mari­mea ei. Din nou acum, imediat dupa Rodos, o alta pre­lungire, care formeaza Marea Egiptului, Marea Pamphilica si Marea Issos, se intinde spre rasarit pina la coasta Ciliciei de linga Issos pe un spatiu de 5.000 de stadii (925 km), de‑a lungul coastelor Lyciei, Pamfiliei, si ale intregii Cili­cii, de aici mai departe, Syria, Fenicia si Egiptul incheind bazinul acestei mari dinspre miazazi si dinspre apus pina la Alexandria. Intimplator, insula Cipru este situata in acelasi timp in golful Issos si in Marea Pamfilica, de asemenea ea atinge si Marea Egiptului. Traversarea acestui bazin de la Rodos la Alexandria, cu vintul de miazanoapte, numara 4.000 de stadii (740 km), iar perimetrul lui este indoitul acestei cifre. Eratosthenes spune ca aprecierea de mai sus a traiectului in discutie reprezinta parerea navi­gatorilor care in parte ii acorda lungimea sus‑pomenita, in parte o urca la 5.000 de stadii (925 km), in vreme ce el insusi a gasit‑o, pe baza raportului umbrei la gnomon, de 3.750 de stadii (693,75 km)[404]. Partea acestei mari dinspre Cilicia si Pamfilia, precum si asa zisele parti din dreapta ale Pontului, impreuna cu Propontida si cu coasta din continuarea ei pina in Pamfilia, determina o mare peninsula, cu un istm lat care se intinde de la marea de linga Tarsos[405] pina la orasul Amisos si la Themiskyra, cimpia Amazoanelor[406]. Intr‑adevar, intreg teritoriul care se afla in interiorul acestei linii, pina in Caria, in Ionia si la neamurile care locuiesc dincoace de Halys[407], este ii intre­gime inconjurat de apa Marii Egee si de a celor doua bazine de care am vorbit mai sus, care prelungesc Marea Egee din doua parti. Si aceasta (uriasa) peninsula o numim in particular Asia, la fel ca pe intregul ei continent[408]

25. Pe scurt spunind, punctul cel mai sudic al marii noastre este fundul Syrtei Mari, iar in al doilea rind, Ale­xandria Egiptului si gurile Nilului; punctul cel mai nordic este gura fluviului Borysthenes; daca s‑ar adauga la aceasta mare si lacul Maeotis (pentru ca de fapt si el este o parte a ei) atunci punctul cel mai nordic il constituie gura flu­viului Tanais. Punctul cel mai apusean il reprezinta strim­toarea Coloanelor lui Heracles, iar cel mai rasaritean, in­fundatura Dioscurias mentionata mai sus; Eratosthenes sustine gresit[409] ca este Golful Issos, pentru ca acest golf este situat pe acelasi meridian pe care se afla Amisos si Themiskyra; daca vrei, adauga si Sidene pina la Phar­nakia[410]. De la aceste locuri spre rasarit pina la Dioscurias calea pe apa este mai lunga de 3.000 de stadii (555 km), cum va reiesi mai limpede in descrierea regionala ama­nuntita[411]. Iata deci cum arata marea noastra.

