Activitatea previzionala in conditiile economiei de piata

ACTIVITATEA PREVIZIONALA IN CONDITIILE ECONOMIEI DE PIATA

1. Piata si mecanismele ei de functionare

Mecanismul economiei de piata are la baza raporturile dintre cerere si oferta, costuri si preturi. Aceste raporturi ii pot asigura agentului economic fie o activitate rentabila, fie il pot face sa inregistreze pierderi mai mari sau mici, inclusiv falimentul. Piata furnizeaza o serie de informatii producatorului si consumatorului insa de multe ori aceste sunt insuficiente si tardive. In aceste conditii s-a pus problema ca, pe langa autoreglare sa functioneze si un element de reglare constienta a proceselor economice pentru a micsora fluctuatiile sa se asigure o stabilitate mai mare, mai sigura a sistemului. S-au elaborat diverse forme de ghidare, de previzionare a economiei in ansamblul ei sau a unor componente ale acesteia, care atenueaza discrepantele prea mari dintre cerere si oferta, dintre costuri si preturi si mai ales dintre preturi si puterea de cumparare. Economiile bazate numai pe piata sau numai pe previziune nu sunt economic viabile. In economia de piata planul sau programul de dezvoltare pe ansamblul economiei nationale are un caracter indicator, el semnalizeaza agentii economici cu privire la anumite disproportii si dezechilibre dintre cererea si oferta agregata. Fiecare societate, indiferent de forma de organizare trebuie sa determine ce sa produca, cum sa se produca in functie de diversitatea tehnicilor de productie si a combinatiilor de factori (munca, capital, materii prime), modul de distributie a produselor.

Piata reprezinta locul de intalnire la un moment dat al cererii si ofertei. Ea apare ca un ansamblu de relatii de schimb intre oameni in calitate de participanti la diviziunea muncii. Dezbaterea pietelor este strans legata de progresul tehnicilor in special in domeniul informatiei si telecomunicatiilor care au un rol covarsitor in modelul de organizare al schimburilor economice.

Economiile moderne sunt economii deschise de schimb sau determina necesitatea studierii mecanismelor pietei: cererea, oferta, concurenta - ca regulator al pietei, strategiile concurentiale.

2. Analiza cererii

Cererea este cantitatea dintr-o marfa pe care cumparatorii accepta sa o plateasca la un anumit pret unitar; curba cererii este acea curba care leaga cantitatea cumparat de consumatori de pretul practicat de producatori. Curba cererii poate fi definita pentru produse finite, pentru produse intermediare sau pentru factori de productie.

Cea mai importanta proprietate a curbei cererii este elasticitatea cererii exprimata prin relatia negativa dintre pret si cantitate: pe masura ce pretul scade, cantitatea ceruta din acel produs creste.

Curba cererii (C) este data de figura:

pret P

cantitate Q

Curba cererii in functie de pret

Cand pretul este ridicat de 50 de ori, cantitatea ceruta este mica de numai 20 bucati si invers cand pretul este mai mic de 10 ori, cantitatea ceruta este mare de 100 buc.

Dupa cum se observa curba cererii este o relatie negativa intre pret si cantitatea de produse. Valoarea absoluta a pantei curbei este dependenta de unitatile de masura in care se exprima. Daca vom exprima cantitatile in unitati monetare, va avea loc o crestere semnificativa a pantei desi relatia de baza dintre pret si cantitate nu se modifica. Pentru a inlatura acest dezavantaj, se studiaza un indicator independent de unitati de masura, numit elasticitatea cererii, care este raportul dintre modificarea procentuala a cererii si modificarea procentuala a pretului.

                   pdq - modificarea procentuala a cantitatii cerute

qdp - modificarea procentuala a pretului produsului respectiv

Functia cererii agregate

Cererea agregata cuprinde cererea pentru consum si cererea pentru investitii:

AD = C + I

Cererea pentru investitii este o functie de rata dobanzii. Daca presupunem ca cheltuiala pentru investitia planificata este coordonata (T). Deci:

AD = C + TDaca inlocuim functia consumului: AD = C+ CY + , C si sunt constante, independente de nivelul venitului ea va deveni o cheltuiala autonoma () deci , in acest caz functia cererii agregate devine: , din care se observa ca cererea agregata depinde totusi de nivelul venitului dupa cum rezulta din figura.

AD

cererea                                               

agregata                                      

0 VenitulY

Din figua se observa ca cererea pentru investitii este presupusa constanta, iar pentru a obtine curba agregata la fiecare nivel al venitului T se aduna la cererea de consum. Deci, cererea agregata va fi suma cererilor de consum si de investitii si va avea o inclinatie ascendenta.

