Coranul

CORANUL

Pe la sfarsitul secolului al VI-lea, dupa Hristos, aparu in Arabia un legis­lator, numit Mahomet, care, - pretinzand ca se sprijina pe Biblie (din care cunostea imperfect anumite parti) si pe Evanghelie (pe care o ignora aproa­pe cu totul), - dadu arabilor o legislatie religioasa, "Coranul" sau "Alcoranul", legislatie pe care pe urma, voi s-o intinda asupra intregii omeniri.

Acest "Alcoran" ar fi fost destinat sa inlocuiasca cu folos legislatiile ovre­iasca si crestineasca.

"Cu voia lui Dumnezeu, ingerul Gabriel ti-a inspi­rat Alcoranul, care confirma vechile scripturi (Biblia si Evanghelia) si care conduce pe cei buni pe calea mantuirii"[1].

Astazi, dupa 12 veacuri de existenta, legea lui Mahomet este urmata de peste doua sute de milioane de oameni, - adica de o buna parte din Europa, de o treime din Asia si de jumatate din Africa.

Se intelege usor importanta enorma ce o prezinta pen­tru noi aceasta legislatie.

Sa studiem deci Alcoranul, - din punctul nostru de vedere biologic, - si sa-i punem in evidenta pres­criptiile, in ceea ce priveste patimile de proprie­tate si de dominatie[2].

I. - Patima de proprietate

a) - In natie. - Inca de la inceputul carierei sale, Mahomet, in capul unei bande de arabi care ii sunt credinciosi, savarsi mai multe expeditii ar­mate (in numar de 27) si, dupa noua ani de lupte sangeroase, puse mana pe Meca[3].

In acest timp, el duce o viata de adevarat bandit, infocat la jaf si lacom la impartirea prazilor.

"Dumnezeu va porunceste sa dati Profetului o parte din prada ce o veti lua de la dusmani, - atat din cai si din camile, cat si din celelalte lucruri jefuite"[4].

Califii, urmasii lui Mahomet, il luara ca exemplu si organizara o putere militara, care nu avea alta tinta decat cucerirea[5].

De la Meca, secta se intinse asupra Arabiei in­tregi, - si pe urma navali, de jur imprejur, in tari din ce in ce mai departate, cu tendinta de a se face sta­pana pe toata suprafata pamantului.

Islamismul propagandu-se numai prin arme, e lesne de inteles ca, in aceste conditii, teritoriile natiilor, cu care musulmanii veneau in contact, deveneau o prada ravnita si cadeau in mainile lor, in urma unui razboi neno­rocit.

Astfel s-a intamplat cu nenumarate tari, incepand cu Persia, trecand prin Peninsula Balcanica si prin Africa de Nord si ajungand pana in Spania.

Jaful era atunci un obicei, ba, ceva mai mult, sulta­nii si pasalele lor, sugeau, peste tot, ca strigoii, sangele popoarelor crestine invinse, pe care le admi­nistrau.

Pretutindeni, arabii si mai cu seama turcii, au sara­cit astfel, pana la cea mai neagra mizerie, tarile care, ca a noastra, au avut nenorocirea sa le cada in gheare.

b) - In trib si in familie, dreptul de proprietate este absolut si exclusiv. Mahomet interzice frauda sau inselaciunea.

"Cantariti cu cantare drepte, masurati cu masuri bune si nu retineti nimic de la aproapele vostru"[6].

"Nu corupeti pe judecatori prin daruri si plocoane pentru ca sa mancati, cu rau­tate, averea altuia"[7].

El condamna zgarcenia.

"Sa nu credeti ca cei ce sunt prea economi si zgar­citi fac bine; din contra, ei fac foarte rau. Ceea ce pun deoparte, fara motiv, ii va sugruma in ziua judecatii"[8].

El dezaproba si camataria:

"Camatarii au zis ca comertul este asemenea cu camata. Dumnezeu permite comertul, insa opreste camataria[9].

El recomanda o oarecare binefacere catre saraci:

"Fiti binefacatori catre saraci, care s-au stramto­rat pentru ca sa serveasca pe Dumnezeu si care nu mai pot sa lucreze"[10].

"Veti ajuta, din ceea ce aveti, pe tatal si pe mama voastra, pe aliatii vostri, pe or­fani, pe saraci si pe calatori"[11].

Intr-adevar, musulmanii, in general, au pastrat o anumita cinste in afa­ceri si chiar o oarecare darnicie fata de saraci.

