|
|
|
Cauzele care inlatura caracterul penal al faptei II
I. Plan de seminar:
IA. Iresponsabilitatea
IB. Betia
IC. Minoritatea
ID. Eroarea de fapt
IA. Iresponsabilitatea (art. 48 C.pen.):
a. Definitie: "Este starea de incapacitate psihico-fizica a unei persoane care nu poate sa-si dea seama de semnificatia sociala a actiunilor sau inactiunilor sale ori nu poate fi stapana pe ele".
b. Caracterizare:
- ea priveste incapacitatea psihica a persoanei atat sub raport intelectiv, cand aceasta nu-si poate da seama de semnificatia sociala a actiunilor sau inactiunilor ei, cat si sub raport volitiv cand nu-si poate determina si dirija in mod normal existenta,
incapacitatea psihica se poate datora:
* unor anomalii care impiedica dezvoltarea facultatilor psihice (idiotenia, infantilism, cretinism, debilitate mintala)
* unor maladii neuropsihice (somn natural, somn hipnotic)
* unor tulburari psihice provocate prin intoxicatii (stari de inconstienta datorate alcoolului, substantelor stupefiante).
- ea poate fi
* permanenta sau trecatoare
* congenitala sau survenita
- constatarea existentei iresponsabilitatii se face de care medicii specialisti, pe baza concluziilor carora organele judiciare stabilesc daca persoana raspunde sau nu penal pentru fapta savarsita.
c. Conditii:
- faptuitorul sa aiba incapacitatea psihica intelectuala s/sau volitiva cu privire la actiunile sau inactiunile lui (nu are discernamant sau este in stare de inconstienta),
- starea de incapacitate psihica sa fie totala,
- starea de incapacitate psihica sa existe in momentul savarsirii faptei; nu poate fi considerat in stare de iresponsabilitate cel care si-a provocat o astfel de stare ori care a acceptat sa i se provoace o stare de inconstienta. Daca in momentul savarsirii faptei faptuitorul avea capacitatea psiho-fizica intelectiva si volitiva, dar si-a pierdut-o dupa savarsirea faptei, aceasta nu va duce la inlaturarea caracterului penal al faptei,
- incapacitatea psiho-fizica a faptuitorului sa se datoreze alienatiei mintale ori altor cauze,
- fapta savarsita in stare de incapacitate psiho-fizica intelectiva ori volitiva sa fie prevazuta de legea penala
d. Efecte:
- fapta prevazuta de legea penala savarsita in stare de iresponsabilitate nu este infractiune, ii lipseste trasatura esentiala a vinovatiei, factorul intelectiv sau volitiv, ori ambele,
- este o cauza personala si deci produce efecte in personam si nu se rasfrange asupra participantilor,
- inlatura caracterul penal al faptei si pe cale de consecinta inlatura si raspunderea penala,
- nu inlatura raspunderea civila
- iresponsabilului i se poate aplica o masura cu caracter medical.
IB. Betia (art. 49 C.pen.):
a. Definitie: "Este o stare psiho-fizica a persoanei datorata efectelor pe care le au asupra organismului si facultatilor psihice ale persoanei, anumite substante excitante ori narcotice consumate ori introduse in corpul sau".
b. Caracterizare:
- este o cauza generala de inlaturare a caracterului penal al faptei, datorita lipsei vinovatiei, al factorului intelectiv,
- influenteaza raspunderea penala
legea face deosebire intre betie si iresponsabilitate provenita din starea de betie
- daca betia duce la iresponsabilitate se inlatura caracterul penal al faptei,
- dintre toate formele de betie, singura care inlatura caracterul penal este betia completa fortuita.
c. Felurile betiei:
dupa atitudinea persoanei
* accidentala (involuntara/fortuita) - provocata independent de vointa persoanei
* voluntara - provocata cu stirea celui in cauza; aceasta poate fi dupa consecintele juridice pe care le poate avea asupra raspunderii penale:
* simpla - care poate fi o circumstanta atenuanta caci faptuitorul in momentul cand si-a provocat aceasta stare nu avea intentia sa savarseasca o infractiune,
* preordinata (premeditata) - care este intotdeauna o circumstanta agravanta deoarece persoana si-a provocat aceasta stare cu intentia sa savarseasca o infractiune (art. 75 lit e) C. pen.)
