Decizii pe baza de bilant, decizii ale politicii de investitii

Decizii pe baza de bilant, decizii ale politicii de investitii

Problema metodelor de luare a deciziilor eficiente in activitatea economica, stiintifica, pedagogica si in alte activitati sociale importante constituie o preocupare majora, dupa cum o atesta numeroasele discipline, metode si tehnici recente consacrate procesului decizional. In viziunea profesionului Gheorghe Boldur - Latescu « metodele normative moderne de luare a deciziilor nu pot fi decat rationale si logice ».

Procesul decizional poate fi definit ca un ansamblu de activitati pe care le desfasoara un individ sau un grup de indivizi confruntati cu un eveniment care genereaza mai multe variante de a actiona, obiectivul activitatii fiind alegerea unei variante care sa corespunda sistemului de valori al individului sau al grupului de indivizi. Din punct de vedere al organizarii activitatilor procesului decizional si al numarului de participanti vom distinge :

-decizii individuale

-decizii de grup sau decizii colective

Majoritatea deciziilor importante care se iau in practica social-economica sunt decizii colective. In conditiile cresterii complexitatii si dificultatii proceselor decizionale este imperios necesar sa se foloseasca specializarea decidentilor si efectul de sinergie care se obtine prin utilizarea raionala a mecanismului deciiilor colective.

O influenta importanta asupra diversitatii proceselor decizionale o are comportamentul decidentilor. Herbert Simon, laureat al premiului Nobel pentru Economie (1978( explica acest comportament cu ajutorul conceptului de "rationalitate limitata". Fara a nega rolul ratiunii in procesul decizional, Norbert Simon considera ca acest rol este limitat de capacitatea creierului uman de a sesiza si de a prelucra informatiile aferente unui proces decizional . In practica, deci aia va fi deci influentata de o serie de factori, unul dintre cei mai importanti fiind contextul cultural"Cultura diferita de la grup la grup, va determina comportamentul decizional al membrilor grupului, impactul ei asupra diversitatii proceselor decizionale fiind deloc neglijabil.

Decizia de investire este parte integranta a politicii generale a intreprinderii. Ea reprezinta nu numai o imobilizare de capital, ci o activitate utila plasata intr-un anumit segment al pietei, angajarea unei cantitati de resurse naturale si umane, initierea si intretinerea unor relatii cu intreprinderi din ramuri de activitate diferite, a caror cifra de afaceri este influentata pozitiv. Deoarece costul investitiilor este cel mai adesea ridicat, o problema importanta o reprezinta gasirea si alegerea resurselor necesare pentru finantare, precum si evaluarea rentabilitatii acestora, comparand costurile de finantare cu rezultatele financiare previzibile.

Din punct de vedere financiar, investitia provoaca o mare cheltuiala initiala, care trebuie sa fie urmata in perspectiva de intrari de fonduri, respectiv de fluxuri de numerar generate de obiectivul finantat, esalonate pe intreaga durata de viata economica sau durata normata de functionare. Daca cheltuielile initiale ocazionate de proiectul de investire, denumite si fluxuri negative sau de imobilizare, se cunosc din devizul general, fluxurile de numerar viitoare, denumite si fluxuri pozitive (care constau din amortizarile si beneficiile anuale de realizat de po urma exploatarii obiectivului), trebuie cuantificate . Stabilirea fluxurilor de numerar pozitive este o operatie relativ dificila de realizat, atat pentru ca totdeauna exista o anumita incertitudine a previziunilor, cat si datorita greutatii separarii contributiei investite la fluxurile toate pozitive ale intreprinderii. Dupa stabilirea fluxurilor financiare pozitive si negative, urmeaza compararea lor in vederea stabilirii oportunitatii investitiei.

Rentabilitatea unui proiect de investitii se stabileste nu numai in functie de durata normata de functionare a imobilizarilor obtinute, ci si in functie de durata lor de viata economica, adica de perioada in care obiectivul genereaza o rentabilitate optima. Prin urmare, decizia de investire conduce la o imobilizare de capital facuta in prezent , in speranta rentabilitatii viitoare si care urmeaza sa se realizeze pe mai multe exercitii financiare. Astfel, decizia de investitii constituie o problema de optiune intre alternative, in functie de anumite considerente, cum sunt :

-pe termen lung, investitia constituie suportul cresterii si chiar a supravietuirii intreprinderii ;

-investitiile consuma o parte substantiala a resurselor materiale, financiare si umane ale intreprinderii.

-decizia de investitii implica in mod frecvent si ireversibil, pentru o durata medie sau lunga de timp, resursele intreprinderii ;

-decizia de investitii este influentata de situatia mediului financiar privind intreprinderea ; dezvoltarea intreprinderilor nu este un proces autonom, deoarece in marea majoritate a cazurilor intervin variabile exogene cum ar fi accesul pe piata capitalului, posibilitatea de angajare a creditului bancar, posibilitatea de crestere a capitalului propriu prin emisiunea de actiuni, evolutia generala a mediului economic, politica manageriale, politica financiara, etc. ;

-complexitatea deciziei de investitii tine de amploarea fluxurilor informationale necesare, precum si de dificultatea aplicarii unor concepte ale teoriei financiare, cum ar fi costurile capitalurilor precum si de dificultatea aplicarii unor concepte ale teoriei financiare, cum ar fi costurile capitalurilor permanente, structura finantarii, politica optionala a dividendelor, evaluarea intreprinderii, etc.

Decizia de investitii se elaboreaza in contextul strategiei intreprinderii, ceea ce determina luarea in considerare a proiectelor ce vor influenta favorabil atat valoarea de piata a intreprinderii, cat si piata produselor sau serviciilor acesteia. Astfel, un proiect de investitii este acceptul daca adauga o anumita marime la valoarea de piata a intreprinderii, deci daca potenteaza randamentele capitalului global investit, pe de o parte si dividendele asteptate in viitor, pe de alta parte. Etapele deciziei de investitii au in vedere diminuarea investitionala, dimensiunea strategica si dimensiunea financiara.

Dimensiunea investitionala cuprinde urmatoarele etape :

-gruparea tuturor dosarelor de proiecte pe care intreprinderea le are in vedere, pe termen mediu, cu privire la formularea proiectelor si estimarea primara a fluxurilor de lichiditati ;

-evaluarea individuala a proiectelor privind calculul valorii nete actualizate, indicele de profitabiltate, durata de rambursare actualizata, anuitatea echivalenta , rata de rentabilitate financiara interna si rata de rentabilitate globala ;

-luarea in considerare a riscului, avand in vedere aprecierea riscului aferent fiecarui proiect, precum si adoptarea criteriului de evaluare ;

-selectia proiectelor tinand seama de diferitele restrictii privind rezultatele obtinute prin programare matematica, simulare si aproximari succesive.

Dimensionarea strategica are in vedere atat stabilirea sau actualizarea strategiei pe termen mediu si lung, cat si compararea proiectelor de investitii cu aceasta strategie. Astfel, dimensiunea strategica cuprinde urmatoarele etape :

-stabilirea obiectivelor generale ale intreprinderii si ale mijloacelor de realizare sau politicilor care sa puna in functiune angrenajul intreprinderii in vederea indeplinirii misiunii cu privire la structura formala, sistemul de gestiune, sistemul si stilul de conducere, precum si programele pe domenii;

-alegerea definitiva a proiectelor de investitii si a programelor de finantare;

Alegerea definitiva a proiectelor de investitii si a programelor de finantare , reprezinta etapa finala a procesului decizional, fiind o rezultanta a analizei dimensiunii investitionale si financiare.

Componentele acestei etape decizionale sunt: elaborarea planului de finantare anual, elaborarea bugetului sau tabloului de finantare multianual care vizeaza echilibrarea necesarului de investitii cu resursele de finantare, precum si elaborarea planului de trezorerie si aprecierea riscului incapacitatii de plata in structura financiara adoptata.

Dimensiunea financiara prezinta o importanta deosebita in strategia decizionala a investitiilor, incluzand urmatoarele aspecte :

-inventarierea resurselor de finantare potential disponibile, cum ar fi, de exemplu: capitalurile proprii, capitalurile imprumutate si capacitatea de autofinantare a intreprinderii, precum si costul lor;

-determinarea structurii capitalurilor permanente si estimarea costurilor lor.

Deoarece decizia de investitii este complexa, luandu-se intr-un context restrictiv al mediului economic-concurenta, resursele,etc.) ea trebuie sa fie bine fundamentata, adesea fiind de preferat sa opteze pentru decizia care satisface cel mai bine un minimum de criterii.