Forme periglaciare

In bazinul Glajerie formele de relief periglaciare sunt localizate in zona inalta, in jurul centrelor de existenta si actiune a ghetarilor cuaternari. In bazinul Glajerie se observa o etajare a fenomenelor periglaciare in functie de altitudine. Astfel, zonele cele mai inalte sunt caracterictizate prin scoarte de alterare sau eluvii, martori de tip babe, turnuri, colti si alte forme ciudate tipic conglomeratice, carora la un nivel mai coborat li se adauga zona marghilelor, apoi solifluxiunea.
Faptul de mai sus nu exclude intrepatrunderea, fiind vorba de o predominare a unuia dintre elementele amintite. Un caz tipic de intrepatrundere este vizibil pe versantii vaii Tiganesti, unde zona marghilelor se intrepatrunde cu cea a brazdelor de solifluxiune. Din punct de vedere al declivitatii suprafetei topografice, putem remarca o zona cu pante mari, in care predomina grohotisurile si o zona cu pante mici (platoul din jurul varfului Scara, parti ale versantilor vaii Tiganesti, fundurile circurilor) unde sunt evidente celelalte elemente periglaciare.

De versant

�Rezumand, periglaciarul din zona externa (n.a. zona de abrupt a Bucegilor) se caracterizeaza prin predominarea reliefului de panta� Grohotisuri si conuri de pietre. Fragmentele de roca desprinse din peretii stancosi si rostogolite pe pante alcatuiesc zone intinse de grohotisuri si dau o nota de salbaticie peisajului alpin din bazinul morfohidrografic Glajerie. Abundenta lor aici se datoreste climei, rocilor gelive, reliefului inalt si accidentat.Circurile si vaile glaciare Malaiesti si Tiganesti abunda in grohotisuri mobile, acestea provenind din degradarea versantilor si a pragurilor glaciare.
De cele mai multe ori grohotisurile actuale se dispun peste o cuvertura de grohotisuri fixate de sol si vegetatie. Acestea din urma sunt mai alterate si constituie mari vechi de pietre alcatuite din materialul dezagregat sub influenta proceselor intense de gelifractie din zona periglaciara si acumulate in timpul perioadelor glaciare. In timp ce grohotisurile mobile se plaseaza in general deasupra inaltimii de 1800 � 1900m, cele fixate se pot urmari pana la poalele muntilor, in zona forestiera, dovedind intensitatea gelifractiei in regiunile montane de mica altitudine, intr-un moment cand padurile, potrivit conditiilor periglaciare, se retrasesera in zona de deal si de campie. Exista grohotisuri mobile care se impun in relief sub forma unor torenti de pietre (pe funduri de vai alpine si culoare de avalansa, in special pe muntele Bucsoiu).
Un caz special il reprezinta grohotisurile care se formeaza la poalele olistolitelor calcaroase. Dintre toti martorii petrografici, numai cei calcarosi formeaza la poalele lor o acumulare de gelifracte. Astfel, olistolitele din zona inalta a bazinului Glajerie se pot recunoaste usor nu numai dupa culoarea lor alba, ci si dupa microforma mentinata anterior care le este asociata.
Blocuri glisante. Blocurile glisante sunt fragmente de roca de dimensiuni mari, care se pot deplasa lent pe versanti, deplasarea lor fiind grabita primavara datorita inghet-dezghetului si supraumectarii solului. Apar in sectorul superior al bazinului, cel mai tipic bloc glisant fiind identificat la poalele Padinei Crucii, in circul superior al vaii Tiganesti.
Poteci de vite. Acest gen de alunecari superficiale apare pe suprafetele de versant unde radacinile ierboase ofera o protectie foarte redusa, iar gradul de umectare al solului este foarte ridicat. Brazdele de solifluxiune se formeaza mai ales toamna cand precipitatiile sunt bogate si primavara odata cu topirea zapezilor, atunci cand dezghetul treptat spre interiorul profilului de sol determina o miscare de tip solifluidal, generand ondulari si brazde de alunecare in patura de sol.
Culoare de avalanse. Avalansele, canalizate atat pe culoare puternic inclinate, dar si lipsite de vegetatie antreneaza o mare cantitate de materiale la baza circurilor si vailor glaciare, sau pur si simplu la baza versantilor care au sustinut masa de zapada. Blocurile masive antrenate de avalanse sunt rostogolite pe panzele de grohotisuri preexistente, iar deseori sunt sfaramate prin ciocnirea cu alte fragmente de roci. Repetarea lor pe acelasi traiect da nastere unor �limbi de pietre� (boulder tongues, cu suprafata aproape netezita, ceea ce le diferentiaza de conurile de grohotisuri coluvio-proluviale). Cele mai tipice culoare de avalansa se afla pe muntele Bucsoiu. Multe se pot observa strabatand traseul turistic Tache Ionescu, inchis iarna datorita acestor forme care il brazdeaza.
Nise nivale. Se dezvolta in special la schimbarea de panta, la marginea superioara a peretilor vailor glaciare, sau in sei. Fata de expunerea spre soare, multe dintre ele se situeaza pe versantii cu orientare nordica si estica, aici zapada persistand vreme indelungata. Nisele nivale, de cele mai multe ori, apar izolat si sunt clar conturate la obarsia vailor torentiale. Au o forma de palnie deschisa spre aval, sunt lipsite de vegetatie si provin din actiunea combinata a proceselor de nivatie, gelivatie, eroziune in suprafata sau torentiala, acestea functionand alternativ, in sezonul de iarna si vara.
Potocave nivale. Relieful nival acumulativ este reprezentat prin forme de relief pozitive, alcatuite din grohotisuri cu aspect semicircular asemanator unor potcoave, cu convexitate spre avale. Ele se intalnesc la baza pantelor abrupte afectate de dezagregari intense, de obicei in dreptul torentilor de pietre. Potcoavele nivale se deosebesc de morene prin maretialul lor mai colturos, prin panta mai domoala spre versanti si mai abrupta spre exterior (invers ca la morene). Marimea potcoavelor nivale depinde de cantitatea de material desprins din versant si de conditiile locale.

