|
|
|
Campul magnetic
Existenta
unor roci, numite magnetite, de la numele localitatii Magnesia din
Asia Mica unde au fost descoperite, intre care se manifesta
forte de atractie sau de respingere, experientele lui H. Oërsted
efectuate in anul 1820 prin care se pun in evidenta fortele ce
actioneaza asupra unui ac magnetic aflat in apropierea unui conductor
parcurs de curent electric, precum si experientele lui A.M. Ampère,
efectuate in aceeasi perioada, care au pus in evidenta
forte de interactiune intre doua conductoare prin care
circula curent electric, au dovedit existenta unui nou tip de camp
numit camp magnetic, iar fortele de interactiune numite
forte magnetice.
Campul
magnetic este un camp vectorial care actioneaza asupra unui conductor
de lungime 
parcurs de curentul
electric de intensitate I cu o forta, numita forta
electromagnetica:
(1)
sau asupra unei particule incarcate electric cu sarcina q si
aflata in miscare cu viteza 
, cu o forta care se numeste forta
Lorentz:
(2)
Marimea fizica 
, numita inductie magnetica, este o
marime vectoriala care caracterizeaza campul magnetic si a
carei unitate de masura, conform relatiei (III.1), este:
(3)
iar ca unitate tolerata: 
. De exemplu: inductia campului magnetic terestru este
cuprinsa intre 
la ecuatorul magnetic
si 
la polii magnetici.
Intre polii unui electromagnetic se pot obtine campuri cu inductia
cuprinsa intre 1 si 2 T, iar daca electromagnetul este
supraconductor: B = 7 - 8 T.
Daca asupra unei
sarcini q ce se misca cu viteza actioneaza
simultan un camp electric de intensitate 
si un camp
magnetic de inductie , atunci forta de interactiune are expresia:
(4)
expresie care constituie forma generala a fortei Lorentz.
