Speologii, prin activitatea desfasurata in decursul anilor, devin detinatorii unor interesante, si importante date despre pesterile pe care le-au explorat si cercetat. Daca acestia nu au consemnat, prin publicare, informatiile si. concluziile despre obiectivele prospectate, curind munca lor va fi data uitarii, pierzindu-se astfel o mare cantitate de date speologice inedite. Si astfel, o parte dintre speologii generatiilor urmatoare va trebui saa ia totul de la capat, descoperind ceea ce de fapt se cunostea, prospectind ceea ce fusese demult inceput. Si o vor face, daca nu mai bine, in mod sigur mai repede si mai lesne, ei fiind beneficiarii unor cunostinte, tehnici si metode noi. Dar, o data cu trecerea timpului, se poate schimba si pestera; in unele retele subterane se petrec, frecvent, fenomene spectaculoase - inundatii, prabusiri, captari: altele se degradeaza, sint distruse de turisti sau pot disparea prin astuparea intrarii, situatie in care orice informatie a predecesoriilor devine un document de neinlocuit.

Cum o astfel de soarta au avut-o numeroase pesteri, pentru salvarea informatiei speologice s-a ajuns, in timp, de la timide contabilizari regionale ale golurilor subterane, la aparitia unei noi discipline  evidenta speologica si la crearea, in toate tarile, a unor banci de date specializate.

Prin evidenta speologica s-a inteles, intotdeauna, inregistrarea informatiilor despre pesteri. Limitata, initial, la simple consemnari de descoperiri si descoperitori, o astfel de preocupare era considerata o activitate speologica colaterala, cu nuanta derizorie. O data cu diversificarea preocuparilor speologice si antrenarea unui numar din ce in ce mai mare de persoane in exploatarea si cercetarea intensiva a pesterilor ori carstului, a devenit o necesitate, de prim ordin, existenta unui sector specializat in unificarea, stocarea si circulatia informatiei speologice.

In momentul de fata, evidenta pesterilor nu mai este un hobby sau un scop in sine. Ea reprezinta o treapta indispensabila in cunoasterea speologica, situata la interferenta dintre documentatxie, prospectiune sau investigarea directa a domeniului subteran si interpretarea rezultatelor. Rolul sau s-a extins, de la inventarierea pesterilor unei regiuni carstice, la salvarea si sistematizarea ansamblului informatiei speologice referitoare la teritoriul respectiv. Aceasta a presupus, in primul rind, unificarea si standardizarea metodelor si tehnicilor utilizate in prospectiunea speologica, iar apoi gasirea mijloacelor de asigurare a colectarii informatiei speologice dispersata in diverse publicatii, la diferite persoane, grupuri de exploratori sau institutii.

Evidenta speologica trebuie astfel organizata incit ea saa nu se limiteze numai la o simpla primire si stocare a informatiilor. Datele despre pesteri presupun o permanenta sistematizare si actualizare in vederea asigurarii unui flux informational continuu, atit intre diversele persoane sau institutii interesate, cit si intre diferitele discipline si activitati speologice.

In tara noastra, o astfel de evidenta a fost organizata, pe plan national, prin "Catalogul pesterilor' din cadrul Cadastrului carstului din Romania, existent la Institutul de Speologie "Emil Racovita'. Speologul explorator si prospector caruia i se adreseaza aceasta carte, pentru a-si integra activitatea in cunoasterea generala a pesterilor, va trebui sa stie cum se intocmeste o evidenta a pesterilor prospectate si, mai ales, prin ce mijloace poate colabora cu evidenta centralizata, astfel incit descoperirile si informatiile sale sa devina un bun cistigat si saa ramina in timp; Pentru toate acestea, recomandam indeplinirea a patru conditii esentiale.

a) in primul rind, sa adopte terminologia speologica stiintifica, singurul limbaj prin care poate avea acces deplin la informatia speologica (indiferent de natura ei) si prin care informatiile sale pot fi utilizate. In acest scop, parcurgerea unor carti si reviste de speologie este indispensabila.

b) Sa-si insuseasca corect si sa aplice metodele si tehnicile de prospectiune speologica. El va trebui sa stie: sa carteze, sa masoare dimensiunile sau alti parametri ai golului subteran, sa localizeze, sa descrie o pestera si, eventual, sa faca fotografii in subteran. Explicarea acestor operatii constituie, de fapt, principalul obiectiv al cartii de fata, dar fara o practica sustinuta pe linga speologi experimentati si fara absolvirea unor cursuri de speologie efectuarea lor ramine dificila.

c) Sa cunoasca principiile si criteriile pe care se bazeaza evidenta speologica si sa apeleze la sistemul unificat de realizare a acesteia.

d) Sa respecte intru-totul etica speologica, atit in ceea ce priveste protectia si conservarea pesterilor, cit si in legatura cu dreptul de prioritate pentru continuarea explorarii sau cercetarii unei pesteri descoperite sau a unei zone luate in lucru de catre un anumit grup de speologi.

