|
|
|
Dobandirea si transmiterea dreptului de proprietate
De regula, dreptul de proprietate se dobandeste prin transmiterea din partea unei persoane catre alta persoana, cu ajutorul actelor juridice (vanzarea-cumpararea, donatia, schimbul etc.) sau prin mostenire. In aceste cazuri noul proprietar este un succesor in drepturi al noului proprietar. Din acest motiv, asemenea moduri de dobandire a dreptului de proprietate se numesc moduri derivate.
Sunt insa cazuri cand un bun oarecare nu a mai apartinut altui proprietar, deoarece el n-a existat inainte, sau deoarece dreptul de proprietate ia nastere independent de dreptul de proprietate al fostului proprietar. In asemenea cazuri ne gasim in fata unui mod originar de dobandire a dreptului de proprietate.
Asemenea moduri de dobandire a dreptului de proprietate sunt:
trecerea in proprietatea statului a bunurilor al caror proprietar nu poate fi identificat,
nationalizarea,
confiscarea,
uzucapiunea etc.
Pentru transmiterea proprietatii asupra bunurilor determinate individual, prin acte juridice, este suficient numai consimtamantul partilor, fara vreo alta formalitate, afara de cazul cand partile au comvenit altfel prin contractul incheiat ori cand prin lege se dispune altfel.
Cand se transmite insa dreptul de proprietate asupra unor lucruri determinate prin caractere generice, este necesara, pe langa consimtamantul partilor, si individualizarea bunurilor ce se transmit. Aceasta individualizare se face prin separarea lor de alte bunuri asemanatoare, o data cu predarea. Spre exemplu, persoana careia i se transmite dreptul de proprietate asupra unei cantitati de grau, va dobandi dreptul de proprietate asupra acestei cantitati in momentul cand, dupa acordul partilor sau concomitent, cantitatea respectiva de grau a fost separata de rest si de regula predata.
In legatura cu transmiterea dreptului de proprietate, dreptul civil se preocupa si de institutia transcrierii. Transcrierea este operatia de iregistrare si copiere a actelor de transmitere a proprietatii imobilelor, sau a drepturilor reale imobiliare, in registre publice.
Transmisiunea bunurilor mobile nu este supusa, in principiu transcrierii, de la care fac exceptie operatiunile privind anumite bunuri mobile ca vanzarile de masini agricole si altele.
Rolul transcrierii este acela de a face cunoscuta tertelor persoane situatia juridica a bunurilor transmise, pentru a nu se crea dificultati in circuitul civil cum ar fi - de exemplu - vanzarea aceluiasi bun mai multor persoane, in acelasi timp sau succesiv. Transmiterea in sine a bunurilor prin acte juridice nu este influentata de transcriere, aceasta neavand alta functie decat aceea de a face ca anumite acte juridice sa fie opozabile tertelor.
Transcrierea poate fi invocata cu efect de catre cel care a transcris priumul, cu conditia ca acesta sa nu fi impiedicat pe cel cu care vine in concurs sa transcrie, folosind frauda.
Printre modurile originale de dobandire a dreptului de proprietate cunoscute deptului civil din Romania se numara si accesiunea si uzucapiunea care reprezinta:
Accesiunea da dreptul proprietarului unui lucru sa dobandeasca tot ceea ce produce acesta, precum si accesoriile ce se incorporeaza la acest lucru potrivit principiului accesoriul urmeaza principalul.
Accesiunea poate fi imobiliara sau mobiliara.
Accesiunea imobiliara. Orice constructie, plantatie sau lucrari facute pe un teren sunt presupuse pana la proba contrarie, a fi facuta de proprietarul acestui teren.
Pamanturile adunate pe nesimtite la malurile si gurile apelor curgatoare se numesc aluviuni. Proprietarul terenului la care s-au alipit devine si proprietarul acestora.
Adaosurile de pamant smulse brusc de ape si alipite la un teren vecin se numesc avulsiuni si ele trec asupra proprietarului terenului la care au fost alipite, daca n-au fost revendicate in termen de un an. Animalele si pasarile semisalbatice, precum si alte vietuitoare (iepuri, caprioare, albine) ce se aseaza pe un fond (teren) apartin proprietarului fondului.
Accesiunea mobiliara. In cazul in care se unesc doua lucruri mobile, care formeaza un tot in care in chip necesar unul din ele este mai important decat celalalt, ne gasim in fata accesiunii mobiliare. Aceasta poate imbraca diferite forme :
lucrurile unite nu se pot separa (adjunctiunea),
obiectul nou a luat fiinta prin aplicarea muncii la un material strain fara consimtamantul proprietarului acestuia (specificatiunea)
doua corpuri s-au amestecat (confuziunea)
Pentru fiecare din aceste forme ale accesiunii mobiliare exista reguli specifice dupa care se stabileste dreptul de proprietate asupra bunului nou creat. Tot ceea ce produce un lucru in mod periodic, fara ca substanta lor sa scada se numesc fructe.
Fructele pot fi :
q fructe naturale propriu zise,
q fructe industriale
q fructe civile.
Astfel ierburile si in genere tot ceea ce produce pamantul fara interventia omului sunt sunt fructe naturale propriu-zise. Recoltele sunt fructe industriale. Veniturile banesti rezultate din bunuri (chirii, dobanzi etc.) sunt fructe civile.
