Infractiunea de luare de mita

Infractiunea de luare de mita

Cinstea, corectitudinea, moralitatea functionarului, al oricarui salariat in exercitarea atributiilor de serviciu sunt conditii sine qua non, nu numai pentru prestigiul, autoritatea acestuia, ori a institutiei, organului de stat, organismului, unitatii sau societatii in cadrul carora actioneaza, ci pentru insasi existenta, echilibrul si forta societatii organizate.

Coruptia, care in termeni generali inseamna abatere de la moralitate, de la datorie, venalitate, si in cadrul acesteia luarea de mita reprezinta cea mai grava si periculoasa fapta de coruptie, subrezeste, dinamiteaza, putand chiar distruge insati existenta societatii organizate, a statului.

Prevenirea si combaterea coruptiei, in ansamblul ei, a luarii de mita, nu sunt numai deziderate, ele fiind mai mult decat atat, o necesitate stringenta, de prim ordin al societatii umane.

Pretinderea ori primirea de catre un functionar, sau alt salariat, de bani, bunuri ori alte foloase, care nu i se cuvin, sau acceptarea promisiunii unor asemenea foloase ori nerespingerea acesteia, in scopul de a indeplini, a nu indeplini sau a intarzia indeplinirea unui act privitor la indatoririle de serviciu, ori a face un act contrar acestor indatoriri, constituie unele dintre cele mai grave fapte de coruptie, incriminate sub denumirea de luare de mita.

1. Continutul legal al infractiunii (art. 254 C. pen)

Fapta functionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeste bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori accepta promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, in scopul de a indeplini, a nu indeplini ori a intarzia indeplinirea unui act privitor la indatoririle sale de serviciu sau in scopul de a face un act contrar acestor indatoriri, se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 12 ani si interzicerea unor drepturi.

Fapta prevazuta in alin. 1, daca a fost savarsita de un functionar cu atributii de control, se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.

Banii, valorile sau orice alte bunuri care au facut obiectul luarii de mita se confisca, iar daca acestea nu se gasesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor in bani.

2. Conditii preexistente

In general, lucrarile clasice de drept clasifica mituirea in: mituire activa (darea de mita) si mituire pasiva (luarea de mita). Aceste denumiri, raportate la dispozitiile legii noastre penale, dupa parerea lui V. Dobrinoiu sunt necorespunzatoare intrucat ele nu releva semnificatia reala a fiecarei fapte. In sensul art. 254 coruptia zisa pasiva nu este doar fapta functionarului care se lasa cumparat, fie pentru a indeplini un act al functiei sale, fie pentru a se abtine de la el, atata vreme cat in una din modalitatile sale initiativa apartine acestuia si nu mituitorului.

L. Lambert observa in acest sens ca fapta unui functionar necinstit de a cere el insusi un dar sau un folos unui particular, care nu s-ar fi gandit niciodata sa-l corupa sau n-ar fi indraznit niciodata sa o faca, este cu siguranta un mod mult mai activ de a fi corupt decat simplul fapt de a accepta o oferta sau o promisiune cu caracter corupator, ori aceasta cerere a functionarului care ia astfel initiativa propriei sale coruperi este totusi socotita coruptie 'pasiva', in timp ce fapta particularului care a cedat la solicitarile celui dintai este socotita coruptie 'activa'.[1]

Sistemul incriminarii bilaterale - adoptat de Cod penal roman cuprinde darea si luarea de mita ca infractiuni de sine statatoare.

Observam insa, ca independent de modul in care sunt incriminate, in esenta lor darea si luarea de mita sunt doua laturi ale unei fapte complexe care, exceptand cazul cand pretinderea mitei nu este urmata de acceptare - presupune concursul necesar al doua persoane, mituitorul si cel mituit. De aceea, unii autori au vazut in darea si luarea de mita o infractiune bilaterala - ca o forma a pluralitatii naturale de infractori - in care faptul ilicit se naste dintr-un raport bilateral, 'intervenit intre subiectii actului'[2], - dar pe care legiuitorul, din considerente de politica penala, a disociat-o, incriminand separat cele doua acte care o alcatuiesc 'incat, desi faptul prin natura sa, este un subiect activ, plural, activitatea fiecarui cooperant constituie o infractiune aparte (individuala)'.[3]

In legatura cu cele de mai sus, subliniaza V. Dobrinoiu daca totusi datorita imprejurarilor in care a fost savarsita ori absentei elementului subiectiv, una din cele doua fapte - dare si luare de mita - nu constituie infractiune, aceasta imprejurare nu impiedica sanctionarea celeilalte.

In cazul darii si luarii de mita, de regula se afla in fata doua actiuni corelative, carora pe plan psihic, le corespund doua pozitii subiective, de asemenea conjugate intre ele. Actiunilor de 'oferire' si de 'dare' de bani si alte foloase, de la darea de mita, le corespunde la luarea de mita o actiune de 'primire', iar actiunii de 'promitere' a unei sume de bani ori a unui alt avantaj, de la coruptia activa ii corespunde, in cazul coruptiei pasive 'acceptarea' sau 'nerespingerea' promisiun Pe de alta parte, sub aspect subiectiv, in timp ce mituitorul pretinde sa-l determine pe cel mituit la o anume comportare in legatura cu indatoririle serviciului sau, acesta din urma, primind mita, accepta in mod deliberat sa aiba comportarea dorita de cel dintai si prin aceasta, o situatie de dependenta fata de corupator.[4]

In indeplinirea indatoririlor de serviciu functionarul public sau orice alt functionar, nu trebuie sa fie influentat de interese materiale, de obtinerea unor foloase ce nu i se cuvin. El este tinut sa-si indeplineasca atributiile in mod corect, sa nu le trafice, sa nu faca din executarea lor o sursa de venituri ilicite. Efectuarea oricarui act care intra in competenta sa nu trebuie sa fie determinat de asemenea mobiluri, ci numai de grija indeplinirii corecte a indatoririlor de serviciu si a respectarii legalitat

3. Obiectul infractiunii

3. 1. Obiectul juridic special

Este constituit de relatiile sociale a caror formare, desfasurare si dezvoltare normala impun comportarea cinstita, corecta, onesta, a oricarui functionar sau salariat in raporturile de serviciu ale acestora cu cetatenii, combaterea faptelor de venalitate prin care sunt lezate si prestigiul, autoritatea, credibilitatea de care trebuie sa se bucure autoritatea, institutia, organul statal, unitatea in care faptuitorul isi desfasoara activitatea precum si prejudicierea intereselor legale ale persoanelor.

