Conceptul de educabilitate

Educabilitatea reprezinta o caracteristica esentiala a personalitatii umane care desemneaza capacitatea acesteia de dezvoltare pedagogica progresiva, permanenta, continua.

In calitatea sa de concept pedagogic fundamental, educabilitatea defineste raporturile de interactiune si de interdependenta formativa existente intre trei factori fundamentali: ereditatea; mediul; educatia.

Reflectand dimensiunile unui concept integrator, educabilitatea concentreaza premisele, conditiile si conexiunile determinante ale dezvoltarii pedagogice la nivelul a trei procese complementare:

-procesul biologic, centrat pe fenomene de crestere si de maturizare fizica, morfologica si biochimica a diferitelor componente ale organismului uman;

-procesul social, centrat asupra capacitatilor de reglare a conduitei umane in raport de normele comunitatii;

-procesul psihologic, centrat pe evolutia fenomenelor psihice in plan functional si structural.

Prin analogie cu factorii dezvoltarii psihice, ereditatea, mediul si educatia au valoarea unor notiuni operationale care concentreaza influentele constante, profunde si esentiale pentru dezvoltarea pedagogica a personalitatii, diferentiate net de cele episodice, superficiale si accidentale.

Ereditatea defineste o trasatura biologica proprie organismelor vii. Ea intervine in procesul dezvoltarii ca "ereditate generala", tipicaspeciei, dar si ca "ereditate speciala", concretizata in transmiterea unor trasaturi particulare, fizice sau anatomo-fiziologice, variabile in functie de individualitatea fiecarei personalitati umane. Ereditatea valorifica doua concepte complementare, dezvoltate in cadrul cercetarilor biologice moderne:

-conceptul de "genotip"-reflecta patrimoniul mostenit la nivel de specie, care include un ansamblu de gene, care asigura, din interior, constructia noului nascut.

-conceptul de "fenotip"-reflecta efectul genotipului rezultat din interactiunea acestuia cu mediul extern.

Interpretarea pedagogica a ereditatii angajeaza doua concepte operationale complementare: conceptul de crestere, care vizeaza aspectele fizice, anatomice, ale dezvoltarii schemei corporale, ramificatiilor nervoase, volumul de masa cerebrala; conceptul de maturizare, care vizeaza aspectele fiziologice ale dezvoltarii interne: biochimice, endocrine, senzoriale, cerebrale.

Educabilitatea valorifica in planul dezvoltarii pedagogice plasticitatea sistemului nervos central, relatia dintre procesele nervoase fundamentale, particularitatile anatomo-fiziologice ale analizatorilor, calitati operabile in termenii interdependentei formative existente intre invatare si dezvoltare.

Mediul defineste ansamblul factorilor naturali si sociali, materiali si spirituali, care conditioneaza, in mod organizat sau spontan, dezvoltarea pedagogica a personalitatii umane.

Dezvoltarea pedagogica a personalitatii presupune regruparea culturala a acestor factori care intervin la nivel de "macromediu social" -prin familie, scoala, institutii sociale, mass-media- si la nivel de "micromediu social": mediul natural; mediul ambiant, format din totalitatea conditiilor bioclimatice si geografice in care traieste omul.

Mediul este un factor modelator care permite relevarea, stimularea si chiar amplificarea dispozitiilor genetice prin actiuni institutionalizate formal si nonformal. Cercetarile UNESCO dezvolta, in acest sens, teza transformarii progresive a mediului social intr-o cetate educativa.

Valorificarea deplina a educabilitatii solicita mediului raporturi deschise pedagogic spre ereditate si spre educatie.

Deschiderea pedagogica a mediului spre ereditate angajeaza capacitatea acestuia de prelucrare socio-culturala a dispozitiilor native, generale si speciale, ale personalitatii umane.

Deschiderea pedagogica a mediului spre educatie angajeaza capacitatea acestuia de structurare institutionala a activitatilor sale orientate in directia formarii-dezvoltarii personalitatii umane.

Educatia defineste esenta educabilitatii prin calitatea sa de factor care determina dezvoltarea pedagogica a personalitatii umane prin valorificarea deplina a premiselor ereditare si a conditiilor de mediu.