Ecuatia productiei de echilibru

Pentru a determina ecuatia productiei de echilibru pornim de la conditia de echilibru de pe piata marfurilor Y = AD

Stiind ca AD = A + CY .de echilibru va fi sau ceea ce indica faptul ca cererea agregata este egala cu productia la nivelul de echilibru al venitului Y₀; sau .

Deci venitul de origine al dreptei cererii agregate este A , adica nivelul cheltuielilor independente de nivelul venitului, iar inclinatia acestei drepte este tocmai inclinatia marginala spre consum (c).

Dupa cum se observa din fig. 4, cu cat echivalenta marginala spre consum va fi mai mare, cu atat nivelul de echilibru al venitului va fi mai ridicat, va tinde spre Y₁ iar in caz contrar va tinde catre Y₂. De asemenea, cu cat nivelul cheltuielilor autonome (A) va fi mai mare, in conditiile unei inclinatii c date, cu atat nivelul de echilibru al venitului va fi mai ridicat si invers. In concordanta nivelul de echilibru al venitului va depinde atat de c cat si de A.

1U>0

AD      E AD = A + cY

cererea agregata              C = C + cY

E'

A           I IU<0

C

45⁰

0 Y₂Y₀Y₀ Y₁Y

Echilibrul si dezechilibre venituri productieProductia si venitul

Relatia economisire-investitii.

Se stie ca Y = AD, scazand din ambii termeni consumul C obtinem:

Y-C = AD x C iar Y-C = S iar AD-C = i

atunci S = i, ecuatia poate fi considerata ca fiind o balanta dintre economie si investitie.

Daca investitia planificata I este data, atunci ea va fi reprezentata printr-o linie orizontala( fig. 5).

Nivelul de echilibru al venitului Y₀ va fi determinat grafic la intersectia dreptei ce reprezinta functia economiei. Din fig. 5 se observa ca la o productie Y₁>Y₀ , consumatorii nu vor acapara intreaga productie, firmele vor face stocuri nedorite, caz in care investitiile efective devin egale cu economisirea.

Firmele vor actiona pentru reducerea productiei ceea ce va determina ca economisirea sa ajunga la nivelul productiei Y₀, in situatia cand Y₂ <Y₀,lucrurile se vor inversa.

S,I S = C + (1-c) Y

T

0 I = I

C

Y₂ Y₀Y₁ Y

Venitul. Productie

Relatia economisire -investitii

4. Multiplicatorul productiei de echilibru (A)

Daca crestem cheltuielile autonome cu o unitate atunci productia si venitul vor creste tot cu o unitate ceea ce vor determina niste cheltuieli propagate suplimentare, adica consumul va creste ca urmare a cresterii venitului. Din fiecare unitate de venit suplimentar se va consuma o parte c.

Crescand in continuare productia si venitul cu (1+c) pentru a face fata cheltuielilor propagate vom inregistra si o cerere suplimentara (1+c). Asadar, depunctand productia, pentru satisfacerea cererii suplimentare generam o noua curba a cererii, fapt ce pare sa se perpetueze continuu.

Pasul 1. Daca cererea creste cu ΔA, atunci productia va creste tot cu ΔA iar venitul va creste cu ΔA.

Pasul 2. Daca cererea creste in continuare cu c ΔA, productia va creste cu c ΔA, iar cresterea venitului va fi de ΔA + c ΔA = ΔA (1+c)

Pasul Daca cererea creste cu c ΔA = C² ΔA iar venitul cu ΔA + c ΔA + c2 ΔA =

= ΔA (1+c+c²)

Trebuie sa retinem faptul ca CL¹ ceea ce determina ca termenii necesari ai seriei pe care am obtinut-o si care este o serie geometrica sa devina din ce in ce mai mica. Intr-o serie geometrica numarul termenelor se poate scrie prescurtat astfel:

ΔAD =

Se observa ca schimbarea cumulata a cheltuielilor agregate este egala cu multiplu al cresterii cheltuieli autonome (m):

, si il vom denumi multiplicator. Deci multiplicatorul reprezinta cantitatea cu care se schimba productia de echilibru (Y₀) atunci cand cererea agregata autonoma creste cu o unitate. De exemplu, daca ΔA = 1,5mld lei si c = 0,8, parcurgand algoritmul pas cu pas, aplicand formula:

Exemplul 2. Daca ΔA = 2 mld lei si c = 0,7 atunci mld. lei

Rezulta ca, in primul caz la o inclinatie marginala pentru consum c = 0,8, multiplicatorul este

m = 1,5 , iar in exemplul 2, cand c = 0,7, m = 3,3 multiplicatorul inclinatiei marginale spre economii

m = exprima inclinatia marginala spre economii.

