EVALUARE, CALITATE SI EFICIENTA IN MANAGEMENTUL EDUCATIEI SI INVATAMANTULUI[1]

Cuvinte cheie - evaluarea didactica, evaluarea procesului de invatamant, evaluarea sistemului de invatamant, calitatea invatamantului, managementul prioritatilor, timpului, stresului

1. Evaluarea didactica presupune masurarea si aprecierea performantelor elevilor, a randamentului procesului si/sau sistemului de invatamant. Calitatea invatamantului se fundamenteaza pe urmatoarele valori - democratie, umanism, echitate, autonomie, calitatea relatiilor interpersonale, imbogatirea comunitatii, insertia optima sociala si profesionala, spirit critic si responsabil etc.

Evaluarea are in vedere: imbunatatirea operatiilor (relatii nevoi-obiective-rezultate, eficienta utilizarii resurselor), noi programe si stagii de formare, feed-back-ul (informarea decidentilor in vederea revizuirii obiectivelor sau imbunatatirea performantelor).

Un sistem de evaluare eficient, obiectiv are urmatoarele caracteristici: flexibilitate, fluenta (curgerea in flux continuu a informatiei si inlaturarea barierelor in comunicare), simplitatea, accesibilitate (induce intelegerea lui de catre toti cei implicati), eficienta (raport obiective atinse/resurse consumate), oportunitate (sa previna aparitia disfunctiilor majore si ireversibile), multicriterial si multiinstrumental, calitativ si cantitativ, evaluare formativa combinata cu evaluare sumativa, evaluare centrata pe obiective, pe produse, pe efecte si pe proces, evaluarea externa combinata cu cea interna, autoevaluarea si interevaluarea.

Pentru calitatea invatamantului se pot defini competente - institutionale, de grup, individuale. Pentru a defini si asigura calitatea formarii avem in vedere urmatoarele domenii:

1. conceperea programelor de formare - politici si strategii,

2. curriculum - proiectare, dezvoltare, parcurgere, evaluare,

3. managementul resurselor financiare, materiale, umane,

4. relatii sistemice intre elementele procesului de invatamant,

5. ethos-ul, climatul si cultura organizationala care sustin atingerea finalitatilor stabilite.

2. Managementul timpului

Cuvinte cheie - prioritati organizationale, principii, eficienta, planificare

Managementul timpului in conceptia manageriala actuala se refera la optimizarea proiectarii si planificarii activitatii manageriale si se concentreaza asupra stabilirii obiectivelor, asupra planificarii zilnice si asupra stabilirii prioritatilor organizationale. Eficienta si eficacitatea rezultatelor educationale sunt determinate si de managementul timpului

Principiile managementului eficient al timpului sunt:

- rezolvam sarcinile nu la intamplare sau in ordinea in care apar, ci prin raportare la obiective si prioritati,

- trebuie sa ne planificam riguros ce sarcini vrem sa indeplinim, care este ordinea prioritatilor, in cat timp, in ce relatie se gasesc obiectivele fixate pe termen scurt, cu cele pe termen mediu si lung si rezultatele pe care ni le-am propus, rezistenta la evenimentele perturbatoare si la tendintele de irosire a timpului, instrumentul prin care monitorizam realizarea sarcinilor si modul in care ne-am planificat activitatea.

Planificarea eficienta  timpului are patru etape:

- stabilirea unui set de obiective axat pe un numar restrans de domenii considerate domenii cheie;

- planificarea activitatilor specifice indeplinirii sarcinilor (pe durata planificata realizarii complete a obiectivelor, saptamanal, zilnic);

- stabilirea prioritatilor astfel incat sa asigur o succesiune logica in indeplinirea sarcinilor si corelarea intre complexitatea sarcinii si timpul alocat indeplinirii ei;

- stabilirea de date precise la care sa se faca evaluarea indeplinirii sarcinilor.

Cele mai frecvente cauze ale pierderii timpului sunt: lipsa de obiective, de prioritati si de planificare a activitatii, lucrul in conditii de criza, sedintele ineficiente, intreruperi frecvente in activitate, un birou prea incarcat cu lucrari care nu sunt urgente, solicitarea prea multor hartii din partea colaboratorilor.

3. Managementul stresului

Cuvinte cheie - factori de stres, adaptare, reactii

Calitatea si evaluarea eficientei in domeniul invatamantului sunt influentate in mod direct de factorii de stres.Stresul apare ca raspuns al organismului uman la o noua provocare aparuta in viata noastra. Stresul a fost pus in legatura cu ceea ce Selye a numit sindrom general de adaptare, care se caracterizeaza prin trei faze de evolutie: reactia de alarma, stadiul de rezistenta, stadiul de epuizare. (vezi Management educational pentru institutiile de invatamant, Bucuresti, ISE, 2001)

Exista patru tipuri de factori de stres:

- potentiali  (evenimente potential neplacute care pot sa apara oricand - concedierea, inspectie);

- temporali (cand avem prea multe de realizat in timp scurt, supraaglomerare, timpul ne scapa de sub control) ;

- situationali (evenimente din viata personala sau factori din mediul de trai si de lucru - orar supraincarcat, izolare, divort, schimbarea domiciliului) ;

- conflictuali (relatii interpersonale tensionale, conflictuale).

In functie de reactiile managerilor la factorii de stres amintim: