Definitia si functiile casatoriei

DEFINITIA SI FUNCTIILE CASATORIEI

Trecerea individului in adolescenta si de aici mai departe in stare adulta este marcata de anumite solicitari biologice, dar si sociale. Acestea se refera la atitudinea fata de parinti si, in mod deosebit, fata de sexul opus. Daca in primul stadiu al adolescentei tinerii petrec mult timp in grupuri de acelasi sex, in stadiul ulterior acestei varste si mai tarziu ei isi cauta partener de sex opus cu care se intalnesc reciproc. Intervin, cu acest prilej anumite relatii specifice de o intensitate si stabilitate ce creste gradual, greu de distins unele de altele: 'a iesi impreuna' mai mult sau mai putin intamplator (going out), fixarea de intalniri (dating), curtenia (courting), logodna si, in sfarsit, casatoria. Dintre acestea curtenia este relatia cea mai importanta intre tinerii de sex opus aparuta anterior casatoriei. Ea inseamna actul, procesul sau perioada in care i se face curte femeii si care reprezinta o dovada ca selectia partenerului de sex opus este in curs sau deja a fost facuta (mate selection). in mod deosebit, partenerul de sex opus al curteniei este inteles ca viitor sot sau sotie (spouse). Dintr-o perspectiva traditionala indivizii pretind ca alegerea perechilor s-a facut pe baza :k dragoste, dar studiile statistice sustin ca si alti factori sunt, de asemenea, implicati. Astfel, deseori, indivizii se casatoresc in clasa lor sociala si, foarte adesea, cu parteneri din acelasi grup etnic sau acelasi grup religios.

Casatoria este privita, in mod obisnuit, ca cel mai important eveniment din viata unei persoane. Ea este inteleasa ca o uniune sexuala si economica, intre barbat si femeie, sanctionata social. Casatoria este, de asemenea, un eveniment deosebit de semnificativ, atat pentru familiile mirelui si miresei, cat si pentru noua familie formata prin casatorie: ea reprezinta un spor sau un plus in structurile de rudenie. Trasaturile ce confera o atat de mare importanta casatorie sunt urmatoarele¹:

1. Pentru tineri casatoria inseamna, deseori, o detasare, chiar o ruptura fata de autoritatea parintilor lor, care impreuna cu fratii si surorile formeaza ceea ce se cheama familia de orientare.

2. Ea este un pas decisiv in formarea unei noi familii, cunoscuta sub numele de familia de procreatie.

3. Individul, in anii de infantilitate si copilarie este dependent de ceilalti. El are nevoie de o perioada de mai multi ani de grija din partea altora si mai mare decat a oricarui alt primat, in cursul acestei perioade, persoana care are grija de copil devine la randul ei dependenta de altii. Casatoria este cea mai obisnuita cale de a asigura ajutorul necesar, atat copilului cat si ingrijitorului lui.

4. Casatoria presupune sacrificarea independentei fiecaruia dintre parteneri. Ei trebuie sa faca compromisuri unul fata de celalalt si sa se obisnuiasca sa ia decizii impreuna si nu singuri, cum au facut-o inainte de casatorie.

5. Treptat, timpul petrecut impreuna are drept rezultat invatarea si acceptarea inconstienta, de catre fiecare, a obiceiurilor si idiosincrasiilor celuilalt.

6. Casatoria duce la o crestere semnificativa a comportamemtului sexual. Accesul sexual este, in mod evident, mai usor pentru un cuplu casatorit ce traieste impreuna, decat pentru cei mai multi oameni ce traiesc separat de partenerii lor. Pentru multi oameni, din ratiuni religioase si morale contactul sexual este permis doar dupa casatorie. Pentru altii, casatoria inseamna pur si simplu transformarea activitatii sexuale intr-o activitate mai comoda. Unii antropologi considera ca unul dintre meritele casatoriei este acela ca ea rezolva problema competitiei sexuale. Ei sustin ca aceasta competitie este un pericol pentru supra­vietuirea societatii sub raport economic si reproductiv si ca relativa stabilitate asigurata de casatorie este cea mai buna cale de a inlatura acest pericol.

7. Casatoria produce schimbari decisive in relatiile sociale cu ceilalti, inainte de casatorie indivizii interactioneaza in cele mai multe domenii ale realitatii sociale si culturale ca indivizi. Dupa casatorie, este clara tendinta cuplului de a fi unitatea primara in activitatea lor sociala si culturala. De acum cuplul este vazut ca o unitate indispensabila, ca o entitate corpo­rativa. Recunoasterea acestui status paveaza calea pentru recunoasterea rolului unitatii maritale de a avea capacitatea necesara proprie unei familii de procreatie. Dupa cum mentioneaza Simion Florea Marian in monografia lui Nunta la romani², scopurile casatoriei in cultura noastra traditionala asa dupa cum rezulta el din unele versuri ale oratiilor din diverse zone ale tarii, din unele balade si doine popuiare precum si din unele povesti, sunt urmatoarele:

intai: de a avea o consoarta spre ajutorare si petrecere, spre mangaiere si alinarea durerilor in caz de nefericire si suferinta, mai pe scurt spre impartasirea binelui si a raului, a bucuriei si intristarii in decursul intregii vieti.

Al doilea: de a avea urmasi legitimi, care sa pastreze numele de familie, ca sangele si semintia lor sa nu se stinga niciodata, apoi ca sa aiba cine mosteni averea parinteasca, ca aceasta sa nu treaca in maini straine, mai departe sa aiba cine se ingriji de dansii si a-i sprijini la batranete, iara dupa moarte sa aiba cine a-i jeli si inmormanta crestineste, a-i pomeni si a le da pomana si a se ruga pentru iertarea pacatelor sale.

in fine a! treilea: ca sa nu li se faca aruncare ca numai degeaba s-au nascut si trait in lumea aceasta, dupa cum prea adeseori se intampla ca li se face celor ce raman necasatoriti.

Cunoasterea si intelegerea semnificatiilor casatoriei solicita abordarea a cel putin urmatoarelor probleme asupra carora ne vom opri in cele ce urmeaza: 1} Tabu-ul de incest; 2) Endogamie si exogamie; 3) Schimbul generalizat; 4} Numarul de soti/sotii; 5) Resedinta maritala; 6) Casatoria ca proces; 7) Ritul de trecere si casatoria.