Amenintarea - art. 193

AMENINTAREA - art. 193

1. Continutul juridic

Infractiunea consta in fapta de a ameninta o persoana cu savarsirea unei infractiuni sau a unei fapte pagubitoare indreptate impotriva ei, a sotului ori a unei rude apropiate, daca este de natura sa alarmeze.

2. Condifii preexistente

Obiectul Juridic consta in relatiile sociale referitoare la libertatea moraia a persoanei, adica la posibilitatea acesteia de a lua hotarari si de a se mani­festa fara temerea ca i s-ar putea produce vreun rau. Dreptul la integritate psihica este garantat prin prevederile art. 22 alin. 1 din Constitutie.

Obiectul material. Infractiunea nu are obiect material.

Subiect activ poate fi orice persoana.

Participatia penala este posibila sub toate formele.

3. Continutul constitutiv

Latura obiectiva. Elementul material se realizeaza, printr-o actiune de amenintare. Amenintarea are acceptiunea din vorbirea curenta, in sensul de a arata intentia de a face rau cuiva, insuflandu-i, in felul acesta, temerea pericolului in care se gaseste. Actiunea de amenintare, directa sau indirecta, poate fi realizata prin orice mijloace: cuvinte, gesturi, fapte, semne simbolice etc. Amenintarea poate fi explicita, atunci cand se arata in ce va consta raul, consecinta negativa, care se va produce, sau implicita, atunci cand conse­cinta negativa poate fi dedusa.

Actiunea de amenintare trebuie sa indepiineasca urmatoarele cerinte: - sa aiba ca obiect savarsirea unei infractiuni sau a unei fapte pagu­bitoare. Infractiunea cu a carei savarsire se ameninta, poate fi orice infrac­tiune, prevazuta in Codul penal sau intr-o lege speciala. intrucat legea are in vedere savarsirea unei fapte pagubitoare, este necesar ca fapta care constituie obiectul amenintarii sa fie o fapta producatoare de prejudicii materiale si nu morale

infractiunea sau fapta pagubitoare cu a carei savarsire se ameninta
trebuie sa fie indreptata impotriva persoanei amenintate, a sotului acesteia
ori a unei rude apropiate. Tinand seama de sentimentele care leaga sotii,
precum si rudele apropiate, legiuitorul a considerat ca libertatea morala a
unei persoane poate fi rapita nu numai atunci cand i se aduce la cunostinta
ca un rau urmeaza sa se produca impotriva ei, ci si atunci cand acest rau ar
privi una dintre persoanele care ii sunt apropiate. Nu intereseaza daca sotii
sunt despartiti in fapt, deoarece, si intr-un asemenea caz, amenintarea unui
sot cu savarsirea unei infractiuni sau a unei fapte pagubitoare impotriva
celuilalt sot poate rapi libertatea morala celui amenintat. Ceea ce intere­
seaza este ca, in momentul savarsirii faptei sa nu fi disparut calitatea de sot
ca urmare a desfacerii casatoriei prin divort. Nu intereseaza, de asemenea,
daca raporturile dintre soti sunt sau nu bune, in afara de cazul in care
aceste raporturi ar fi atat de rele incat amenintarea ar fi lipsita de aptitudinea
de a alarma, caz in care, lipsind o alta cerinta a legii pentru existenta
infractiunii de amenintare, fapta nu ar constitui aceasta infractiune. Sunt
rude apropiate, potrivit art. 149 Cp., ascendentii si descendentii, fratii si
surorile, copiii acestora, precum si persoanele devenite, prin infiere, potrivit
legii, astfel de.rude. Si in situatia rudelor apropiate, nu intereseaza rapor­
turile reale dintre acestea, in afara de cazul in care raporturile ar fi atat de
rele incat amenintarea ar fi lipsita de aptitudinea de a alarma.