26. Acuma se cuvine sa descriem si regiunile care o in­conjura, pornind din aceleasi parti, de la care am inceput sa conturam marea. Daca, asadar, intri in Marea Inte­rioara prin strimtoarea Coloanelor, in dreapta cade Libya pina la cursul Nilului, iar in stinga, de partea potrivnica a strimtorii, se intinde Europa pina la Tanais; coastele celor doua continente se termina in partile Asiei. Trebuie sa incepem acum cu Europa, deoarece ea are o forma mai variata si este inzestrata cu o natura propice dezvoltarii virtutilor barbatesti si a formelor de stat[412] precum si pentru ca ea a impartasit de foarte multe ori si altor con­tinente din propriile sale bunuri; apoi, ea este in intregime populata, afara doar de o mica portiune lipsita de ase­zari omenesti din pricina frigului. Partea aceasta atinge ho­tarul populatiilor ce locuiesc in carute[413] (calatorind ca nomazi) prin imprejurimile Tanaisului, ale Maeotidei si ale Borysthenelui. Regiunea cu ierni grele din partea locuita si regiunea ei muntoasa prezinta, de asemenea, grele con­ditii de locuit, din pricina naturii locurilor, dar, prin ma­suri administrative bune, si aceste regiuni mai putin priel­nice asezarilor si calcate de hoti sint astazi civilizat popu­late. In felul acesta, elenii au acoperit cu asezaminte placute muntii si stincile pe care le posedau, multumita cirmuirii lor prevazatoare, artelor si intelegerii (ce‑o arata) fata de alte nevoi ale vietii. Romanii apoi, luind sub sta­pinire multe popoare, salbatice din fire din pricina locu­rilor aspre, lipsite de porturi, prea reci[414], sau greu de locuit din vreo alta cauza, au pus in legatura popoare izo­late odinioara si au invatat pe cele salbatice sa duca o viata civilizata. Dar acea parte a Europei care este situata intr‑o clima uniforma si temperata are o natura care in­lesneste aceste (masuri civilizatoare), deoarece intr‑o tara (cu conditii materiale) fericite, totul respira numai pace, in vreme ce intr‑una cu conditii triste, totul ia infatisare razboinica si barbateasca. In felul acesta, cele doua feluri de neamuri (create de natura locurilor) ajung sa‑si faca ser­vicii reciproce, unele vin in ajutorul celorlalte cu armele, altele, cu produsele solului si ale artelor si cu formatia lor morala. Vadite sint si vatamarile ce si le pot face reci­proc, in cazul ca nu‑si vin in ajutor; mai mare cistig de cauza are, bineinteles, silnicia posesorilor de arme, afara doar de imprejurarea cind ar fi infrinti prin numar. Si in aceasta privinta continentul nostru este bine inzestrat de la natura, caci, in intregimea lui, el se prezinta ca un mozaic de cimpii si de munti, astfel ca, pretutindeni, ele­mentul agricol cu cel social si cu cel razboinic traiesc ala­turi. Dar mai greu apasa in cumpana primul care este in­sotitorul pacii, astfel ca acesta a iesit aici biruitor asupra celorlalte, contribuind in acest sens si conducatorii, mai intii ai grecilor, mai pe urma ai macedonenilor si ai roma­nilor. De aceea si pentru pace ca si in vederea razboiului, Europa se poate apara singura; ea are un numar important atit de ostasi, cit si de cultivatori de pamint si de cirmui­tori ai oraselor. Ea se distinge si prin produsele cele mai bune si mai de trebuinta vietii, cit si prin toate metalele cite sint de folos; doar aromatele si pietrele pretioase le importa[415], de care cei care sint lipsiti nu duc o viata mai grea decit cei care le au din belsug. Tot astfel Europa poseda o mare bogatie de animale domestice, in timp ce animalele salbatice sint o raritate aici. Asa este deci natura acestui continent in general.

27. Examinata acum pe parti, prima dintre toate tarile Europei, incepind de la apus, este Iberia, asemanatoare ca forma cu o piele de bou[416], partile ei cervicale cazind oare­cum inspre Celtica, cu care se invecineaza. Acestea sint regiunile ei dinspre rasarit taiate de muntele numit Piri­neu[417] care formeaza una din laturi. Restul ei este udat de jur imprejur de apele marii; astfel tarmul ei de miazazi este udat de apele marii noastre pina la Coloane, celelalte coaste pina la capetele dinspre miazanoapte ale Pirineului, de Marea Atlantica. Lungimea cea mai mare a acestei tari este in jur de 6.000 de stadii (1.110 km), iar latimea de 5.000 (925 km).

