|
|
|
EVALUAREA- METODE TRADITIONALE SI ALTERNATIVE
Nu trebuie sa actionezi asupra copilului ci sa
stimulezi copilul sa actioneze el.
A.Ferriere
Procesul de invatamant este abordat ca o relatie intre predare - invatare- evaluare.
Evaluarea educationala trebuie privita ca o parte integranta, activa si importanta a Curriculum-ului dezvoltand relatii specifice si semnificative in termeni de impact si efecte asupra elevilor, asupra profesorilor, asupra celorlalti agenti educationali, ca si asupra factorilor de decizie responsabilizati in cadrul procesului.
Evaluarea reprezinta punctul final intr-o succesiune de activitati ce urmaresc formarea la elevi a unui comportament corespunzator in situatii variate.
In sens holistic, evaluarea inseamna a confrunta un ansamblu de informatii cu un ansamblu de criterii avand drept scop luarea unei decizii si neaparat emiterea unei judecati de valoare.
Prin evaluare in ivatamant se intelege actul didactic integrat acestui proces, care asigura evidentierea achizitiilor scolare, valoarea, nivelul performantelor si eficienta acestora in vederea perfectionarii procesului de predare - invatare.
Evaluarea scolara, reprezinta procesul prin care se obtin informatii privind asimilarea de cunostiinte, priceperi si deprinderi, informatii care permit luarea unor decizii ulterioare privind demersul didactic.
Metodele traditionale de evaluare, probele orale, scrise si practice, constituie elementele principale si dominante de desfasurare a actului evaluativ. Pornind de la aceasta realitate, strategiile moderne de evaluare cauta sa accentueze acea dimensiune a actiunii evaluative care ofera elevilor suficiente si variate posibilitati de a demonstra ceea ce stiu si mai ales ceea ce potsa faca.
Evaluarea progresului scolar, creeaza conditii pentru tratarea si orientarea diferentiata a copiilor prin adaptarea procesului de instruire in scopul realizarii succesului scolar.
Evaluarea ca activitate in sine, cuprinde trei etape principale:
masurarea rezultatului scolar prin procedee specifice, utilizand instrumente adecvate scopului urmarit ( probe scrise, orale, practice, proiecte, portofolii);
aprecierea acestor rezultate pe baza unor criterii unitare ( bareme de corectare si notare, descriptori de performanta);
formularea concluziilor desprinse in urma interpretarii rezultatelor obtinute in vederea adoptarii deciziei educationale adecvate.
Dupa modul in care se integreaza la desfasurarea procesului didactic, evaluarea poate fi:
a)Evaluare initiala care se realizeaza la inceputul unui nou ciclu de invatare sau program de instruire in scopul stabilirii nivelului de pregatire a elevilor;
b)Evaluarea formativa - insoteste intregul parcurs didactic, realizandu-se prin verificari sistematice ale tuturor elevilor asupra intregii materii;
c) Evaluarea sumativa - se realizeaza de obicei la sfarsitul unei perioade mai lungi de instruire oferind informatii utile asupra niveluluide performanta al elevilor in raport cu obiectivele de instruire propuse.
Metoda de evaluare este o cale prin care profesorul ofera elevilor posibilitatea de a demonstra nivelul de stapanire a cunostintelor, de formare a diferitelor capacitati testate prin utilizarea unei diversitati de instrumente adecvate scopului urmarit.
Metode traditionale de evaluare:-probe orale, probe scrise, probe practice, teste docimologice
In cazul metodelor traditionale se folosesc probe de evaluare, adica orice instrument de evaluare proiectat, administrat si corectat de catre profesor.
Printre principalele metode alternative de evaluare, al caror potential formativ sustine individualizarea actului educational prin ajutorul acordat elevului, contribuie la formarea lui.. Dintre acestea cele mai uzitate sunt:observarea sistematica a activitatii si comportamentului elevilor, investigatia, proiectul, portofoliul, autoevaluarea.
Observatia sistematica a comportamentului elevului in timpul rezolvarii sarcinii ofera evaluatorului informatii privind performantele elevilor in "cursul activitatii didactice".Ea este insotita in mod frecvent de "aprecierea verbala" asupra activitatii elevilor.
Aceste informatii pot fi inregistrate folosind: fise de observatie curente; fisa de evaluare; scara de clasificare; lista de control sau verificare.
