|
Incursiune istorica in trecutul Dobrogei
Primele marturii de viata omeneasca in Dobrogea dateaza din paleolitic. Descoperirile arheologice au pus in evidenta urme ale prezentei omului in paleolitic indeosebi in pesterile La Izvor (Cheia) si La Adam (Targusor) din bazinul vaii Casimcea; in mai multe puncte din Dobrogea Centrala si de Sud s-au mai identificat urme de locuire sporadica (I. Popovici si colab., 1984).
Neoliticul, prin cele trei culturi Hamangia, Gumelnita si Cernavoda, este prezent in multe locuri din lungul Dunarii, litoralului si pe vaile principale; in functie de conditiile locale, asezarile erau situate fie pe inaltimi cu versanti povarniti, fie in zone joase (asezari cu fortificatii totale sau partiale de tipul santurilor si valurilor de pamant).
In epoca bronzului (mileniul III i.e.n.) are loc amestecul triburilor indo-europene cu populatia bastinasa si formarea poporului trac cu arie de desfasurare pe spatiul carpato-balcanic (erau agricultori, pastori, dar si mestesugari).
In epoca fierului (hallstatt - 1200-450 i.e.n.) se produce scindarea triburilor trace in doua grupe care se deosebesc treptat prin unele aspecte legate de religie, obiceiuri si limba (tracii balcanici la sud de Dunare si tracii nordici sau carpato-danubieni din Boemia si pana la Dunarea de Jos). Din acestia din urma s-au separat getii (secolul VII - i.e.n.), axati pe Carpati si Dobrogea, Campia Romana, Moldova.
De prezenta grecilor la Marea Neagra este legata intemeierea oraselor Histria (grecii milesieni - secolul VII i.e.n.), Tomisul (grecii dorieni - secolul VI i.e.n.), Callatis (grecii dorieni - secolul VI i.e.n.) si probabil Argamum (la Capul Dolojman). Intre acestea mai existau cateva puncte de stationare (Stratonis - langa Tuzla; Parthenopolis, la sud de Costinesti).
Pe la finele epocii fierului se realizeaza o civilizatie geto-dacica evidentiata de un numar mare de asezari de tipul cetatilor cu valuri de aparare sau situate pe monticuli naturali. Pe litoral, colonistii si-au preluat o parte din pamanturile pe care le-au folosit in agricultura si au stabilit intense legaturi cu populatia locala. Tariverde a devenit un important centru de colectare a produselor agricole pentru cetatea Histria (I. Popovici si colab.).
Incepand cu secolul I i.e.n. se remarca o evolutie catre uniuni tribale care au dus, in final, la realizarea statului centralizat dac condus de Burebista (82-44 i.e.n.). In contextul amenintarii romane, acesta pune stapanire pe toate cetatile grecesti de la Olbia (nord) la Apollonia (sud) si pe teritoriul de pe dreapta Dunarii pana la Balcani, in virtutea unitatii de neam si limba.
Faramitarea statului lui Burebista a favorizat cuceririle romane si transformarea Dobrogei in provincie romana (in anul 46 i.e.n. - intra in provincia Moesia); sunt intemeiate castre de-a lungul limes-urilor, pe litoral orasele s-au constituit intr-o federatie cu sediul la Tomis; se dezvolta agricultura (viticultura, cultura cerealelor, cresterea animalelor, piscicultura), comertul, mestesugurile. Schimburile au impus organizarea statutului vamal si financiar.
Exista o retea formata din trei drumuri imperiale si altele secundare. Cel mai vechi drum unea cetatile si castrele din lungul fluviului - de la Transmarisca (Turtucaia) si pana la Histria; de aici, pleca cel de-al doilea (cel grecesc, refacut de romani si care se desfasura pe litoral pana la Bizant. Al treilea, trecea prin centrul Dobrogei (Tropaeum Traiani - Ulmetum-Ibida). Existau mai multe capete de pod, peste Dunare, la Altinum (Oltina), Carsium (Harsova), Barbosi si Noviodunum (Isaccea), pentru legaturi cu drumurile din Moldova si Muntenia. Se remarca o oarecare specializare a cetatilor principale - Histria (agricultura si pescuitul sturionilor), Tomis (comert - exportul de cereale), Callatis (agricultura si comert) (I. Popovici si colab.).
In secolele IV-VII e.n., Dobrogea era o provincie (Scythia Minor) de sine statatoare. S-a intarit sistemul fortificatiilor de pe limes-ul dunarean, cat si al cetatilor dunarene (Capidava, Dinogetia), a celor din interior (Tropaeum Traiani - Ulmetum) si a celor marine (Callatis, Tomis) pentru a apara regiunea de geti, vizigoti, ostrogoti, huni, slavi, bulgari. In secolul VII dominatia romano-bizantina cedeaza in fata slavilor si avarilor. Bizantul stapanea zona litorala cu sediul flotei la Lycostomion (Chilia), bulgarii erau in sudul litoralului, iar in centru si pe Dunare era populatia romanizata.
In secolul X e.n., Dobrogea reintra in Imperiul Bizantin fiind cunoscuta sub numele de Paradunavon sau Paristrion. Frecventele invazii au determinat consolidarea sistemelor de aparare materializate in trei valuri de aparare (valul mare si valul mic de pamant; valul de piatra) aflate intre Constanta-Cernavoda-Niculitel. In perioada urmatoare (secolul XII-XIV) din nou slabeste autoritatea bizantina, dar creste rolul negustorilor genovezi la gurile Dunarii. Se organizeaza statul feudal sub conducerea lui Dobrotici prin unirea organizatiilor politice locale; in timpul lui Mircea cel Batran se realizeaza unitatea dintre Tara Romaneasca si Dobrogea.
In 1417, Dobrogea este cucerita de Mahomed I, iar gurile Dunarii la 1484. Timp de patru secole se produce o evolutie economica si sociala lenta. Mai mult va fi o zona frecvent afectata de razboaiele ruso-turcesti insotite de pierderi materiale mari. In afara colonizarilor cu tatari si turci, se constata si patrunderea elementului romanesc din Moldova, Muntenia, Transilvania care s-a imbinat cu populatia romaneasca straveche; romanii au intemeiat asezari noi.