|
|
|
Dobrogea - Solurile
Pedogeografic se incadreaza in regiunea est-europeana, provincia danubiano-pontica. Un rol distinct in dezvoltarea tipurilor de sol de aici l-a avut clima excesiv continentala. Arealul cel mai extins il au molisolurile, iar mai restrans cele intrazonale impuse mai ales de roca. Desfasurarea principalelor tipuri de sol releva o oarecare etajare.
Solurile brune argiloiluvialea Se afla in grade diferite de podzolire si sunt in Muntii Macin, Podisul Niculitel, Podisul Babadag, la altitudini mai mari de 250 m, sub paduri de stejar, in conditii cu precipitatii de 500-550 mm; au fertilitate buna pentru padure. Pe ele se practica culturi pomicole; pentru culturile cerealiere se impun amendamente (fiind soluri mai acide).
Molisolurile sunt reprezentate de diferite cernoziomuri. Cernoziomurile cambice sunt larg dezvoltate la peste 150 m altitudine, in conditii de silvostepa; la exterior sunt cernoziomuri ciocolatii. Ele au fertilitate foarte buna fiind folosite intens pentru culturile cerealiere.
Cernoziomurile carbonatice se afla la 80-120 m in conditii de stepa; procesul de carbonatare este mai accentuat indeosebi in jumatatea superioara a orizontului A; sunt fertile, dar le trebuieste multa apa. De aceea sunt necesare irigatiile, cerinta rezolvata prin sistemul Carasu-Negru Voda-Marea Neagra.
Solurile balane se afla pe latura de est, in Depresiunea Nalbant si in jurul complexului lagunar Razelm-Sinoe - spre Tasaul; pe latura de vest sunt de la Macin la Oltina, dar cu patrundere mai accentuata pe valea Carasu; au procentul cel mai mare de carbonati; humusul este ceva mai putin decat la cernoziomuri; au fertilitate buna pentru culturi, dar se impune irigarea.
Tot molisoluri sunt si rendzinele; au suprafete intinse in Casimcea si Dobrogea de Nord (Babadag si pe majoritatea martorilor calcarosi).
Solurile intrazonale cuprind portiuni mai restranse din spatiul strict al podisului; ele sunt solurile hidromorfe, salinizate si alcaline prezente in vecinatatea marii, apoi cele din luncile raurilor principale (soluri aluviale) si cele de pe culmile intens afectate de spalare in suprafata, siroire (erodisoluri, litosoluri).