dupa gradul de intoxicatie
* completa - care se caracterizeaza prin paralizarea aproape completa a energiei fizice si o intunecare a facultatilor psihice
* incompleta - care se caracterizeaza prin aceea ca intoxicatia este intr-o faza incipienta, determinand numai o slabire a autocontrolului persoanei.
dupa provenienta sa:
* provocata de alcool (intoxicatie etilica)
* provocata de stupefiante sau alte substante (betia rece).
d. Conditii:
- faptuitorul sa se fi gasit in stare de betie produsa prin alcool ori alte substante,
- starea de betie sa fie accidentala, involuntara, fortuita,
- starea de betie sa fi fost completa,
- fapta savarsita in aceasta stare sa fie prevazuta de legea penala.
e. Efecte:
- fapta savarsita in stare de betie accidentala completa nu este infractiune, fiind savarsita fara vinovatie,
- inlatura caracterul penal al faptei
- inlatura raspunderea penala
- produce efecte in personam,
- daca betia a fost provocata de o alta persoana, aceasta va raspunde pentru participatie improprie,
- inlatura si raspunderea civila, numai daca nu se constata o culpa a faptuitorului,
- cand betia accidentala nu este completa, atunci caracterul penal al faptei nu este inlaturat, iar starea de betie poate constitui o circumstanta atenuata.
IC. Minoritatea (art. 50 C.pen.):
a. Definitie: "Este starea de incapacitate psihica in care se gaseste faptuitorul minor, datorita insuficientei sale dezvoltari psihofizice, care in momentul savarsirii faptei prevazute de legea penala nu implinise varsta pentru a raspunde penal".
b. Caracterizare:
- minorul nu are capacitatea psihofizica responsabila,
- conform art. 99 C.pen.:
"minorul care nu a implinit varsta de 14 ani nu raspunde penal
minorul care are varsta intre 14 si 16 ani raspunde penal numai daca se dovedeste ca a savarsit fapta cu discernamant,
- se deosebeste de iresponsabilitate, deoarece existenta acesteia se datoreaza alienatiei mintale sau altor asemenea cauze, iar lipsa vinovatiei la minoritate se datoreaza acelei stari normale in care se gaseste persoana intr-o perioada a vietii sale,
- minorul care nu a implinit varsta de 14 ani este prezumat absolut ca nu are responsabilitate penala, iar cel care are varsta intre 14 si 16 ani este prezumat relativ,
- dovada discernamantului incuba acuzarii.
c. Conditii:
- sa sa savarseasca o fapta prevazuta de legea penala,
- faptuitorul, la data savarsirii faptei, sa nu indeplineasca conditiile legale pentru a raspunde penal; aceasta conditie presupune ca la data savarsirii faptei minorul sa nu aiba implinita varsta de 14 ani; conditia este indeplinita si atunci cand minorul avea varsta intre 14 si 16 ani si nu se constatase savarsirea faptei cu discernamant,
- inlaturarea caracterului penal al faptelor care se prelungesc in timp (infractiuni continue, continuate, de obicei). Dupa implinirea varstei de 14 ani va fi posibila numai daca se dovedeste discernamantul in savarsirea actiunilor sau inactiunilor care au fost comise dupa implinirea varstei de 14 ani,
- in cazul infractiunilor progresive este inlaturat caracterul penal daca in momentul comiterii actiunii faptuitorul era minor sub 14 ani, chiar daca rezultatul se produce dupa implinirea acestei varste.
d. Efecte:
- inlatura caracterul penal datorita lipsei vinovatiei,
- minoritatea este o cauza personala si nu se rasfrange asupra participantilor la savarsirea faptei,
- cand minorul care nu raspunde penal a savarsit fapta fiind determinat ori sprijinit cu intentie de alti participanti se realizeaza conditiile participatiei improprii,
- inlatura raspunderea penala ,
- raspunderea civila nu este inlaturata pentru persoanele care l-au avut sub ingrijire ori paza pe minor si daca se retine culpa acestora,
- fata de minor se pot lua masuri de ocrotire.
