SCRIEREA - inceputurile scrierii, Scriere si conservatorism

SCRIEREA

De la bun inceput trebuie sa facem distinctie intre limbaj si scriere. Limbajul se refera la folosirea cuvintelor cu scopul de a comunica cu altii, iar scrierea se refera numai la semnele folosite pentru a reprezenta cuvintele unei limbi intr-o forma vizibila¹⁸. Limbajul are aceeasi vechime cu cultura, in schimb scrierea, prin comparatie, este o descoperire recenta. Omul a fost capabil sa isi inregistreze cuvintele si sunetele in mod efectiv doar de 6.000 de ani, dar aceasta inseamna numai una sau doua sutimi ale perioadei in timpul careia el a putut vorbi. Antropologii culturali sunt unanimi in a sustine ideea ca scrierea, desi relativ de data recenta, a permis omului sa faca progresele cele mai rapide din intreaga lui istorie. Scrierea a permis omului sa faca permanente cuvintele lui si astfel s-au nascut posibilitatile: 1. de a inregistra informatia; 2. de a o copia; 3. de a o stoca; 4. de a o salva pentru o folosinta ulterioara. Prin scriere omul a putut acumula cunoasterea si construi cunoastere pe realizarile generatiilor anterioare. Este un adevar larg impartasit ca istoria, in adevaratul sens al cuvantului, a inceput odata cu descoperirea scrisului.

a. inceputurile scrierii

Nu se stie precis cum anume a aparut scrisul. Se presupune ca istoria lui a inceput cu imagini. Vechile imagini de pe peretii pesterilor facute pe piatra sau a celor incrustate in os este posibil sa fi avut nu doar o functie decorativa, ci a reprezentat insemnari si mesaje de un fel anume. Datorita acestui fapt, se considera ca pictogmfia, sau scrierea cu imagini, poate fi privita ca primul stadiu al dezvoltarii scrierii. Trebuie spus ca unele triburi indiene, americane (Cheyenne, Dakota, Ojibawa) au folosit scrierea pictografica pana la sfarsitul secolului al XlX-lea. Este cunoscuta, in acest sens, scrisoarea ideografica trimisa de un tata, apartinand tribului Cheyenne, catre fiul lui, prin care acesta il informa despre suma de bani plasata cu un agent indian pentru folosinta fiului sau. De asemenea, se mentioneaza scrierea unui trib de indieni americani in care sunt portretizate faptele de eroism ale unui grup de luptatori Dakota intr-o batalie impotriva dusmanilor indienilor. Aici apar asemenea probleme: Cati dusmani au fost ucisi? Cati au fost luati prizonieri? Cati s-au predat?

Una dintre problemele principale ale scrierii ideografice este aceea a citirii ei. Pentru a o rezolva, este necesar sa se faca distinctie intre doua tipuri de pictografe: ideograma si logograma. Ideograma este o imagine a unui lucru sau a unei idei, dar nu a cuvantului prin care acesta este cunoscut. De pilda, din punct de vedere ideografic desenul unui ochi poate tine loc organului de vedere, facultatii de a vedea, unei persoane angajate in spionaj sau a oricarei alte interpretari pe care 'cititorur se poate simti justificat sa o faca. Logograma, pe de alta parte, este un semn sau o imagine ce tine locul unui cuvant sau mor/em¹⁹ al unei limbi. Sub forma de logograma sau semn al unui cuvant, desenul unui ochi reprezinta numai cuvantul pentru organul de vaz dintr-o limba particulara. Astfel in limba engleza:

= eye

Este evident faptul ca logogramele sunt mult mai specifice decat ideogramele. Prin urmare, ele marcheaza un stadiu evoluat al scrisului.

Un stadiu ulterior in evolutia scrisului a aparut atunci cand logo­gramele au ajuns sa fie asociate in mod principal cu sunetele cuvin­telor pe care le reprezinta, mai degraba decat cu semnificatia lor. La acest stadiu, desenul unui ochi se va referi nu doar la 'ochi - organ de vaz' dar si la sunetele ce constituie cuvantul ce tine locul 'ochiului' intr-o anumita limba. Astfel, in limba engleza C2£> va fi folosit pentru toate cuvintele ce au sunetul 'i', cum ar fi, de pilda, primul pronume personal 'I'.

