|
|
|
JOCURILE SPORTIVE IN INVATAMANTUL PREUNIVERSITAR
Educatia fizica si sportul scolar reprezinta activitati de mare importanta in cadrul sistemului educational al copiilor si elevilor din tara noastra. Cadrul legislativ la acest nivel creeaza conditii superioare de extindere a formelor de practicare a acestor activitati cu caracter didactic si extradidactic.
Aceasta activitate, cu profunde implicatii formative, trebuie inteleasa de catre toti factorii educationali ca o solutie care, prin continutul sau, realizeaza dezvoltarea fizica armonioasa, formarea echilibrata a elevilor din punct de vedere fizic si psihic, intarirea starii de sanatate, fortificarea si recreerea tinerilor cuprinsi in procesul educational.
Formele de practicare a educatiei fizice si sportului in invatamantul preuniversitar sunt:
forme cu caracter didactic: lectia de educatie fizica si lectia de antrenament sportiv;
forme cu caracter extradidactic, organizate in regimul zilei de scoala: momentul de educatie fizica, gimnastica zilnica, pauza organizata;
forme de activitate optionala organizate in timpul liber al elevilor: asociatia sportiva scolara;
forme cu caracter specific pentru practicarea sportului de performanta: scoli (licee) cu program sportiv, cluburi sportive scolare, asociatii si cluburi din afara invatamantului.
Lectia este singura forma definita ca activitate didactica prin care se realizeaza educatia fizica si sportul scolar, ea reprezentand principala forma de organizare a procesului instructiv-educativ si constituind cadrul pedagogic unitar prin intermediul caruia elevii acumuleaza cunostinte, priceperi si deprinderi care conduc la formarea de capacitati, competente si atitudini specifice educatiei fizice si sportului ca disciplina de invatamant
Dupa modul in care sunt cuprinse orele in aria curriculara educatie fizica si sport a planului de invatamant, lectiile pot fi de mai multe categorii:
1. pentru realizarea orelor prevazute in trunchiul comun;
2. pentru realizarea orelor prevazute ca extinderi;
3. pentru realizarea orelor prevazute ca aprofundare;
4. pentru realizarea orelor optionale;
5. pentru realizarea orelor de ansamblu sportiv;
6. lectia de antrenament sportiv.
Aceste tipuri de lectii au urmatoarele caracteristici comune:
se desfasoara intr-un cadru organizat, dupa un orar stabil, la care participa colective de elevi constituite din clase sau grupe constante, relativ omogene ca varsta si posibilitati motrice;
se organizeaza, de regula, sub conducerea directa a profesorului de specialitate iar, in lipsa acestuia de personal necalificat;
dupa constituirea claselor sau grupelor, formate potrivit optiunilor elevilor, frecventa acestora la lectii devine obligatorie;
durata unei lectii este de 50 de minute, cu exceptia celei de antrenament sportiv care este de 100 de minute;
respecta particularitatile de varsta si sex ale elevilor.
Caracteristicile specifice fiecarui tip de lectie constau in:
se urmareste realizarea obiectivelor specifice fiecarei categorii de lectie;
activitatea se desfasoara in conformitate cu programe diferentiat, potrivit cu specificul fiecarei categorii de lectie;
structura lectiei, desi respecta cerintele metodice generale, se adapteaza in mod corespunzator la specificul fiecarei forme de activitate, adoptand si structuri diferentiate
Pentru realizarea eficientei lectiei, profesorul trebuie sa realizeze urmatoarele activitati:
sa aplice cu consecventa unitatea de invatare proiectata pentru fiecare proba/ramura sportiva si sa-i aduca, dupa caz, imbunatatirile ce se impun;
sa utilizeze metode si sisteme de actionare care pot asigura indeplinirea obiectivelor propuse;
sa evalueze periodic stadiul de pregatire al elevilor;
sa utilizeze pe scara larga mijloacele intuitive;
sa utilizeze in mod judicios demonstratia si explicatia;
sa realizeze cu regularitate corectari individuale;
sa transmita sistematic cunostinte de specialitate;
sa asigure un ridicat nivel emotional pe parcursul exersarii diferitelor categorii de continuturi;
sa stimuleze permanent spiritul de autodepasire si sa actioneze pentru formarea trasaturilor pozitive de caracter.
In raport cu obiectivele stabilite, lectia poate fi incadrata in urmatoarea tipologie:
v lectie de predare-invatare, care are ca obiectiv insusirea diferitelor categorii de deprinderi;
v lectie de consolidare-perfectionare a deprinderilor dintr-o ramura de sport si dezvoltarea unei/unor calitati motrice;
v lectie cu tematica numai dintr-o singura ramura de sport (monosport), specifica practicarii ramurilor de sport alternative si a celor cuprinse in C.D.S. (curriculum la decizia scolii);
v lectie de pregatire fizica, specifica activitatii in aer liber pe durata sezonului rece;
v lectie de evaluare, totala sau partiala, in cuplaj cu o alta tema.