28. Dincolo de Iberia, spre rasarit, se intinde Celtica[418] pina la Rin; coasta ei de miazanoapte este scaldata de apele strimtorii Britannice[419] pe toata intinderea ei. Intr‑ade­var, in intregime aceasta insula a Britanniei se prelungeste paralel cu Celtica, pe o lungime cam de 5.000 de stadii (925 km); latura rasariteana a Celticei este desemnata de fluviul Rin, care‑si are cursul paralel cu Pirineii; latura de miazazi este formata in parte de lantul Alpilor, ince­pind de la Rin, in parte, apoi de propria noastra mare, anume pe portiunea in care asa‑numitul Golf Galatic pa­trunde in tarm si unde se inalta doua orase celebre, Massa­lia si Narbona Acestui golf i se impotriveste intorcindu‑i spatele un alt golf, denumit cu acelasi nume de Ga­latic[420], dar avind orientarea spre miazanoapte si spre Bri­tannia. In aceasta parte, Celtica are cea mai ingusta latime, deoarece ea se strimteaza intr‑un istm mai mic de 3.000 de stadii (555 km), dar mai mare de 2.000 (370 km). Intre cele doua (golfuri) se intinde ca o sira a spinarii lantul muntelui ce cade in unghi drept pe Pirinei, numit muntele Kemmenos[421]. El conteneste in inima cimpiilor celtilor. Cit priveste Alpii, care sint munti foarte inalti, ei descriu o linie circulara a carei curba este intoarsa spre cimpiile cel­tilor sus‑pomenite si spre lantul Kemmenos, partea con­cava, spre Ligystica si spre Italia. Acest munte cuprinde multe semintii, toate celtice, afara de ligyeni. Acestia din urma sint de alt neam, dar foarte apropiati de celti ca fel de viata[422]. Ei ocupa partea Alpilor ce atinge muntii Apenini si stapinesc chiar o portiune din Apenini. Iar Apeninii formeaza lantul muntos ce strabate in lung intreaga Italie, intinzindu‑se de la miazanoapte la miazazi, si ter­minindu‑se la Strimtoarea Siciliei.

29. Primele parti ale Italiei sint cimpiile care cad la poalele Alpilor pina in infundatura Adriaticii si in regiu­nile invecinate. Restul Italiei se prelungeste ca un promon­toriu ingust si lung ce ia forma unei peninsule, de‑a lun­gul careia, asa cum spuneam, se intinde Apeninul, pe un spatiu cam de 7.000 de stadii (1.295 km), dar cu o latime inegala. Forma de peninsula a Italiei o creeaza Marea Tyrrheniana, care incepe de la Marea Ligysticii, precum si marile Ausoniana si Adriatica.

30. Dupa Italia si Celtica urmeaza celelalte parti ale Europei dinspre rasarit, care sint taiate in doua de fluviul Istru. Acesta curge de la apus spre rasarit si spre Pon­tul Euxin, lasind in stinga Germania, in intregime, care incepe de la Rin, intregul teritoriu al getilor, al tyre­getilor, al bastarnilor si al sauromatilor pina la fluviul Tanais si la lacul Maeotis, iar in dreapta sa, Thracia toata, Illyria si ultima tara care a mai ramas, Elada. In fata Europei se afla insulele pe care le‑am pomenit; in afara Coloanelor lui Heracles, sint situate Gadeira, Cassiteridele si Insulele Britannice; dincoace de Coloane, insulele Gym­nesiai si alte insulite ale fenicienilor[423], ale massaliotilor si ale ligyenilor[424]; de asemenea, cele din fata Italiei pina la insulele lui Eol, apoi insulele din preajma Siciliei, si iarasi toate cite se afla in jurul coastei Epirului si al Eladei pina in Macedonia si la Chersonesul Thracic.

31. De la Tanais si Maeotis, in continuare, in Asia, se afla regiunile de dincoace de Taurus, apoi, legate de ele, tinuturile de dincolo de Taurus; intr‑adevar, Asia este im­partita in doua de muntele Taurus, care se intinde de la coastele Pamfiliei pina la Marea de Rasarit din partile indienilor si ale scitilor invecinati cu acestia[425]; partea con­tinentului care inclina spre miazanoapte a fost numita de eleni 'interioara' muntelui Taurus, iar partea dinspre mia­zazi, "exterioara'. Partile din continuarea Maeotidei si a Tanaisului apartin regiunii interioare. Primele teritorii ale acesteia le formeaza regiunile dintre Marea Caspica si Pon­tul Euxin; acestea se termina, de o parte, la Tanais si la ocean, atit la Oceanul Exterior cit si la golful lui numit Marea Hyrcaniei, de alta parte, la istmul reprezentat de cel mai ingust loc aflat intre fundul Pontului si Marea Caspica. Apoi tot in regiunea interioara a muntelui Tau­rus figureaza regiunile situate mai sus de Hyrcania, pina la marea din vecinatatea indienilor si a acelor sciti care ating tarmurile aceleiasi mari cit si muntele Imaos[426]. Re­giunile mai sus pomenite sint populate de meoti[427] (sauro­mati[428]) si de neamurile asezate intre Hyrcania si Pont pina la Caucaz si pina la hotarele Iberiei si ale Albaniei, anume de sauromati, sciti, ahei, zygi si heniochi[429]; in tinuturile aflate mai sus de Marea Hyrcanica locuiesc scitii, hyrcanii, partii, bactrienii, sogdienii si toate celelalte po­poate din nordul indienilor. La sud de Marea Hyrcaniei, cel putin de o parte a ei, si la miazazi de intreg istmul dintre ea si Pont, se intinde cea mai mare pante a Arme­niei, Colchida si Cappadocia intreaga pina la Pontul Euxin si la neamurile tibarenice[430], apoi regiunea asa‑zisa de din­coace de Haiys[431], care cuprinde, inspre Pont si Propon­tida, pe paflagoni, bithyni si mysieni, precum si Frigia asa‑numita Hellespontica din care face parte si Troada; inspre Marea Egee si marea din continuarea acesteia se afla Eolida, Ionia, Caria, Lycia; spre inima uscatului, Frigia si partile ei numite Galatia gallogrecilor[432], si Frigia Epic­teta[433]; in sfirsit, lycaonii si lydienii.

