|
|
|
FORME DE CONCENTRARE URBANA
Orasul a incetat sa fie privit ca o asezare izolata, ci ca una care intretine relatii intense de natura economica, demografica, sociala si culturala cu alte asezari rurale sau urbane. Se constituie adesea structuri similare sistemelor locale, regionale, nationale sau internationale de asezari si care reprezinta diverse forme de concentrare urbana.
Cea mai elementara forma de concentrare urbana o reprezinta orasul insusi. Pornind de la acesta, in geografia urbana, au fost definite mai multe forme de concentrare pe care le vom defini in cele ce urmeaza.
Aglomeratia urbana este caracteristica oraselor mijlocii, mari si foarte mari, constituindu-se ca un ansamblu urban ce a luat fiinta in urma dezvoltarii relatiilor complexe intre orasul respective si aria inconjuratoare. Dezvoltarea orasului a dus la largirea zonelor sale suburbane, cu profil rezidential si industrial, recum si la aparitia unei categorii de localitati, care cu timpul au devenit orase-satelit.
In urul unui oras, acolo unde activitatile sunt dictate de cerintele acestuia, se creaza o zona de marime variabila, care impreuna cu orasul respective a fost denumita de geografii americani Standard Metropolitan Area (SMA). Se precizeaza ca aceasta entitate teritoriala trebuie sa aiba cel putin 100.000 de locuitori, din care peste 50% trebuie sa locuiasca intr-un singur oras, iar populatia ocupata in ramurile agricole sa fie sub 35%.
Gruparea urbana reprezinta un sistem territorial alcatuit dintr-un numar variabil de orase, aparute independent, situate la o relativa apropiere si cu relatii dominate de elementul distanta. Pentru gruparea urbana, scara de analiza este extrem de importanta, intrucat la scari mici creste gradul de incertitudine in definirea gruparilor urbane, care pot ramane doar corecte la nivelul analizelor de laborator. In conditii specifice, gruparea urbana poate sa ia forme diferite, dezvoltandu-se si ajungand la o adevarata zona urbanizata.
Conurbatia constituie o entitate teritoriala nascuta din accentuarea relatiilor dintre doua sau mai multe orase, situate la distante apropiate si dezvoltate independent. Diferenta dintre conurbatie si aglomeratie este dificil a fi sesizata mai ales atunci cand acestea coincid spatial. Aglomeratia presupune o dependenta mai accentuata a unor orase de unul principal, pe cand in conurbatie orasele isi mentin personalitatea, desi sunt incluse in acelasi sistem urban.
Rezulta, deci, ca o conurbatie apare in conditiile unei interferente a oraselor si a zonelor de iunfluenta apropiata a acestora, dupa cea evoluasera separate. Ierarhizarea in ceea ce priveste suprematia a aparut ulterior datorita dinamicii diferentiate.
Termenul de conurbatie a fost introdus in literature de specialitate de catre biologul si sociologul britanic Patrick Geddes, fiind ulterior reluat si interpretat de alti specialisti in moduri dintre cele mai diferite.
Cele mai clare conurbatii se formeaza intre doua orase (bipolare), dar exista nenumarate cazuri in care acestea au un caracter multipolar, ingloband orase de marimi demografice si puteri economice diferite. Conurbatiile au aparut in zone cu importante zacaminte minerale (carbuni si fier, in special - Silezia Superioara, Ruhr, Donbas), in zone cu un anumit specific industrial (Manchester-Birmingham), in jurul unei stramtori s.a.m.d.
Interurbatia presupune existenta in teritoriu a unor orase de marime variabila, situate la distante apropiate, dar care au functii diferite, completandu-se reciproc. Ansamblul format a fost denumit interurbatie de geograful suedez Niels Bjorsjo. In mod frecvent, interurbatiile apar atunci cand langa un oras mai vechi se dezvolta un oras nou, ca rezultat al unor activitati industriale. De regula, orasul cu activitati industriale noi, depinde de reteaua de servicii a orasului vechi, care la randul sau furnizeaza forta de munca pentru orasul nou. In tara noastra cele mai tipice exemple din categoria interurbatiilor, mai ales inainte de anul 1990 au fost Deva-Hunedoara si Turda-Campia Turzii.
Metropola este un oras cu peste 2 milioane de locuitori. Termenul dateaza din perioada extinderii imperiilor colonile si se referea la orasul principal din care plecau vasele cu produse prelucrate si in care soseau bogatiile coloniilor. In unele tari, ca in Franta, termenul de metropola este utilizat si pentru orase cu functii regionale, care au darul de a reechilibra sistemul urban national. Mai précis se utilizeaza termenul de metropola de echilibru, care se asociaza cu orase avand peste 500.000 locuitori si cu functiile mentionate anterior.
Procesul de urbanizare este un process continuu, care se reflecta intr-o expansiune progresiva a oraselor in teritoriu, generand forme superioare de concentrare urbana. Denumirile acestora in studiile demografice al ONU sunt foarte diferite. Astfel, se intalnesc notiuni, precum superconurbatii sau regiuni urbane de dimensiuni exceptionale (ambele concentrari urbane avand peste 12,5 milioane locuitori),
Alti termini utilizati in definirea unor forme superioare de concentrare urbana sunt zona metropolitana si ariile megalopolitane. Zonele metropolitane se dezvolta in jurul unor metropole sau al unor orase cu functii regionale distincte, grupand si spatiile rurale legate functional de acestea. Procesul de metropolizare este unul dintre cele mai importante procese contemporane, care inseamna diminuarea decalajelor dintre metropole si spatiile adiacente acestora. Ariile megalopolitane au dimensiuni extrem de mari si se refera la entitatile teritoriale care au in componenta mai multi megapoli, respectiv mai multe metropole.