Prin combinatia tematicii acestor tipuri de lectie pot fi acceptate si alte tipuri de teme.
Jocurile sportive, in categoria carora, la loc de frunte este incadrat si jocul de baschet, reprezinta unul din principalele mijloace ale educatiei fizice scolare, aducand importante contributii la realizarea obiectivelor acestei discipline de invatamant. Jocul sportiv reprezinta principalul punct de interes pentru elevii de toate varstele si de ambele sexe. Atractivitatea acestuia este justificata prin aceea ca practicarea jocurilor sportive realizeaza in modul cel mai complex atat obiectivele educatiei fizice si a sportului scolar cat si nazuintele elevilor pentru destindere si recreere, aspecte de mare importanta tinand cont de intensele solicitari intelectuale impuse de programul scolar.
Predarea jocurilor sportive in scoala generala, presupune predarea unui joc sportiv pe durata a doi ani scolari, acest aspect prezentand urmatoarele avantaje:
posibilitatea de a aborda in primul ciclu curricular (clasele V-VI) jocurile sportive cu grad ridicat de accesibilitate, respectiv handbal la fete si baschet la baieti;
se creeaza posibilitatea de realizare a transferului pozitiv al unor deprinderi catre jocurile sportive abordate in clasa a VII-a: de la handbal la baschet (f) si de la baschet la fotbal (b);
se ofera posibilitatea de a raspunde, in mai mare masura, optiunilor majoritatii elevilor;
se inlatura monotonia ce se poate crea prin practicarea unui singur joc sportiv timp de 4 ani scolari;
extinderea practicarii a doua jocuri pe parcursul celor 4 ani scolari asigura si o dezvoltare fizica armonioasa superioara, solicitarile fizice fiind mai variate;
absolventii scolii generale, o data cu intrarea in liceu, vor avea posibilitatea de integrare eficienta in sistemul de educatie fizica de la acest nivel de invatamant, structurat pe baza de oferte si optiuni ale elevilor.
Indicatii metodice generale privind predarea jocurilor sportive
durata in lectia de educatie fizica - 15 - 20 min.
grupe cu efectiv mic - pentru asigurarea numarului de repetari
exercitii sub forma de concurs;
stafete si jocuri de miscare;
corectitudine in executie;
temele mentinute in 5 - 7 lectii.
METODICA JOCULUI DE HANDBAL
ETAPA I - reprezinta un prim contact al elevilor cu cele mai simple activitati motrice specifice jocului de handbal.
Obiective:
obisnuirea cu mingea de handbal (simtul mingii de handbal);
initierea in elementele tehnico-tactice fundamentale care intra in continutul unui joc foarte simplificat: prinderea si pasarea mingii (de pe loc, cu elan de trei pasi si din alergare) driblingul simplu si multiplu, aruncarea mingii, unele procedee de miscare in teren (variante de alergari, opriri si porniri rapide, schimbarea directiei de alergare)
ETAPA a II-a - in care elevul ia contact cu jocul de handbal.
Obiective:
initierea in jocul bilateral cu rezolvarea urmatoarelor probleme: asezarea in teren in atac si aparare si aplicarea elastica a regulamentului ;
in paralel se va urmari invatarea elementelor tehnico-tactice fundamentale, a caror initiere a fost realizata in etapa precedenta.
Se recomanda:
folosirea jocurilor dinamice cu grad mai mare de complexitate in continutul carora se gasesc mai multe elemente tehnico-tactice executate in structuri mereu schimbatoare si cu similitudine fata de jocul de handbal; se indica tehnicizarea si tacticizarea acestor jocuri pe masura ce sunt bine insusite;
folosirea stafetelor si a exercitiilor sub forma de concurs ale caror structuri sa corespunda cerintelor de analogie cu jocul simplificat pe care pot sa-l practice elevii la aceasta varsta;
folosirea exercitiilor elaborate dupa structuri prevazute in programa scolapa, dar care sa nu se indeparteze de realitatea jocului, ci sa reprezinbte secvente simple de joc;
selectionarea celor mai eficiente mijloace pentru invatarea cu precadere a elementelor tehnico-tactice care franeaza evident desfasurarea jocului bilateral.
Cele doua obiective prioritare ale etapei a II-a se pot realiza in paralel, in cadrul fiecarei lectii in care s-a programat tema din handbal.
ETAPA a III-a - in care elevul invata sa joace handbal.