Trecerea de la semnificatie la sunet in scriere, se datoreaza, probabil, vechilor sumerieni din Mesopotamia. Faptul s-a petrecut, se crede, cu 3500 de ani in urma si in mod gradual. Se pare ca el a raspuns necesitatii de a inregistra idei abstracte si nume proprii, ce nu putea fi satisfacuta de scrierea pictografica. Dupa aproximativ 500 de ani, Egiptul s-a aflat sub influenta culturii mesopotamiene (sigiliul rotund, roata olarului, anumite elemente decorative din arta si arhitectura). Cert este faptul ca in acel timp si in Valea Nilului a aparut un sistem de scriere deplin elaborat.

Sistemul sumerian este cunoscut sub numele de scriere cuneiforma (adica sub forma de cui) si a aparut din scrierea pictografica. Se banuieste ca evolutia semnelor cuneiforme din vechile pictografe s-ar fi datorat nevoii de a spori viteza de scriere. Sistemul egiptean este numit scriere hieroglifica. Hieroglifele constituie reprezentarea, cu ajutorul unor figuri, a lucrurilor sau fiintelor despre care se scria. Ele erau considerate sacre, ca dar al zeului That, si erau folosite doar de membrii castei preotilor. Au fost identificate peste 900 de hieroglife, cele mai multe dintre ele fiind ideograme si fonograme (insemnarea unor sunete), reprezentand fiintele si plantele lumii naturale, precum si cateva obiecte facute de om. Ele pot fi citite de la dreapta la stanga, de la stanga la dreapta, sau chiar de sus in jos si invers. Iata un sir de hieroglife care simbolizeaza apa, o gura, inrasucit, un vultur, un sarpe, un versant, o bucata de paine, o trestie inflorita, un zavor de usa, un bazin si un pui de prepelita:

Trebuie spus ca scrierea hieroglifica s-a miscat dinspre pictograf ie spre constituirea unui alfabet (totalitatea literelor care redau sunetele de baza ale unei limbi). De exemplu semnul

ce descrie o gura, tine locul unui sunet similar literei moarte r. Semnul reprezentand o bucata de paine, are valoarea sunetului nostru t. In acest alfabet existau 24 de semne ale unor consoane de baza, si inca un numar de semne exprimand combinatii ale doua sau trei consoane. Ceea ce a lipsit sistemului egiptean de scriere au fost semnele care sa tina locul vocalelor.

Scrierea hieroglifica egipteana nu a fost descifrata decat in anul 1822, de catre Jean-Francois Champollion, dupa o munca ce a durat peste 20 de ani. in 1794 armata lui Napoleon a descoperit o lespede de bazalt deosebit de complicat ilustrata, numita Stela Rosetta. Scrisa in timpul domniei lui Ptolomeu (cea 196 i.Ch.), piatra contine coloane paralele de text hieroglific gravat, de scriere egipteana si de scriere greceasca. Studierea comparativa a celor doua scrieri a permis descifrarea hieroglifelor. Stela Rosetta se afla astazi in British Museum din Londra.

Scrierea egipteana i-a stimulat pe vecini in elaborarea unui alfabet mai evoluat, numit cuneiform^⁰.

Asa s-a nascut alfabetul fenician, predecesorul alfabetelor occidentale, dezvoltat din alfabetul nord-semitic (mai avansat fata de scrierea egipteana, dar caruia ii lipseau si lui simbolurile pentru vocale). Spre deosebire de alfabetele occidentale, in cel fenician se scria de la drepta la stanga si cuprindea numai 22 de caractere consonantice. Grecii au imprumutat arta scrierii de la fenicieni cu aproape noua secole i.Ch. Ei au preluat toate simbolurile semitice cu valoarea unor sunete corepunzatoare unor consoane grecesti. De asemenea, grecii au folosit si alte semne semitice pentru a reprezenta sunetele vocalelor grecesti, in plus, ei au completat scrierea lor cu noi simboluri caracteristice unor sunete grecesti, in felul acesta, folosind simboluri imprumutate si propriile lor inovatii, ei au inventat primul sistem alfabetic adevarat, in care fiecare sunet semnificativ este reprezentat de un semn separat sau de o litera.

