Rasele lumii

RASELE LUMII

Categorisirea oamenilor dupa caracteristicile rasiale este destul de veche. Deseori oamenii, de o anumita rasa, se considera pe ei insisi ca fiind expresia normalitatii, a omului ca atare, 'oameni adevarati', iar pe ceilalti ii privesc ca fiind diferiti si anume intr-un sens depreciativ. Aborigenii din sud-vestul Australiei se refera la ei insisi folosind termenul de 'oameni', pentru a se distinge de ceilalti. Tiganii, la randul lor, se numesc romi, sensul principal al cuvantului rom fiind acela de 'om'. Ceilalti oameni pentru ei sunt gadje, adica ceva inferior lor. O incercare cunoscuta de clasificare a raselor a facut-o in secolul al XVIII-lea, Karl von Linne (in patru categorii: albi, galbeni, negri si indieni), in acelasi secol, in Mexic, rasele erau clasificate in 16 categorii, iar David Hume a sustinut ca, probabil, negrii sunt, in mod natural, inferiori albilor. Practica de a determina actele, atitudinile, politica si, indeosebi, cultura in functie de caracteristici rasiale, avand drept consecinta sugerarea unor forme de inegalitate sociala intre grupurile si culturile umane, poate fi intalnita si astazi, in anumite parti ale lumii, uneori in forme destul de agresive. Ea e numita rasism si este condamnata de lumea democrata.

a. Unitatea speciei umane

Paleontologia si arheologia traseaza originile omului in urma cu aproximativ 2 milioane de ani. Desi exista trei mari ipoteze, cu privire la geneza omului modern si raspandirea lui in intreaga lume, si anume, ipoteza Arca lui Noe, a Candelabrului si a Evolutiei reticulare, antropologii fara rezerve sunt de parere ca ne tragem dintr-un stramos comun (homo erectus). Din perspectiva acestei pozitii, diferentele ce

360

pot fi observate astazi si pe care le numim rasiale sunt de natura relativ recenta, cel mult 50000 de ani. Aceasta unitate de origine, fundamentala a speciei umane este sustinuta astazi si de genetica. Definitia rasei, logic privind problema respectiva, ar presupune gruparea impreuna a popoarelor intre care distantele genetice sunt mici si atribuirea calitatii de rasa diferitelor popoare intre care distantele sunt mari. Dar cand este vorba de oameni aceasta procedura nu este operationala, in existenta de milenii a oamenilor au avut loc miscari migratorii extinse, iar izolarea unui grup uman de celelalte a durat putin si a fost, de cele mai multe ori o exceptie. Datorita acestor fapte, diferentierea dintre grupuri nu a ajuns la un asemenea nivel care sa permita trasarea unor granite ferme intre populatii relativ omogene. Variabilitatea considerabila a speciei umane, nu poate fi explicata in termenii diferentelor dintre distantele biologice si genetice ale diferitelor grupuri, ci in termenii distantelor ce urmeaza a fi gasite intre membru individuali ai aceluiasi grup uman. Conform datelor publicate de Richard Lewontin in 1974, media distantelor genetice dintre doi indivizi creste cu doar 7 sau 8 procente, cand ei apartin unor natiuni diferite si doar cu 15 procente, cand ei apartin unor grupuri considerate a fi rase diferite, inseamna ca ceea ce aseamana oamenii fntre ei, dincolo de nationalitate si de rasa, detine o pondere decisiva in raport cu ceea ce fi deosebeste¹.

Ipoteza 'Arca lui Noe' sustine disparitia tuturor celorlalte populatii, plecate dintr-un trunchi comun si mentinerea doar a omului modern (homb sapiens sapiens), ce a aparut intr-un singur loc, si anume, in Africa subecuatoriala. Acest homo a cucerit intraga lume veche, fara nici un amestec cu populatiile locale ale lui homo sapiens arhaiques ².

Ipoteza 'Candelabru' sustine ideea unui trunchi comun si devenirea omului modern pe mai multe linii locale ale lui homo sapiens arhaiques, ce a ocupat, apoi, diverse zone ale lumii vechi³.