Obiective:
Invatarea jocului bilateral care poate fi accelerata daca se rezolva o serie de probleme cum ar fi:
dezaglomerarea locului unde se joaca mingea;
pasarea mingii in potcoava, cu atacarea portii si retragere la locul initial, dupa pasarea mingii;
formarea deprinderii de repliere la semicercul propriu imediat de echipa a pierdut posesia mingii ;
atacarea adversarului aflat in posesia mingii, de catre aparator si retragerea la semicerc ;
invatarea si consolidarea elementelor tehnico-tactice, in forma de manifestare specifica fiecarei faze de joc prevazuta in modelul pentru scoala.
Mijloacele folosite constau in exercitii si formatii a caror structura sa aiba analogie cu parti din fazele de joc ale modelului simplificat.
Elementele tehnico-tactice vor fi exersate in structuri si conditii mereu schimbatoare, asa cum se intampla si in joc. Fiind vorba de un joc simplificat, ele nu sunt prea numeroase, deci nu exista pericolul de insusire superficiala.
ETAPA a IV-a - in care elevul isi mareste treptat aria cunostintelor si priceperilor de joc.
Obiectiv :
Invatarea si consolidarea a noi elemente tehnico-tactice care vor imbogati continutul jocului, tinzand spre insusirea unui model de joc superior, prevazut pentru incheierea ciclurilor de invatamant.
Se va avea in vedere indeplinirea si chiar depasirea prevederilor programei.
Se recomanda :
perfectionarea treptata a jocului bilateral;
marirea fondului de cunostinte, priceperi si deprinderi motrice specifice;
insusirea intregului model de joc prevazut pentru scoala;
cultivarea placerii si formarea obisnuintei de practicare independenta a jocului de handbal cu scop recreativ si sanotrof.
METODICA INVATARII JOCULUI DE FOTBAL
Formele de invatamant in care se practica fotbalul sunt:
In concordanta cu continutul modelului educatiei fizice, fotbalul impreuna cu celelalte mijloace (atletism, gimnastica, handbal, baschet, etc.) trebuie sa contribuie la realizarea obiectivelor educatiei fizice la ciclul primar, prevazute de programa scolara.
Pentru aceasta, profesorul de educatie fizica, in selectionarea mijloacelor, metodelor si, mai ales, in organizarea si desfasurarea lectiilor, va tine seama de particularitatile morfo-functionale ale elevilor de varsta scolara mica (clasele II-IV).
In lectia de Educatie Fizica, la nivelul claselor II-IV, fotbalul este prezent prin:
a) Exercitii de manevrare a mingii
Exercitiile de manevrare a mingii constau in lovirea, oprirea (preluarea) si conducerea mingii cu piciorul, dar ele pot fi combinate si cu prinderea si cu aruncarea mingii cu mana, dezvoltand "simtul mingii".
Ca mijloace si formatii, se folosesc.
b) Procedee tehnico-tactice de baza ale jocului
Dintre aceste procedee, care conditioneaza practicare jocului bilateral, sub forma minifotbalului, vor fi predate urmatoarele:
lovirea mingii cu latul, varful, siretul interior si plin sub forma de pase si tras la poarta;
lovirea mingii cu capul, folosind partea frontala a capului;
preluarea mingii cu capul, folosind partea frontala a capului;
preluarea mingii cu talpa piciorului si cu latul;
conducerea mingii cu siretul prin exterior si interior;
aruncarea mingii de la margine cu extensia trunchiului.
La efectuarea exercitiilor vor fi folosite suveici, stafete si jocuri dinamice
c) Jocuri de miscare pregatitoare
Exercitiile de organizare sub forma de intrecere si de joc duc la insusirea mai rapida a procedeelor tehnico-tactice ale jocului de fotbal, comparativ cu exersarea izolata a acestora. De asemenea, ele reusesc printr-o forma placuta si accesibila sa asigure dezvoltarea calitatilor motrice de baza si specifice, sa formeze si sa educe corectitudinea si spiritul de echipa.
Ca mijloace recomandam:
Atat la ciclul gimnazial (cl. V-VIII), cat si la cel liceal (cl. IX-XII), obiectivul final al practicarii fotbalului in lectia de educatia fizica este reprezentat de capacitatea elevului de a se integra in jocul competitional scolar, de a avea cunostinte de organizare a jocurilor si de arbitru scolar.
La nivelul claselor V-VIII si respectiv IX-XII fotbalul este prezent in urmatoarele forme de organizare a educatiei fizice si sportive:
a) lectia de educatie fizica;
b) lectia de activitatii sportiva (numai la ciclul gimnazial (cl.V-VIII).
a) In lectia de educatie fizica, plecand de la premisa metodica, potrivita careia continutul initierii tehnice si tactice a elevilor trebuie sa fie in concordanta cu modelul tehnico-tactic al jocului, invatarea fotbalului este esalonata pe urmatoarele etape:
Clasa V-VI (10-12 ani)
1. Invatare si consolidare a procedeelor tehnico-tactice:
lovirea mingii cu piciorul;
lovirea cu capul;
conducerea mingii;
preluarea mingii.