Prin incriminarea faptelor care constituie infractiunea de luare de mita sunt aparate si relatiile sociale referitoare la asigurarea si respectarea drepturilor si intereselor legitime ale persoanelor, acestea constituind obiectul juridic special secundar al infractiun

3. 2. Obiectul general

Infractiune de pericol, luarea de mita nu are obiect material, actiunea faptuitorului nefiind indreptata si exercitata impotriva unui bun, a unei existente materiale, corporale.

Sumele de bani sau bunurile pretinse, primite, acceptate ori a caror oferire nu a fost respinsa, nu constituie obiectul material al infractiunii de luare de mita, ci folosul, profitul obtinut de functionar sau alt salariat prin savarsirea acesteia.

Obiectul material al infractiunii este bunul, existenta corporala asupra careia este indreptata, exercitata si se rasfrange actiunea faptuitorului, ori la infractiunea de luare de mita, acesta nu actioneaza asupra lor[5].

De aceea ne exprimam rezerva fata de acele opinii care au sustinut fie ca in toate cazurile infractiunea de luare de mita are ca obiect material "bunurile sau alte foloase"[6], fie ca examinand, tratand si considerand problema mai nuantat au afirmat existenta acestuia atunci cand functionarul a efectuat actul pentru a carei indeplinire a primit mita, daca acesta priveste un obiect material. Acesta va fi in acelasi timp obiectul material al infractiunii de luare de mita in ipoteza savarsirii elementului material al laturii obiective a acesteia prin pretinderea, primirea sau acceptarea de bunuri ori servic

4. Subiectii infractiunii

4. 1. Subiectul activ

Luarea de mita este o infractiune cu subiect activ calificat, autor al acestei infractiuni poate fi doar un "functionar public" sau un alt "functionar" in acceptiunea data acestora prin art. 147 C. pen.

'Functionar public' - este orice persoana care exercita permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investita, o insarcinare de orice natura, retribuita sau nu, in serviciul unei unitati dintre cele la care se refera art. 145 C. pen.

Prin 'functionar' se intelege persoana mentionata la alin. 1 precum si orice salariat care exercita o insarcinare in serviciul unei alte persoane juridice decat cele prevazute la acel alineat.

Prin termenul "public" se intelege tot ce priveste autoritatile publice, institutiile publice sau alte persoane juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publica, serviciile de interes public, precum si bunurile de orice fel care, potrivit legii sunt de interes public.

Potrivit art. 147 alin.2 din Codul penal pentru ca o persoana sa poata fi socotita functionar in sensul legii penale romane se cere ca ea :

- sa fie incadrata in munca (salariata);

- sa exercite "permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent daca si cum a fost investita, o insarcinare";

- insarcinarea sa fie exercitata in serviciul unui organ sau institutii de stat oriunei intreprinderi sau organizatii economice de stat.[7]

Sunt asimilate cu functionarii - se arata in art. 147 alin.2 - persoanele care indeplinesc o insarcinare in serviciul unei organizatii din cele prevazute mai sus, indiferent daca primesc sau nu o retributie.

Prin urmare, pentru ca o persoana sa poata fi considerata functionar in sensul legii penale, nu este necesar sa existe un contract de munca, sau o numire in functie, fiind suficienta exercitarea in fapt a atributiilor functiei; este insa indispensabil, ca o cerinta minimala consimtamantul - expres sau tacit - al organizatiei in cauza, dat prin conducerea sa, deoarece altfel nu poate fi vorba de stabilirea unor raporturi de serviciu intre persoana respectiva si acea organizatie.[8]

Legea nr. 78/2000, in Capitolul 1, art. 1 specifica categoriile de persoane asupra carora se aplica masurile de prevenire, descoperire si sanctionare a faptelor de coruptie:

• persoanelor care exercita o functie publica, indiferent de modul

in care au fost investite, in cadrul autoritatilor publice sau institutiilor publice.

• persoanelor care indeplinesc permanent sau temporar,potrivit

legii o functie sau o insarcinare, in masura in care participa la luarea deciziilor sau le pot influenta, in cadrul serviciilor publice, regiilor autonome, societatilor comerciale, companiilor nationale, societatilor nationale, unitatilor cooperatiste sau al altor agenti economici.

• persoanelor care exercita atributii de control, potrivit leg
• persoanelor care acorda asistenta specializata unitatilor

prevazute la litera a) si b), in masura in care participa la luarea deciziilor sau le pot influenta.

• persoanelor care, indiferent de calitatea lor, realizeaza,

controleaza, sau acorda asistenta specializata, in masura in care participa la luarea deciziilor sau le pot influenta, cu privire la: operatiuni care antreneaza circulatia de capital, operatiuni de banca, de schimb valutar sau de credit, operatiuni de plasament in burse, in asigurari, in plasament mutual ori privitor la conturile bancare si cele asimilate acestora, tranzactii comerciale interne si internationale.

• persoanelor care detin o functie de conducere intr-un partid sau

intr-o formatiune politica, intr-un sindicat, intr-o organizatie patronala, intr-o asociatie fara scop lucrativ sau fundatie.

• altor persoane fizice decat cele prevazute la litera a) - f), in

conditiile prevazute de lege.