Dar toate astea nu sunt adevarate decat in ceea ce priveste relatiile ara­bilor intre ei.

Cat despre straini si mai ales despre crestini, - ma­homedanii ii trateaza ca pe niste robi, ca pe niste oameni lipsiti de dreptul de proprietate.

II. Patima de dominatie

a) - in familie, autoritatea tatalui e absoluta. El are dreptul de viata si de moarte asupra femeilor si asupra copiilor.

Totusi, Mahomet usureaza oarecum rigoarea aces­tui drept, relativ la copii.

"Nu va omorati copiii de frica saraciei;. uciderea copiilor este un mare pacat"[12].

Cat despre femei, falsul prooroc le incatuseaza cu lantul ignominiei, prin institutia poligamiei, flagel injositor care dezorganizeaza familia si care e fructul unirii patimii genitale cu patima de dominatie, - ceea ce a facut sa se zica, cu drept cuvant, ca islamul este "religia trufiei si a desfraului[13].

Mahomet autorizeaza pe adeptii lui sa aiba pana la patru neveste; - el insusi a avut, la un oarecare moment, pana la cincisprezece sotii legitime. Dar, le da voie sa aiba in plus un numar nedeterminat de concubine (sute sau mii, ca unii sultani), luate chiar dintre roabe.

"Insurati-va cu femeile care va plac: doua, trei sau patru; - daca va e teama ca nu le puteti intretine pe toate, nu luati decat una.

Puteti, de asemenea, sa va casatoriti cu roabele pe care le-ati dobandit.[14]

Femeia este considerata, de musulmani, fie ca o vita condamnata la o sclavie marsava, fie ca un instrument de placere, destinat sa sature dorin­tele bestiale ale masculilor, putreziti de vicii.

"Dintre femeile tale, vei pastra pe cele ce-ti con­vin; te vei desparti de cele ce te plictisesc si te vei culca cu cele ce-ti plac"[15].

Fondatorul islamului, da astfel voie credinciosilor sai sa divorteze de cate ori vor voi. Dar adauga, ca sa poleiasca pilula:

"Divortul, intaia si a doua oara, trebuie sa se faca cu blandete, politete si binefaceri"[16].

Si acest legislator nu tine nici o socoteala de fap­tul ca, de pe urma poli­gamiei, femeile sunt groaznic chinuite de gelozie, trebuind ca, mai multe, sa-si imparta iubirea unui singur om.

Pentru a lupta contra revoltei trebuintelor geni­tale, in veci nesatu­rate, ale acestor nenorocite femei, credinciosii lui Mahomet le ascund in inchisori fara de ferestre ce dau in strada, adevarate morminte pentru vii - sau le acopera cu valuri groase, care nu lasa sa se vada decat ochii.

Dar, pentru a putea tine in frau o asemenea turma de femele, in plina pe­rioada de rut, monstrii musul­mani nascocira sa recurga la masculi fara nevoi sexuale, adica lipsiti de organe genitale. Scopira deci, cu forta, robi straini, ii facura eunuci si ii intrebuin­tara ca pazitori de harem.

Astfel, pentru a garanta continenta cadanelor si a asigura posesia lor, - exclusiv rezervata stapanului, - au mers pana sa mutileze fiinte omenesti, lipsindu-le pentru totdeauna de capacitatea de a crea o familie.

b) - in natia araba, puterea e absoluta, pentru ca a fost considerata, de Mahomet, ca provenind de la Dumnezeu.

"Acela care se supune profetului, apostolul lui Dumnezeu, se supune lui Dum­nezeu"[17].

Astfel, a fost usor sa se transforme instinctul de dominatie intr-o patima neinfranata, - adica sa se schimbe in despotism si intr-o tiranie feroce, care domneste pana azi in toate tarile musulmane.

Aceasta stare de plans este agravata si prin faptul ca Mahomet conto­peste intruna, amandoua autorita­tile, civila si religioasa si vrea ca seful sta­tului sa fie si mare preot. Si, in adevar, pana astazi, califii si sulta­nii sunt, in acelasi timp, regi si pontifi. Cu alte cu­vinte, celui ce exercita dominatia, i se da ca misie sa se opuna la dezvoltarea patimei de dominatie, in el insusi, - ceea ce in practica este foarte greu, daca nu imposibil, de realizat.

Acest fapt este un semn indiscutabil ca Mahomet a stabilit o simpla in­stitutie nationala, - iar nu, dupa cum pretindea el, o religie universala.