2. Initiere si invatare a procedeelor de tactica individuala:
marcajul si demarcajul.
3. Initiere si invatare a procedeelor de tactica colectiva (prin joc):
pasa;
un-doi-ul.
Clasa VII-VIII (12-14 ani)
1. Consolidarea procedeelor tehnico-tactice (1) si in plus:
aruncarea de la margine;
protejare si deposedare.
2. Initiere, invatare si consolidare a procedeelor de tactica individuala:
marcaj si demarcaj.
3. Initiere, invatare si consolidare a procedeelor te tactica colectiva:
un-doi-ul;
pasa;
schimbul de locuri;
forme de atac si aparare-consolidare-invatare joc.
Clasa IX-X (14-16 ani)
1. Consolidarea procedeelor tehnico-tactice (1) si (4) si in plus invatarea:
miscarile inselatoare;
deposedarea.
2. Consolidarea marcajului si demarcajului:
invatarea depasirilor.
3. Initiere si invatare a evitarii jocului la offsaid, a incrucisarii intre 2 jucatori:
consolidarea formelor de atac si aparare.
Clasa a XI-XII (16-18 ani)
1. Consolidarea si perfectionarea prin joc a procedeelor tehnico-tactice.
2. Consolidarea si perfectionarea prin joc a procedeelor de tactica individuala.
3. Initiere, invatare si consolidare prin joc a procedeelor de tactica colectiva:
circulatia jucatorilor si a mingii in atac;
aparare combinata cu libero.
Aprecierea si notarea cunostintelor la ciclul gimnazial si liceal se fac prin:
verificarea capacitatii de practicare a jocului de fotbal prin respectarea aplicarii uneia din actiunile tehnico-tactice de atac si aparare, prevazute in modelele prezentate in conditiile respectarii regulamentului.
b) Lectia de activitati sportive
Orele de activitati sportive fac parte din planurile de invatamant ale scolilor gimnaziale. Instruirea se desfasoara sub forma de lectii pe clase sau pe grupe de clase.
In cadrul orelor de activitati sportive se vor pregati echipele claselor pentru competitiilor interne sau a reprezentativelor scolare pentru participarea la calendarul competitional: scolar, republican al fotbalului.
Structura acestei forme de organizare este asemanatoare lectiei de antrenament sportive (ca structura, continut si organizare). Lectiile de activitati sportive se pot desfasura in scoala. Dar mai ales pe terenuri de dimensiuni normale, care se afla in apropierea scolii.
Structura activitatii fotbalistice in scoala generala si liceu este:
a) Echipa reprezentativa a scolii, formata din cei mai buni 16-18 jucatori, in principal elevi ai claselor mari, participanta la competitiile organizate pe categorii de varsta.
b) Echipa de perspectiva formata din 20 de jucatori, in principal elevi ai claselor mai mici, care participa la competitiile organizate pe categorii de varsta.
c) Echipele reprezentative ale claselor care constituie baza de selectie pentru cele doua etape prezentate mai sus si care participa la campionatul interclase al scolii.
Profesorul care raspunde de activitatea fotbalului in scoala are urmatoarele sarcini:
intocmeste planul de activitate fotbalistica din scoala, precum si cel de pregatire al echipelor reprezentative;
raspunde de pregatirea si prezentarea echipei reprezentative la competitii;
desfasoara o activitate permanenta de selectie;
se preocupa de dezvoltarea bazei materiale necesare instruirii;
organizeaza competitii de masa la nivelul scolii.
Pentru buna pregatire a echipei de fotbal a scolii, se poate solicita ajutorul asociatiilor si cluburilor sportive din apropierea scolilor pentru folosirea bazei sportive.
Selectia, in vederea depistarii elevilor talentati, trebuie sa aiba un caracter permanent, si se efectueaza in cadrul orelor de activitate sportiva, orelor de educatie fizica si la competitiile de masa.
1. Starea de sanatate.
2. Dezvoltarea fizica buna.
3. Joc la 2 porti, in care se urmareste:
indemanare, viteza, rezistenta in regim de viteza;
indici sporiti de executie precisa a actiunilor tehnico-tactice, in conditii de rezistenta;
insusiri si calitati psihice: daruire, anticipare, imaginatie.
4. Probe si norme de control efectuate pe trei grupe de varsta (9-12 ani, 13-15 ani, 16-18 ani).
Precizarea componentei lotului reprezentativei scolare constituie primul pas al formarii unitatii competitive, dupa care urmeaza o serie de alte masuri care sa conduca la alcatuirea unui colectiv de munca unit in jurul aceluiasi scop. In acest sens profesorul de educatie fizica trebuie sa transmita jucatorilor in fiecare etapa a instruirii obiectivelor de indeplinit (individuale si colective).