De la greci alfabetul s-a raspandit in centrul Italiei unde locuiau etrusci. Ei au lasat, la randul lor, in acest sens o mostenire romanilor, care au pus la punct alfabetul latin, aflat in folosinta astazi in cea mai mare parte a lumii Occidentale. Cele mai multe sisteme de scriere ce folosesc alfabetul latin utilizeaza toate cele 26 de litere ce ii sunt caracteristice.

O idee despre modul in care s-a nascut alfabetul latin ca o evolutie de la semnele semitice si scrierea greceasca²¹.

Evolutia alfabetului

b. Scriere si conservatorism

Din cele aratate anterior rezulta ca putem vorbi despre trei stadii distincte in evolutia scrisului: l. Primul stadiu a fost marcat de aparitia imaginilor, ca pictograme sau ideograme, pentru a reprezenta obiecte si idei. in aceasta faza nu a existat nici o legatura intre lucrurile reprezentate si limbajul vorbit; 2, Stadiul urmator poate fi numit cel al scrierii de tip rebus, care a facut un important pas inainte pentru a pune in termeni firesti relatia dintre scriere si limbajul vorbit. Exemplul simplu il reprezinta folosirea imaginii unui ochi care tine locul pronumelui /. Folosind un asemenea sistem pentru fraza englezeasca 'I saw Aunt Rochelle' (Am vazut-o pe matusa Rochelle) noi putem desena o secventa de imagini: un ochi (/), un fierastrau (in engleza sato), o insecta (furnica, in engleza ant), un om vaslind (a vasli, in engleza row) si o scoica de mare (in engleza, she//); 3. Ultimul stadiu consta in dezvoltarea unor semne conventionalizate, sau litere pentru a reprezenta sunetele de baza ale vorbirii. Pe aceasta baza a fost constituit alfabetul.

Se considera ca intreaga secventa a acestei evolutii, de la pictograme la literele adevarate, s-a petrecut in sistemul de scriere al anticului Egipt. La sfarsitul mileniului al patrulea, inainte de Christos, existau deja 24 de semne, gen litere, ce cu usurinta ar fi putut deveni o baza pentru un alfabet egiptean. Dar egiptenii nu au folosit aceasta oportunitate pentru a-si reforma scrierea lor. Ei au continuat mii de ani sa utilizeze un sistem greoi ce folosesc amestecate pictogramele, ideogramele, scrierea de tip rebus si semne gen litere adevarate. Explicatiile acestui conservatorism nu sunt simple si verificabile. Este posibil ca o asemenea reforma sa nu fi fost dezirabila datorita contextului cultural egiptean. Hieroglifele au jucat un rol proeminent in ideologia religioasa si in anumite instante ele au fost considerate sacre. Grija si delicatetea cu care ele au fost scrise sugereaza, de asemenea, faptul ca ele aveau si o functie estetica. Totodata, schimbarea scrisului ar fi blocat accesul generatiilor ulterioare la semnificatia monumentelor si textelor sacre.

Un conservatorism similar se manifesta astazi in China si Japo­nia. Aceste tari chiar si in prezent folosesc o scriere combinata, silabica (silaba, o parte dintr-un cuvant alcatuita dintr-unul sau din mai multe sunete, care se rosteste intr-o singura emisiune a vocii) si ideograf ica (sau logografica). Scrierea sino-japoneza este unul dintre sistemele majore din lume care nu a fost inlocuit de un alfabet de o mai mare simplitate si eficienta. Desi s-a discutat problema unei reforme alfabetice in mai multe etape istorice nu s-a ajuns la nici un rezultat. Avantajele unei atare reforme sunt multiple: batutul la masina atat de eficient in lumea Occidentala ar deveni posibil, folosirea dictionarelor, indexarea cartilor si invatarea de catre copii a scrisului ar putea fi usurate intr-o mare masura.

Raspunsurile care sa explice acest conservatorism actual ar putea fi urmatoarele; scrierea sino-japoneza este legata strans de alte aspecte ale culturii ce ar fi periclitate printr-o reforma a scrisului; ar fi foarte scumpa rescrierea literaturii existente in cele doua culturi intr-un nou alfabet; caligrafia asociata cu caracterele chineze si japoneze poarta o arie extinsa de semnificatii ce depasesc domeniul scrierii; schimbarea scrisului ar putea periclita situatia unor institutii de cultura si membrii lor ar trebui sa se recicleze la o varsta adulta; complexitatea scrierii sino-japoneze reprezinta un mijloc de dezvoltare a inteligentei copiilor.