Formele de pe versantii domoli si de pe suprafetele plane

Marghile. Marghilele se prezinta sub forma unor movilite de obicei circulare sau alungite acoperite cu muschi si ierburi alpine, avand un diametru de 40 � 70cm si o inaltime de 30 � 50cm. Ele sunt destul de raspandite in partea superioara a bazinului Glajerie, ocupand o zona intinsa pe ambii versanti ai vaii Tiganesti in sectorul glaciar, in jurul varfului Scara, pe creasta Bucsoiului, rar in valea Malaiesti si in Poiana Bucsoiului. Mediul in care apar aceste forme de relief este umed, ca urmare a depunerilor mari de zapada si a retinerii apei din topirea lor si din ploi. De multe ori musuroaiele sunt asociate cu un sol turbos, dezvoltat pe scoarta de alterare (in valea Tiganesti). La accentuarea si izolarea musuroaielor inierbate contribuie apoi si circulatia animalelor si mai ales a oilor care batatoresc si adancesc treptat reteaua de santuri dintre musuroaie. Prezenta musuroaielor inierbate in zona alpina dauneaza mai mult pasunilor care se degradeaza prin larga raspandire a unor plante mai rezistente si cu valoare nutritiva scazuta.
Microdepresiuni (coveti) nivale. Microdepresiunile nivale de platou se formeaza prin acumularea si topirea inegala a zapezii, pe suprafetele mai netede din jurul Varfului Scara. Prin presiunea si topirea lenta a zapezilor se produce tasarea materialului afanat, si antrenarea particulelor fine e catre apele de infiltratie in spatiile libere dintre fragmentele de roca.Cele de culme se dezvolta pe coamele muntilor, pe sei sau curmaturi.Exista cateva pe culmea Tiganesti si pe muntele Padina Crucii, pe unele praguri structurale. Microdepresiunile de versanti apar sub forma unor mici depresiuni alungite in sensul curbelor de nivel. Cele de la niveul circurilor se dispun pe depozitele de grohotisuri de la poalele versantilor, pe cele dintre rocile slefuite de ghetari si pe depozite morenice. Primavara se pun in evidenta prin persistenta indelungata a peticelor de zapada, iar dupa topirea acestora, prin forma ovala si coloritul mai deschis al grohotisurilor, aici neputandu-se fixa lichenii.

Forme reziduale

Creste ascutite. Creasta Balaurului (Bucsoiului Mic) este una dintre cele mai ascutite din tot bazinul vaii Glajerie. Mai pot fi citate Creasta Vaii Rele, Muchia de sub Varf (ambele pe muntele Bucsoiul). Vaile alpine cu aspect de horn, care functioneaza si ca culoare de avalansa sunt despartite in mai toate cazurile de creste ascutite.
Turnuri, colti, babe, ciuperci, blocuri oscilante. Cele mai caracteristice elemente periglaciare le constituie stalpii si coltii de pe muntele Tiganesti. Acest munte este cel mai bogat in astfel de forme periglaciare din tot bazinul Glajerie. Cele mai cunoscute forme de relifef rezidual de aici sunt Turnul Malaiesti si Turnurile Tiganesti, Caciula lui Tepes, Coltii Tiganesti si coltii La Scara. Formele de tip Babe nu sunt atat de bine reprezentate, dar se intalnesc in partea superioara a bazinului si pe muntele Padina Crucii. Blocuri oscilante se pot observa la nord de varful Scara, pe crestele ascutite dintre hornurile Tiganesti.