|
|
|
DICTIONAR TERMINOLOGIE SCUFUNDARE
ABIS - adancime foarte mare a Oceanului planetar.
ACCIDENT DE SCUFUNDARE - eveniment fortuit, specific meseriei de scafandru, provocat in conditiile lucrului la presiune ridicata.
ADANCIMEA SCUFUNDARII - este adancimea maxima atinsa in cursul scufundarii, rotunjita la un multiplu de 3 metri imediat superior.
AMESTEC RESPIRATOR - compozitie gazoasa omogena, formata din unul sau doua gaze neutre si oxigen, utilizata pentru respiratia scafandrului.
ANOXIA - reprezinta scaderea oxigenarii tesuturilor corpului omenesc sub valorile normale fiziologice. Anoxia poate fi provocata fie de lipsa oxigenului in amestecul respirator, fie de reducerea debitului sanguin, fie de diminuarea capacitatii hemoglobinei de a transporta oxigenul.
APARAT DE RESPIRAT SUBACVATIC - ansamblu de componente ale echipamentului de scufundare care permite scafandrului sa respire sub apa. Ele pot fi autonome sau neautonome.
APNEE - oprire voluntara a respiratiei. Durata apneei depinde de toleranta subiectului la lipsa de oxigen si surplus de dioxid de carbon, de capacitatea sa pulmonara, de efortul depus, de temperatura ambianta, etc.
AUTONOMIE - proprietatea unui sistem de a functiona liber, fara legaturi de dependenta sau realimentari. Autonomia poate fi functionala, temporala sau spatiala. Deseori, cele trei tipuri se interconditioneaza, determina o anumita posibilitate de utilizare a sistemului respectiv. De exemplu, un scafandru este autonom functional cand nu are nici o legatura materiala (tub, parama, cablu telefonic, etc.) cu suprafata. Temporal, autonomia sa depinde de capacitatea buteliilor. Acelasi lucru se poate spune si despre autonomia spatiala, cu mentiunea ca autonomia pe verticala este limitata si de o serie de restrictii fiziologice sau fizice. In mod asemanator, un submersibil are o autonomie spatiala (raza de actiune), temporala (durata maxima a unei submersii) si functionala (capacitatea de evolutie in imersiune).
BAROTRAUMATISM - accident de scufundare ce survine ca urmare a dezechilibrului baric dintre unele cavitati pneumatice ale corpului uman si mediul exterior.
BEND - denumire consacrata pentru durerile osteo-artro-musculare cauzate de expansiunea bulelor de gaze ce apar in cazul bolii de decompresie.
BETIA ADANCURILOR - stare de euforie, asemanatoare betiei alcoolice, produsa de respiratia aerului la presiune relativa de peste 6 bari. Sinonim cu narcoza azotului.
BOALA DE CHESON - afectiune caracteristica muncii sub presiune, care survine ca urmare a formarii unor bule de gaz in tesuturile organismului uman in cursul unor decompresii prea rapide. Se intalneste atat la scafandri cat si la muncitorii chesonieri. Sinonim cu : rau de cheson, boala de decompresie, embolie gazoasa.
CAGULA - parte a costumului umed de scufundare destinata izolarii termice si protectiei capului scufundatorului.
CAMERA HIPERBARA (BAROCAMERA) - incinta rezistenta la presiune in care se efectueaza scufundari simulate (teste, antrenamente, experiente medicale, tratamente, etc.) sau reale, se probeaza aparate, etc. Turela de scufundare, barocamera, casa submarina sunt considerate camere hiperbare.
CASCA DE SCAFANDRU - componenta principala a echipamentului de scufundare al carei rol este de a asigura scafandrului vizibilitate sub apa, respiratia (eventual recuperarea gazului expirat), comunicatiile cu suprafata si protectia capului.
CALAUZA - parama de legatura intre scafandrul aflat sub apa si persoana de la suprafata, care-i acorda asistenta.
CALAUZIER - persoana aflata la suprafata, insarcinata cu acordarea asistentei unui scafandru care lucreaza sub apa prin manevrarea paramei de legatura (calauza), pe care o fileaza sau o recupereaza, functie de solicitarile acestuia.