ID. Eroarea de fapt (art. 51 C.pen.):
a. Definitie: "Este reprezentarea gresita, de catre cel ce savarseste o fapta prevazuta de legea penala, a realitatii din momentul savarsirii faptei, reprezentare determinata de necunoasterea sau cunoasterea gresita a unor date ale realitatii"
b. Caracterizare:
- este o cauza generala de inlaturare a caracterului penal al faptei, datorita lipsei vinovatiei, al factorului intelectiv,
- astfel, reprezentarea gresita a realitatii din momentul savarsirii faptei are influenta asupra vinovatiei faptuitorului, putand chiar sa o inlature,
- in aceasta situatie faptuitorul are capacitatea psiho-fizica normala, dar vointa si constiinta lui s-au format pe date gresite ale realitatii, savarsind o fapta prevazuta de legea penala,
- eroarea nu trebuie confundata cu indoiala; acela care are o indoiala, trebuie mai intai sa o clarifice si numai dupa aceea sa actioneze, in caz contrar va raspunde pentru fapta comisa cu intentie indirecta.
c. Feluri:
- dupa obiectul asupra caruia poarta:
* eroarea de fapt - cand poarta asupra unor date ale realitatii (stari, situatii, imprejurari)
* eroarea de drept - cand poarta asupra unor norme juridice
Deosebirea dintre ele prezinta importanta sub raportul consecintelor juridice pe care le genereaza fiecare: eroarea de fapt inlatura caracterul penal al faptei, pe cand eroarea de drept nu.
- dupa factorii care determina eroarea:
eroarea prin necunoastere sau ignoranta - reprezinta o stare psihica determinata de lipsa de cultura
amagirea sau inducerea in eroare - reprezinta o stare psihica determinata de actiunea de inselare exercitata de o persoana asupra alteia
- dupa consecintele ce le poate avea:
eroare esentiala - cand reprezinta pentru faptuitorul aflat in eroare o justificare a activitatii lui si exclude vinovatia
eroare neesentiala - cand apare ca o scuza pentru faptuitorul aflat in eroare si reprezinta o circumstanta atenuanta
- dupa obiectul asupra caruia poarta si dupa consecintele ce le pot avea:
eroare principala - cand priveste date de fapt referitoare la elemente constitutive ale infractiunii, de care depinde insasi existenta infractiunii
eroare secundara - cand priveste o stare, situatie ce reprezinta o circumstanta
Deosebirea prezinta importanta sub raportul consecintelor: eroarea principala poate conduce la inexistenta infractiunii, iar eroarea secundara nu conduce decat la inlaturarea circumstantei agravante respective
- dupa posibilitatea de evitare:
eroare de neinlaturat sau invincibila - care nu poate fi inlaturata indiferent de diligenta depusa de faptuitor
eroare vincibila sau inlaturabila - care poate fi inlaturata daca faptuitorul este diligent
Deosebirea prezinta importanta sub aspectul consecintelor: eroarea invincibila inlatura caracterul penal al faptei, iar cea vincibila nu il inlatura afara de cazul cand faptele sunt incriminate numai daca se savarsesc cu intentie.
In art. 51 din C.pen. legiuitorul a reglementat:
- eroarea de fapt principala,
- eroarea de fapt secundara,
- eroarea de drept
A. Eroarea de fapt
Aceasta poate privi:
- o stare, o situatie, o imprejurare de fapt de care depinde caracterul penal al faptei, caz in care fapta nu are caracter penal
- o circumstanta agravanta a infractiunii, situatie in care este inlaturata aceasta circumstanta, fapta ramanand infractiunea in varianta tip.
a. Caracterizare:
- nu este inlaturat caracterul penal al faptei cand eroarea poarta asupra identitatii persoanei - in cazul infractiunilor contra persoanei (error in persona) sau asupra obiectului material al infractiunii,
- nu se confunda cu indoiala,
- cand starea este o circumstanta agravanta, eroarea va duce numai la inlaturarea acesteia, a raspunderii penale pentru forma agravanta.
b. Conditii:
- sa se fi comis o fapta prevazuta de legea penala,
- faptuitorul sa nu fi cunoscut, in momentul savarsirii, existenta unei stari sau imprejurari de care depinde caracterul penal al faptei,
- starea care constituie obiectul erorii trebuie sa fie un element constitutiv al infractiunii ori o circumstanta a ei,
- eroarea sa existe pe toata perioada comiterii faptei.
c. Efecte:
I. asupra unui element constitutiv al infractiunii:
- inlatura caracterul penal al faptei si raspunderea penala, datorita lipsei vinovatiei,
- nu poate exista vinovatie cand faptuitorul nu a avut reprezentarea caracterului periculos al faptei,
- in cazul faptelor incriminate si savarsite din culpa, eroarea de fapt nu inlatura caracterul penal, decat daca se constata ca ea nu provine din culpa,
- produce efecte in personam.
II. asupra circumstantelor agravante:
- cand eroarea poarta asupra unui element agravant al infractiunii, ea are ca efect inlaturarea acelui element circumstantial,
- nu se inlatura caracterul penal al faptei, ci numai caracterul agravant al ei.
B. Eroarea de drept
Consta in necunoasterea sau cunoasterea gresita a unei norme juridice si are efecte diferite dupa cum ea poarta asupra unei norme penale sau norme extrapenale.
Eroarea cu privire la o norma penala ("eroarea de drept penal") nu inlatura caracterul penal al faptei. Este consecinta fireasca a faptului ca legea penala trebuie cunoscuta de toti destinatarii care trebuie sa-si conformeze conduita exigentelor ei.
In acest sens amintim principiul potrivit caruia "nu se poate invoca necunoasterea legii, fiindca nimeni nu poate fi presupus ca o ignora - nemo censetur legem ignorare .
Eroarea cu privire la o norma extrapenala are aceleasi efecte ca si eroarea de fapt, adica inlaturarea caracterului penal al faptei.
Ea este posibila numai in situatiile in care legea penala prevede ca element constitutiv al unei infractiuni conditia savarsirii unei fapte "pe nedrept", sau "contra dispozitiilor legale".
II. Idei fundamentale:
1. Iresponsabilitatea nu trebuie confundata cu starea de minoritate a faptuitorului.
2. Betia, in dreptul penal, poate imbraca trei forme: cauza de inlaturare a caracterului penal al faptei, circumstanta agravanta si/sau atenuanta.
3. Numai eroarea de fapt principala inlatura caracterul penal al intregii fapte.
4. Eroarea de drept penal nu inlatura raspunderea penala.
III. Vocabular specific:
abulie (gr. a - "fara" si boule -"vointa")- o tulburare a vointei, ce consta in scaderea sau pirderea vointei si posibilitatii de mobilizare ale individului; abulia este o boala psihica, caracterizata prin pierderea controlului persoanei, putand comite fapte antisociale de un mare sadism,
alibi (lat. in alta parte) - dovada sau mijloc de aparare prin care o persoana isi dovedeste nevinovatia,
emotie (lat. emovere) - una din formele afectivitatii alaturi de sentimente, pasiuni,
error in persona - greseala in persoana,
error iuris - eroare de drept,
fapta putativa - este acea activitate a unei persoane care are caracter infractiona numai in mintea acesteia, in realitate ea nefiind infractiune,
furiosi nulla voluntas est - nebunul nu are nici o vina,
incapacitate - nepriceprea sau neputinta de a desfasura o activitate,
inconstienta - lipsa constiintei, a cunosterii de sine si a lumii inconjuratoare, fiind o manifestare patologica din cauza alienatiei mintale sau a altor cauze,
nemo censetur legem ignorare - nimeni nu are voie sa nu cunoasca legea,
somnambulism (lat. somnus - somn si ambulare - a merge) - stare de somn cu caracter patologic, constand in desfasurarea de activitati de care nu-si mai aminteste la trezire; faptele prevazute de legea penala comise in aceasta stare nu sunt infractiuni.
IV. Articole (texte de lege) de analizat:
- Art. 48 C.pen. coroborat cu art. 50 C.pen.,
- Art. 49 alin. 2 C.pen coroborat cu art. 74 alin. 2 C.pen,
- Art. 49 alin. 2 C.pen coroborat cu 75 lit e) C.pen.,
- Art. 50 C.pen coroborat cu 99 C.pen.
V. Aplicatii teoretice si practice:
- Subiecte teoretice
1. Iresponsabilitatea: definitie si caracterizare.
2. Conditiile iresponsabilitatii.
3. Efectele iresponsabilitatii.
4. Betia: definitie si caracterizare.
5. Felurile betiei.
6. Conditiile betiei.
7. Efectele betiei.
8. Asemanari si deosebiri intre betie si iresponsabilitate.
9. Minoritatea: definitie si caracterizare.
10. Conditiile minoritatii.
11. Efectele minoritatii.
12. Eroarea de fapt: definitie si caracterizare.
13. Felurile erorii.
14. Eroarea de fapt: caracterizare si conditii.
15. Efectele erorii de fapt.
16. Eroarea de drept.
VI. Grile:
1. Betia este cauza care inlatura caracterul penal al faptei, daca:
a) este involuntara si completa
b) este involuntara, incompleta
c) este voluntara, simpla, completa.
