|
|
|
STRUCTURA GENERALA SI SECVENTELE PRACTICII PEDAGOGICE[1]
Cuvinte cheie: practica observatorie, activitatea de conducere a scolii, activitate metodica, activitate de consiliere si orientare, practica asistentei la lectii
In etapa de inceput a practicii pedagogice (perioada de sensibilizare), in care are loc primul contact cu scoala, se urmareste cunoasterea, de catre studentii practicanti, a principalelor domenii ale activitatii din scoala, dupa cum urmeaza:
activitatea de conducere a scolii incluzand: planificarea (proiectarea), coordonarea, controlul, evaluarea, decizia, urmarindu-se ca actiuni manageriale in scoala: structura organizatorica a unitatii de invatamant, profilul acesteia, baza materiala, numarul de clase, efectivele de elevi, personalul didactic, planul de activitate al scolii, activitatea Consiliului de administratie si a Consiliului pedagogic etc. In acest scop se poarta discutii cu directorii scolii, se studiaza documentele scolare care contin date si informatii in aceste domenii de activitate;
activitatea metodica, de perfectionare la nivelul scolii, in care scop se organizeaza intalniri cu sefii catedrelor de specialitate, ai comisiilor metodice corespunzatoare domeniului in care se pregatesc studentii;
activitatea de consiliere si orientare prezentata de catre profesorii-diriginti, profesorii de consiliere si orientare scolara este un prilej in care li se ofera studentilor practicanti informatii cu privire la programele concepute pentru activitatile in afara clasei si extrascolare;
practica de asistenta la lectii constituie activitatea care ofera in mod nemijlocit modele, variante posibile de concepere, organizare si desfasurare a procesului didactic.
In prima etapa a practicii de asistenta, studentii-practicanti asista la diferite tipuri de lectii sustinute de profesorii-mentori. Aceste lectii ofera studentilor modele de concepere, proiectare, desfasurare, evaluare a lectiilor, precum si comportamente pedagogice demne de a fi preluate. Lectiile demonstrative vor fi programate in perioada practicii de initiere, precum si in etapele urmatoare, de cate ori apare necesitatea ca studentii sa cunoasca situatii specifice ale activitatii, cum sunt: lectii introductive (la inceput de capitol), lectii recapitulative (la sfarsit de capitole sau de perioade scolare), lectii - exercitii pentru formarea unor deprinderi si capacitati, precum si pentru consolidarea, pe aceasta cale, a celor invatate, lectii care au ca sarcina didactica dominanta fie aplicarea celor invatate anterior, fie evaluarea si aprecierea nivelului de pregatire al elevilor.
Pregatirea pentru asistenta la lectii implica urmatoarele actiuni:
- cunoasterea locului lectiei in unitatea de invatare potrivit planului calendaristic stabilit;
- cercetarea prevederilor programei scolare pentru cunoasterea obiectivelor generale (cadru), a celor de referinta, a continuturilor, care asigura realizarea obiectivelor respective, precum si a standardelor curriculare de performanta, in vederea realizarii unei evaluari corespunzatoare; cunoasterea, in acelasi scop, a manualelor scolare sau a altor surse de informare;
- cercetarea proiectului lectiei si a locului acesteia in unitatea de invatare, in vederea identificarii obiectivelor operationale, precum si a performantelor asteptate la finalul lectiei.
Pe parcursul desfasurarii lectiei, studentii practicanti vor inregistra, in succesiunea lor fireasca, "evenimentele" ce au loc pe intreaga durata a acesteia.
Este recomandabil ca inregistrarea lectiilor sa se faca pe doua coloane: una cuprinzand etapele (momentele, secventele, evenimentele) si actiunile ce au loc, in succesiunea lor, cealalta fiind consacrata eventualelor observatii ale practicantului, care pot privi aspecte reusite ce merita sa fie retinute, precum si elemente a caror reusita este indoielnica; de asemenea, e bine sa fie formulate opinii personale, variante ale unor solutii sau alternative posibile.
In finalul consemnarilor se formuleaza succint concluzii cu caracter de evaluare. Se are in vedere, de la caz la caz, masura in care studentii au facut dovada ca sunt beneficiarii unor achizitii care se manifesta in capacitatea de a opera cu ele in conditii variate.
Pentru consemnarea diferitelor aspecte ale lectiilor sau ale altor activitati la care s-a asistat, mai ales atunci cand sunt avute in vedere procese distincte de lucru, pot fi concepute si alte instrumente (grile) de observare si de inregistrare.
Cuprinsul acestora poate fi structurat pe evenimentele lectiei, evenimente cunoscute si ca etapele lectiei:
- pregatirea organizatorica a clasei (prezenta elevilor, materiale necesare pentru realizarea lectiei, pregatirea psihologica, atmosfera propice activitatii de invatare);
- verificarea masurii in care elevii stapanesc informatiile si dispun de capacitatile corespunzatoare, privitoare la ceea s-a parcurs anterior si care asigura, in acelasi timp, intelegerea a ceea ce urmeaza sa se parcurga, in vederea realizarii obiectivelor formulate pentru noua lectie;
- anuntarea subiectului noii lectii, a scopului si obiectivelor acesteia in ansamblul unitatii de invatare din care face parte;
- comunicarea-asimilarea noilor cunostinte reprezinta etapa principala a lectiei, momentul in care se extinde experienta de cunoastere a elevilor, ceea ce presupune, pentru profesor, luarea unor masuri cu privire la: volumul si calitatea informatiilor ce vor fi asimilate de elevi, sistematizarea acestora, metodele, mijloacele folosite, modalitatile de angajare a efortului propriu al elevilor in procesul invatarii, spiritul lor de independenta, angajarea capacitatii lor creatoare, a spiritului aplicativ, gradul de operationalizare a obiectivelor formulate pentru lectie s.a.
