|
|
|
DEGRADAREA STRATULUI DE OZON
Inca de la aparitia sa pe Terra, homo sapiens a influentat mediul natural in sensul dorit de el, pentru a-si asigura protectie, hrana, caldura, deci supraviatuirea si dezvoltarea. Daca la inceput impactul a fost neglijabil, datorita numarului redus de indivizi si adaptarii cvasianimalice la mediu, treptat, efectele s-au amplificat.
Impactul omului asupra naturii s-a materializat prin:
> modificarea radicala a peisajului geografic prin lucrari de mari proportii, ca: bazine, lacuri de acumulare, indiguiri, desecari, extractii etc;
> exploatarea puternica a resurselor materiale, ale solului si ale subsolului, precum si a resurselor energetice;
> modificarea climei, in sensul aridizarii ei, prin transformari negative in structura invelisului vegetal si in special prin defrisari;
> schimbarea structurii ecosistemelor peste limitele de refacere ale lor;
> distrugerea unor numeroase specii de plante si animale prin deteriorarea, schimbarea sau distrugerea ecosistemelor in care fusesera adaptate;
> schimbarea compozitiei atmosferei, apelor si solului, prin deversari de diverse produse;
> alterarea fondului genetic natural al vietuitoarelor, in sensul scaderii capacitatii de adaptare, refacere si reproducere.
Actualmente, industria, transporturile, agricultura, marile aglomerari urbane, conflictele armate afecteaza profund si uneori ireversibil mediul natural.
Alta tulburare a echilibrului ecologic din atmosfera este provocata de anumite tipuri de pulverizatoare cu aerosol. Substante numite CFC-uri (clorofluorocarbonuri) au fost utilizate in spray-uri pentru expulzarea continutului.Aceste gaze au ajuns in stratul superior al atmosferei si au deteriorat stratul de ozon al Pamantului, care filtreaza majoritatea radiatiilor ultraviolete daunatoare ale soarelui.
In straturile inferioare ale atmosferei, ozonul este eliberat in aer ca un agent poluant, in urma unor procese industriale sau a gazelor de esapament. In concentratii mari este daunator, afectand plantele si provocand afectiuni respiratorii.
Ozonul este insa si un gaz care ajuta vietii. Pamantul este inconjurat de un strat de ozon situat la o altitudine foarte mare. Acest strat filtreaza aproximativ doua treimi din razele ultraviolete emise de Soare. Daca toate razele ar ajunge pe Pamant, ar fi daunatoare vietii de pe planeta.
"Stratul de ozon" este situat in stratosfera, intinzandu-se de la 15 la 50 km, fiind insa cel mai concentrat la 20 - 25 km. Practic, este vorba de "aer ozonat" si nu de ozon pur, avand un numar mai mare de molecule de ozon in compozitie decat aerul obisnuit (care contine mai ales azot si oxigen).
In stratul de ozon are loc o transformare continua intre diferitele forme de oxigen. Energia necesara derularii acestor reactii provine de la radiatiile Soarelui. Absorbind energie, mai ales din spectrul UV, stratul de ozon impiedica ca razele UV sa ajunga la suprafata Pamantului si sa produca daune.
In 1985 oamenii de stiinta au masurat stratul de ozon folosind baloane de mare altitudine si instrumente sofisticate. Ei au descoperit ca in Antarctica a aparut o "gaura". Stratul fiind subtiat, din cauza ca moleculele de ozon s-au imputinat, si astfel mai multe radiatii UV pot penetra si ajunge pe Pamant. Subtierea a inceput aproximativ in 1975.
La concentratii mari de ozon, pe plante apar mai intai dungi argintii, dupa care urmeaza uscarea prematura. La concentratii mai reduse, radiatiile ultraviolete produc arsuri la plante, sau pe derma, afectiuni ale ochilor. La expuneri indelungate, in timpul verii, in special intre orele 13 - 15, la oameni pot aparea afectiuni de la inrosirea dermei, la cancer de piele, iar la ochi, iritatii, cataracta pana la orbire.