Ne vom referi in acest sens la unele exemple din practica judiciara si la cateva situatii speciale:

1) In practica noastra judiciara s-a considerat ca au calitatea de functionari si deci pot fi subiecti ai infractiunii de luare de mita, printre altii:

- cadrul didactic, care fiind membru al comisiei de bacalaureat, a primit sume de bani pentru a asigura reusita unui candidat la examen[9];

- seful Biroului personal si invatamant , care a primit foloase materiale in scopul angajarii unor muncitori (desi cel care facea angajarea era conducatorul unitatii). Inculpatul avea atributia de serviciu de a recruta personal si de a face propuneri de angajare[10];

- contabilul sef al unei intreprinderi de transport care a primit o suma de bani pentru a angaja o persoana taxator de autobuz (desi contabilul nu semna actul de angajare, el ii examina pe candidati si intocmea un referat cu privire la rezultatul examinarii)[11];

- revizorul contabil, care a omis sa mentioneze in actul de control existenta unui plus de gestiune insusit de gestionar si care a primit pentru aceasta "omisiune" o suma de bani[12];

- lucratorul unei statii PECO, care a primit sume de bani pentru a vinde cantitati de petrol mai mari decat cele ce puteau fi cumparate[13]

- controlorul de bilete CFR, care in timpul exercitarii functiei, a primit sume de bani de la mai multi calatori spre a nu incheia actele constatatoare ale contraventiilor savarsite[14];

- functionarul, care primind foloase materiale intocmeste un act ilegal; acesta constituie o infractiune care urmeaza a fi retinuta in sarcina inculpatului in concurs cu infractiunea de "luare de mita"[15];

Subiectul activ, in momentul savarsirii actiunii tipice, trebuie sa aiba calitatea de functionar. Daca la data savarsirii actiunii tipice faptuitorul era functionar, va exista luare de mita, chiar daca mai inainte de efectuarea actului in vederea caruia a savarsit fapta, el a pierdut calitatea respectiva si chiar daca banii sau foloasele pretinse ori promise anterior i s-au dat efectiv dupa pierderea calitat[16]

Imprejurarea ca sumele de bani primite au fost solicitate cu titlu de imprumut este irelevanta sub aspectul infractiunii prevazute de art. 254, alin. 1, deoarece imprumutul constituie un "folos" din moment ce a fost solicitat de functionar in scopul de a face un act contrar indatoririlor sale de serviciu, toate elementele infractiunii de luare de mita fiind realizate.[17]

Conform art. 254 alin. 2 introdus prin Legea nr. 65 din 1992, subiect al acestei forme agravate este un "functionar cu atributii de control". Rezulta ca subiectul activ calificat al infractiunii prevazute de acest text trebuie sa fie:

- functionar in sensul legii penale

- sa aiba "atributii de control" - ceea ce ridica unele aspecte mai deosebite

Sintagma "atributii de control" nu este noua in legislatia noastra penala, fiind cuprinsa in art. 263 alin.2 al Codului penal. Cu privire la sensul si continutul acestei expresii in literatura juridica au fost exprimate urmatoarele teze:

- prin persoana cu "atributii de control" se intelege o persoana calificata astfel prin dispozitiile legale in vigoare.[18]

- atributiile de control se determina in mod concret pentru fiecare caz in parte in functie de natura atributiilor de serviciu ale faptuitorului.[19]

Prin urmare, pentru a statua daca un functionar are sau nu atributii de control este necesar sa se examineze cu atentie actele normative referitoare la atributiile sale de serviciu. Aceasta examinare trebuie facuta in fiecare caz concret, evitandu-se orice generalizare pe categorii de functionari, fara sa se tina seama, in mod concret, de atributiile de control ale faptuitorului, chiar in cadrul aceleiasi categorii, poate fi de natura sa genereze greseli in ce priveste stabilirea calitatii de subiect activ calificat al infractiunii prevazute de art. 254 alin. 2 al Codului penal.

In consecinta, prin functionar cu atributii de control in sensul art. 254 alin. 2 se intelege numai functionarul calificat astfel, in mod explicit, prin dispozitiile legale in vigoare care reglementeaza atributiile functionarului in cauza.[20]

Au aceasta calitate: paznicii, gardienii, organele Garzii financiare si a Curtii de Conturi, functionarii din Directia Generala a controlului financiar de stat din Ministerul de Finante si unitati subordonate, ai Directiei Generale a Vamilor precum si alti functionari care conform dispozitiilor legale au atributii de control.[21]

Legea nr. 78/2000 prevede in art. 7 ca fapta de luare de mita, daca a fost savarsita de o persoana care, potrivit legii are atributii de constatare sau de sanctionare a contraventiilor ori de constatare, urmarire sau judecare a infractiunilor, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta la art. 254 alin. 2 din Codul penal privind savarsirea infractiunii de catre un functionar cu atributii de control. Prevederile art. 254 - 257 din Codul penal se aplica si managerilor, directorilor, administratorilor si cenzorilor societatilor comerciale, companiilor si societatilor nationale, ai regiilor autonome si ai oricaror alti agenti economici. In art. 9 din prezenta lege este specificat faptul ca in cazul infractiunilor cuprinse in art. 254 - 257 Cod penal, daca sunt savarsite in interesele unei organizatii, asociatii sau grupari criminale ori al unuia dintre membrii acesteia sau pentru a influenta negocierile tranzactiilor comerciale internationale ori schimburile sau investitiile internationale, maximul pedepsei prevazute de lege pentru aceste infractiuni se majoreaza cu 5 ani.

