|
|
|
CE ESTE ANTROPOLOGIA?
Antropologia, din punct de vedere etimologic, deriva din doi termeni grecesti: antropos, care inseamna om si logos, insemnand cuvant sau relatare, stiinta. Privita din acest punct de vedere antropologia poate fi definita ca studiu al omului. Daca am depasi aceasta viziune etimologica am putea spune ca antropologia este un conglomerat sau, mai bine zis, o configuratie de directii diferite de studiere a omului. Deseori definitiile date antropologiei implica sintagma fiintele umane, respectiv considerandu-se ca antropologia este studiu [fiintelor umane. in aceeasi orientare, la diferiti autori gasim definirea antropologiei ca stiinta a tuturor oamenilor si mai nou, si parca mai des, antropologia este definita ca stiinta umanitatii. Sa exemplificam: Robin Fox, intr-o Enciclopedie a stiintelor sociale, publicata in S.U.A., in 1985 defineste antropologia ca o stiinta a omului1. William A. Haviland, in lucrarea lui Antropologie culturala, ajunsa la editia a VIII-a, in 1996, considera ca antropologia este studiul tuturor oamenilor2. Ea include tot ceea ce se refera la fiintele umane. Michael C. Howard, in lucrarea lui Antropologie culturala contemporana, aparuta in S.U.A., in 1989, considera ca antropologia urmareste sa ofere o imagine completa si sistematica asupra umanitatii3.
Exista trei mari perspective asupra antropologiei fiecare avand pretentia, mai mult sau mai putin declarata, de a oferi o imagine generala asupra intregii problematici a omului. Prima este cea care priveste antropologia ca o stiinta sociala, alaturi de sociologie, economie generala, politologic, psihologie sociala. Aceasta a dat nastere antropologiei culturale, in sensul cel mai larg al cuvantului. A doua perspectiva este cea biologica. Antropologia rezultata din aceasta viziune studiaza omul si creatia lui ca un domeniu a lumii biologice si este o parte integranta a stiintelor naturii. A treia perspectiva intelege antropologia ca o parte a disciplinelor umaniste. In acest ultim caz este vorba despre antropologia filosofica, ce ar putea fi definita ca studiu filosofic al omului. Dictionarul enciclopedic Webster, din 1994, determina antropologia filosofica ca fiind studiul naturii sau al esentei omului, in Cursul defilosofle al lui Andre Vergez si Denise Huisman, legatura dintre filosofie si antropologie este tratata ca problema a destinului omenesc4. Dupa Emil Cioran, antropologia filosofica a aparut odata cu incercarea omului de a-si intelege esenta si destinul sau, deci, cand omul sustras asimilarii naive in obiectivitate s-a diferentiat de lumea inconjuratoare devenind, totodata, constient de aceasta diferentiere.
Astazi, spune filosoful roman, antropologia filosofica are o relativa independenta fata de domeniile care vizeaza indirect omul. Mai mult chiar, se poate vorbi de o situatie de supraordonare a antropologiei, in raport cu celelalte discipline filosofice5. In postfata la lucrarea lui Mario Germinario, intitulata Omul fara vocatie, am prezentat principalele probleme care au stat si stau in atentia antropologiei filosofice. Dintre acestea amintim: definitiile omului, cunoasterea de catre om a omului, structura omului, diferentele individuale dintre oameni, conditia omului, conceptia teologica asupra omului, etc6. Lucrarea de fata priveste studiul omului din una din perspectivele mentionate, pe care o consideram fundamentala, adica din cea a antropologiei culturale.
