Preconditule culturii umane

PRECONDITULE CULTURII UMANE

a. Timpul geologic

Mijlocul principal prin care oamenii de stiinta au aproximat secventele evolutiei vietii pe glob, 1-a reprezentat studiul Pamantului. Cei care au facut-o si o fac sunt geologii. Ei au stabilit o scara a timpului, bazandu-se pe observarea straturilor de sedimente in crusta de sus a Pamantului. Depozitarea sedimentelor pe suprafata Pamantului de catre vant si apa este un proces geologic neintrerupt. Pe masura ce tot mai multe sedimente sunt depuse, straturile mai vechi se schimba continuu din cauza presiunii exercitate de deasupra. Geologii presupun ca straturile aflate mai jos sunt mai vechi, cu exceptia cazurilor cand au avut loc mari disturbante in crusta Pamantului. Potrivind straturile de sedimente ce se termina intr-o localitate cu cele similare, ce se extind ascendent in alta regiune, geologii au stabilit o succesiune a timpului pentru istoria Pamantului. Aceasta scara este deosebit de importanta in determinarea secventelor vietii pe Pamant, deoarece fosilele gasite in straturile mai vechi de sedimente se poate presupune a fi de data anterioara celor din straturile mai noi.

Geologii au impartit intreaga durata a istoriei Pamantului in sase ere majore. Acestea au fost, apoi, divizate in perioade, iar perioadele in epoci. Erele geologice, impreuna cu formele dominante de viata ce le caracterizeaza, sunt prezentate in tabelul urmator¹:

Scara timpului geologic

Interesul nostru, acela de a urmari devenirea culturii umane nu se extinde asupra tuturor erelor geologice. Ne preocupa ce s-a intamplat in cea mai recenta era geologica, si anume in Era Cenozoica. Prima parte a acestei ere a fost marcata de formarea sistemelor muntoase recente, Alpii si Himalaia si de stabilirea benzilor climatice, in cursul acestor schimbari profunde petrecute pe suprafata Pamantului, au aparut si evoluat mamiferele si pasarile, din doua stocuri de reptile diferite. Geologii fac distinctie intre doua perioade ale Erei Cenozoice: Tertiara si Guatemala. Totodata, ei au impartit fiecare perioada intr-un numar oarecare de epoci, dupa cum rezulta din tabelul urmator²:

Divizarea Erei Cenozoice

b. Timpul formarii omului

Mamiferele anterioare primatelor, se pare ca au fost niste insectivore indemanatice, de marimea veveritelor si care-si petreceau o parte din timp in copaci, in Epoca Paleocena, in urma cu 70 milioane de ani, aceste mamifere au reprezentat punctul de plecare pentru evolutia primatelor, insa, e posibil, ca primatele au devenit un grup distinct doar in a doua epoca a tertiarului, si anume in Epoca Eocenului. Exista indicii destul de bogate ca in aceasta epoca s-a inregistrat o mare raspandire a formelor prosimiene, stramosii tarsiierilor, lemurilor si shrewnienilor de astazi.

Este de banuit ca primatele s-au dezvoltat intr-un grup avansat de mamifere. Ele au manifestat, in cursul evolutiei lor, un grad neobisnuit de adaptabilitate la o mare varietate de medii incon­juratoare. Datorita acestui fapt, ele au devenit membri relativi nespecializati ai clasei mamiferelor. Omul a beneficiat de toate caracteristicile primatelor si, indeosebi, de acelea rezultate de pe um ,a adaptarii primatelor la viata in copaci.