Urmare a acestor procese care isi au inceputurile chiar in deceniul VII al sec.XX la nivel planetar sau conturat structuri teritoriale de dimensiuni gigantice, denumite megalopolis-uri. Termenul de megalopolis a fost introdus in literature de specialitate de catre geograful American J. Gottman in anul 1961, prin publicarea unui amplu studiu vizand sistemul urban din nord-estul SUA.
Megalopolis inseamna oras gigant, iar numarul limita de locuitori de la care o astfel de concentrare urbana se considera gigant a fost stability, de cel care l-a lansat, la 25 milioane. Totodata, J. Gotman considera ca densitatea populatiei trebuie sa depaseasca 250 loc/kmp, iar populatia rurala sa fie situata sub 20%.
Alti autori coboara limita inferioara la 20 milioane locuitori (Ernesto Massi) sau chiar la 10 milioane (John Papaioanou), incercand sa introduca in literatura si termenul de premegalopolis (cu o populatie cuprinsa intre 3-10 milioane locuitori). Megalopolisul este o superconurbatie, cu o densitate compacta dupa unii geografi si urbanisti sau cu multe spatii avand alte destinatii intre spatiile construite. In geografia urbana este familiala ideea privind conceperea megalopolisului ca o mare arie urbanizata, cu densitate sporita a centrelor urbane, cu functiuni si caracteristici de importanta exceptionala. Problematica megalopolisurilor a fost dezbatuta la numeroase intruniri internationale, unde se discuta mai mult de "megacities" (megaorase) si mai putin de sistemele de megaorase.
Intrucat procesul de concentrare a populatiei in orase are o dinamica exponentiala este de asteptat ca acesta sa imbrace o extindere planetara. De altfel, pentru viitorul oras mondial s-a gasit si un termen adecvat de catre C.A Doxiadis, respectiv Ecumenopolis. Literatura actuala privind dinamica oraselor scoate in evidenta existenta unei categorii aparte de orase, numite chiar orase mondiale, dar care se refera la functiile acestora si nu la extinderea lor spatiala continua.
Geneza marilor concentrari urbane. Se apreciaza ca astazi exista la nivel mondial 12 megalopolisuri, dintre care unele in formare. Examinand o harta a marilor concentrari urbane se poate remarca faptul ca majoritatea acestora se afla in ariile de contact ale uscatului cu oceanul, acesta fiind considerat un adevarat spatiu de respiratie penru marii colosi urbani. Este evident ca rolul jucat de orasele porturi in actiunea de concentrare a populatiei si resurselor in ariile litorale (nord-estul SUA, litoralul insulei Honshu in Japonia).
Alte concentrari urbane au aparut in zonele de varsare a unor mari fluvii in mari si oceane. Extinderea acestora a avut loc atat in zonele litorale, dar mai ales de-a lungul fluviilor (Shanghai. Londra) si in spatiile deltaice dintre bratele acestora (Calcutta, Cairo-Alexandria).
Litoralul vestic al SUA, a fost prielnic dezvoltarii urbane si localizarii porturilor. Ca arie de legatura si beneficiind de unele avantaje deosebite date de campiile litorale, dar mai ales de noile forme de dezvoltare economica, megalopolisul Californian cunaste o extindere permanenta.
Resursele de materii prime, conjugate cu alte conditii social-istorice si de pozitie geografica au determinat, in numeroase cazuri, aparitia, inchegarea si dezvoltarea unei foarte dense retele de orase. Conditiile cele mai complexe de dezvoltare le-a avut megalopolisul Marilor Lacuri, ingloband atat orase apartinand SUA, cat si Canadei, si care are mari sanse de a deveni cea mai mare concentrare urbana mondiala. Marile Lacuri au constituit o legatura facila pentru orasele riverane ce s-au dezvoltat rapid odata cu amenjarea canalului Erie.
Alte superconurbatii sau premegalopolisuri s-au dezvoltat initial in mari arii de exploatare a resurselor minerale subterane, indeosebi carbonifere. Ulterior, prin cresterea gradului de concentrare a populatiei si diversificarea activitatilor economice s-a ajuns la crearea de retele urbane puternice integrate, formand arii urbanizate (Ruhr, Donbas)
Concentrarea exponentiala a populatiei in anumite orase din tari cu o populatie numeroasa sau cu densitati foarte ridicate de populatie a fost la baza dezvltarii unor orase gigant, care se extind territorial si integreaza alte orase, unele foarte mari, anterior total independente. Este cazul concentrarilor urbane axate pe Ciudad de Mexico, Seul sau Jakarta.
In cazul megalopolisului brazilian trei factori au concurat la dezvoltarea acestuia: litoralul care a reprezentat un fel de balama economica intre "continentul brazilian" si restullumii, resursele minerale din statul minas Gerias si culturile intensive de cafea care au propulsat dezvoltarea orasului Sao Paulo.
