|
|
|
Dezvoltarea rurala in preocuparile Uniunii Europene
Expertii Uniunii Europene au dat conceptului "rural' o acceptiune mai larga: "Notiunile de spatiu sau de lume rurala implica mai mult decat o simpla delimitare geografica; ele se refera la un intreg tesut economic si social, care cuprinde un ansamblu de activitati dintre cele mai diverse (CEE: "L'avenir du monde rural' Communication de la Commission au Parlement european et au Conseil. Bulletin des Communautes europeennes, Supplement 4/88, pag: 8 si urm.).
In afara functiei sale de cadru de viata si de activitate economica, spatiul rural prezinta functii vitale pentru intreaga societate. Ca zona tampon si spatiu de regenerare, spatiul rural este indispensabil echilibrul ecologic si el va trebui sa fie din ce in ce mai mult un loc de destindere si de recreere. Ori, de multe decenii, lumea rurala europeana este supusa unor mutatii profunde iar echilibrul intre diferitele sale functii a devenit fragil. Fata de aceasta situatie, promovarea unei dezvoltari rurale care sa mentina - si-n unele cazuri chiar sa reinstaureze - echilibrul indispensabil a devenit o necesitate pentru societatea europeana.
Abordarea Uniunii Europene in materie de dezvoltare rurala este ghidata de trei preocupari fundamentale:
coeziunea economica si sociala in fata unei Comunitati largite cu o puternica diversitate regionala;
ajustarea inevitabila a agriculturii europene tinand seama de realitatile pietelor si de consecintele pe care le antreneaza aceasta ajustare atat pentru sectorul agricol cat si pentru economia rurala in general;
protectia mediului inconjurator si mentinerea patrimoniului natural al Comunitatii.
Ansamblul acestor probleme se pune intr-un context general dificil: Nivel ridicat al somajului, crestere economica modesta, deficite bugetare importante.
Dar el se pune, de asemenea, in perspectiva marii piete unice, care va antrena o mai buna alocare a resurselor si o mai mare specializare a muncii.
In acceptiunea Uniunii Europene, care se bazeaza pe o acceptiune generalmente admisa in tarile Europei occidentale, ar acoperi regiuni si zone avand activitati diverse si ar cuprinde, in aceste regiuni, spatiile naturale si cultivate, satele, burgurile, orasele mici si centrele regionale precum si zonele rurale «industrializate». Aceasta inseamna ca, in Uniunea Europeana, 50% din populatia tarilor acesteia locuieste in zona rurala si ocupa 80% din teritoriul sau. (UE, 1988, op cit. pag: 15). in consecinta, dezvoltarea rurala a constituit intotdeauna un obiectiv important in cadrul politicilor Uniunii Europene, in prezent, dezvoltarea rurala este considerata drept mijloc de imbunatatire generala a bunastarii economice si sociale a rezidentilor rurali si a mediului institutional si fizic in care traiesc acestia. Aceasta definitie larg acceptata include deci conditiile socio-economice precum si mediul, in contextul Uniunii Europene, conceptul de 'dezvoltare rurala' a suferit schimbari in decursul timpului, in aceasta privinta pot fi distinse trei faze, si anume:
(I) O faza initiala, care a durat de la fondarea Pietei Comune si pana la mijlocul anilor '70, perioada in care "dezvoltarea rurala' era considerata in termeni de " dezvoltare agricola '. Aceasta abordare a fost justificata prin faptul ca agricultura era considerata un fel de "amortizor social' capabil sa mentina migratia populatiei din zonele rurale in limitele capacitatii de absorbite a celorlalte sectoare. Acest punct de vedere a fost intarit de increderea acordata, de-a lungul timpului, politicii agricole comune (PAC), probabil datorita lipsei unei politici alternative reale.
(II) A doua faza, din a doua jumatate a anilor '70 si pana in prima perioada a anilor 80, cand problema rurala a fost vazuta in contextul politicilor regionale, iar solutiile au fost gasite prin interventii extra-agricole, de exemplu, dezvoltarea rurala integrata deschisa diferitelor activitati economice si serviciilor, in aceasta faza au aparut si instrumentele care au facut posibila interventia pentru dezvoltarea socio-economica a regiunilor mai putin dezvoltate, si anume: Fondul European de Dezvoltare Regionala (ERDF), Fondul Social European (ESF) si Fondul Agricol European de Orientare si (Sarantare (EAG(~F) Sectia de Orientare si Fondurile Structurale.
(III) A treia faza, dupa 1985, in care problemele agriculturii au fost vazute in termeni de dezvoltare rurala integrata, iar accentul fiind pus pe mediul inconjurator, legaturile acestuia cu agricultura si silvicultura capata semnificatii pozitive si chiar negative, in aceasta faza au aparut tendinte de renuntare la PAC dintr-o serie de motive, inclusiv din cauza nerezolvarii problemelor dezvoltarii rurale intr-o serie de regiuni.
In ciuda modificarii si extinderii conceptului de dezvoltare rurala, nu s- au inregistrat schimbari in atitudinea fata de fermele familiale, in special fata de cele mici si slabe din punct de vedere economic. Asemenea ferme au fost adesea considerate ca fiind esentiale pentru dezvoltarea rurala din motive istorice si culturale si pentru mentinerea locurilor de munca in zonele rurale. Ele au de asemenea de jucat un rol important in protectia mediului inconjurator din zonele rurale.
Dezvoltarea rurala in preocuparile Consiliului Europei Dl. Prof. Dr. Paun Ion Otiman, membru al Academiei Romane, in lucrarea sa privind "Dezvoltarea rurala in Romania ', pe care am citat-o inca din primul capitol, ne aduce informatii interesante despre preocuparile Consiliului Europei privind definirea spatiului rural si despre definirea functiilor acestuia, precum si despre contributiile delegatiei Parlamentului Romaniei la aceste definiri. Definirea spatiului rural a trecut si Ia Consiliul Europei printr-o suita de variante pana sa ajunga la forma finala statuata prin Recomandarea nr. 1296/1996 a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei cu privire Ia Carta europeana a spatiului rural, prin care se precizeaza ca expresia (notiune) de "spatiu rural cuprinde o zona interioara sau de coasta care contine satele si orasele mici, in care majoritatea partii terenului este utilizata pentru:
a. agricultura, silvicultura, acvacultura si pescuit;
b. activitatile economice si culturale ale locuitorilor acestor zone (artizanat, industrie, servicii etc.);
c. amenajarile de zone neurbane pentru timpul liber si distractii (sau rezervatii naturale);
d. alte folosinte (cu exceptia celor de locuit)', (pag: 3 1).
In titlul II al Cartei europene a spatiului rural sunt definite functiile acestuia, in numar de trei: functia economica, functia ecologica si functia socio-culturala. Revenim in alt capitol asupra functiilor spatiului rural, insa aici retinem informatia ca delegatia parlamentarilor romani au propus o a patra functie, cea culturala care nu fusese mentionata deloc in primele formulari ale functiilor spatiului rural, insa, in final s-a acceptat ca a treia functie sa fie definita ca "socio-culturala'.