32. In continuarea neamurilor de dincoace de muntele Taurus se afla populatiile care stapinesc muntii, anume pa­ropamisazii[434], populatiile partilor, ale mezilor, armenilor si ale cilicienilor, de asemenea cataonii si pisidienii. Dupa acesti munteni urmeaza tarile de dincolo de Taurus. Prima dintre ele este India (care are) neamul cel mai mare din toate si cel mai prosper; el se intinde pina la Marea rasa­riteana si de miazazi care sint parti ale Atlanticului. In partea cea mai sudica a acestei mari, anume in fata Indiei, se situeaza o insula care nu este mai mica decit Britannia; este insula Taprobana. Dincolo de India, daca te intorci cu fata spre apus, avind muntii in dreapta, dai de o tara intinsa, locuita in conditii grele, din pricina saraciei so­lului, de oameni cu desavirsire barbari, apartinind mai multor neamuri; ei se cheama ariani si se intind de la munti pina la Gedrosia si la Carmania[435]. In continuarea lor, spre mare, se afla persii, susianii si babilonenii care se in­tind pina la Marea Persiei, apoi citeva neamuri marunte asezate in jurul acestora. La poalele muntilor sau chiar in munti locuiesc partii, mezii si armenii, precum si neamu­rile invecinate cu acestia, ca si Mesopotamia. Dupa Meso­potamia urmeaza tinuturile de dincoace de Eufrat; acestea sint: Arabia Fericita in intregime, delimitata de Golful Arabic, pe care o ocupa skenitii si phylarchii[436], care se intind pina la Eufrat si pina in Siria; dupa aceea urmeaza neamurile de dincolo de Golful Arabic pina la Nil, anume etiopienii si arabii, iar dupa acestia, egiptenii, sirienii si cilicienii, atit ceilalti cit si cei numiti cilicieni tracheoti[437] si, ultimii, pamfilienii.