- fixarea cunostintelor noi, prin exercitii imediate, de intarire a celor invatate, exercitii aplicative, de consolidare a unor algoritmi, de aplicare a lor in conditii noi s.a.
- evaluarea rezultatelor asteptate prin folosirea unor instrumente adecvate.
- tema pentru acasa, insotita de explicatiile de rigoare, are ca obiectiv repetarea si exersarea celor invatate in scopul cultivarii capacitatii de a munci independent, de a aplica cele invatate in conditii variate.
Recomandarile facute mai sus cu privire la structura lectiilor mixte (combinate) pot fi luate in seama si in cazul unor lectii care au si alte sarcini didactice dominante. Intr-un fel sau altul multe dintre ele sunt, in ultima instanta, mixte (combinate); chiar daca sarcina dominanta este alta decat comunicarea - dobandirea cunostintelor.
Activitatea practica propriu-zisa
Exersarea unor actiuni si operatii componente ale procesului de instructie si educatie a doua etapa a practicii pedagogice, consta in exersarea de catre studenti a unor actiuni si operatii componente ale procesului de instructie si educatie. Inceputul acestei etape nu este marcat riguros in timp. In mod practic, studentii isi pot exprima optiunea pentru una sau mai multe actiuni consemnate mai jos, la infaptuirea carora sa se angajeze inca in perioada practicii de asistare la lectii demonstrative. Iata cateva asemenea tipuri de activitate:
elaborarea unor proiecte de programare anuala (semestriala) a unitatilor de invatare si a lectiilor integrate in aceste unitati;
formularea si comentarea obiectivelor pedagogice ale unei lectii;
prelucrarea unor secvente din continutul lectiei, prin selectarea, structurarea, esentializarea, accesibilizarea si ilustrarea informatiilor;
elaborarea unor strategii didactice pentru predarea anumitor continuturi, in situatii de invatare determinate;
elaborarea unor fise de evaluare si de aplicare a lor; exercitii de notare (de acordare a calificativelor) de catre invatator / profesor in timpul lectiei;
confruntarea notelor / calificativelor date de studenti cu cele ale invatatorului / profesorului;
verificarea si acordarea notelor / calificativelor lucrarilor de control;
prelucrarea statistica si interpretarea rezultatelor;
conceperea unor secvente de lectii pentru conducerea unui dialog cu elevii;s.a.
Asemenea actiuni se repartizeaza studentilor practicanti de catre indrumatorii de practica si sunt indeplinite sub coordonarea acestora. Realizarile de acest tip vor fi luate in considerare la acordarea notei la sfarsitul anului universitar.
Organizarea, desfasurarea si analiza lectiilor de proba
Aceasta etapa in desfasurarea practicii pedagogice este consacrata pregatirii, sustinerii si analizei lectiilor de proba, operatii pe care le vor efectua studentii. Implicarea directa in aceasta activitate nu este un simplu 'exercitiu' de incercare a resurselor comportamentale proprii, de viitor educator, ce se pot solda, eventual, cu rezultate nesatisfacatoare, chiar cu esecuri. In aceasta etapa studentii practicanti iau parte efectiv la exersarea unor activitati 'reale', pe care le concep si le conduc nemijlocit, cu titularii disciplinelor (claselor) respective.
Programarea si repartizarea lectiilor de proba pe care le sustin studentii se face de catre indrumatorii de practica, impreuna cu invatatorii / profesorii (mentorii) angajati efectiv in practica pedagogica, inca de la inceputul celei de a doua perioade de practica.
Studentii practicanti vor stabili din timp util, impreuna cu invatatorii / profesorii clasele / disciplinele la care vor sustine lectiile de proba, precum si subiectul lectiei pe care urmeaza sa o pregateasca, potrivit planificarii calendaristice intocmite in prealabil si locului lectiei in unitatea de invatare in care aceasta este integrata.
De asemenea, ei vor formula obiectivele operationale, vor selecta continuturile adecvate din manualele scolare si din alte surse pe care le vor folosi; in functie de toate acestea vor stabili strategiile didactice cele mai potrivite, in vederea realizarii obiectivelor propuse. Toate acestea vor fi concretizate in proiectul (planul) lectiei elaborat de studentii practicanti, cu sprijinul mentorilor angajati in practica pedagogica, precum si al indrumatorilor de practica ai facultatii.
Proiectele de lectii, precum si, de la caz la caz, autoanaliza sau analiza detaliata a lectiei vor fi consemnate in partea din Indrumatorul de practica destinata special acestui scop.
Analiza lectiilor de proba si a lectiei finale se face din trei perspective: a realizatorului lectiei, a practicantilor care au observat si a indrumatorului de practica, urmarindu-se a fi puse in evidenta:
argumentarea de catre autorul lectiei a strategiei didactice adoptate, cu referire la masura in care au fost realizate atat scopul dominant al lectiei, cat si obiectivele operationale propuse;
exprimarea aprecierilor asupra lectiei de catre colegii asistenti; formularea unor intrebari din partea acestora; se vor avea in vedere si variante metodologice posibile de sporire a eficientei lectiei sustinute;
aprecieri cu caracter de concluzii, formulate de catre coordonatorul de practica; aprecierile acestuia se vor face atat cu privire la lectia asistata, cat si la interventiile asistentilor.