Prin inscrierea si activitatea desfasurata intr-unul dintre numeroasele cercuri sau cluburi de speologie, realizarea acestor conditii s-ar ,rezolva de la sine.

In momentul cind se descopera o pestera sau un aven, acestuia i se daa un nume -speonim. Pesterile mai vechi sint cunoscute sau au fost publicate sub mai multe nume. Dintre acestea se considera ca denumire a pesterii speonimul cel mai logic si mai utilizat. Celelalte nume, cu o circulatie mai restrinsa, indiferent daca sint utilizate inca sau daca au ramas numai ca simple mentionari bibliografice, se considera sinonime ale denumirii si se inregistreaza ca atare.

Un speonim se compune din termenul morfologic, fie in forma culta - pestera, aven, retea, sistem - fie in forma populara - gaura, gura, sura, huda, posislau, hududau, hoanca etc. -si speonimul propriu-zis, intre care se interpun sau nu cuvinte de legatura (Pestera din Strimtura; Pestera cu Cristale; Pestera de la Moara).

Orice denumire de pesteraa devine un toponim al regiunii in care ea este situata si un mijloc de localizare sau indentificare. Corectitudinea si valabilitatea acesteia va depinde, prin urmare, de posibilitatea ei de integrare in toponimia locala, de puterea sa de sugestie si de rezistenta in timp. La acordarea denumirii este obligatoriu sa se adopte numele, utilizat de localnici si numai in lipsa acestuia sa se "boteze' pestera. Exista denumiri locale care se repeta des, chiar in cadrul unei zone restrinse (ex. Gaura Mare, Pestera Rece), situatii in care, pentru precizare se va adauga si denumirea, locului de amplasare (ex. Gaura Mare din Poiana.Florilor). Cind sintem nevoiti sa dam noi numele pesterii, vom utiliza, in primul rind, numele locului in care ea este situata (Pestera din Valea Seaca), iar cind acesta este insuficient vom apela la o caracteristica principala a retelei subterane sau a amplasarii pesterii (Pestera cu Apa din; Pestera din Surplomba; Pestera de sub Virful) ori la numere de ordine (Pestera nr. l din Valea).

Nu vor fi utilizate, in denumirea pesterilor, nume fanteziste, nume legate de evenimente din timpul explorarii sau de repere locale care nu dureaza in timp (P. cu Pom; P. de linga Potecuta) deoarece acestea isi vor pierde curind semnificatia si voi fi inlocuite, lungind inutil lista sinonimelor. Numele de persoane se utilizeaza numai daca acestea sint decedate si au fost personalitati de notorietate nationala.

Tara noastra a adoptat, incepind cu 1976, sistemul zecimal de inventariere a pesterilor. Elaborat initial numai pentru regiunile calcaroase, prin completarile ulterioare, el acopera in prezent, intreaga suprafata a tarii susceptibila de un potential speologic (vezi Anexa 4).

In baza acestui sistem, teritoriul este divizat in unitati geografice (sau carstice) pina la ordinul patru; fiecare diviziune in parte poarta un numar - numarul de catalog, alcatuit din maximum patru cifre.

Prima cifra indica mari regiuni geografice: l- Carpatii Orientati; 2 = Carpatii Meridionali; 3= Muntii Apuseni; 4= Depresiunea Transilvaniei; 5= Dobrogea; 6= Subcarpatii; 7= Podisul Moldovenesc.

Delimitarea regiunilor a fost facuta dupa criteriul geologic, astfel incit limitele dintre regiunile carpatice sint marcate de Valea Dimbovitei si Valea Muresului.

A doua cifra semnifica subunitatile mariloi regiuni, delimitate, de regula, pe criterii georgafice. De exemplu, Dobrogea este sub impartita in: 50= Dobrogea de Nord; 51- Dobrogea Centrala; 52= Dobrogea de Sud.

A treia cifraa desemneaza unitatile de relief (munti, dealuri, podisuri sxi bazine hidrografice pentru Muntii Apuseni, si Dobrogea).

A patra cifra, adica ultima subdiviziune, se refera, dupa caz, la un masiv calcaros, la un bazin hidrografic sau la un sector carstic. Regiunile ce cuprind zone carstice au numarul de catalog format din patru cifre, iar celelalte numai din trei, pesterile celei de a doua categorii - pesterile in alte roci -fiind divizate suplimentar printr-o specificatie litologica ce se scrie in fata numarului de catalog, despartita de acesta printr-o cratima. Specificatiile litologice sint urmatoarele: 01 - pentru P. in sare; 02 -pentru P. in gips; 03 - pentru P. in conglomerate; 04 - pentru P. in gresii; 05 - pentru P. in aglomerate vulcanice; O6 - pentru P. in roci magmatice; 07 -pentru P. in sisturi cristaline;. 08 - pentru P. in loess. Tot printr-o specificatie litologica - (00) - sunt diferentxiate si pesterile localizate in tufuri calcaroase sxi travertin.