in Eocenul tarziu, a avut loc o separare a primatelor in prosimieni si in antropoide, in Epoca Oligocena, din antropoide s-a desprins forma hominidelor ce a condus la om si forma ce s-a constituit in maimute. Populatia ancestrala a hominidelor din Epoca Miocena s-a impartit in trei directii pentru a da nastere la oameni, gorile si cimpanzei. Vechile gorile au ocupat zonele impadurite ale muntilor si tinuturilor joase din Africa Ecuatoriala. Ele au practicat o dieta bazata pe frunze, lastaris si vegetatie mare. Stramosii cimpanzeilor au fost mancatori de fructe de pe terenurile impadurite ale Africii Centrale. Hominizii ancestrali au petrecut cea mai mare parte a timpului pe terenuri deschise, cu iarba, sau in savanele din estul si sudul Africii. Harry Nelson si Robert Jurmain³, Russell Ciochon⁴ si Arthur Fisher⁵ au facut distinctie intre doua tipuri de hominide din Miocen, numite dryopitecines (ce traiau in paduri, si au fost in primul rand arboreale) si ramapitecmes (ce traiau pe camp deschis). Ultimul tip, originar din Africa, s-a extins apoi in Asia si Europa de Est. Fosilele lui au fost gasite in Africa de Est, nordul Greciei, Ungaria, Turcia si partea de sud a Chinei.

Stramosii nostri din Miocen au evoluat intr-un grup variat de hominizi din Pliocen si Pleistocenul timpuriu, cunoscut sub numele de australopiteci. Termenul de australopiteci deriva din latinescul australis, insemnand 'din sud' si din grecescul pite/cos, ce inseamna 'maimuta', in ciuda numelui lor, australopitedi sunt considerat/ hominizi. Fosilele de australopiteci au fost impartite in mai multe specimene: australopitecus afarensis (cu 4-3 milioane de an i in urma), austra/opfrecus a/ricanus (cu 3-2 milioane de ani in urma), australopitecus robustus (cu 3-2 milioane de ani in urma), australopitecus boisei (cu 2-1,1 milioane de ani in urma). Cel mai studiat dintre specimenele de australopitec este australopitecus afarensis. Fosilele acestui specimen au fost gasite pe doua santiere (siruri): Laeoti, in nordul Tanzaniei si Hadar, in regiunea Afar, a Etiopiei. Esantionul de fosile de la Hadar cuprinde, printre altele, 40% dintr-un schelet a unui hominid de sex feminin si de statura mica, numit 'Lucy'. Creierul acestui antropoid era foarte mic, cam 400 cmc, depasind cu foarte putin pe cel al cimpanzeilor. Forma lui australopitecus afarensis era asemanatoare cu a cimpanzeilor. Ceea ce trebuie insa remarcat, este faptul ca acest specimen a fost biped. Evidenta acestui fapt o constituie urmele, fosilizate in cenusa vulcanica, descoperite de Mary Leakey⁶, pe o portiune de 70 m, in Laeoti. in Tanzania. 'Lucy' nu a fost o femela delicata. Muschii ei erau mult mai robusti decat ai nostri. Bratele ei erau mai lungi decat a hominidelor ulterioare si este de banuit ca era o buna cataratoare.

Candva, intre 3 si 2 milioane de ani in urma, stramosii omului s-au desprins de australopiteci si s-au izolat din punct de vedere reproductiv. inca nu se stie de ce, cum si exact cand anume a avut loc despartirea dintre australopiteci si genul homo. Genul homo a aparut ca homo habilis, cu 2 milioane de ani in urma. Mary Leakey a pus in circulatie acest termen, pentru a-i desemna pe cei mai timpurii membri ai genului nostru. Ei au fost gasiti, pentru prirna oara, la Olduvai Gorge, in Tanzania. Craniile lor aveau intre 600 si 700 cmc. Richard Leakey a gasit si el fosile de homo habilis la East Turkana, in Kenya, cu o capacitate craniana cuprinsa intre 750 si 800 cmc. Scheletul de femela de homo habilis, descoperit in 1986 de catre Tim White de la Universitatea California din Berkley, avand indicativul OH62 (Olduvai Hominid 62) a uimit prin marimea ei redusa, asemanatoare cu a lui 'Lucy' si prin asemanarea oaselor ei de la picioare si de la maini cu cele ale maimutelor mari. Bratele ei erau mai lungi decat cele ale lui 'Lucy', sugerand o mai mare capacitate de catarare in copaci, decat au avut-o hominizii ulteriori.