2. Conditiile iresponsabiliatii penale sunt:
a) starea de incapacitate psihica sa existe in momentul comiterii faptei
b) incapacitatea psiho-fizica a faptuitorului sa se datoreze alienatiei mintale ori altor cauze
c) faptuitorul sa aiba incapacitatea psihica, intelectuala si volitiva cu privire la actiunile sau inactiunile lui.
3. Inlatura caracterul penal al faptei:
a) eroarea de drept cu privire la o norma de drept penal
b) eroarea de drept cu privire la o norma extrapenala
c) eroarea de fapt.
4. Inlatura caracterul penal al faptei:
a) lipsa de pericol social a unei infractiuni
b) proba veritatii ( art. 207 C.pen.)
c) constrangerea faptuitorului la infractiunea de dare de mita.
5. Se prezuma relativ ca nu are discernamant in raport cu faptele sale:
a) minorul care nu a implinit varsta de 14 ani
b) minorul intre 14 si 18 ani
c) minorul intre 14 si 16 ani.
6. Minorul poate raspunde penal:
a) numai la varsta de 16 ani
b) pentru fapte comise inainte de 14 ani, dar numai daca a actionat cu discernamant
c) de la varsta de 14 ani.
7. Betia voluntara preordinata completa:
a) constituie numai circumstanta agravanta
b) poate fi circumstanta agravanta
c) poate fi circumstanta atenuata.
8. Betia voluntara completa:
c) constituie numai circumstanta agravanta
b) poate fi circumstanta agravanta
c) poate fi circumstanta atenuata.
9. Minorul cu varsta intre 14 si 16 ani raspunde penal:
a) daca se dovedeste ca in raport cu fapta comisa a avut discernamant
b) daca se dovedeste ca are discernamant, in general
c) daca se dovedeste ca are discernamant, in general, dar in raport cu fapta comisa nu a avut discernamant.
10. Eroarea care priveste o imprejurare ce reprezinta o circumstanta de comitere a faptei penale:
a) inlatura caracterul penal al faptei
b) inlatura raspunderea penala
c) inlatura aplicarea circumstantei atenuante, cand acea imprejurare constituie o circumstanta atenuanta
d) inlatura aplicarea circumstantei agravante, cand acea imprejurare constituie o circumstanta agravanta.
11. Eroarea de fapt asupra obiectului material, in cazul infractiunilor contra persoanei:
a) inlatura caracterul penal al faptei
b) atrage raspunderea penala
c) nu atrage raspunderea penala.
12. Pentru a fi inlaturat caracterul penal al faptei comise din culpa:
a) eroarea de fapt poate sa fie imputabila faptuitorului
b) eroarea de fapt nu trebuie sa fie imputabila faptuitorului.
Raspunsuri grile*: 1- a; 2 - a,b,c ; 3 - b,c; 4 - a,b,c; 5 - c; 6 - c; 7 - a; 8 - b,c; 9 - a; 10 - d; 11 - b; 12 - b;
*Poate fi un raspuns corect, doua, toate sau nici unul.
VII. Spete:
1. In speta rezulta ca X a savarsit infractiunea de furt calificat, introducandu-se, prin efractie intr-un magazin de unde a sustras 7 ceasuri. Prin expertiza psihica efectuata de o comisie de specialisti, s-a constatat ca faptuitorul sufera de schizofrenie, boala abolindu-i discernamantul.
Fapta lui X este sau sau nu infractiune?
2. X in varsta de 17 ani, singur ori impreuna cu inculpatul minor Y, condamnat si acesta in speta, a sustras din locuintele unor persoane si din incinta unor unitati comerciale, bani si alte bunuri. Din datele raportului medico-legal rezlta ca minorul X prezinta o dezvoltare psihica de tipul debilitatii mintale, discernamantul fiind sub limita corespunzatoare varstei sale, prezentand oligofrenie de gradul I.
Din celelalte probe administrate rezulta ca din cauza debilitatii sale mintale, minorul nu si-a dat seama de actiunile sale.
Faptele acestuia constituie sau nu infractiuni?