Pesterile sint numerotate, incepind cu 1 in fiecare unitate teritoriala desemnata prin numarul de catalog. Numarul de ordine al pesterii se scrie in spatele numarului de catalog, despartit printr-o bara oblica. Specificatia litologica, numarul de catalog si numarul de ordine formeaza impreuna numarul de cod al pesxterii care se noteazaa astfel:

1241/1 P. Ialomitei

****/1 nr. pesterii

***1/* nr. bazinului Ialomitei superioare

**4*/* nr. Muntilor Bucegi

*2**/* nr. grupei montane sudice a Carpatilor Orientali

1***/* nr. Carpatilor Orientali

Catalogul pesterilor din Romania, infiintat in 1978, a avut; ca baza de plecare inventarele pesterilor, informatia speologica existenta in publicatii si diverse materiale de arhiva. Cum peste 75% din pesterile care se cunosc astazi in tara noastra au fost descoperite, dupa 1978, de catre membrii cercurilor de speologie, catalogul a fost adaptat sa poata cuprinde in egala masura, orice fel de informatie speologica furnizata de acesti harnici exploratori, chiar daca ea este preliminata sau nu este intotdeauna riguros obtinuta.

Toate activitatile speologice, indiferent daca au scopuri explorative sau de cercetare, furnizeaza, fara o ordine prestabilita, informatii ce isi gasesc locul in diversele sectiuni ale catalogului pesterilor. Pentru colectarea lor sint utilizate fise si formulare tip, carora li se alatura cartari, haartxi de localizare, descrieri de pesteri, liste de date, fotografii si, bineinteles, informatiile bibliografice. Cum informatiile sint cu atit mai corecte cu cit sint obtinute mai direct, se pune un mare accent pe doua tipuri de fise ce pot fi completate de catre orice persoana care efectueaza o prospectiune speologica. Fisele sint concepute astfel incit sa constituie, in egala masura, un model detaliat si universal de prospectiune speologica, o forma de sistematizare, transmitere si stocare a datelor.

FISA DE ANUNT SI CONFIRMARE

Prin aceasta fisa se transmit datele referitoare la descoperiri explorarea si cartarea pesterii, deci a unei prospectiuni preliminare sau partiale a acesteia. Ea este o modalitate de inregistrare a unei descoperiri si de atribuire a unui numar de inventar pesterii. Numarul de cod se propune de catre explorator si este confirmat sau corectat de Institutul de Speologie.

Fisa se poate intocmi pentru: (a) descoperirea pesterii; (b) descoperirea unor continuari; (c) cartare sau (d) recartarea unei pesteri si cuprinde urmatoarele capitole si anexe, necesare pentru identificarea, localizarea, cunoasterea generala a pesterii si a importantei acesteia (vezi Anexa 5): elemente de identificare (numar de cod, nr. inregistrare, situatia marcarii); denumirea si sinonimele; localizarea (unitatea litologica, unitatea de relief si unitatea administrativa); deschiderile (numar, dimensiuni, morfologie, hidrografie); cota zero (parametri, mod de stabilire); etajele (numar, hidrografie, morfologie); parametri speometrici si speografici (dezvoltare, extensie, denivelare etc., grad de precizie); importanta si gradul de conservare; schita de localizare; fotografia intrarilor); descrierea caii de acces si a localizarii; harta pesterii (plan, profil, sectiuni); harta zonei carstice; referinte despre autori.

Prin intermediul acestei fise, reprodusa in Anexa 5, orice persoana sau echipa de explorare isi autentifica titlul de descoperitor al unei pesteri, iar cercurile de speologie isi asigura anual prioritatea asupra prospectiunii in anumite pesteri.

FISXA DE PESTERA

Fisa de pestera se intocmeste pentru cavitatile la care s-a incheiat atit explorarea, cit si etapa de prospectiune generala. Conceputa sub forma unui dosar cu rubrici tiparite, ea inglobeaza o eventuala fisa de anunt si confirmare (anterioara) si contine, in completarea acesteia, datele si elementele necesare unei caracterizari complexe a pesterii respective, sistematizate (dupa principalele domenii de cercetare speologica) in urmatoarele capitole: (1) identificarea; (2) situatia geografica; (3) speometrie si speografie; (4) geologie, morfologie; (5) hidrologie; (6) climatologie subterana; (7) biologie subterana; (8) arheologie, paleontologie; (9) interventia omului; (10) materiale, tehnici si dificultati in explorare; (11) istoricul explorarii si prospectiunii; (12) bibliografia pesterii.

Aceasta fisa reprezinta documentul de baza al catalogului, pentru fiecare pestera in parte. La capitolele sus-mentionate pot fi inserate anexe cuprinzind harti, descrieri, liste de date, rezultatul masuratorilor si observatiilor, inventarierea formelor, fotografii, lucrari bibliografice. Fisa poate fi completata si adusa la zi permanent, cu informatia furnizata de activitatea speologica ulterioara.