Note si bibliografie

1.  Zdenek Salzmann, Anthropohgy, Harcourt, Brace & World, New York et. al., 1969

2.  Oswald Ducrot, Jean-Marie Schaeffer, Noul Dictionar Enciclopedic al Stiintelor Limbajului, Editura Babei, Bucuresti, 1996

3.  Ibldem

4.  N. Chomsky, Syntactic Structures, The Hague: Mouton, 1957

5.  Conrad Phillip Kottak, Anthropo/ogy. The Exploration ofHuman Diversify, McGraw-Hill, Inc, New York et ai., 1991

6.  E. Sapir, Conceptual Categories in Primitive Languages, 'Science', no,74, 1981

7.  Benjamin Lee Worf, Language, ThoughtandRealify, ed. by John , B. Caroll, Cambridge, Mass: M.I.T. Press, 1956

8.  Joshua A. Fishman, Language and Culture, in The Social Science Enciclopedia, Ed by Adam Kuper and Jessica Kuper, Rontledge, London & New York, 1985

9.  R. Lakoff, Language and Womans Place, Harper & Row, New York, 1975

10.  Oswald Ducrot, Jean-Marie Schaffer, Noul Dictionar al Stiintelor Limbajului

11.  Victoria Fromkin and Robert Rodman, An Introduction to Lan­guage, Fourth Edition, Hoit Rinehart & Winston, Inc, 1988

12.  The World Almanac, 1947, World Almanac Bodes, 1997

13.  Sidney S. Culbert, The World Almanac and Book ofFacts, News-paper Enterprise Association, New York, 1982; The World Alma­nac, 1997

14.  Sintagma este analizata de J. Gumperz in studiul The Speech Com-munify, publicat in Language and Social Context, Ed. by Paolo Giglioli, Penguin Books, Middlesex, 1972

15.  C.A. Ferguson, Diglossia, in Language and Soda/ Context

16.  Waliace Lambert, Evaluational Reaction to Spoken Languages, 'Journal of Abnormal and Social Psychology', nr.66, 1960

17.  Oswald Ducrot, Jean-Marie-Schaffer, Noul Dictionar Enciclopedic al Stiintelor Limbajului

18.  Zdenek Salzmann, Anthropologp, Harcourt, Brace & World, New York et al., 1969

19.  Morfomul este cea mai mica unitate cu sens determinat din structura morfologica a cuvantului - cum ar fi prefixul, sufixul.

20.  Zdenek Salzmann, Anthropohgy

21.  Ibidem

54.  Este de banuit ca vroia sa se mute din casa bantuita de duhurile malefice

55.  Hornul este, in mitologia unor popoare, un loc pe unde patrund duhurile benefice, dar si cele malefice. Prin el poate inira si moartea

56. Vracii, se sustine in cultura mai multor popoare, sunt obligati sa-si transmita cunostintele pe care ei nu le pot lua pe lumea cealalta. Ei sunt sortiti ca dupa moarte sa devina strigoi, sa-si continue actiunile malefice, daca transmiterea cunostintelor magice esueaza.

57. Vezi, pentru a afla trimiteri bibliografice legate de problema tratata in acest articol, lucrarea lui Antoaneta Olteanu, intitulata Ipostaze ale maleficului in medicina magica, Paideia, Bucuresti, 1997.

58. Informatiile referitoare la intamplarile povestite mai sus au fost culese,

indeosebi de la Cornelia dar nu numai de la ea, in comuna Sasciori, judetul Alba, in primavara anului 1999, cu ocazia unui targ de sambata.

59. Informatiile au fost stranse la Tranis si pe Valea Draganului in vara anului 1996.

60. Elementul magic fundamental al acestui Mii al vremii il reprezinta 'margica'. Ea este atotbeneflca. Ar putea fi privita ca intruchiparea materiala si, intr-un fel artistica (forma ei) a manei. Este interesant de semnalat faptul ca cel ce beneficiaza de puterea margicii este cel ce o gaseste tinand seama de raritatea ei. Nu exista in acest caz magicieni.