33. Dupa Asia urmeaza Lybia, care se intinde in con­tinuarea Egiptului si a Etiopiei; ea are tarmul dinspre noi, incepind de la Alexandria si pina aproape de Coloane, ca o linie dreapta, in afara de Syrte si poate si de alte citeva curburi neinsemnate sau de unele capuri mai pronuntate care creeaza acele curburi; dar coasta ei oceanica, intinzindu‑se din Etiopia pe o anumita portiune, este oarecum pa­ralela cu prima; apoi din aceste regiuni sudice, ea inain­teaza formind un promontoriu, ce se termina intr‑un virf ascutit, care se proiecteaza in mare putin in afara Co­loanelor lui Heracles, creind astfel o forma de trapez. De fapt forma Libyei asa dupa cum dau lamuriri si altii si cum ne‑a descris‑o si Cnaeus Piso[438], prefectul acestei provincii, este asemanatoare cu o blana de pantera; intr‑adevar, ea este impestritata cu asezari omenesti incon­jurate de pamint sterp si pustiu; egiptenii numesc aceste asezari oaze. Avind aceasta infatisare, Libya mai prezinta si alte particularitati prin care se disting in ea trei regiuni: coasta ei dinspre marea noastra, in cea mai mare parte a ei este roditoare, mai cu seama Cyrenaica si regiunea din preajma Carthaginei pina la mauritani si la Coloanele lui Heracles; coasta oceanului ofera conditii de viata mediocre; cit priveste regiunea centrala, care produce silphium[439], ea este slab populata si pustie in cea mai mare parte, aco­perita cu pietre si nisip. Aceeasi infatisare prezinta si fisia de teren care se aliniaza cu aceasta si care traverseaza Etiopia, Arabia si Gedrosia, tara ichthyophagilor. Popoa­rele care traiesc in Libya sint in cea mai mare parte ne­cunoscute, deoarece, din intimplare, numai o mica parte a ei a fost calcata de armate sau de calatori straini, iar pe de alta parte, bastinasii, doar foarte putini la numar, ajung pe la noi din acele parti departate si informatiile pe care le dau nu sint nici vrednice de crezare nici complete. Iata totusi ce stiri aduc: cei mai sudici locuitori (ai Libyei) se numesc etiopieni; cei asezati mai jos de acestia sint in mare parte garamanti, pharusieni si nigriti[440]; cei stabiliti mai jos de acestia se numesc gaetuli; populatiile ce traiesc in apropierea marii sau chiar pe tarmurile ei inspre Egipt se cheama marmarizi[441]; ei se intind pina la Cyrenaica; mai sus de Cyrenaica si de Syrte, locuiesc psyllii, nasa­monii[442] si o parte din gaetuli, apoi asbystii si byzacienii[443], care ocupa un teritoriu pina la Carthagina. Teritoriul Carthaginei este intins. Nomazii ajung pina la hotarele lui. Cei mai cunoscuti dintre nomazi poarta numele, unii de masyli, altii de (masaisyli)[444]. Ultimii, la rind, vin mauri­tanii. Intreaga regiune de la Carthagina pina la Coloane este roditoare, dar impinzita de fiare salbatice, asa cum este de altfel si interiorul continentului. Nu‑i de loc ciudat apoi ca unele dintre aceste popoare au fost desemnate cu numele de nomazi, deoarece in vechime ele nu puteau cultiva pa­mintul din pricina multimii fiarelor. Locuitorii de astazi ai Libyei, pe mai departe vinatori destoinici incit romanii i‑au chiar recrutat in acest scop ca mari amatori de lupte cu fiarele (circului), ei au ajuns astazi sa exceleze si in vinatoare, si in agricultura. Atita aveam de spus despre continente.

34. Ne‑a mai ramas sa vorbim despre climate, subiect care capata aici aceeasi schitare generala ca temele de mai sus si in care pornim de la acele drepte pe care le‑am numit mai inainte, "axe de referinta'[445]; ma refer la linia care determina lungimea maxima a pamintului locuit si la cea care‑i desemneaza latimea maxima si, cu deosebire, la linia latimii. O dezvoltare mai ampla a acestui subiect, asa cum i‑a dat Hipparchos, este de competenta astrono­milor. Hipparchos a consemnat, dupa propria sa mar­turisire, deosebirile ce apar in pozitia astrelor din fiecare loc de pe pamint aflat in patratul nostru, ma refer la spa­tiul de la ecuator pina la Polul Nord. Geograful insa nu trebuie sa se preocupe de locurile situate in afara pamin­tului nostru locuit, nici nu este nevoie sa puna la indemina omului de stat deosebiri atit de amanuntite si de nume­roase, pentru ca ajung sa fie niste insirari sterpe. Va fi deajuns, deci, daca vom infatisa pe cele mai insemnate si mai simple din tezele lui Hipparohos, presupunind, la fel ca acesta, ca circumferinta pamintului este de 252.000 de stadii (46.619 km), cum o prezinta, de altfel, si Era­tosthenes. Intr‑adevar, cu aceasta intindere, diferenta ce‑ar aparea intre aparentele ceresti la diversele intervale dintre asezarile omenesti ar fi de mica importanta. Daca cineva ar imparti cel mai mare cerc al pamintului in 360 de sectiuni[446], fiecare sectiune a lui va fi de 700 de stadii (129,48 km); de aceasta unitate de masura[447] s‑a folosit (Hipparchos) in fixarea distantelor pe asa‑zisul meridian al Meroei. El incepe cu locuitorii de la ecuator si, apoi, examinind tot la 700 de stadii (129,48 km) asezarile ome­nesti urmatoare pe meridianul suspomenit, el incearca sa determine fenomenele ceresti proprii fiecarui popas. Noi nu trebuie sa incepem chiar din acelasi punct. Intr‑adevar, chiar daca pot fi locuite si acele regiuni (ecuatoriale), asa cum cred unii, negresit ele constituie un tarim de asezari aparte, care se intinde ca o fisie ingusta prin mijlocul re­giunii nepopulate din pricina arsitei, si nu constituie o parte a pamintului locuit de noi[448]. Iar geograful cerceteaza numai tarimul nostru locuit. Acesta este imprejmuit de hotarele urmatoare; la miazazi, de paralela Cinnamomo­phorei, la miazanoapte, de paralela Iernei. Nici nu trebuie sa parcurgem (cu examinarea) chiar atitea asezari cite le impune distanta mai sus pomenita si nici nu este nevoie sa notam toate fenomenele ceresti daca pastram in minte planul geografului. Sa incepem, asadar, asa cum face si Hipparchos, cu partile de la miazazi.