3. In speta inculpatul, desi stia ca, fiind bolnav, ii era interzisa consumarea bauturilor alcoolice, a consumat totusi astfel de bauturi, iar starea in care a ajuns in mod voluntar a contribuit direct la cresterea potentialului sau agresiv, savarsind o tentativa de omor.
Aratati daca inculpatul poate beneficia de circumstanta atenuanta a betiei voluntare complete (art. 49 alin. 2C.pen.)
4. Instanta a retinut ca inculpatul a comis o infractiune in stare de betie voluntara completa produsa prin alcool (art. 49 alin. 2 C.pen.), fara insa a arata ce relevanta atribuie acestei stari, daca acesta constituie o circumstanta agravanta ori o circumstanta atenuanta.
Sa se arate daca hotararea este temeinica si legala.
5. In sarcina minorului s-a retinut faptul ca, anterior implinirii varstei de 14 ani, a aplicat victimei, minora si ea, o lovitura care, datorita complicatiilor survenite, a condus la moartea acesteia, fapt produs dupa ce minorul implinise varsta de 14 ani.
Sa se arate daca fapta minorului antreneaza sau nu raspunderea lui penala.
6. X, dupa ce a fortat usa unui autoturism, proprietatea unui unuitati, l-a chemat pe inculpatul Y, inducandu-l in eroare afirmand ca acel autoturism este al unitatii la care el lucreaza si ca doreste sa-l angajeze ca sofer, l-a determinat sa pornesca autovehicolul si sa-l conduca spre a verifica aptitudinile sale de sofer. Parchetul, i-a trimis pe acestia in judecta pentru infractiunea de furt calificat.
Aratati ce trebuia sa decida instanta.
7. X. impreuna cu sotul ei, locuiau la matusa acesteia in varsta de 80 de ani, urmand a o ingriji, avand unele promisiuni ca dupa moartea ei, aceasta le va lasa casa. Animata de a intra cat mai repede in posesia casei, X a luat hotararea de a o ucide, procurand o cantitate de paration, din care a picurat pe o napolitana pe care matusa o avea in casa.
Ulterior, matusa a fost vizitata de o vecina, careia la plecare i-a dat napolitana, iar aceasta i-a dat-o unui copil, care dupa ce a mancat-o a murit.
Ce va trebui sa retina instanta?
Raspunsuri spete:
1. Fapta lui X nu este infractiune.
2. Faptele acestuia nu constituie infractiuni.
3. Acesta nu poate beneficia de circumstanta atenuanta a betiei voluntare complete.
4. Hotarareanu este temeinica si legala.
5. Fapta minorului nu antreneaza raspunderea lui penala.
6. Instanta trebuia sa retina eroarea de fapt principala in sarcina lui X si sa-l condamne numai pe X.
7. In primul rand faptele comise de matusa si vecina nu sunt infractiuni, retinandu-se eroarea de fapt principala. In schimb, pentru X se va retine infractiunea de omor calificat cu premeditare, chiar daca s-a consumat asupra altei persoane.
VII. Test (9 intrebari a cate un punct fiecare si unul din oficiu)
1. Enumerati cauzele care inlatura caracterul penal al faptei.
2. Precizati notiunea de caracter penal al faptei.
3. Eroarea de fapt in raport cu cea de drept.
4. Felurile erorii.
5. Conditiile irespondabilitatii.
6. Cauze ce pot determina iresponsabilitatea.
7. Analiza starii minorului intre 14 si 16 ani.
8. Limitele raspunderii penale.
9. Efectele cauzelor care inlatura caracterul penal al faptei cu privire la raspunderea civila.
VIII. Activitate de cercetare:
A. Teme de seminar:
1. Particularitatile comune cauzelor care inlatura caracterul penal al faptei.
2. Efectele cauzelor care inlatura caracterul penal al faptei.
3. Cauzele iresponsabilitatii.
4. Felurile erorii.
B. Teme de cerc stiintific:
1. Comparatie intre iresponsabilitate si minoritate.
2. Betia: cauza care intatura caracterul penal al faptei, circumstanta agravanta legala si circumstanta atenuanta judiciara.
C. Teme de licenta:
1. Iresponsabilitatea, cauza generala de inlaturare a caracterului penal al faptei.
2. Betia si consecintele sale in dreptul penal.
3. Minoritatea, stare normala in procesul dezvoltarii persoanei fizice.
4. Analiza juridico-penala a eroarii de fapt.