CENTURA DE LESTARE - componenta a echipamentului de scufundare utilizata pentru micsorarea flotabilitatii scafandrului. Datorita costumului de neopren, scafandrul are o flotabilitate pozitiva care trebuie redusa prin adaugarea unor greutati - de regula confectionate din plumb - insirate de cele mai multe ori pe o centura.
COD DE SEMNALE SI SEMNE - sistem de semnale si semne conventionale care servesc la transmiterea unui mesaj. Semnele sunt alcatuite dintr-o serie de gesturi semnificative, iar semnalele dintr-o succesiune anumita de tractiuni in parama calauza. Atat semnele cat si semnalele trebuie sa fie simple si neconfundabile cu gesturile sau tractiunile normale de lucru.
DETENTOR - aparat de respirat subacvatic care destinde gazul de la presiunea de stocaj la presiunea mediului exterior. Exista doua categorii principale de detentoare :
cu un singur etaj, la care gazul vine direct de la butelie si este destins la presiunea ambianta;
cu doua etaje, la care gazul este predestins la primul etaj de la presiunea buteliei la o presiune cu 8 - 10 bari superioara presiunii exterioare, iar in al doilea etaj este adusa la presiunea mediului.
DURATA SCUFUNDARII - este timpul scurs intre inceputul imersiunii si inceputul ridicarii spre presiunea atmosferica (suprafata).
ECHILIBRARE - operatiune de egalizare a presiunii intre doua incinte.
ECHILIBRAREA URECHILOR - operatiune de egalizare a presiunii din urechea medie cu cea exterioara prin trompa lui Eustachio. Echilibrarea urechilor poate avea loc spontan sau prin deglutitie, miscari ale maxilarului inferior, manevre speciale (Valsalva, Toynbee) , etc.
ECHIPAMENT DE SCAFANDRU - totalitatea pieselor principale si a accesoriilor cu care este dotat scafandrul in vederea efectuarii in bune conditii a scufundarilor.
EFORT RESPIRATOR - travaliu ventilator efectuat in mod reflex de om pentru savarsirea actului respirator. Efortul respirator depinde de volumul de gaz vehiculat, de densitatea si vascozitatea lui, precum si de rezistenta cailor respiratorii la fluxul gazos. Odata cu marirea presiunii amestecului respirat sporesc atat densitatea cat si vascozitatea acestuia, ducand la o crestere importanta a efortului respirator. Fata de aceasta situatie, organismul se adapteaza spontan printr-o marire a amplitudinii si o diminuare a frecventei respiratiei, astfel ca efortul sa fie minim.
ETANSEITATE - proprietatea unui costum, aparat, recipient , etc. de a nu permite intrarea apei.
FLOTABILITATE - proprietatea unui corp de a pluti la suprafata apei sau la o anumita adancime. Flotabilitatea este data de diferenta dintre forta de impingere arhimedica si greutatea proprie.
HARNASAMENT - ansamblu de chingi, din panza, cauciuc sau alte materiale, inele si catarame, care servesc la prinderea pe spate a buteliilor de respirat sau a unor butelii speciale de respirat.
HELIOX - amestec respirator sintetic format din heliu si oxigen. Helioxul se foloseste in scufundarile la mare adancime. Utilizarea lui elimina efectul narcotic al azotului si hiperoxia (prin alegerea unui procentaj de oxigen adecvat).
HIPERBAR - aflat la o presiune superioara presiunii atmosferice.
HIPERCAPNIE - exces de dioxid de carbon in sange. Cunoasterea efectelor hipercapniei are o mare importanta in asigurarea conditiilor de viata si de lucru in incinte hiperbare, barocamere, chesoane, submersibile, etc. Hipercapnia poate fi acuta, atunci cand presiunea partiala a dioxidului de carbon depaseste 0,015 bar, iar durata este relativ scurta, sau cronica, sub 0,015 bar, insa durata este indelungata. Hipercapnia acuta actioneaza asupra respiratiei si circulatie, ca si asupra sistemului nervos, functie de tipul respiratiei subiectului. Hipercapnia cronica, mai putin periculoasa, constituie mai degraba o adaptare a organismului la conditiile respirarii unui amestec cu o proportie ridicata de dioxid de carbon.