In practica s-a retinut, de pilda infractiunea prevazuta de art. 254 alin. 2 in sarcina unei persoane care indeplineste functia de inspector comercial - incadrat cu 1 norma - si avand atributia de a efectua controale in legatura cu respectarea legislatiei in vigoare in materie de comert, a cerut si a primit unele foloase materiale de la patronul unui magazin pentru a nu lua masuri de sanctionare contraventionala in urma unor nereguli.[22]

In ce priveste teza potrivit careia atributiile de control ale functionarului se determina in  mod concret pentru fiecare caz in parte in functie de natura obligatiilor de serviciu ale faptuitorului, consideram ca este de natura sa introduca criterii relative si discutabile in stabilirea subiectului activ calificat al infractiunii de luare de mita in forma agravata.[23]

In concluzie, este realizata conditia subiectului calificat al infractiunii ori de cate ori functionarul in cauza are "atributii de control" indiferent de faptul ca luarea de mita s-a savarsit cu scopul indeplinirii, neindeplinirii, intarzierii indeplinirii unor atributii de control, de a face un act contrar acestor atributii sau a oricaror altor indatoriri de serviciu ale functionarului in cauza.

4. 2. Subiectul pasiv

Subiect pasiv general este statul ale carui interese - privind desfasurarea activitatii organizatiilor de stat si publice, prestigiul acestor organizatii in indeplinirea serviciului de catre functionarii publici si alti functionari in sensul legii penale, in conditii de probitate si la adapost de orice suspiciune - sunt grav lezate de savarsirea faptelor.

Subiectul pasiv special este autoritatea publica, institutia publica sau o alta persoana juridica (de interes public sau privat) in serviciul careia se afla functionarul incorect. Uneori subiect pasiv special poate fi si o persoana fizica daca obtinerea mitei este rezultatul constrangerii exercitate de functionar asupra acesteia. Acest subiect pasiv special este insa un subiect secundar si adiacent.

Legea nr. 78/2000, in sectiunea a cincea, prevede ca banii, valorile sau orice alte bunuri care au fost date pentru a determina savarsirea infractiunii sau pentru a rasplati pe infractor ori cele dobandite prin savarsirea infractiunii daca nu sunt restituite persoanei vatamate si in masura in care nu servesc la despagubirea acesteia, se confisca, iar daca bunurile, nu se gasesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor in bani; in cazul savarsirii infractiunii, luarea masurilor asiguratorii este obligatorie.

4. 3. Participatia penala

Coautoratul este posibil, dar pentru existenta acestuia este necesar ca faptuitorul sa aiba calitatea de functionar sau functionar public ceruta de lege autorului. Instigator sau complice poate fi insa, orice persoana.

In Codul penal roman, potrivit caruia luarea si darea de mita constituie infractiuni distincte, fiecare faptuitor are calitatea de autor material al infractiunii pe care o comite. Deci mituitorul nu este participant la infractiunea de luare de mita (nu poate fi instigator sau complice) ci autor al infractiunii distincte de dare de mita, dupa cum functionarul mituit nu poate fi complice sau instigator la darea de mita.

Regulile complicitatii sunt aplicabile in cazul acestei infractiuni daca participantul este un tert.

In sensul art. 254, functionarul este autor al infractiunii de luare de mita, fie ca realizeaza personal activitatea specifica laturii obiective, fie ca o realizeaza prin intermediar, indirect.

Nu va exista insa luare de mita daca cererea de bani sau alte foloase, facuta prin intermediar, nu a ajuns la cunostinta persoanei careia ii era adresata ci s-a oprit la intermediar, care nu a transmis-o acelei persoane.

In literatura juridica[24] s-a sustinut pe baza unor argumente ce se impun prin logica, ca intermediarul nu poate fi decat complice, sau in unele cazuri instigator. Prevazand posibilitatea ca autorul sa efectueze activitatea tipica si indirect, legea a pus semnul egalitatii intre efectuarea acestei actiuni printr-o persoana interpusa cu savarsirea ei de catre insusi functionarul mituit. Asadar, prin activitatea sa intermediarul infaptuieste chiar actiunea constitutiva (primeste, pretinde) a infractiunii de luare de mita, totusi aceasta activitate fiind prin vointa legii fapta autorului, nu poate fi caracterizata, in ceea ce il priveste pe intermediar, decat ca act de ajutor, deci de complicitate.

Daca intermediarul concepe infractiunea de luare de mita si il determina pe functionar sa o savarseasca prin intermediul sau, el va cumula si calitatea de instigator urmand sa raspunda numai pentru instigare. Deoarece formele de participatie savarsite cu intentie au caracter absorbant, instigarea fiind forma de participatie principala absoarbe complicitatea (forma de participatie secundara).[25]

In cazul luarii de mita se pot ivi situatii in care mita ajunge de la mituitor la mituit prin doi intermediari, care actioneaza succesiv. In situatiile de acest fel, primul intermediar care il ajuta pe cel de-al doilea la implinirea actului sau de complicitate, nu este un complice al autorului luarii de mita (ajutorul dat complicelui nu reprezinta - obiectiv si subiectiv - decat un sprijin la realizarea infractiunii insasi, deci un act de complicitate la comiterea acesteia).

In cazurile de mai sus, este posibil ca primul intermediar sa nu-l cunoasca personal pe functionarul mituit, dar aceasta imprejurare nu exclude calitatea de complice. Asa cum s-a stabilit in literatura juridica complicele si autorul pot sa nu se cunoasca, fiind suficient - pentru existenta complicitatii - ca primul sa aiba cunostinta despre fapta autorului si sa-l ajute, chiar din umbra, fara ca acesta sa stie, la realizarea ei.[26]

5. Latura obiectiva

5. 1. Elementul material

A. Notiune. Elementul material al laturii obiective a infractiunii de luare de mita consta in fapta functionarului - care in conditiile si scopurile aratate in art. 254 C. pen., pretinde ori primeste bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori accepta promisiunea unor astfel de foloase ori nu o respinge.