Ipoteza 'Evolutiei reticulare' este o combinatie a celor doua ipoteze. Ea admite existenta unor continuitati regionale ale lui homo sapiens arhaiques si posibilitatea unor fluxuri genetice intre diferite populatii⁴.

b. Rasa dinspre biologic spre antropologic

Exista deseori o extrema confuzie intre semnificatiile biologice si cele culturale sau sociale ale conceptului de rasa. De aceea este important sa facem o clara distinctie intre ele. Din perspectiva teoretica speculativa, o rasa biologica este un grup bine determinabil, a carui membri impartasesc anumite trasaturi genetice distinctive, rezultate dintr-un stramos comun. Dar validitatea stiintifica a rasei, ca termen biologic, este discutabila. Antropologii intampina mari dificultati in aplicarea acestui concept abstract in cazul grupurilor reale de oameni.

Biologii si influentati de ei si antropologii, de la sfarsitul secolului XK-lea si inceputul secolului XX, au incercat sa defineasca rasa dupa aparenta: o rasa este un grup de oameni ce se distinge de alte grupuri printr-o/enotip aparte, adica prin insusiri caracteristice care s-au format in procesul dezvoltarii individuale a membrilor lor. Orientarea a fost numita clasica, in incercarea de specificare a rasei, pe aceasta cale, urmata si de unii antropologi, au fost folosite doua metode:

a) Apelul la o singura caracteristica (culoarea pielii, statura, forma craniului, trasaturile fetei, structura parului, forma nasului, forma ochilor, grosimea buzelor) si

b)  O combinatie a trasaturilor fizice (culoarea pielii si structura parului; culoara pielii si forma ochilor etc.).

Dintre criteriile fenotipice folosite in mod obisnuit pentru distin­gerea raselor mentionam urmatoarele:

1. Indexul cefalic sau raportul dintre latimea maxima a capului si lungimea lui maxima. Oamenii cu un cap lung (sau cu un cap ingust) sunt acei care au capetele relativ lungi si inguste, in timp ce oamenii cu un cap scurt sunt acei care au capetele scurte si latite. Capetele ce se inscriu intre aceste doua extreme sunt numite intermediare.

2. Indexul nazal care, asemanator ca in cazul precedent clasifica nasurile, in conformitate cu maxima lor largime si lungime in inguste, intermediare si late. Tehnicile de obtinere a masuratorilor pentru acesti indecsi se cheama antropometrie. in afara de banda metrica, antropologii folosesc in masuratorile lor instrumente speciale, un fel de sublere.

3. Structura si forma parului. Parul poate fi sub raportul struc­turii fin sau aspru. Ca forma parul se poate inscrie inrr-o scara de la neted la ondulat, rasucit, incretit, lanos. Parul neted isi capata forma sa din forma circulara a sectionarii ei transversale, in timp ce parul lanos se prezinta sub forma ovala alungita din aceeasi perspectiva. Parul neted se gaseste cel mai adesea la asiatici, parul incretit si lanos este raspandit intre oamenii din Africa subsahariana. Cele mai multe populatii europene au un par ce se inscrie intre neted si rasucit. Cele cinci forme ale parului neted sunt prezentate in figura alaturata.

par neted

par ondulat

par rasucit

par incretit

par lanos

4. Forma ochiului. Forma ochiului variaza in conformitate cu starea pliului mic al pielii de deasupra pleoapei de sus. in cazul asiaticilor, acest pliu al pielii atarna si ascunde complet marginea pleoapei (pliu complet), sau el poate acoperi doar coltul dinauntru al pleoapei (pliu intern), in cazul populatiilor nonasiatice acest pliu al pielii in general cade paralel cu marginea pleoapei ('fara pliu'). Forma ochiului este ilustrata in figura de mai jos.

5. Culoarea pielii, parului si ochilor. Culoarea pielii poate varia ae Ia grupe de alb sau roz deschis spre masliniu, galben sau negru cenusiu, in cazul oamenilor care traiesc in' regiunile tropicale predomina pielea de culoare inchisa. Cea mai obisnuita culoare a parului este brun inchis sau negru. Nuantele deschise ale parului de ta culoarea inului catre auriu, brun deschis si rosu sunt limitate in neral la unele populatii europene si descendentii lor de sHtutindeni. Irisul, portiunea colorata a ochiului, poate varia de la j albastru dinspre brun inchis, verde sau cenusiu spre caprui sau negri, iliuantele inchise sunt de departe cele mai obisnuite. |    Luand in considerare criterii variate referitoare la modul in care carata corpul uman antropolgii au distins, in mod traditional, cel putin ffcei 'stocuri rasiale' majore. Acestea sunt Caucozofdu/ din stocul alb; fstocul Negroid si stocul Mongoloid. Antropologii au subdivizat aceste ?stocuri intr-un numar variabil de 'race'. Astfel stocul Caucazoid ,include, de obicei, rasele Nordica, Alpina, Dinarica, Polineziana si altele. Stanley M. Garn , un reprezentant al antropologiei fizice americane a sustinut ca in raport cu marimea lor, putem face distinctie tetre doua categorii de populatii: 1) Rasa geografica (Europeana, Indiana, Asiatica, Micronesiana, Malaesian-Papuan, Polinesiana, Ameridiana, Africana, Anatoliana; 2) Rasa locala se refera la un tip de populatie existenta ce se mentine fie prin bariere naturale, fie sociale. Astfel, putem constata asa dupa cum rezulta din tabelul alaturat existenta unei diferente in ceea ce priveste trasaturile fizice intre doua 'rase locale'¹ ale 'rasei geografice' Europeana:

365

Comparatia intre doua 'rase' locale ale 'rasei' Europene

* Clasificarile obisnuite ale 'raselor' se bazeaza pe presupunerea ca fenotipurile sunt stabile si fixate in ereditate. Cercetarile ulterioare, de data relativ recenta, ofera date conform carora fenotipurile sunt flexibile. Se considera ca la constituirea lor contribuie atat genele cat si mediul inconjurator. De pilda, populatiile de culoare neagra din Africa tind sa traiasca la tropice, o zona ce se extinde 23 de grade la nord si la sud de Ecuator, intre Tropicul Cancerului si Tropicul Capricornului, insa, inca nu se stie cum intervin genele si mediul inconjurator si in ce masura contribuie fiecare din acesti doi factori luati separat si cat o fac in interactiunea lor.

Apelul insistent la trasaturile fenotipice pentru determinarea raselor a fost insotit de dif icultati, ce au complicat clasificarea acestora, in lucrari de popularizare si, mai ales , la nivelul simtului comun s-a sustinut si se sustine si astazi existenta a trei mari rase, in functie de culoarea pielii: alba, neagra si galbena. Dar cei ce procedeaza astfel nu descriu cu precizie culoarea pielii. Oamenii 'albi' sunt, mai degraba, de culoare roz, cafeniu-roscata, bej. Oamenii 'negri' sunt de culoare bruna, intr-o mare varietate de nuante. Oamenii 'galbeni' sunt, de fapt, de culoare cafeniu-roscata sau bej. Asa se face ca termenii 'albi', 'negri' si 'galbeni' au fost considerati insuficienti si au f ost inlocuiti cu concepte ce par a corespunde exigentelor stiintifice: rasa caucazoida, rasa negroida si rasa mongoloida. Cu timpul s-a ajuns la concluzia ca aceste concepte nu pot acoperi intreaga realitate a raselor. Cercetatorii au trebuit sa raspunda la intrebarea: unde sa fie inclusi polinezienii? Culoarea pielii lor este intre cea a caucazoizilor si cea a mongoloizilor. Pusi in fata acestei probleme, unii antropologi au modificat clasificarea raselor si au acceptat existenta inca a uneia si anurne a celei polineziene. Acelasi lucru s-a intamplat cu nativii americani. Sunt ei de rasa galbena? Dar, culoarea pielii lor bate mai mult spre rosu. S-a ajuns a se accepta inca o rasa, cea amerindiana. Apoi, a urmat recunoasterea raselor australiana si a celei capoide (bosimanii din desertul Kalahari).

In ultima jumatate de secol, in definirea biologica a 'rasei' s-a produs o mutatie importanta: cercetatorii si-au schimbat atentia dinspre fenotip spre genotip (genotip, inseamna totalitatea trasaturilor ereditare ale unui individ). Din punctul de vedere al geneticii 'rasa' este un grup de indivizi cu o anumita frecventa a unei gene sau a unei combinatii de gene. O metoda de a clasifica 'rasele', din aceasta perspectiva o ofera studiul caracteristicilor sangelui. In acest caz, de pilda, se considera ca rasele sunt constituite din cei ce fac parte din grupele de sange A B si C. Daca se include si sistemul Rh, ce se imparte in /?fi-pozitiv si Rh-negativ, clasificarea raselor dupa acest procedeu are sase categorii: A pozitiv, B pozitiv, O pozitiv, A negativ, B negativ si O negativ, inmultirea numarului de gene, luate in calcul, sporeste enorm numarul de rase. Critici dinspre antropologie s-au intrebat la ce foloseste o clasificare a 'raselor' bazata pe aceasta metoda. Ei spun ca o asemenea clasificare doar rearanjeaza datele deja existente, dar nu spun nimic, nici despre corelatiile si nici despre cauzele ce leaga intre ele diferente si asemanari dintre si intre grupurile umane numite 'rase' si nici despre comportamentul oamenilor plasati in cadrul lor.