HIPEROXIE - cresterea nivelului de oxigen in amestecul respirator. Se considera hiperoxic un amestec care contine oxigen la o presiune partiala mai mare de 0,40 bar.
HIPERVENTILATIE - manevra respiratorie constand intr-o serie de respiratii profunde si expiratii fortate, in scopul ventilarii cat mai bune a plamanilor. Hiperventilatia prelungeste considerabil perioada in care un om poate sa-si tina respiratia, fiind practicata de toti scufundatorii in apnee. ATENTIE - poate duce la pierderea cunostintei.
HIPOXIA - scadere a nivelului de oxigen in amestecul respirator. Se considera hiperoxic un amestec care contine oxigen la o presiune partiala mai mica de 0,17 bar. Hipoxia conduce la lipsa de oxigen in organism.
INTERVAL - timpul scurs intre doua scufundari succesive, respectiv intre iesirea din apa de la prima scufundare si intrarea in apa pentru efectuarea celei de-a doua.
INTERVALUL DE SCUFUNDARE - este timpul scurs intre iesirea dupa o scufundare si inceputul imersiei intr-o noua scufundare.
JUG - piesa de fixare, rapid demontabila, a detentoarelor sau a racordurilor flexibile ale compresoarelor, de buteliile de scufundare.
LESTARE - operatiune de ingreunare voluntara pentru obtinerea unei flotabilitati si/sau stabilitati.
MANEVRA TOYNBEE - operatiune efectuata de scafandri pentru a-si echilibra presiunile pe cele doua fete ale timpanului, constand in miscari de deglutitie , cu narile blocate si gura inchisa.
MANEVRA VALSALVA - operatiune executata de scafandri pentru echilibrarea presiunii din urechea medie constand intr-o incercare de suflare fortata a aerului pe nas, cu narile blocate.
MANIFOLD - ansamblu de piese de racordare, garnituri, tevi si robinete care realizeaza unirea etansa a doua sau mai multe butelii de scufundare. Manifoldul contine , de cele mai multe ori si sistemul de rezerva al buteliilor.
MASCA FACIALA - componenta principala a echipamentului de scufundare avand rolul de a asigura scafandrului vizibilitate sub apa, respiratia, recuperarea gazului respirat si comunicatiile cu suprafata.
MUSTIUC - piesa de cauciuc aflata in componenta detentoarelor sau a tuburilor de respirat, pe care scafandrul o tine in gura, asigurandu-se astfel etansarea fata de mediul exterior.
NARCOZA AZOTULUI - starea de euforie, asemanatoare betiei alcoolice, produsa de respiratia aerului la presiune relativa de peste 6-8 bar. Sinonim cu betia adancurilor.
NARGHILEA - ansamblu de furtune, tuburi si cabluri electrice legate intre ele, la care se adauga uneori o saula sau un cablu de rezistenta. Narghileaua serveste la alimentarea scafandrului cu aer (amestec respiratoriu), apa calda, energie electrica, precum si la comunicatii, masuratori ale adancimii, analize de gaze.
NEOPREN - material sintetic, suplu, elastic si foarte bun izolator termic din care se confectioneaza costumele de scufundare.
NITROX - amestec respiratoriu sintetic format din azot si oxigen. Aerul poate fi considerat un amestec binar de azot si oxigen. In scufundarea autonoma la mica adancime se folosesc uneori, in vederea scurtarii palierelor de decompresie si a maririi confortului respirator .
NIVEL DE LUCRU - este notiunea caracteristica, in mod deosebit, scufundarii in saturatie si reprezinta adancimea la care se efectueaza lucrul efectiv sub apa. Datorita faptului ca timpul petrecut la nivelul de lucru este redus, presiunea partiala de oxigen este mai mare decat la nivelul de viata.