El poate fi savarsit alternativ in oricare dintre cele patru modalitati normative, printr-o actiune (comisiune) constand in pretinderea ori primirea de bani sau alte foloase ce nu se cuvin, ori acceptarea promisiunii unor asemenea foloase ce nu se cuvin, ori acceptarea promisiunii unor astfel de foloase, sau printr-o inactiune (omisiune) nerespingerea unei asemenea promisiuni.

In cazul savarsirii elementului material al laturii obiective in modalitatea pretinderii, initiativa este a functionarului corupt, iar in celelalte, aceasta apartine mituitorului sau unui intermediar, interpus al acestuia.

Prima modalitate normativa de savarsire a elementului material al laturii obiective a infractiunii, consta in fapta (actiunea) de a pretinde bani sau alte foloase necuvenite.

A pretinde inseamna, a cere, a formula o pretentie.

Pretinderea, ca modalitate de realizare a elementului material al laturii obiective a luari de mita, inseamna pretentia, cererea formulata de catre subiectul activ de a i se da bani sau alte foloase necuvenite, in imprejurarile si scopurile prevazute de lege.

Ea poate fi realizata prin cuvinte, scrisori prin orice mijloc de comunicare, gesturi, semne, comportare de asemenea natura incat sa fie neechivoca, inteleasa de cel caruia ii este adresata, putand fi asadar expresa, fatisa sau ocolitoare, aluziva, insidioasa.

Pentru existenta elementului material al laturii obiective a luarii de mita, realizata prin mijloace, cai, ocolitoare, aluzive - nu credem ca este suficienta vointa de actiune in acest sens a functionarului, fiind necesar, mai mult decat atat, ca sa se faca inteles de cel caruia i se adreseaza, ca acesta sa inteleaga demersul facut. Actiunea de pretindere realizata prin asemenea mijloace trebuie sa aiba o semnificatie, exacta, precisa, sa sugereze neindoielnic, neechivoc, cererea de bani sau foloase necuvenite, aceasta trebuind sa fie inteleasa ca atare de cel caruia i se adreseaza. Acesta trebuie sa inteleaga nu numai ca s-a formulat o cerere, pretentie de a da functionarului bani sau alte foloase, dar si ca acestea sunt necuvenite[27].

Indiferent daca este fatisa, ocolitoare sau aluziva, pretinderea de bani sau alte foloase necuvenite trebuie sa fie neechivoca, manifestand intentia functionarului de a conditiona de ea indeplinirea ori intarzierea efectuarii unui act privitor la indatoririle sale de serviciu sau efectuarea unui act contrar acestor indatoriri, sa ajunga la cunostinta celui caruia ii este destinata si sa fie inteleasa de acesta. Destinatarului pretentiei formulata de catre functionarul corupt, nu i se cere sa inteleaga semnificatia penala a faptei, dar el trebuie sa stie ca pretinderea banilor sau foloaselor necuvenite, conditioneaza indeplinirea corespunzatoare a indatoririlor de serviciu de catre acesta.

In situatia in care pretinderea se formuleaza printr-o scrisoare, actiunea care defineste elementul material al laturii obiective a luarii de mita nu se savarseste in momentul expedierii corespondentei ci in acela in care a ceasta a fost primita de destinatar si care luand cunostinta de continutul ei intelege solicitarile ce i se adreseaza.

Atitudinea destinatarului pretentiei - de acceptare sau respingere a cererii formulata de catre functionarul corupt, dupa receptionarea si intelegerea acesteia - nu influenteaza asupra existentei elementului material al laturii obiective a infractiunii in aceasta modalitate.

A doua modalitate alternativa de savarsire a elementului material al laturii obiective a luarii de mita, consta in actiunea de primire de bani sau alte foloase.

Primirea inseamna luarea in posesie , in stapanire, capatarea de catre subiectul activ, a banilor sau foloaselor necuvenite, care i se ofera, i se dau, i se remit. Spre deosebire de pretindere, primirea implica o predare efectiva a banilor sau bunurilor care nu este realizata din initiativa functionarului ci a corupatorului sau a altuia[28].

Ea trebuie sa fie voluntara si presupune o relativa simultaneitate, concomitenta cu acceptarea care o precede in mod logic. Primirea nu poate fi perceputa fara acceptarea prealabila de catre functionar a banilor sau foloaselor, insa intre acestea exista un interval de timp extrem de scurt, care determina relativa lor concomitenta, simultaneitate, care astfel comprimat nu ingaduie acceptarii sa devina ea insasi relevanta penal, din punctul de vedere al elementului material al laturii obiective a infractiunii de luare de mita.

Daca cele doua actiuni nu sunt simultane, concomitente pana la aproape de suprapunere si ar fi avut loc o acceptare a promisiunii de bani sau alte foloase, separata in timp de primirea ulterioara, atunci elementul material al laturii obiective se realizeaza in prima modalitate, infractiunea consumandu-se in momentul acceptar

Acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase este cea de a treia modalitate normativa de savarsire a elementului material al laturii obiective a infractiunii de luare de mita.

Prin acceptare se intelege atitudinea subiectului activ (functionarului) de a fi de acord, a consimti, a se invoi cu promisiunea de bani sau alte foloase, ce i-a fost facuta in schimbul serviciilor sale. Acceptarea poate fi expresa sau tacita, rezultata din comportarea, gestica subiectului activ, aceasta trebuind sa fie neindoielnica, in sensul ca a acceptat promisiunea de mituire care i s-a facut.

In aceasta modalitate de savarsire a elementului material al laturii obiective, initiativa apartine corupatorului ori interpusului acestuia, functionarul acceptand promisiunea de bani sau alte foloase necuvenite.

Extrem si justificat de pretentios cu conduita corecta a functionarului in indeplinirea de catre acesta a obligatiilor de serviciu, legiuitorul a prevazut ca, in al patrulea rand, elementul material al laturii obiective a infractiunii de luare de mita poate sa constea si in simpla nerespingere a promisiunii de bani sau alte foloase.