35. Hipparchos spune ca locuitorii de la paralela Cinnamomophorei, care se afla la 3.000 de stadii (555 km) departare spre miazazi de Meroe si la 8.800 de stadii (1.628 km) de ecuator[449] isi au asezarile la egala distanta de ecuator si de tropicul de vara care trece prin Syene. De fapt, Syene se afla la 5.000 de stadii (925 km) depar­tare de Meroe. Acestea sint primele locuri in care Ursa Mica este cuprinsa in intregime in cercul arctic si este mereu vizibila; steaua stralucitoare de la capatul cozii, fiind cea mai sudica, este situata pe cercul arctic, incit ea atinge orizontul. Aproape paralel cu meridianul mai sus pomenit se intinde, dinspre rasarit, Golful Arabic. Gura prin care acest golf comunica cu Marea Exterioara corespunde re­giunii Cinnamomophorei, unde se vina in vechime elefan­tul. Aceasta paralela[450] se prelungeste intr‑o directie spre regiunile situate putin mai la sud de Taprobana[451], sau spre ultimii locuitori ai acesteia, in directia potrivnica, spre cele mai sudice regiuni ale Libyei.

36. In imprejurimile Meroei si ale orasului Ptolemais din Troglodytica[452], cea mai lunga zi este de 13 ore echinoc­tiale[453]. Aceste asezari se afla oarecum la mijlocul distan­tei dintre ecuator si paralela Alexandriei, doar cu 1.800 de stadii (333 km) in favoarea jumatatii dinspre ecuator. Paralela Meroei se prelungeste, intr‑o parte, prin locuri necu­noscute, in partea potrivnica, pe la capurile Indiei. La Syene si la Berenice[454] din Golful Arabic si in regiunea Troglodytica, soarele, la solstitiul de vara, se afla la zenit, iar ziua cea mai lunga este de 13 ore echinoctiale si juma­tate[455]; Ursa Mare apare aici cuprinsa in cercul arctic aproape in intregime[456], afara de picioare de capatul cozii si de una dintre stelele dreptunghiului. Paralela Syenei trece, intr‑o directie, prin tinutul ichthyophagilor de linga Ge­drosia si prin India, in cealalta, prin regiuni situate la aproape 5.000 de stadii (925 km) mai la miazazi de Cyrene[457]

37. Pentru toti locuitorii aflati intre tropic si ecuator, umbrele cad alternativ, spre miazanoapte si spre miazazi, iar pentru cei asezati de la Syene si de la tropicul de vara inainte, umbrele la amiaza se intind mereu spre miaza­noapte[458]. Primii dintre ei se numesc cei cu umbra dubla, ultimii, cei cu umbra simpla. Exista si o alta deosebire[459] caracteristica solului de sub tropice, pe care am pomenit‑o in pasajul in care am discutat despre zone: anume acesta este nisipos, producator de silphium si arid, in vreme ce partile situate mai la miazazi sint bine udate de ploi si roditoare.

38. In locurile ce se afla cu 400 de stadii (74 km) mai spre miazazi de paralela Alexandriei si a Cyrenei, unde ziua cea mai lunga este de 14 ore echinoctiale, constelatia Arcturus[460] se afla la zenit, inclinind putin spre miazazi. In Alexandria, gnomonul arata un raport de 5 la 3 fata de umbra echinoctiala.