NIVEL DE VIATA - este notiunea caracteristica scufundarilor in saturatie si reprezinta nivelul presiunii amestecului respirator din barocamerele de odihna a scafandrilor intre doua scufundari pentru lucru sub apa. La aceasta adancime ei isi petrec o mare parte din timp, se hranesc, se odihnesc, etc. Presiunea partiala de oxigen este mentinuta la 400 mbar. Diferenta dintre nivelul de lucru si nivelul de viata este de 10-15 metri, stabilita in asa fel incat urcarea intre nivele sa nu necesite o perioada de decompresie importanta (este indicata numai o viteza de urcare destul de rapida).
NOD - unitate de masura a vitezei navelor, egala cu 1 mila marina pe ora. 1Nd =1,852 km/ora = 0,514 m/s.
NORMOBARISM - conditii normale de presiune.
NORMOXIE - situatie in care presiunea partiala a oxigenului dintr-un amestec respirator se afla in limite normale fiziologice. Un amestec respirator este normoxic daca oxigenul are presiunea partiala cuprinsa intre 0,17 si 0,40 bar, intre aceste limite nu apar modificari fiziopatologice ale organismului, indiferent de durata respirarii amestecului respectiv.
OXIGEN - element chimic gazos, incolor, inodor, insipid, care reprezinta o cincime din aerul atmosferic, fiind indispensabil in procesul respiratiei. Respirat la presiune ridicata are un efect toxic asupra organismului.
PALIER DE DECOMPRESIE - oprire a scafandrilor la o anumita adancime, prevazuta in tabelele de decompresie. Palierele de decompresie sunt caracterizate de timpul de stationare, de adancimea si gazul necesar a fi respirat.
PERIOADA DE SATURATIE - este timpul necesar pentru ca tesuturile sa dizolve jumatate din cantitatea totala de gaz inert din amestecul respirator la o presiune data.
PLACAJ - lipirea costumului de scafandru pe corp si/sau a mastii pe figura, odata cu cresterea adancimii.
PROFUNDIMETRU - instrument de masura, purtat de scafandru, care indica adancimea de scufundare. Profundimetrul este de fapt un manometru gradat in metri coloana de apa.
RANDAMENT DE SCUFUNDARE - raportul intre timpul efectiv petrecut la adancimea de lucru (in care se include si coborarea) si timpul total al scufundarii. La scufundarea in saturatie, randamentul creste prin cresterea timpului efectiv.
RANFLUARE - repunere in stare de plutire a unei nave scufundate sau esuate. Utilizarea scafandrilor este esentiala pentru orice operatiune de ranfluare.
RECOMPRESIE - compresie efectuata scafandrilor, in chesoane sau chiar in apa, ulterior unei scufundari, in scopul prevenirii sau tratarii accidentelor de decompresie.
REDUCTOR DE PRESIUNE - aparat care reduce presiunea gazului.
RESPIRATIE - proces fiziologic complex prin care se realizeaza schimbul de gaze dintre organism si mediu. Desi respiratia este un act reflex, scafandrul trebuie sa-si impuna un anumit ritm respiratoriu. Ritmul respiratoriu presupune frecventa si amplitudine diferite, functie de adancimea de scufundare.
REZERVA - dispozitiv de siguranta, inclus in manifoldul buteliilor de scufundare, care opreste treptat debitul de aer cand presiunea scade sub o anumita valoare (20-30 bari). Aerul ramas, suficient pentru iesirea la suprafata, este pus la dispozitia scafandrului, avertizat fiind de iminenta epuizarii rezervei respiratorii, prin actionarea unei tije.
SATURARE - fenomen de dizolvare a unui gaz intr-un tesut al corpului uman. Saturarea se produce ca urmare a unei diferente dintre presiunea partiala a gazului neutru la nivel alveolar si cea la nivelul tisular. Fiecare tesut are propria sa viteza de saturare.
SATURATIE - este un fenomen fizic caracteristic tuturor scufundarilor si reprezinta starea limita de dizolvare a unui gaz intr-un tesut al corpului uman, functie de perioada de saturatie a tesuturilor. Se spune despre un tesut ca este saturat cand a dizolvat cantitatea maxima de gaz inert la o presiune data. Saturarea diferitelor tesuturi are loc cu viteze diferite, insa dupa un timp suficient de lung (peste 12 ore) se considera ca toate tesuturile s-au saturat.
SCAFANDRERIE - meseria scafandrului.