5. Echilibrul si dezechilibrul dintre venituri si productie.

Ecuatia productiei de echilibru

Productia este nivelul sau de echilibru atunci cand cererea agregata este egala cu productia. Nivelul de echilibru al productiei il putem determina folosind functia cererii agregate AD (AD =A + cY). Pentru a determina ecuatia productiei de echilibru pornim de la conditia de echilibru de pe piata marfurilor Y = AD stim ca: AD = A+cY iar ecuatia de echilibru va fi Y = A + cY . Deducand nivelul venitului obtinem Y-cY = A; (1-c) Y = A.

Ceea ce nu releva faptul ca cererea agregata este egala cu productia la nivelul de echilibru cu venitul Y₀.

6. Modelul IS-LM

Modelul IS-LW exprima esenta macroeconomiei. El este un model de echilibru pentru piata de marfuri si piata de valori care iau in considerare influenta ratei dobanzii si a fost introdus de J.K. Hicks. Modelul are doua curbe IS care reflecta echilibrul pietei marfurilor, unde I reprezinta investitiile, iar S reprezinta economiile, iar curba LM reflecta echilibrul pietei banilor, unde L reprezinta cererea de bani iar M oferta de bani.

I IS

LM₁ LM₂

I₃

A₁

I₁

I₂ A₂

Y₁ Y₂ Y₃

Deplasarea spre dreapta a curbei LM si IS

Modelul IS-LM evidentiaza modelul de functionare a pietelor financiare si a politicii monetare evidentiind interdependentele dintre: rata dobanzii si cererea agregata, rata dobanzii si cererea de bani, ratei dobanzii si venitului. Ea ne permite sa asiguram echilibrul dinamic dintre rata dobanzii si nivelul venitului.

Influentele reciproce dintre piata banilor si piata monetara

Daca oferta de moneda creste, ratele dobanzii vor scadea initial. Ratele realizate cresc investitiile si cresc veniturile. Dar aceasta modificare nu inseamna un nou echilibru pentru ca veniturile inalte cresc cererea de pe piata monetara care apoi imbunatateste ratele dobanzilor, influentand din nou investitiile, prin urmare cresterea finala a veniturilor va fi mai mare decat cresterea initiala.

Corelatia dintre rata dobanzii si investitii

Cand agentii economici fac o investitie, deci doresc sa-si mareasca stocul de capital ei conteaza pe obtinerea unor profituri in viitor. Daca firmele se imprumuta pentru a face aceste investitii vor trebui sa plateasca o dobanda din profiturile obtinute. Cu cat dobanda va fi mai mare cu profiturile obtinute de firme vor fi mai mici si, ca urmare, cu atat mai mica va fi dorinta lor de a investi si invers.

Trendul investitional

Trendul investitional indica nivelul planificat al cheltuielilor investitionale corespunzator fiecarui nivel al dobanzii.

Daca notam cu I cheltuiala, cu i rata dobanzii si b inclinatia spre investitii, astfel se poate stabili relatia: I=T- bi ; b>0, unde T este cheltuiala investitionala independenta.

I

Rata dobanzii 

I₂

I₁ I''

I'

0 T₂T₁ T

Trendul investitional Cheltuiala investititionala planificata

Dupa cum se arata in figura ratele inalte ale dobanzii determina rate scazute pentru cheltuieli investitionale planificate, intrucat dobanzile inalte reduc eficienta adausului la stocul de capital.

Cand investitia este putin sensibila la rata dobanzii curba va fi mai mult verticala (I), iar daca este foarte sensibila la rata dobanzii va fi mult orizontala (I^II). Daca au loc schimbari, in cheltuiala investitionala autonoma (T) curba se va deplasa spre dreapta la I^I evidentiind faptul ca firmele si-au planificat o rata mai inalta a investitiilor. Panta negativa a trendului sugereaza faptul ca o reducere a ratei investitiei va spori eficienta adausului la stocul de capital realizat prin investitia respectiva.

Influenta ratei dobanzii asupra cererii agregate

Reamintim ca cererea agregata este compusa din cererea pentru consum (C) si cererea pentru investitii si achizitiile guvernamentale G.

AD = C + I + G

Venitul statului se constituie din impozite si taxe (TA) ori se aliniaza cu transferurile (TR).

AD = C + cTR + c(1-t)Y + I - bi+ G

C + CTR + I + G iar (1-t) = c

AD - A + cY - bi - Aceasta relatie indica faptul ca la un nivel dat al venitului Y, cresterea ratei dobanzii duce la reducerea cererii ratei agregate DA, deoarece are loc reducerea cheltuielii investitionale.