Spre deosebire de fructe, produsele sunt lucruri care se obtin prin scaderea substantei, materiei, din care provin. Asa este, de exemplu, piatra de var fata de cariera de piatra sau benzina fata de titei. Fructele si produsele apartin proprietarului bunului din care provin in baza accesiunii.
In situatia in care o persoana a posedat cu rea-credinta bunul unei altei persoane, ea trebuie sa restituie odata cu bunul si toate fructele percepute. Posesorul de buna credinta nu are aceasta obligatie, decat din ziua in care a cunoscut ca bunul nu este al sau.
Buna-credinta este convingerea posesorului ca are asupra bunului ce poseda un drept de proprietate, pe baza unui titlu translativ de proprietate pe care il considera valabil.[1]
Buna-credinta se presupune pana la proba contrarie, asa incat cel ce pretinde ca o persoana este de rea-credinta va trebui sa dovedeasca acest lucru.
v Uzucapiunea sau prescriptia achizitiva este un mijloc de dobandire a proprietatii asupra unui bun imobil, printr-o posesiune prelungita.
Posesiunea trebuie sa fie neviciata. In general timpul cerut pentru prescrierea ei (adica pentru ca posesiunea sa se transforme in proprietate) este de 30 de ani. In acest caz nu intereseaza daca posesorul este de rea-credinta si stapaneste bunul fara just titlu. Termenul de prescriptie este scurtat de la 10 la 20 ani - dupa anumite distinctii prevazute prevazute de Codul civil - pentru posesorul de buna-credinta si care stapaneste bunul cu just titlu.
Se numeste just titlu orice act juridic translativ de proprietate valabil incheiat, dar care nu provine de la adevaratul proprietar. Un act juridic translativ de proprietate anulabil poate constitui just titlu, in ipoteza in care anulabilitatea nu i-a fost cunoscuta posesorului de buna credinta, care il invoca. Acest act juridic anulabil nu poate fi opus ca just titlu celui indreptatit a cere anularea sa. Un act juridic translativ de proprietate nul nu poate constitui un just titlu.
Dovada justului titlu este in sarcina celui care il invoca, in timp ce buna credinta se prezuma tot timpul cat dureaza posesiunea. De aceea se spune ca reaua-credinta care survine nu impiedica uzucapiunea de 10 pana la 20 ani.
Sunt anumite situatii care impiedica definitiv cursul prescriptiei. In acest caz se vorbeste de intreruperea prescriptiei. Efectul anterior al posesiunii este inlaturat si se impune sa inceapa o noua posesiune. (exemplu: situatia in care posesorul pierde posesiunea lucrului mai mult de un an sau cand bunul este reclamat de proprietar etc.
Impiedicarea vremelnica a curgerii termenului de prescriptie, datorita minoritatii sau altor catorva imprejurari, constituie motive de suspendarea prescriptiei.
Fiind un obstacol temporar, suspendarea prescriptiei are ca efect incetarea cursului prescriptiei iar din momentul disparitiei evenimentului ce a provocat aceasta suspendare prescriptia isi reia cursul, posesiunea inceputa putand fi continuata. Suspendarea are efecte numai in raporturile dintre posesor si o anumita persoana determinata, in timp ce intreruperea este opozabila tuturor.
Posesorul poate renunta la prescriptie numai dupa ce acesta s-a implinit. Prin implinirea termenului posesorul devine proprietarul bunului chiar in ziua cand a inceput sa curga prescriptia. Ea are, deci efect retroactiv.
In anumite conditii stabilite de lege, posesiunile pot fi unite. Astfel, posesiunea unei persoane poate fi unita cu a unei alte persoane care obtine bunul de la prima persoana.
Aceasta unire se numeste jonctiunea posesiunilor, rolul ei fiind asigurarea implinirii prescriptiei pentru care este necesar insa ca ambele posesiuni sa nu fie viciate.
C. Printre modurile de dobandire a dreptului de proprietate se mai numara hotararea judecatoreasca, testamentul, traditiunea, si ocupatiunea .
Traditiunea, consta in predarea efectiva a lucrului si nu este decat un mod de executarea conventiei de transmitere sau constituire a unui drept real. Cu toate acestea, traditiunea este un mod de transferare a dreptului de proprietate in urmatoarele cazuri:
cand contractul are ca obiect un lucru nedeterminat numai in genere (de ex: se vinde 7 kg grau dintr-o cantitate de 1000kg grau; individualizarea si determinarea se vor face numai cu prilejul traditiunii);
cand un tert dobandeste un lucru mobil de la altcineva, altul decat adevaratul proprietar, conform regulii inscerise in art. 1909 C. civ.;
in cazul unui dar manual.
Ocupatiunea constituie posibilitatea de a-si insusi bunuri ce nu apartin nimanui: vanatul, pestele prins - in baza unei autorizatii legale - de pe un fond strain etc.
Pierderea proprietatii are loc in urmatoarele situatii :
prin instrainarea de buna voie a bunului;
prin distrugerea lucrului;
prin accesiunea sau incorporarea bunului la alt bun, apartinand altei persoane;
prin nereclamarea bunului pierdut in termenul stabilit de lege;
prin confiscare;
prin uzucaparea acestuia de catre o alta persoana.