Aceste locuri sint cu 1.300 de stadii (240,50 km)[461] mai spre miazazi decit Carthagina si sint, la fel, mai sudice decit Alexandria, devreme ce la Carthagina gnomonul arata acelasi raport fata de umbra echinoctiala ca 11 la 7[462] Aceasta paralela[463] (a Alexandriei) se prelungeste intr‑o di­rectie prin Cyrene si prin regiuni cu 900 de stadii (166,48 km) mai spre miazazi decit Carthagina, pina la mijlocul Mauritaniei; in cealalta directie, prin Egipt si prin Coile Siria, Siria Superioara[464], Babilon, Susiana, Persia, Carmania, Gedrosia superioara, pina in India.

39. In imprejurimile orasului Ptolemais din Fenicia[465], in preajma Sidonului si a Tyrului[466], cea mai lunga zi este de 14 ore echinoctiale si un sfert; aceste locuri sint cam cu 1.600 de stadii (296 km) mai spre miazanoapte decit Alexandria, si cam cu 700 de stadii (129,48 km) decit Carthagina. In Pelopones, in centrul Rodosului, in preaj­ma orasului Xanthos[467] din Lycia sau putin mai la mia­zazi de el ca si in regiunile cu 400 de stadii (74 km) mai la miazazi decit Siracuza, in toate aceste puncte, cea mai lunga zi este de 14 ore echinoctiale si jumatate. Locurile mai sus pomenite se afla la o departare de Alexandria de 3.640 de stadii (673,40 km). Paralela aceasta trece, dupa parerea lui Eratosthenes, prin Caria, Lycaonia, Cataonia, Media, Portile Caspiene si prin regiunile Indiei dinspre Caucaz.

40. In partile Alexandriei Troas[468], la Amphipolis[469], la Apollonia din Epir, in regiunile din sudul Romei, dar din nordul Neapolelui, cea mai lunga zi este de 15 ore echinoctiale[470]; paralela acestor locuri se afla la o distanta de aproximativ 7.000 de stadii (1.295 km) spre miaza­noapte de paralela Alexandriei Egiptului, iar de ecuator, cu peste 28.800 de stadii (5.328 km) si, in sfirsit, cu 3.400 de stadii (629 km) de paralela din Rodos, cu 1.500 de stadii (277,50 km) mai spre miazazi de paralela Bizan­tului, a Niceei[471] si a regiunilor din partile Massaliei; putin mai la miazanoapte de ea trece paralela Lysimachiei[472], pe care Eratosthenes o crede una si aceeasi cu paralela ce traverseaza Mysia, Paflagonia si regiunile din preajma Sinopei, a Hyrcaniei si a Bactrei[473]

41. In partile din preajma Bizantului, cea mai lunga zi este de 15 ore echinoctiale si un sfert[474], iar gnomonul, in timpul solstitiului de vara, arata acelasi raport cu umbra sa ca 120 fata de 42, lipsa o cincime. Aceste locuri se gasesc cam la 4.900 de stadii (906,50 km) departare de paralela ce trece prin mijlocul Rodosului iar de ecuator, cam la 30.300 de stadii (5.605,50 km). Cind intri in Pont si inaintezi spre miazanoapte cam 1.400 de stadii (259 km), cea mai mare zi apare acolo de 15 ore echinoctiale si juma­tate; acele locuri se afla la egala distanta de pol si de ecuator, si cercul arctic apare in acele parti la zenit; acest cerc cuprinde si steaua de la Gitul Cassiopeii si steaua de la Cotul drept al lui Perseus[475], ultima fiind putin mai nordica.