actiunea de amenintare trebuie sa fie de natura sa-l alarmeze pe cel
amenintat, sa aiba aptitudinea producerii acestui rezultat. Amenintarea este
de natura sa alarmeze atunci cand este apta sa inspire celui amenintat o
temere grava si temeinica. Fapta nu este de natura sa alarmeze si in
consecinta nu constituie infractiune, daca faptuitorul ameninta cu interventia
unei forte a naturii sau cu savarsirea unei actiuni pe care acesta nu o poate
comite. Intr-un asemenea caz, fapta va constitui totusi infractiune, daca, in
raport cu gradul de instruire, cu experienta si,priceperea sa, victima a,putut
sa creada ca este realizabil raul cu care a fost amenintata. Unei amenintari
ii lipseste aptitudinea de a alarma si atunci cand din intreaga comportare a
faptuitorului nu rezulta cu nimic ca acesta va trece la infaptuirea raului cu
care ameninta victima. La stabilirea aptitudinii amenintarii de a alarma
trebuie sa se tina seama de persoana celui amenintat, de calitatile sale
subiective, de gradul sau de instruire, de starea psihica in care s-a gasit in
momentul savarsirii faptei, deoarece, in functie de aceste imprejurari o
amenintare poate fu susceptibila de a alarma in cazul unei persoane si
poate fi lipsita de aceasta aptitudine in cazul alteia.

consecinta negativa, raul cu care se ameninta trebuie sa aiba caracter injust. Nu constituie infractiune amenintarea cu realizarea unui drept impotriva celui amenintat, prin folosirea unei cai legale, chiar daca aceasta ar expune pe cel amenintat la anumite consecinte pagubitoare. De asemenea, nu constituie infrac­tiune amenintarea determinata de o atitudine imputabila celui amenintat, daca nereaiizarea raului ia care se refera este conditionata de schimbarea acelei atitudini.

consecinta negativa, raul cu care se ameninta trebuie sa fie realizabil intr-un viitor nu prea indepartat. Daca raul la care se refera amenintarea urmeaza sa se produca intr-un viitor indepartat, fapta nu constituie infractiunea de amenin­tare, deoarece nu i se creeaza victimei starea de temere care conditioneaza existenta infractiunii. Totodata, raul cu care se ameninta nu trebuie sa se realizeze imediat. Daca faptuitorul realizeaza imediat raul cu care a amenintat victima, fapta de amenintare este absorbita de infractiunea care a constituit obiectul amenintarii, cum ar fi, de exemplu, atunci cand faptuitorul a amenintat victima ca o va lovi si a lovit-o de indata.

Urmarea imediata consta in incalcarea libertatii morale a persoanei vata­mate. Raportul de cauzalitate dintre fapta si urmarea socialmente pericu­loasa trebuie sa existe.

Amenintarea este absorbita uneori, in continutul altor infractiuni, ca ele­ment constitutiv, cum ar fi de exemplu, in cazul talhariei, art. 211 Cp., santajului, art, 194 Cp. etc, sau ca o circumstanta agravanta, de exemplu, in cazul infractiunii de nerespectare a hotararilor judecatoresti, art. 271 Cp.

Latura subiectiva presupune intentia, care poate fi directa sau indirecta. Intentia lipseste, daca amenintarea s-a facut in giuma, faptuitorul necrezand nici o clipa ca amenintarea facuta ar fi de natura sa alarmeze si sa produca victimei o stare de temere. De asemenea, intentia lipseste daca faptuitorul a fost in eroare cu privire la aptitudinea faptei sale de a produce victimei o astfel de stare.

4.Forme. Sanctiuni

Tentativa nu este pedepsita.

Consumarea infractiunii are loc in momentul in care se savarseste faptaincriminata, victima luand cunostinta de amenintare, fapta de natura sa o alarmeze. Amenintarea poate avea forma continuata, avand si un moment al epuizarii, in cazul in care, in baza aceleiasi rezolutii infractionale, faptui­torul ameninta victima la diferite intervale de timp. Daca ulterior amenintarii victimei cu savarsirea unei infractiuni, faptuitorul trece la executarea acesteia, ne gasim in prezenta unui concurs de infractiuni - infractiune de amenintare si infractiunea care a constituit obiectul, amenintarii, deoarece este vorba de doua infractiuni distincte, savarsite in momente diferite, prima incalcand libertatea morala a persoanei, iar a doua incalcand un alt drept al acesteia (dreptul ia viata, la integritatea corporala sau sanatate etc).

Sanctiunea consta in inchisoare de la 3 luni ia 3 ani sau amenda, fara ca  pedeapsa aplicata sa poata depasi sanctiunea prevazuta de lege pentru infractiunea care a format obiectul amenintarii.

5. Aspecte procesuale

Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate. impacarea partilor iniatura raspunderea penala.