SCAFANDRIER - scafandru (denumire rar utilizata).
SCAFANDRU - persoana instruita pentru a putea evolua si lucra sub apa cu ajutorul unui echipament adecvat.
SCUFUNDARE - actiune de patrundere sub apa. Functie de adancimea de lucru, scopul urmarit, mediul de evolutie, echipamentul folosit, s-au cristalizat mai multe metode de scufundare: in apnee, in incinte rezistente la presiune, autonome, cu narghilea, in echipament scafandru greu, cu turela deschisa, in chesoane uscate submerse, de la bordul submersibilelor, in saturatie, simulata.
SCUFUNDAREA IN MEDIU USCAT - este operatiunea de presurizare a scafandrilor in barocamere.
SCUFUNDARE IN SATURATIE - este scufundarea in care scafandrii sunt presurizati in barocamere pana la presiunea corespunzatoare adancimii de lucru (timp in care tesuturile acestora se satureaza cu gazul respirat), apoi sunt transportati la aceasta adancime cu mijloace imersibile (turela, submersibil, etc.), de cel mult doua ori pe zi, pana la terminarea lucrarii, dupa care se executa decompresia dupa un procedeu bine stabilit.
SCUFUNDARE SUCCESIVA - este scufundarea autonoma efectuata intr-un interval mai mic de 6 - 8 ore.
SCUFUNDARE UNITARA - este scufundarea in care scafandrul patrunde in apa, executa o anumita activitate si apoi revine la suprafata (presiunea atmosferica), respectand un anumit procedeu de decompresie. In aceasta tehnologie , ciclul lucru sub apa - decompresie este unitar, fazele decurg una dupa alta.
SCUFUNDATOR - persoana care se scufunda. Termenul este folosit, de obicei, pentru cei care patrund sub apa fara echipament special.
SCUTER SUBACVATIC - vehicul autopropulsat care serveste la remorcarea sub apa a scafandrului autonom.
SISTEM DE SCUFUNDARE - instalatie complexa montata la bordul navelor, pe platforme petroliere ,etc., conceputa pentru efectuarea in siguranta a scufundarilor la mare adancime.
STABILITATE - stare de echilibru la care un corp tinde sa revina de indata ce fortele perturbatoare inceteaza.
SUBACVATIC - aflat sub apa sau referitor la mediul de sub apa.
SUBVESMANT - lenjerie de corp din lana sau bumbac utilizata pentru protectia termica a scafandrilor care folosesc costume etanse de scufundare.
SUPAPA DE HELIU - dispozitiv de evacuare a heliului infiltrat in ceasurile scafandrilor de mare adancime.
SUPAPA NON-RETUR - supapa care permite trecerea unui fluid printr-o conducta doar intr-un sens. Se utilizeaza ca sistem de siguranta in circuitele de alimentare a scafandrilor, pentru a impiedica depresurizarea costumelor in caz de rupere accidentala a furtunului.
SUPRAPRESIUNE PULMONARA - accident de scufundare survenit ca urmare a destinderii gazelor blocate in plamani peste limita de elasticitate a acestora in timpul ridicarii la suprafata. Daca unui scafandru care urca la suprafata ii este impiedicata expiratia (oprire voluntara, reflexa sau spasm glotic), volumul de gaz continut in plamani va creste odata cu scaderea presiunii, dilatand toracele. Continuand urcarea, se va atinge limita de elasticitate, dupa care apar leziuni, uneori foarte grave : rupturi alveolare, vasculare sau ale pleurei. Accidentul este cu atat mai grav cu cat blocarea expiratiei a survenit mai aproape de suprafata, unde variatiile de volum sunt mai mari. Acest accident este unul dintre cele mai grave, deoarece in afara manifestarilor directe exista pericolul injectarii de gaz in sistemul circulator, prin rupturi, cauzand embolii fatale. Evitarea aparitiei suprapresiunii pulmonare se face controland in permanenta libera expiratie in timpul urcarii la suprafata.