Puterea fiind absoluta, sultanul are dreptul de vi­ata si de moarte asupra tuturor supusilor sai. El uzeaza si abuzeaza intr-atata, de aceasta teribila pre­rogativa ca, in zilele noastre, Abdul Hamid a comis, nepedepsit de nimeni, un macel omenesc ingrozitor asupra supusilor sai armeni, - macel cum nu s-a mai vazut in lume de la marea revolutie franceza, aseme­nea masacre neputand fi decat efectele izbucni­rii patimilor de dominatie si de proprietate.

Dar, ceea ce este si mai grav, Mahomet transmite tuturor musulmani­lor aceasta putere de viata si de moarte asupra ghiaurilor.

"Ucideti pe necredinciosi, unde ii veti intalni; lu­ati-i robi si observati pe unde trec, pentru ca sa le intindeti curse"[18].

"Omorati pe cei rai, pentru ca sa inlaturati ras­coala si ca sa nu existe in lume alta lege, decat legea lui Dumnezeu"[19].

Mahomet promite chiar recompense eterne celor ce mor in razboi.

"Daca sunteti ucisi, luptand pentru credinta, veti fi adunati inaintea divinei Majestati ca sa fiti raspla­titi"[20].

Prima consecinta a acestei stari de lucruri, a fost niste razboaie teribile, - adevarate razboaie de exter­minare, care pustiesc tarile prin macelarirea locuitori­lor si prin incendierea locuintelor, - razboaie nimicitoare, de care e plina istoria musulmanilor, precum si cea a popoarelor cu care ei au venit in contact

Natiuni, odinioara infloritoare, din Asia Occiden­tala si din Africa de Nord, sunt acum moarte, de pe urma acestor cataclisme, iar civilizatiile lor, atat de inaintate in timpul romanilor, sunt pierdute pentru vecie.

Cele din Peninsula Balcanica, sugrumate de jugul islamului, intrasera in agonie. Dar, de cand acest monstru tiranic a intrat in descompunere, multe popoare (romanii, grecii, sarbii, bulgarii) care au putut sa scape cu viata, renascura din cenusa lor, si luara repede, in cativa ani, un avant de viata si de cultura.

Peste tot in drumul sau, mahomedanismul a sema­nat, - impreuna cu devastarea, - inertia, somnul sau moartea.

Insa, pseudo-profetul nu s-a multumit cu ruinele ce gramadea in trece­rea sa.

Dupa un razboi, invinsii, care nu erau ucisi, erau luati ca robi.

Robia este intr-adevar o alta plaga, poate cea mai hidoasa, raspandita de aceasta ingrozitoare calami­tate, ce este islamismul. Ea este produsul cel mai curat al trufiei omenesti, adica al patimei de domina­tie, impinsa la cea din urma expresie.

Istoria romaneasca va pastra cu sfintenie aminti­rea a mii de tinere fete, adevarate fecioare-martire, rapite familiilor indurerate, pentru ca sa umple haremurile si lupanarele islamului[21].

Ea nu va uita nici miile de baietasi, mun­teni si mol­doveni, pe care musulmanii ii duceau in sclavie la Stambul, ca sa ii scopeasca si sa ii introduca astfel in corpul ienicerilor.

O asemenea pretentie, pe care turcii voiau chiar s-o introduca intr-un tratat, il revolta pe voievodul Vlad-Tepes si il hotari sa ia armele, facand ast­fel ca tara sa indure toate grozaviile unui razboi infiorator.

De altfel se stie ca si in zilele noastre, toti suvera­nii musulmani din Africa practica pe o scara intinsa comertul cu robi; - se mai stie ca toti negustorii de sclavi sunt mahomedani, - si ca, in sfarsit, judecato­rii, care judeca dupa Coran, nu fac nimic pentru a impie­dica acest targ infam.

O alta buruiana otravitoare, ce creste pe aceasta putreziciune morala, este legea Talionului, pe care Mahomet o adopta dupa Moise, - dar agra­vand-o.

"Am poruncit Talionul: om pentru om, ochi pen­tru ochi, nas pentru nas, ureche pentru ureche, dinte pentru dinte, rana pentru rana; cel ce va pazi aceasta lege, va face bine[22].

"Talionul va este prescris si la omoruri: liber pen­tru liber, sclav pentru sclav, fe­meie pentru femeie[23].

