|
PERSONALITATEA DE BAZA
O alta forma a personalitatii transindividuale aspirand spre statutul de reprezentativitate o reprezinta structura personalitatii de baza (Basic Personality Structure, B.P.S.). Ideea se datoreste psihiatrului Abraham Kardiner. A fost expusa pentru prima data in anii '80, in cadrul unor seminarii tinute la Universitatea Columbia. Ea detine un loc fundamental in antropologia culturala si este privita cu atentie si in sociologie. Ea afirma ca structura personalitatii indivizilor este foarte strans dependenta de cultura caracteristica unei societati particulare in cadrul careia proeminent este sistemul de valori de baza ale societatii. Astfel, pentru Abraham Kardiner fiecarui sistem socio-culturalii corespunde o 'personalitate de baza'. 'Eu sunt, scrie el, un element condensat social'. Plecandu-se de la ideea semnalata s-a ajuns sa se sustina ca personalitatea de baza imparte oamenii unei societati in anumite tipuri, in felul acesta s-ar putea spune ca societatea este o taxonomie de personalitati concordante sau deviante in raport cu personalitatea de baza.
Tratand conceptual structura personalitatii de baza este absolut necesar sa facem o precizare in lipsa careia respectiva personalitate ar putea fi confundata cu personalitatea modala sau redusa la aceasta. Ralph Linton in lucrarea lui Fundamentul cultural al personalitatii^ si Ertk Fromm in cartea Fuga de libertate8 au facut o distinctie intre: 1) ceea ce este 'cerut social' sau structurile personalitatii congenitale social si 2) structurile reale ale personalitatii modale, care, in fapt, urmeaza sa fie descoperite in cadrul membrilor societatii. Din toate acestea rezulta ca termenul 'baza' din conceptul structura personalitatii de baza se refera, in acest context ideatic, la matricea socioculturala caracteristica unei societati date, mai degraba decat la ceea ce e in 'profunzime' in personalitatea unui individ. Structura personalitatii de baza este trasatura generica pe care se intemeiaza manifestarile comportamentale sau de alta natura ale personalitatii indivizilor unei societati. Tocmai datorita tuturor acestora, tipul personalitatii de baza distinge personalitatea indivizilor dintr-o realitate sociala si culturala data de tipurile de personalitate , prevalente in alte realitati sociale si culturale. Am putea compara distinctia dintre ceea ce este 'cerut social', respectiv structura personalitatii de baza si personalitatea modala cu distinctia din informatica dintre 'soft' (program) si manuirea efectiva de catre operator a acestuia. De pilda la un joc pe calculator este prevazuta posibilitatea unui scor maxim, dar numai putini dintre cei care il practica reusesc aceasta performanta. Si in realitatea sociala si culturala structura personalitatii de baza ii deschide individului orizontul care ii permite sa obtina o gratificare si o securitate adecvate in ordinea existenta. Exista insa diferente semnificative intre posibilitate si realitate.
O alta teza sustinuta de Abraham Kardiner este aceea ca orice societate se organizeaza in doua tipuri de institutii de cultura. El a considerat ca modelele de tratament (cresterea si educatia) a copilului sunt cele ce caracterizeaza institutiile primare ale societatii. Institutiile primare ce variaza in particularitatea lor de la societate la societate, includ asemenea elemente cum sunt: tipurile de hranire a copilului, atentia si cantitatea de libertate data unui copil, recompensa si pedeapsa ce urmeaza unor actiuni ale copilului, in mod obisnuit, un copil vine in contact cu institutiile primare in propria sa familie, care este cel mai important agent pentru initierea in fiecare cultura. Dupa parerea lui Abraham Kardiner, placerile si frumusetile pe care le traieste un copil contribuie decisiv la formarea personalitatii lui care, la randul ei, afecteaza comportarea lui adulta. Comportarea multor adulti intr-o societate determina in ultima instanta formele de activitate economica, religioasa si alte activitati culturale ce caracterizeaza societatea. Abraham Kardiner se refera la acestea denumindu-le institutii secundare. La situatia populatiei din insula Alar, din Indonezia, ideile psihiatrului american ar putea fi aplicate astfel: grija moderna insuficienta si neglijarea copiilor creaza in constiinta copilului un adanc sentiment al insecuritatii si o neincredere in alti oameni, ce se manifesta mai tarziu, in perioada adulta, in sentimentul de neputinta in fata zeitatilor si o lipsa de angajare in alte domenii9.
Cercetari transindividuale pe tema structurii personalitatii de baza au fost efectuate in mai multe parti ale globului. Un proiect, condus de B.E. Whiting10, aplicat in 1963, a cuprins, de pilda, sase grupuri de culturi intr-o investigatie coordonata, urmarind problematica cresterii copiilor (deci, o institutie primara). Au fost cercetate culturi din nordul Indiei, din Mexic, Okinava, Filipine, Noua Anglie si Africa de est11. O alta cercetare, efectuata de Walter Goldschmidt, in 1965 si-a propus dezvaluirea caracteristicilor personalitatilor in patru grupuri din Africa de est.