SUPRASATURATIA - este un fenomen fizic caracteristic perioadei de decompresie, dupa orice tip de scufundare, functie de perioada de saturatie a tesuturilor. Se spune despre un tesut ca este in suprasaturatie cand tensiunea gazului inert dizolvat in tesutul respectiv este mai mare decat presiunea aceluiasi gaz din amestecul respirator. In timpul decompresiei, tesuturile corpului se gasesc in stare de suprasaturatie. Presiunea partiala a gazului inert dizolvat fiind mai mare decat presiunea partiala a gazului inert inspirat, gazele incep sa iasa din tesuturi. Pentru a nu se produce bule, trebuie ca decompresia sa fie facuta in asa fel incat sa nu se depaseasca suprasaturatia critica exprimata fie printr-un gradient, fie printr-un raport (coeficient de saturatie), fie prin niste valori fixe de presiune ce nu trebuie depasite.
TABELA DE DECOMPRESIE - program conform caruia scafandrii executa urcarea la suprafata (revenirea la presiunea atmosferica normala) in scopul evitarii accidentelor de decompresie.
TABELA TERAPEUTICA - program de efectuare a recompresiei si decompresiei, in functie de tipul accidentului de scufundare si de modul in care evolueaza acesta in urma tratamentului aplicat.
TEHNICA DE SCUFUNDARE - totalitatea cunostintelor teoretice si a deprinderilor practice pe care trebuie sa le posede scafandrul pentru a evolua si executa o lucrare sub apa in conditii de securitate.
TEST DE OXIGEN - proba de rezistenta fiziologica la actiunea toxica acuta a oxigenului hiperbaric, la care sunt supusi candidatii la meseria de scafandru. Proba consta in inhalarea la masca a oxigenului pur, intr-o barocamera, la adancimea simulata de 18 metri timp de 30 minute. Daca in acest timp nu se produce criza hiperoxica, individul este apt pentru meseria de scafandru. In scopul maririi conditiilor de securitate, candidatii sunt asistati de un scafandru experimentat ce poate decela aparitia semnelor premergatoare crizei, pentru a intrerupe inhalarea oxigenului; daca criza a aparut brusc, ea nu poate fi impiedicata chiar daca inhalarea oxigenului a incetat. Singurul lucru ramane protejarea celui in criza pentru a nu se lovi in timpul convulsiilor de structura interioara sau de instalatia din barocamera.
TIMP DE LATENTA - perioada scursa intre debutul inhalarii oxigenului la o presiune partiala de peste 1,7 bari si declansarea crizei hiperoxice. Cu cat presiunea partiala a oxigenului este mai ridicata, timpul de latenta este mai scurt. Exista totodata o rezistenta individuala variabila la oxigenul hiperbar, in conditii standard de presiune. Acest fapt este deosebit de important in activitatile desfasurate la presiune , necesitand o selectionare atenta a viitorilor scafandri.
TOXICITATEA GAZELOR - proprietatea gazelor din amestecul respirator de a fi toxice in anumite conditii de presiune. Functie de componentele de baza ale amestecurilor respiratorii folosite in scufundare, intalnim o toxicitate a oxigenului, a azotului, a heliului, a dioxidului de carbon, etc.
TURELA DE OBSERVATIE - recipient etans, rezistent la presiunea exterioara, cu ajutorul caruia se pot efectua observatii subacvatice.
TURELA DE SCUFUNDARE - recipient rezistent la presiunea interioara si exterioara, de forma cilindrica sau sferica, destinat sa transporte scafandrii la adancimea de lucru si sa-i readuca la suprafata, pastrand presiunea de la adancimea la care au fost.
TESUT - ansamblu de celule ale corpului uman cu proprietati asemanatoare.
URCAREA IN BALON - accident de scufundare caracteristic scafandrilor grei sau celor echipati in costum cu volum variabil, constand intr-o urcare rapida si necontrolata cauzata de umflarea excesiva a costumului. Accidentul este periculos atat prin riscul lovirii scafandrului de obiectele de la suprafata , cat si mai ales prin consecintele ruperii costumului sau ale decompresiei rapide. Cateodata manevrele reflexe ale celui accidentat pot conduce la alte situatii de accident. Prevenirea urcarii in balon se face respectand cu strictete instructiunile tehnice de scufundare, controland in permanenta atat admisia aerului in costum cat si evacuarea lui.