in incheierea acestui paragraf trebuie sa spunem ca desi, in ultima jumatate de secol, s-au facut incercari serioase pentru a se ajunge la o definitie stiintifica a rasei din punctul de vedere al biologiei, rezultatele nu sunt indiscutabile si convingatoare. S-au facut progrese, indeosebi, in directia studierii diversitatii indivizilor speciei umane, a interdependentei dintre factorul genetic si mediu in explicarea acestei diversitati. Din punctul de vedere al biologiei rasa insa ramane si astazi o categorie a limbii engleze comune, ce se refera la grupuri discrete (precis determinabile n.n.) ale fiintelor umane, care sunt separate de celelalte, pe baza unor trasaturi fenotipice selectate arbitrar⁵.

c. Definitia socio-culturala a rasei

Conceptul biologic de rasa nu coincide cu definitia data de catre antropologia culturala. Aceasta definitie a rasei pune accentul pe locul unde se plaseaza insusi individul si de locul unde fl plaseaza pe acesta ceilalti oameni⁶. Putem vorbi de existenta unor rose socio-cultumle. Acestea sunt grupuri de oameni ce se presupune ca au o baza biologica, dar care sunt, de fapt, definite intr-un context social si cultural, mai degraba decat intr-unul stiintific. Antropologii culturali adoptand o atitudine realista, nu isi propun sa descopere cum rasa in sensul ei (adica o determinatie incerta), determina comportarea iilor. Ei pun accentul pe explicarea modului in care ideile si cu privire la diferentele rasiale (adica anumite elemente ale rii) influenteaza comportarea si actiunile oamenilor. Ei se iuiesc sa explice de ce oamenii continua sa acorde o atat de mare ta unor asemenea trasaturi cum sunt, culoarea pielii, structura forma nasului si a buzelor etc. Sa luam cateva exemple, care ; ca, intr-adevar, rasa, ca un construct socio-cultural, tine fjk domeniul realitatii.

Mai intai, sa ne referim la credinta (ca trasatura culturala) acelor ^ Iwnericam ce sustin ca albii si negrii sunt diferiti din punct de vedere ^:- * ~ ' ' ' ~ ^riecare din aceste grupuri reprezinta o categorie rasiala,

, ,0| granite bine stabilite. Important in acest caz e sa vedem cum ajunge cineva, pe o cale culturala, sa fie numit si privit ca fiind 'negru', in societatea americana, de exemplu, oricare individ obtine identitatea sa rasiala la nastere. Dar rasa, dupa cum am mai aratat, nu se bazeaza pe biologie sau pe mostenirea genetica a stramosilor. Sa luam cazul intui copil rezultat dintr-o casatorie sau o relatie 'mixta social': negru-alb. Se stie ca 50 la suta dintre genele copilului vin de la un p&inte si 50 la suta de la celalalt parinte. Cu toate acestea, in societatea americana exista tendinta de supralicitare a ereditatii si de calificare a copiluil ca fiind negru. Aceasta tendinta este arbitrara. Luand in considerare genotipul va fi tot atat de logic sa clasificam copilul ca fiind aft>. Mai mult decat atat, uneori regulile americane pentru obtinerea statusului rasial pot fi si mai arbitrare, in unele state ale S.U.A. oricine este cunoscut ca are un stramos negru, indiferent cat de indepartat, este calificat ca un membru al rasei negre. Aceasta este o regula de descendenta (ea atribuie identitate sociala pe baza de origine), ce se fcrtalneste foarte rar in afara S.U.A. Ea se cheama hipodescendenta (hipo inseamna joasa) deoarece ea, in mod automat, plaseaza copiii unei casatorii sau relatiile dintre membru unor grupuri socioeconomice diferite, in grupul mai putin privilegiat. Hipodescendenta ii imparte pe americani in doua grupuri, ce sunt inegale in ceea ce priveste accesul lor la bogatie, putere si prestigiu, in alte tari regulile de clasificare a diferentelor biologice dintre oameni sunt foarte diferite in raport cu cele din S.U.A. Astfel, in Brazilia, pentru a numi rasa cuiva se poate face o selectie din peste 500 de termeni diferii, ce iau in considerare variatia fenotipica ce exista in cadrul populatiei.