Scazand doar cu 1 % concentratia de ozon atmosferic, fluxul de radiatii UV creste cu 2%, crescand de 6 ori frecventa cancerului pielii, a bolilor de ochi, recoltele de plante scad simtitor, fitoplanctonul (organismele unicelulare din oceane) se reduce, afectand fauna care se hranea cu el, scade eficienta vaccinului contra tuberculozei. Vopselele si masele plastice imbatranesc mai repede, fiind necesari aditivi mai scumpi pentru stabilizarea lor in timp.
Studiile statistice arata o crestere cu 4 - 6 % a tumorilor letale datorita expunerii la radiatii UV. In ultimii 50 de ani, a crescut numarul de decese prin melanom (tumoare maligna a pielii).
De asemenea, s-a observat scaderea
stratului de ozon in anumite regiuni geografice, fenomen denumit de
specialisti formarea de "gauri" de ozon. Pierderile de ozon
s-au estimat la aproximativ: 40 % deasupra Antarcticii, 20 % deasupra Arcticii.
Degradarea maxima s-a produs in anul 1993. Prin scaderea
productiei de CFC (cloro-fluoro-carbonati = "freoni") cu 77 % in anul
1994 fata de anul 1989, stratul de ozon atmosferic a inceput sa
se refaca in ultimii ani.
Degradarea stratului de ozon s-a atribuit unor cauze:
naturale (o specie de nori existenta la poli, in special la Polul Sud, cu ace foarte fine de gheata, pe suprafata carora se descompune ozonul, sau a radiatiilor UV);
antropice, care intervin cu ponderea cea mai mare. Principalii vinovati sunt freonii (CFC - cloro-fluoro-carbonati-), utilizati pentru presurizarea substantelor lichide in butelii metalice (spray-uri), ca agent de racire al frigiderelor si congelatoarelor, sau pentru stingerea incendiilor, la prepararea maselor plastice expandate, ca solventi industriali etc.
O molecula de freon poate distruge 104 - 106 molecule de ozon. CFC-ul a ajuns in atmosfera inalta ca agent poluator, a fost descompus de lumina solara, eliberand in spatiu clorul daunator.
In 1992, NASA a raportat ca masuratorile din sateliti si avioane indica nivele ridicate de clor reactiv, pe suprafate mari, la altitudini mari si medii, care au potential mare de degradare a stratului de ozon.
In 1987, la Viena s-a semnat Protocolul privind protectia stratului de ozon. In decembrie 1995, la Montreal a avut loc a saptea reuniune pe problemele ozonului atmosferic. Reuniunea s-a incheiat cu propuneri referitoare la:
controlul productiei de CFC;
eliminarea CFC, precum si alte substante chimice daunatoare, cum ar fi hidracizii, cloroformul metilat sau bromura metilata;
controlul de tehnologii spre tarile slab dezvoltate pentru inlocuirea celor ce utilizeaza freoni;
retehnologizarea fabricilor de cosmetice, s.a.
Tari ca Germania, Norvegia, Suedia au eliminat substantele ce degradeaza stratul de ozon, ODS (substante ce distrug ozonul), din industria militara. In S.U.A., Marea Britanie se studiaza intens pentru identificarea altor substante alternative ODS pentru aviatie, nave, echipamente frigorifice.
In acest scop:
o a fost elaborata si aprobata forma de prezentare a datelor statistice anuale privind producerea, consumul si importul-exportul de substante care distrug stratul de ozon, reglementate de Protocolul de la Montreal, precum si de produse ce contin aceste substante;
o este interzis importul-exportul de substante reglementate care distrug stratul de ozon, precum si de produse care contin ODS din tarile care nu sunt parti ale Conventiei de la Viena si ale Protocolului de la Montreal.
Specialistii spun ca stratul de ozon se va reface, dar nu inainte de 2050 sau 2075, si numai daca toata lumea va respecta regulile.
CFC-ul ramane in atmosfera peste 100 de ani. Cercetatorii monitorizeaza constant situatia si avertizeaza asupra pericolului adus sanatatii. Oamenii sunt sfatuiti sa-si schimbe obiceiurile de plaja, sa se acopere in plin soare si sa stea in case daca este necesar.
In majoritatea tarilor CFC-urile sunt inlaturate sau chiar interzise.