In conceptia si reglementarea Codului penal roman, atitudinea pasiva a functionarului fata de oferta de mituire, de a nu o respinge, constituie prin ea insasi, o fapta socialmente periculoasa, o manifestare a coruptiei care trebuie combatuta prin mijlocirea incriminarii infractiunii de luare de mita in aceasta modalitate.

Prin nerespingere se intelege atitudinea pasiva, omisiva a functionarului care nu-si realizeaza obligatia stabilita in sarcina sa si nu da la o parte, nu refuza promisiunea corupatorului.

In reglementarea prevederilor art. 254 C. pen., nerespingerea ofertei de mituire inseamna mai mult decat acceptarea tacita a acesteia, ea semnificand nerealizarea obligatiei de a respinge impusa functionarului si nu acceptarea ei.

Indiferent de modalitatea alternativa - pretindere, primire, acceptare, nerespingere - elementul material al laturii obiective poate fi realizat de catre subiectul activ direct (nemijlocit) sau indirect (mijlocit) prin intermediari, interpusi, care pot avea calitatea de instigatori sau complici.

B. Conditii (cerinte) esentiale. Actiunea sau inactiunea care constituie elementul material al luarii de mita trebuie sa indeplineasca mai multe conditii concomitente.

1) Pretinderea, primirea, acceptarea sau nerespingerea promisiunii sa aiba ca obiect bani sau alte foloase.

Sfera notiunii de "foloase" este larga, incluzand orice avantaj de natura patrimoniala (se poate prezenta sub forme variate ca: imprumut, diferite daruri sub forma de vanzari simulate)[29], bunuri mobile sau imobile, comisioane, premii dar si avantaje nepatrimoniale (acordarea unui titlu sau grad, distinctii onorifice sau avansare in functie).

O problema importanta, mult discutata este aceea daca poate exista luare de mita in cazul in care valoarea folosului material primit de functionar este foarte redusa.

Desi V. Manzini scrie in acest sens: "Nu constituie coruptie micile daruri ocazionale, comestibile, de baut, tigari si altele asemanatoare a caror oferire are caracter de curtoazie, mai mult sau mai putin interesata",[30] totusi trebuie sa existe un raport direct si explicit intre darurile primite si un anumit act din sfera atributiilor ce revin functionarului; astfel oricare ar fi valoarea darului, daca acesta constituie un contraechivalent al conduitei lipsite de probitate a functionarului, infractiunea de luare de mita este realizata. Chiar si autorul citat arata ca: "din pacate este imposibil sa se verifice prea minutios sinceritatea si dezinteresul tuturor darurilor de politete ce se primesc".

Opiniile au fost impartite, dar practica instantei noastre supreme promoveaza ideea ca atat timp cat art. 254 al Codului penal nu cere existenta unei proportii intre valoarea actului pretins de la functionar si suma de bani sau folosul ilicit obtinut de catre acesta, continutul infractiunii se realizeaza.

2) Banii sau celelalte foloase pretinse, primite ori a caror promisiune a fost acceptata ori nu a fost respinsa sa fie necuvenite, sa nu fie legal datorate.

Banii sau foloasele trebuie sa fie pretinse, primite cu titlu de contraechivalent al conduitei pe care faptuitorul se angajeaza sa o aiba. Daca faptuitorul pretinde o suma de bani nu cu acest titlu, ci cu titlu de obligatie ce trebuie indeplinita de cel ce solicita actul, fapta nu constituie luare de mita, ci abuz in serviciu contrar intereselor persoanelor (ori de cate ori functionarul va motiva destinatia si va destina efectiv profitul ilicit primit nu in folosul propriu ci in folosul unitatii)[31]

3) Savarsirea oricareia din faptele ce realizeaza elementul material al infractiunii sa aiba loc anterior sau concomitent cu indeplinirea, neindeplinirea sau intarzierea in indeplinirea actului privitor la indatoririle de serviciu ale functionarilor sau cu efectuarea unui act contrar acestor indatoriri.

Aceasta conditie reprezinta criteriul principal de deosebire a infractiunii de luare de mita de infractiunea de primire de foloase necuvenite, prevazuta de art. 256 Cod penal.

Anterior primirii folosului, in raport cu efectuarea actului pentru care acel folos este destinat sa-l remunereze, nu comporta nici o dificultate, sub aspectul stabilirii ei, atunci cand exista o singura remitere si un singur act de serviciu. Situatia este complicata - dupa parerea lui V. Dobrinoiu - cand, pe parcursul unui interval de timp, pe de o parte au avut loc mai multe remiteri succesive si pe de alta parte, functionarul a efectuat o pluralitate de acte specifice functiei sale, esalonate in timp. In aceasta ipoteza, anterioritatea trebuie apreciata tinandu-se seama de toate legaturile ce au existat intre mituitor si functionarul mituit.

4) Actul pentru a carui indeplinire, neindeplinire ori intarziere a indeplinirii se pretinde, se primeste, se accepta sau nu se respinge promisiunea unor foloase, sa faca parte din sfera atributiilor de serviciu ale functionarului.

a) Determinarea atributiilor de serviciu

In practica, pentru a se stabili competenta teritoriala sau personala a unui functionar trebuie sa se cunoasca legile, Hotararile Guvernului, instructiunile, ordinele, regulamentele de ordine interioara in baza carora functionarii isi desfasoara activitatea.

Conditia prezinta o importanta hotaratoare pentru existenta infractiunii, deoarece daca actul in vederea caruia functionarul a comis actiunea - inactiunea incriminata nu intra in competenta sa, nu se poate vorbi despre luare de mita.

Dispozitiile legale privind luarea de mita sunt aplicabile unui functionar care a primit mita pentru indeplinirea unui act a carui executare cere participarea mai multor persoane. Aceasta pentru ca prin fapta sa el poate discredita fara justificare si pe ceilalti membri ai colectivului.