Educatia mijloceste in fapt interactiunea dintre ereditate si mediu care devine functionala in raport cu finalitatile pedagogice macrostructurale si microstructurale asumate la nivelul sistemului si al procesului de invatamant.

Ca factor al educabilitatii, educatia "presupune deliberat alegerea perspectivei ce urmeaza a fi insuflata dezvoltarii, conturand modalitatea concreta de utilizare a resurselor ereditatii si a mediului".

Prin obiectivele formative deschise in fata personalitatii-obiective care "creeaza decalaje intre ceea ce este si ceea ce este de dobandit" -educatia este mai mult decat un factor al dezvoltarii psihice; devine un factor al dezvoltarii pedagogice.

Educabilitatea reflecta continutul pedagogic specific al relatiei dintre ereditate-mediu-educatie, continut care, "departe de a se inchide in ea, se deschide spre viitor, in etape distincte si solidare"

Etapele educatiei-care desemneaza un potential formativ esalonat progresiv pe treptele scolaritatii-nu trebuie suprapuse exact peste stadiile psihice-care desemneaza un ansamblu de invariante bine conturate calitativ in functie de relatiile si activitatile prioritare si de structurile psihice concrete.

Valorificarea pedagogica deplina a educatiei presupune cunoasterea fiecarui stadiu al dezvoltarii, in mod special a faptului ca momentele de criza apar de regula, in fazele de trecere la o varsta psihologica- fenomen acutizat in jurul varstei de 14 ani, la trecerea de la preadolescenta la adolescenta.

Sesizarea diferentei specifice dintre "stadiile dezvoltarii psihice" si "etapele dezvoltarii pedagogice" a generat solutia restructurarii treptelor scolare in sistemele moderne de invatamant organizate, in cea mai mare parte in formula "6+3+3", care permite iesirea din "fazele psihologice critice" in interiorul aceluiasi ciclu de invatamant.

Valorificarea deplina a educatiei sugereaza o anumita normativitate a actiunii educationale care presupune: a.depasirea antinomiei: influente interne (ereditare) - in  - influente externe (mediu si educatie); b.concentrarea substratului energetic motivational al dezvoltarii pedagogice la nivelul obiectivelor formative ale educatiei, deschise in directia (auto) perfectionarii personalitatii umane; c.delimitarea diferentei specifice "stadiul psihic" si "stadiu pedagogic", operanta in sistemele moderne de invatamant care au institutionalizat, de cele mai multe ori, structura de organizare "6+3+3".

Educabilitatea confirma astfel resursele dezvoltarii pedagogice ale personalitatii, nelimitate in contextul valorificarii depline a premiselor ereditare si a conditiilor de mediu, determinate psihosocial la nivelul sistemului educational, sistemului de invatamant, procesului de invatamant.

Dezvoltarea pedagogica reprezinta ansamblul actiunilor si influentelor educationale care asigura evolutia personalitatii umane in plan psihologic si social. Ea valorifica resursele educabilitatii angajate in optimizarea raporturilor dintre ereditate-mediu-educatie, in mod diferentiat, in functie de trasaturile generale, particulare si individuale ale personalitatii umane.

Dezvoltarea pedagogica valorifica evolutiile inregistrate la nivelul structurii de functionare a personalitatii, in  plan cognitiv, social si personal. Corelarea acestor evolutii angajeaza urmatoarele tipuri de dezvoltare, evidente la nivel de ontogeneza in limitele anumitor legi probabilistice, specifice stiintelor socioumane: dezvoltarea intelectuala; sociala; psihosociala; morala; cunoasterii de sine; afectiva.

Dezvoltarea pedagogica angajeaza toate tipurile de evolutii prezentate anterior, institutionalizate in cadrul organizatiei scolare, procesului de instruire, managementului resurselor umane, informationale, materiale si financiare.

Dezvoltarea pedagogica generala angajeaza toate modalitatile prin care institutia scolara reuseste sa-si consolideze serviciile administrative, didactice, educative, plecand de la obiectivele formative elaborate special pentru valorificarea resurselor de evolutie globala a personalitatii elevului.

Dezvoltarea curriculara  marcheaza procesul de imbogatire continua a programelor scolare cu noi date informatii cunostinte.