Un alt specimen al genului homo a fost homo erectus. Capacitatea craniana a acestui homo a fost de 900 cmc si fosilele descoperite langa Lacul Turkano, dateaza intre 1,6-1,5 milioane de ani in urma. Diferentele dintre OH62 si homo erectus dovedesc o accelerare a evolutiei hominidelor in timpul celor 200 mii de ani ce-i despart, in aceasta perioada s-a realizat un veritabil salt. Homo erectus a semanat mult mai mult cu omul de azi decat a semanat homo habilis. Cutia craniana era mai puternica, protejand creierul si sporind rata de supravietuire. Homo erectus a fost cel mai eficient explorator al nisei savaneze. Ultimii supravietuitori ai lui australopitecus boisei au fost fortati sa se retraga in nise ecologice marginale, pana cand au pierit. Homo erectus a devenit mai adaptat la o mare varietate de medii naturale, extinzandu-si treptat aria de supravietuire. El s-a raspandit in Asia si Europa. Homo erectus a invatat sa controleze focul si se banuieste ca avea disponibilitatile unei vorbiri primitive.

Cele mai apropiate forme ale genului homo de om au fost homo sapiens care a trait aproximativ intre 130 mii si 35 mii de ani in urma si homo sapiens sapiens, asemanator din punct de vedere anatomic cu omul actual si care a trait cu 40 mii de ani in urma. intaiul homo sapiens a aparut la mijlocul Pleistocenului. El a trait in timpul perioadei interglaciale Riss-Wurm si in perioada timpurie a glaciatiunii Wiirm. Homo sapiens sapiens a aparut mai tarziu in glaciatiunea Wurm. Arhaicul homo sapiens este constituit din oamenii din Neanderthal din Europa si din Orientul Mijlociu, din contemporanii lor asemanatori cu oamenii din Neanderthal din Africa si Asia. Toate rasele actuale sunt membri ai lui homo sapiens sapiens. Extinderea spre celelalte continente ale homo sapiens sapiens a avut loc, probabil, spre sfarsitul ultimei glaciatiuni: din Asia spre America, din Asia spre Australia.

Au fost propuse mai multe modele de interpretare a legaturilor dintre fosilele colectate de antropologi in intentia de a trasa ruta devenirii omului. Un element comun al acestora este punctul lor de plecare, australopitecus a/arensis, care marcheaza despartirea dintre homo sl australopiteci. Linia australopitecilor urca spre australo­pitecus africanus, australopitecus robustus si, in sfarsit, spre australopitecus boisei. Cealalta linie a lui homo urca spre homo habilis, homo erectus, si, apoi, spre homo sapiens⁸.

Homo sapiens

Homo erectus Homo habilis

Australopitecus boisei Australopitecus robustus Australopitecus africanus Australopitecus afarensis

Coreland timpul geologic cu timpul formarii omului, obtinem urmatorul tabel:

Timpul geologic si timpul formarii omului

O cronologie simpla a evolutiei omului o ofera Robert A. Foley. Ea se gaseste in schema de mai jos:

Cronologia evolutiei umane⁹

Anii dinaintea prezentului

Disparitia hominizilor arhaici; dispersarea din punct de vedere atomic a oamenilor moderni; colonizarea Australiei si Americii

- Evolutia neanderthalilor in Europa

- Evolutia oamenilor moderni din punct de vedere anatomicin Africa Cinci sute de mii de ani in urma

Hominizii arhaici, puternic dispersati

- Primii hominizi in afara Africii: colonizarea Asiei si Africii Un milion de ani in urma

Originile lui homo erectus Doua milioane de ani in urma

Originile genurilor homo

- Disparitia australopitecilor Cinci milioane de ani in urma

Primii hominizi

Zece milioane de ani in urma

Evolutia hommidului african, nastere ce permite dezvoltarea hominizilor