In urma acestor precizari putem deduce caracteristicile actului privind indatoririle de serviciu:

actul sa fie legitim, sa se inscrie in sfera competentei functionarului;

- actul sa fie determinat de esenta sa specifica pentru ca individualizarea lui este un mijloc de diferentiere a mituirii de alte infractiuni sau abateri disciplinare;

- actul trebuie sa fie numai virtual, sa existe posibilitatea realizarii lui efective, nefiind nevoie pentru existenta infractiunii ca el sa fie indeplinit.

b) Actul contrar indatoririlor de serviciu este in acceptiunea art. 254 Cod penal un act care intra in competenta normala a functionarului, dar el se realizeaza printr-o incalcare a dispozitiilor legale, printr-o rezolvare arbitrara a unui conflict juridic sau printr-o falsa apreciere a situatiei de drept sau de fapt. Toate acestea fac ca actul sa devina contrar indatoririlor de serviciu ale functionarului. Pentru a putea aprecia corect sarcinile de serviciu se considera ca actul este contrar indatoririlor de serviciu ori de cate ori prin efectuarea lui s-a incalcat vreuna din aceste sarcini, chiar daca indatoririle strict specifice, privitoare la acel act, nu au fost incalcate.

Iata cateva solutii judecatoresti privind cerintele esentiale ale infractiunii de luare de mita in raport cu ipotezele prevazute de lege:

- in legatura cu indeplinirea unui act privitor la indatoririle de serviciu:

Exemplu: Un primar a primit anumite avantaje cu scopul de a oficia mai repede o casatorie[32]

- in legatura cu neindeplinirea unui act privitor la indatoririle de serviciu:

Exemplu: O persoana delegata de o unitate pentru a-i apara interesele a primit bani pentru a nu se prezenta la proces[33].

- in legatura cu intarzierea indeplinirii unui act privitor la indatoririle de serviciu:

Exemplu: Un functionar insarcinat cu executarea unui mandat de arestare a primit daruri de la cel urmarit, in scopul de a nu executa imediat, ci dupa o perioada de timp acel mandat[34]

- in legatura cu indeplinirea unui act contrar indatoririlor de serviciu:

Exemplu: Un functionar vamal a primit o suma de bani pentru a permite trecerea peste frontiera a unor bunuri interzise[35].

5. 2. Urmarea socialmente periculoasa

Ceruta pentru existenta laturii obiective a infractiunii de luare de mita, urmarea socialmente periculoasa nu a fost scutita de controverse, determinarea ei prilejuind exprimarea a doua puncte de vedere opuse.

Intr-un prim punct de vedere s-a sustinut ca infractiunea de luare de mita este una materiala, de rezultat, aceasta constand in primirea unei sume de bani sau a unui folos.

In cel de-al doilea punct de vedere, urmarea socialmente periculoasa, in cazul infractiunii de luare de mita, "consta in crearea unei stari de pericol social care aduce atingere bunului mers al activitatii serviciului prin atitudinea lipsita de probitate a faptuitorului".

La infractiunea de luare de mita, rezultatul faptei care constituie elementul material al laturii obiective al acesteia, consta intotdeauna in starea de pericol creata pentru relatiile sociale care formeaza obiectul juridic special al acesteia si de protectie a legii penale. Prin savarsirea actiunii sau inactiunii caracteristice si definitorii pentru materialitatea infractiunii de luare de mita, nu se produce un rezultat material, o vatamare materiala, o modificare a existentei materiale.

Urmarea imediata, in cazul acestei infractiuni, consta in starea de pericol creata pentru relatiile sociale referitoare la buna desfasurare a serviciului, a autoritatii, prestigiului si credibilitatii acestuia, prin fapta lipsita de probitate a functionarului de a pretinde, primi, accepta sau a nu respinge bani ori alte foloase oferite acestuia pentru a-si indeplini corespunzator indatoririle de serviciu[36].

In ipoteza in care elementul material al laturii obiective se savarseste in modalitatea primirii unor bani sau a altor foloase materiale, exista si o urmare imediata subsecventa, costand in paguba, prejudiciul patrimonial pe care il sufera cel care da mita.

Aceasta urmare secundara nu schimba caracterul infractiunii de luare de mita, care este si ramane unul esentialmente de pericol.

5. 3. Legatura de cauzalitate

Aceasta intregeste latura obiectiva a infractiunii si consta in raportul de determinare de la cauza la efect, care trebuie sa existe intr-un element material si urmarea imediata. In cazul infractiunii de luare de mita, ea rezulta ex re.

6. Latura subiectiva

Infractiunea de luare de mita se savarseste numai cu intentie directa, calificata prin scop.

Aceasta rezulta fara echivoc din prevederile art. 254 C. pen. Care impun ca fapta functionarului de a pretinde ori de primi bani sau alte foloase care nu i se cuvin , ori de a accepta promisiunea de astfel de foloase sau de a nu o respinge, sa fie savarsita in scopul de a indeplini ori a intarzia indeplinirea unui act privitor la indatoririle de serviciu, sau de a nu face un act ori a efectua un act contrar acestor indatoriri.

Scopul care califica intentia in cazul infractiunii de luare de mita este acela ca functionarul sa indeplineasca, sa nu indeplineasca ori sa intarzie indeplinirea unui act privitor la indatoririle de serviciu, sau sa faca un act contrar acestor indatoriri si nu acela a obtinerii unui avantaj material, a unui folos asa cum s-a afirmat[37].

Pentru existenta intentiei calificate si deci a infractiunii de luare de mita, nu este necesara insa si realizarea, scopului cerut, fiind suficient ca functionarul sa actioneze urmarind aceasta.