42. In locurile situate la o departare cam de 3.800 de stadii (703 km) spre miazanoapte de Bizant, cea mai lunga zi este de 16 ore echinoctiale[476]; aici constelatia Cassiopeii se roteste in interiorul cercului arctic[477]; este vorba de regiunile din preajma fluviului Borysthenes si de la sud de Maeotis; ele se afla la o departare de ecuator de 34.100 de stadii (6.307,50 km). Partea de miazanoapte a orizontului este luminata de soare cu o lumina crepus­culara aproape continuu in noptile de vara, ale carei raze se raspindesc de la apus spre rasarit intr‑o miscare circulara inversa. Tropicul de vara se afla atunci la o departare de orizont cu sapte douasprezecimi ale unui semn al zo­diacului; la aceeasi departare de orizont se afla si soarele la miezul noptii[478]. Intr‑adevar, si in partile noastre, cind soarele se gaseste la aceasta departare de orizont, el lumi­neaza cu lumina crepusculara atmosfera in partea de rasa­rit sau in cea de apus, inainte de ivirea zorilor sau in amurg. In zilele de iarna, inaltimea maxima a soarelui este de 9 coti[479]. Eratosthenes spune ca aceste locuri se afla la o departare de Meroe cu putin mai mare de 23.000 de stadii (4.255 km), pentru ca (prima parte a traiectului) pina la Hellespont este de 18.000 de stadii (3 330 km), apoi inca alte 5.000 de stadii (925 km) pina la Borysthenes. In locurile care se afla la o departare de Bizant in jur de 6.300 de stadii (1.165,50 km) si care sint mai la miazanoapte decit lacul Maeotis, cea mai mare inaltare a soarelui pe bolta cerului, in zilele de iarna, este pina la 6 coti[480], iar ziua cea mai lunga este de 17 ore echinoctiale.

43. Tinuturile de dincolo de acestea[481], aflindu‑se in apro­pierea teritoriului nelocuit din pricina frigului, nu mai pre­zinta interes pentru geografi. Cel care vrea totusi sa cu­noasca si acele regiuni si alte fenomene ale cerului pe care le‑a consemnat Hipparchos, dar pe care noi le lasam la o parte, pentru ca sint notiuni mai de stricta specializare decit ingaduie lucrarea noastra - sa le imprumute de la acela. Mai strict sint discutate si problemele referitoare la regiunile cu umbra circulara, cu umbra dubla si cu umbra simpla, in descrierea pe care o prezinta Poseidonios. Negresit, si pe acestea trebuie sa le mentionam in lucra­rea noastra, dar numai atit cit sa clarificam principiul, si sa vedem in ce masura ele sint folositoare si in ce masura nefolositoare geografului. Deoarece este vorba de umbrele solare, (precizam ca) soarele, pe cit se poate percepe cu simturile, se invirteste in acelasi cerc paralel in care se misca si universul; in acele regiuni in care, cu prilejul fie­carei rotatii a lumii, are loc perindarea unei zile si a unei nopti dupa cum soarele se afla deasupra sau sub pamint, in acestea se concep locuri cu umbra dubla si locuri cu umbra simpla. Cu umbra dubla sint acele regiuni in care la amiaza umbrele cad cit in directia noastra, de fiecare data cind razele soarelui ating dinspre miazazi tija ver­ticala a gnomonului, proiectind umbra sa pe o suprafata plana, cit in directia potrivnica, de fiecare data cind soa­rele isi urmeaza cursul de cealalta parte. Acest fenomen se intimpla numai in regiunile dintre tropice. Locurile cu umbra simpla sint acelea in care umbra se proiecteaza mereu fie spre miazanoapte, cum se intimpla la noi, fie spre miazazi, cum se petrece la locuitorii celeilalte zone temperate; acest fenomen se petrece deci in toate regiu­nile in care cercul arctic este mai mic decit tropicul. Dar acolo unde cercul arctic este la fel sau chiar mai mare de­cit tropicul, acolo incepe zona cu umbra circulara (aflata) in regiunile de sub pol. In aceste parti, soarele, in timpul intregii rotatii a universului, se misca deasupra pa­mintului; e limpede deci ca si umbra se va deplasa aici in cerc in jurul gnomonului. Deci din aceasta pricina s‑au si numit regiuni cu umbra circulara; de fapt acestea nu pre­zinta nici un interes pentru geografie, deoarece ele sint ne­locuite din pricina frigului, dupa cum am mai spus in pa­sajele scrise impotriva lui Pytheas. Astfel, pe noi nu trebuie sa ne preocupe nici intinderea acestei zone nelocuite, decit doar sa acceptam ca cei care au tropicul drept cerc arctic sint situati sub cercul descris de polul zodiacului in timpul rotatiei diurne a universului, admitind ca dis­tanta dintre ecuator si tropic reprezinta patru saizecimi din cel mai mare cerc al pamintului[482]