|
|
|
Este o marime derivata, notata cu um, care a fost introdusa in teoria macroscopica a campului electromagnetic pentru inlesnirea efectuarii unor aplicatii tehnice, in special in domeniul circuitelor magnetice (v. cap. 6).
Tensiunea magnetica um este definita pentru orice curba G din campul W prin integrala curbilinie a intensitatii
campului magnetic 
intre doua
puncte, A si B, ale curbei G (v. fig. 9.7):
(1.50)
Asa cum rezulta din definitia sa (1.50),
tensiunea magnetica umAB
(intre doua puncte 
este o marime
scalara ce caracterizeaza global (relativ la o curba Γ)
starea magnetica a campului electromagnetic. In functie de sensul de
integrare (
sau 
) considerat de-a lungul curbei Γ (de la A la B
sau invers), sens numit sens de referinta al tensiunii
magnetice, 
poate rezulta, prin
calculul integralei (1.50), pozitiv - caz in care sensul de referinta
este chiar sensul tensiunii magnetice scalare - sau negativ.
Din motive care vor fi aratate in paragraful 1.3.8, unitatea de masura SI a tensiunii magnetice este amper-ul, cu simbolul A.