7. Forme, modalitati, sanctiuni

7.1. Forme

a)Acte pregatitoare

Codul nostru penal nu incrimineaza actele preparatorii sau pregatitoare ca forma infractionala. In cazul luarii de mita este de observat, daca se tine seama de esenta activitatilor incriminate, ca dintre cele patru modalitati de realizare ale elementului material, cel putin doua - acceptarea si nerespingerea promisiunii - nu sunt in esenta lor decat, acte pregatitoare ale primirii efective de mita, pe care insa legiuitorul, pentru considerentele aratate, a inteles sa le incrimineze autonom, situandu-le pe acelasi plan, sub raportul semnificatiei lor penale, cu luarea de mita propriu-zisa.

b)Tentativa - la infractiunea de luare de mita desi posibila in modalitatea intrerupta, nu este pedepsita. Pretinderea de bani sau alte foloase in scopul aratat de text constituie in esenta sa un act de executare, deci de tentativa a luarii propriu-zise de mita[38], pe care tocmai datorita pericolului social sporit, legiuitorul a inteles sa-l asimileze cu primirea efectiva de mita, atat sub aspectul incriminarii cat si al sanctionarii prin derogare de la regula diversificarii pedepselor, consacrata prin art. 21 din Codul penal[39].

c)Consumarea

Are loc in momentul realizarii oricareia din cele patru actiuni - inactiuni incriminate alternativ prin art. 254 din Codul penal.

In practica judiciara s-a decis - de exemplu - ca infractiunea de luare de mita se consuma in momentul in care se pretinde folosul si nu in acela in care este primit, ca este suficienta simpla acceptare a promisiunii facute, predarea banilor sau a foloaselor putand sa aiba loc ulterior sau putand sa nu se realizeze.126 Nu este relevanta imprejurarea ca banii primiti s-au dat dupa efectuarea actului ori dupa acordul intervenit intre mituitor si mituit sau daca fapta nu a fost urmata de primirea banilor pretinsi sau promisi.

Rezulta deci ca orice activitate ulterioara acestui moment nu are nici o influenta asupra existentei infractiun Astfel fapta constituie luare de mita chiar daca faptuitorul restituie folosul primit, il refuza sau daca ulterior promisiunii este inlaturat din functia pe care o ocupa.127

7. 2. Modalitati

Luarea de mita, in oricare din variantele (tip, agravanta) are doua modalitati:

- pretinderea sau primirea de catre functionar de bani sau alte foloase ce nu i se cuvin;

- acceptarea sau nerespingerea de catre functionar a promisiunii de foloase necuvenite;

In ceea ce priveste varianta agravata se presupune ca fapta este savarsita de un functionar cu atributii de control.

Intr-o opinie se sustine ca a doua varianta agravata este cea prevazuta de Legea 42/1992 cand fapta este savarsita de un agent constatator, un organ de urmarire penala sau judecator ce instrumenteaza contraventiv sau infractiuni prevazute de legea privind protectia populatiei impotriva unor activitati ilicite[40].

Pe langa modalitatile normative aratate mai sus, infractiunea de luare de mita poate reprezenta si diferite modalitati faptice determinate de circumstantele concrete in care se comite infractiunea. De modalitatile faptice se va tine seama la evaluarea gradului de pericol social concret al faptei si dozarea pedepsei.

7. 3. Sanctiuni

a)Pedeapsa principala

Infractiunea de luare de mita este sanctionata cu inchisoare de la 3 la 12 ani, iar daca fapta a fost savarsita de un functionar cu atributii de control se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 15 ani potrivit dispozitiilor Legii 78/2000.

Cand se constata existenta unor circumstante atenuante, pedepsele de mai sus se reduc sub minimul special dar nu mai mult de 3 luni in conformitate cu dispozitiile art. 76 alin. 1 C. pen. se poate aplica o pedeapsa pana la maximul special, iar daca maximul special este neindestulator, se poate adauga un spor de pana la 5 ani.

Conform Legii nr. 12/1990 modificata prin legea nr. 42/1991 in cazul savarsirii faptei de catre functionari imputerniciti sa constate infractiuni sau contraventii sanctionate de acest act normativ ori sa le instrumenteze, pedeapsa este de la 5 la 14 ani, intrucat art. 5 al acestei legi prevede ca minimul si maximul prevazut de art. 254 alin. 1 se majoreaza cu cate 2 ani.

Referitor la individualizarea pedepsei este de subliniat necesitatea ca instantele de judecata sa evalueze cu grija in fiecare caz in parte, ponderea diverselor circumstante reale si personale in conturarea gravitatii concrete a infractiun

b)Pedeapsa complementara

Art. 254 Cod pen. prevede pe langa pedeapsa principala a inchisorii si pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi (aratate de art. 64 Cod pen.) iar durata interzicerii poate fi stabilita - asa cum prevede art. 53 lit. a. Cod pen. de la unu la zece ani.

In cazul luarii de mita aplicarea pedepsei complementare sus mentionate este obligatorie.

Printre drepturile al caror exercitiu poate fi interzis art. 64 din Cod pen. prevede sub lit. c. si dreptul de a exercita o functie sau de a ocupa o profesie de natura acelor de care s-a folosit condamnatul la savarsirea infractiun

Interzicerea acestui drept poate fi insa dispusa - a aratat Tribunalul Suprem - numai daca fapta comisa de cel condamnat este in stransa legatura cu fapta sau cu profesia sa.

c)Confiscarea speciala

Potrivit art. 254 alin. 3 Cod pen. banii, valorile sau orice alte bunuri care au facut obiectul luarii de mita se confisca, iar daca acestea nu se gasesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor in bani, la fel cum prevede si Legea 78/2000.

Indicarea obiectului confiscarii prin expresia "bani, valori sau alte bunuri" subliniaza dorinta legiuitorului de a viza si avantajele nepatrimoniale sau neevaluabile in bani (situatie in care se va putea insa dispune, cand ar fi cazul, restabilirea situatiei anterioare conform art. 170 Cod proc. Pen.).