Un alt exemplu ce vine in sprijinul ideii ca notiunea de rasa se intemeiaza pe diferente nonbiologice, culturale, ni-1 ofera modul in care este tratata uneori relatia dintre rasa si inteligenta. Credinta in inferioritatea nativa a unei rase in raport cu alte rase a fost sustinuta de nazisti (rasa ariana este superioara tuturor celorlalte), de colonialistii europeni in diverse parti ale lumii, de ideologia apartheidului in Africa de Sud si de segregationistii actuali americani. Un mijloc folosit pentru a 'proba' superioritatea unei rase a fost si este Coeficientul de inteligenta (IQ). Arthur Jensen este unul dintre sustinatorii ideii ca inteligenta masurata prin IQ este determinata de gene. Mai precis, el a semnalat faptul ca, in medie, performantele negrilor americani pe testele IQ sunt mai putin bune decat ale albilor americani. Jensenismul sustine ca negrii sunt ereditar incapabili sa obtina performante tot atat de bune ca albii, in realitate, explicatiile ce iau in considerare factorii de mediu (in special, cei sociali si culturali) sunt mult mai convingatoare decat sunt sustinerile cu trimitere la gene si rasa ale lui Jensen. Conrad Phillip Kottak considera ca scorurile IQ nu masoara inteligenta nativa, ci inteligenta fenotipa, cu referinta la standardele clasei de mijloc. Astfel, un studiu prezentat intr-o sedinta a Asociatiei Americane de Psihologie, tinuta la Washington D.C., in 1971, efectuat pe mai mult de 900 de elevi mexicani americani si negri din scolile elementare, a dezvaluit existenta unei relatii sistematice intre atributele sociale, economice si culturale ale mediului familial si performantele obtinute pe testul de inteligenta. Media scorului IQ, atat pentru mexicanii americani cat si pentru negri, a fost semnificativ sub media nationala, insa, luandu-se in considerare factorii socio-culturali, influenta mediului familial asupra performantelor scolare s-a dovedit foarte clara.

in sfarsit, nu putem omite diferentele de venit si tratamentul social si cultural general, ce construiesc, uneori dramatic, definitiile socio-culturale ale unor rase. Diferentele de venit sunt ilustrate prin situatia din S.U.A. (unde se poate vedea o evolutie, parca favorabila)⁷, iar cele de tratament social general din Africa de Sud, in perioada cand apartheidul nu fusese abolit⁸.

Situatia venitului in S.U.A.

Africa de Sud 1989

d. Antropologia culturala a rasei

Deosebirile fenotipice si genotipice Ia care ne-am referit sunt, dupa cum s-a vazut, fenomene studiate de biologie si nu prezinta un interes aparte in cunoasterea realitatii sociale si culturale, Antropologia culturala este preocupata doar de constructia de catre oameni a unor semnificatii ocazionate de fenomenele respective si de influenta pe care o au aceste semnificatii in relatiile pe care oamenii le stabilesc intre ei. Daca oamenii, aflati intr-o anumita situatie sociala si plecand de la unele fenomene biologice (semne exterioare), se percep ca fiind o unitate aparte, adica o rasa si ajung sa creada ca ei sunt asa ceva, atunci ei, cu o mare probabilitate, se vor comporta si vor actiona intr-un mod particular caracterizat prin: 1. membrii acestei unitati sau rase stabilesc intre ei o loialitate comuna; 2. ca tendinta, se vor casatori doar intre ei; 3. membrii altor unitati, de acelasi tip (rase), ii vor privi ca fiind diferiti. Daca rasa, in aceasta acceptiune antropologica are sau nu o baza biologica e de mai mica importanta. Principala e constructia ei ca un domeniu al realitatii sociale si culturale si credinta oamenilor in realitatea rasei, ca faptsocio-cultural (evreii, de pilda, sunt considerati a fi o rasa aparte, desi din punct de vedere biologic ei sunt caucazoizi).