Ele sunt folosite atat in evaluarea procesului, cat si a produselor realizate, cuprind atat informatii din domeniul cognitiv cat si din domeniul afectiv si psihomotor.
Investigatia ofera elevului posibilitatea de a aplica in mod creativ cunostintele insusite in situatii noi, pe parcursul uneia sau mai multor ore de curs.
Pasii care trebuie urmati in cadrul unei investigatii sunt:
1. Fixarea problemei de investigat;
2. Stabilirea ipotezelor, ce urmeaza a fi verificate prin actul investigativ si a resurselor de materiale necesare;
3. Identificarea modului de lucru;
4. Actiunea practica propriu zisa;
5. Formularea concluziilor;
6. Confirmarea sau infirmarea ipotezei propuse.
Activitatea didactica in cadrul acestei metode alternative poate fi organizata individual sau pe grupuri de lucru. Aprecierea modului de realizare a investigatiei este de tip holistic.
Autoevaluarea " poate sa mearga de la autoaprecierea verbala pana la autonotarea mai mult sau mai putin supravegheata de catre profesor"(3, p. 246). Capacitatea de autoapreciere obiectiva, este o trasatura esentiala a personalitatii umane, pe care cadrul didactic trebuie sa o dezvolte in micul scolar.
In Ghidul de evaluare pt invatamantul primar, portofoliul, reprezinta, un instrument de evaluare complex, ce include experienta si rezultatele relevante obtinute prin celelalte metode de evaluare (1, p.20 )este o carte de vizita a elevului, care-l stimuleaza in directia perfectionarii la disciplina respectiva (1, p.41)Alcatuirea portofoliului nu poate fi lasata in mod exclusiv in seama elevilor. Trebuie sa contina atat lucrari in grup cat si lucrari realizate individual.
Pentru realizarea portofoliului sunt necesare parcurgerea urmatoarelor etape:
1.Alegerea impreuna cu elevii a temei illustrate prin portofoliu,
2. Stabilirea formei sub care se realizeaza;
3. Realizarea propriuzisa a portofoliului, completarea lui ritmica,
4. Evaluarea secventiala a elementelor constitutive si evaluarea globala a portofoliului pe baza criteriilor stabilite initial.
Proiectul este o activitate mai ampla ce permite o apreciere complexa si nuantata a invatarii, ajutand la identificarea unor calitati individuale ale elevilor. Este o forma de evaluare puternic motivata pentru elevi, desi implica un volum de munca sporit, inclusiv activitatea individuala in afara clasei(1.p.19-20)Este recomandat sa fie folosit in clasele III - IV, cand elevii au formate o serie de capacitati intelectuale. El poate fi realizat individual sau in grup, indicata insa fiind cea de-a doua forma. Lucrul in echipa potenteaza invatarea prin cooperare.
Cele trei etape fundamentale in organizarea si realizarea proiectului sunt:
1. Anuntarea temei de cercetare, prezentarea obiectivelor si stabilirea bibliografiei;
2. Desfasurarea activitatii de realizare a proiectului, sub indrumarea invatatorului;
3. Sustinerea proiectului.
Prin metoda proiectelor pot fi evaluate urmatoarele activitati:
cautare si utilizarea unor surse bibliografice, a dictionarului;
utilizarea unor strategii de studiu individual, de invatare pe echipe sau individuala cu ajutor sau fara;
utilizarea unor cai modernede informare;
de structurare si organizare a materialului;
de formulare a concluziilor ;
atitudinile pentru munca, pentru membrii grupului;
efectuarea unor experimente simple, lucrari de laborator;
La realizarea proiectului pot fi implicati numerosi factori educationali ca: familie, prieteni, surse de informare moderne, societati culturale, muzee, biblioteci, etc.
Aceasta metoda presupune activitatea pe grupe si pregateste elevul pentru lucrul in echipa.
Grupul poate fi alcatuit din 2-5 persoane, in functie de numarul elevilor din clasa, natura obiectivelor si experienta participantilor. Numarul ideal pentru participantii dintr-un grup este de 4-5.
Fiecare membru din grup are o sarcina bine stabilita: secretar (noteaza ideile membrilor din grup), moderator (asigura participarea tuturor membrilor grupului la activitate), raportor (cel care prezinta clasei materialul lucrat si concluziile grupului).
Sarcinile invatatorului: vizeaza organizarea activitatii, ofera informatii, incurajarea participarii elevilor, dar totodata lasa grupul sa lucreze independent in cea mai mare parte a timpului.