Legea Talionului se aplica chiar la insulte:

"Insultati pe cei ce va vor insulta, in acelasi fel cum ei v-au insultat"[24].

Si cand te gandesti ca Hristos ne sfatuieste sa ier­tam ofensele "nu pana de sapte ori, ci pana de sapte­zeci de ori, cate sapte ori"[25]!

In plus Mahomet face din razbunare o datorie, pe care o impune cre­dinciosilor sai ca un ordin sacru:

"Omorati mai ales pe cei. ce si-au dat silinta ca sa alunge pe profet din Meca"[26].

Dar Mahometz nu intrerupe nici aici faptele sale marsave.

Printr-o nerusinata minciuna[27] el s-a dat ca proo­roc si, inca mai mult, ca cel din urma si cel mai mare dintre trimisii lui Dumnezeu; - pe cand, in rea­litate, el a fost nu un adevarat fondator de religie, ci un aventurier preocu­pat, inainte de toate, sa stabileasca o imparatie.

"Aduceti-va aminte ca Isus a zis fiilor lui Israel: "Eu sunt trimisul lui Dumnezeu: El m-a insarcinat sa confirm Vechiul Testament si sa va anunt ca, dupa mine, va veni un profet ce se va chema Mahomet"[28].

Acest inselator a sustinut mai intai ca Mozaismul si Crestinismul, - de care se servise pentru a redacta Coranul, - nu sunt decat niste criminale alterari ale invataturii sale, care singura este eterna.

Mai tarziu, vazand cum Crestinismul devine univer­sal, isi inchipui ca si doctrina sa din Alcoran ar putea ajunge sa fie universala, inlaturand pe cea a Evangheliei, - si se gandi sa intinda Islamismul, prin arme, peste tot pa­mantul[29].

Dar pentru ca sa poti pretinde ca ai fondat o reli­gie universala, trebuie ca mai intai s-o zidesti pe adevar si nu sa recurgi la minciuna. Mai mult, tre­buie sa o dezbraci de orice legatura care ar face-o sa atarne de un anumit Stat national.

Or, aceste conditii n-au fost implinite de catre Ma­homedanism, - pre­cum nici de Judaism, - caci ambele religii sunt bazate pe minciuni si, in plus, constituie, una, codul natiei arabe, cealalta, codul natiei jidovesti.

Intr-adevar, nici ovreii nu pot sa conceapa decat un judaism universal, - adica o curata contradictie, un particularism general, cum zice istoricul Moehler, - iar Mesia lor, asteptat cu nerabdare, n-ar fi decat un fel de Mahomet, iesit din neamul lor[30].

III. - Legea iubirii

In Coran, - care pretinde ca inlocuieste Evanghe­lia, - nu se gaseste, nicaieri, ceva care sa se apropie de Caritatea crestina, sau cel putin, sa se­mene cu niste urme de simpatie catre alte popoare, decat arabii.

Din contra, dupa Islam, omenirea se imparte in musulmani si necre­dinciosi. Or, impotriva acestora din urma, - care sunt numiti cu dispret "ghiauri" si caini cu fata de om, - orice mahomedan nutreste o ura oarba, pe care n-o satura, de cele mai multe ori, decat prin iatagan.

*

In rezumat

a) - Coranul, - in loc sa combata patima de propri­etate, - a favorizat jafurile si le-a adaugat incendiul devastator, care a acoperit cu ruine tari intregi.

b) - Coranul, - in loc sa lupte impotriva patimei de dominatie, - a sta­bilit o tiranie cumplita, din care au rezultat razboaie pustiitoare si o sclavie oribila. Daca adaugam la aceasta, legea Talionului si poliga­mia, cu corola­rul sau, demasculatia pazitorilor seraiu­rilor, vom avea un tablou care ne va da o idee despre principalele ciuperci veninoase crescute pe gunoiul mo­ral al islamismului.

c) - Coranul, - ca si Talmudul, - se reazema pe min­ciuna.

d) - Coranul a inlocuit caritatea printr-o ura cruda si sangeroasa, care nu se intalneste decat la jidovi.

Intr-adevar, cele doua ramuri, araba si ovreiasca, sunt, si una si alta, foarte lacome de sange omenesc.

Dar, daca mahomedanii, care poseda o oarecare bravura seamana cu niste tigri salbatici, - ovreii, care nu se manifesta decat prin lasitate, aduc mai mult cu plosnitele sau cu paduchii vascosi si lipiciosi, - dupa cum se exprima Drumont[31].