Antropologia culturala a rasei este constituita din cateva domenii mai importante⁹. Acestea pot fi formulate astfel:

1.  Studiul rasismului, adica a ideologiilor rasiale ce sustin ca inegalitatea sociala dintre anumite grupuri isi are cauza in mostenirea biologica, respectiv genetica a membrilor acestora;

2.  Determinarea structurilor sociale ce genereaza si sprijina diferitele ideologii rasiste si, mai ales, a interactiunii dintre clasele sociale, etnie si rasa;

3.  Analiza istorica a originilor rasismului, cu referire speciala la colonialism si anticolonialism;

4. Studiul situatiei actuale a inegalitatii dintre rase pe piata fortei de munca si in comunitatile din societatile preindustriale.

in sfera antropologiei culturale a rasei, in ultimul timp, cateva probleme s-au bucurat de o atentie deosebita. Mai intai, trebuie erea sub semnul intrebarii a tezei superioritatii rasei Aceasta teza este, de regula, justificata prin nivelul inalt, eonomic si stiintific, atins de anumite tari europene si nord-americane. Dar se uita mai multe lucruri: avantajele geografice, nelegate a, de care au beneficiat albii au fost datorate exploatarii altor , prin colonizare si alte forme de dominatie; rezultatele diferite unor grupuri religioase in cazul rasei albe (Max Weber si ideea i cu privire la spiritul protestant); rezultatele extraordinare, j| 4gjinologice si economice, obtinute de rasa galbena in Asia de est jfc^au de unele popoare brune sau negre din Asia si Africa. l in al doilea rand, este demna de mentionat distinctia ce se face l  astazi intre rasism (racism) si rasialitate (racity). Rasismul de refera r la stigmatizarea si opresiunea raselor. Rasialitatea¹⁰, se refera la *' solidaritatea si eforturile, celor ce se considera ca apartinand uneia I si aceleiasi rase, de a face fata rasismului. Acest fenomen exista .realmente si este sugerat, de exemplu, de lozinci de tipul 'Black pride' tmandrie neagra), 'Black power' (puterea neagra) si 'Black is - beautiful' (negrul este frumos), afirmate printre negrii din S.U.A., si 4e idealizarea de catre ei a Africii, ca patrie-mama, considerata drept un simbol al solidaritatii lor si o baza de mobilizare in grupuri, asociatii voluntare si organizatii politice.

in al treilea rand, este necesar de mentionat tendinta de a se abandona ideea rasista a superioritatii unor rase in raport cu celelalte. Pe acest fundal se incearca renuntarea la termenul de rasa in favoarea celui de etnie. Aceasta schimbare inseamna inlocuirea unor trasaturi atribuite negrilor pe considerente biologice, cum ar fi urati, bubosi, murdari, stupizi si agresivi, in favoarea unor caracteristici atribuite pe considerente culturale, cum ar fi agresivi si criminali, incapabili, atletici dar nu si destepti etc. Dar, se cuvine a fi relevat faptul ca schimbarea respectiva nu diminueaza forta rasismului care si-a modificat doar infatisarea. Preferinta pentru termenul de etnie rezulta din aceea ca pe calea tranzitiei de la statusul de rasa la cel de etnie se reduce simtitor perioada de timp de trecere spre asimilare, conversie religioasa, adoptarea unei noi limbi sau adoptarea unui nou stil de viata. Asa s-au petrecut lucrurile cu chinezii si japonezii din California, care in secolul al XlX-lea au fost numiti 'pericolul galben', iar astazi sunt evidentiati ca facand parte din grupuri etnice distincte intr-o Californie multiculturala.

in al patrulea rand, s-au facut progrese in tratarea problemei relatiilor dintre rasa si clasa. Legatura dintre ele apare clar in exemplul Braziliei. Aici inter-mixajul stocului fizic (al raselor) a fost atat de extins incat exista un continuum de la tipul caucazoid, prin diferite trepte de infatisare fizica, spre tipul negroid, existand doar o minoritate la fiecare pol. Polii, prin urmare, reprezinta punctele de referinta, dar cei mai multi indivizi se afla intre ei. Insa, desi nu exista un grup social marcat, in mod formal, de una sau alta dintre culorile extreme (alb, respectiv negru), putini negrii pot fi gasiti in clasele de sus si cei mai multi dintre ei sunt saraci. Diviziunea internationala dintre Nord si Sud (sau, foarte aproximativ, intre tarile dezvoltate din punct de vedere industrial si tarile in curs de dezvoltare sau intre tarile bogate si tarile sarace) este, in mare, o diviziune intre albii euro-americani (cu unii galbeni din Asia de est), pe de-o parte si negrii si brunii din Africa si Asia, pe de alta parte.