|
|
|
Art Nouveau in Italia
Desi spre sfarsitul secolului al XIX-lea, se poate spune ca teoriile si canoanele figurative ale noului stil se inradacinasera deja in Europa, in Italia acestea continuau sa se manifeste ca aspiratii spre o idee vag definita de innoire. Situatia politica a Italiei, o tara divizata in areale cu mari discrepante culturale si economice, a dus la un progres ingreunat. Totusi, regiunile nordice si zonele industriale erau mai avansate. Datorita revistelor specializate si vizitelor dese la diverse expozitii, teoreticieni precum Camillo Boito, Alfredo Melani, Enrico Thovez si Vittorio Pica se mentineau la curent cu ceea ce se intampla in Franta. Primele incercari de modernizare a artelor apicate in Italia se datoreaza zelului lor de "misionari" ai noului stil si activitatii izolate a unor meseriasi. In ciuda eforturilor directionate spre unificarea culturala a peninsulei, si a aparitiei tuturor muzeelor si scolilor create in acest scop, istoria artelor decorative din Italia ramane impartita pe regiuni.
Imagini:
(pagina 672: imaginea reprezinta un detaliu din frescele ce decoreaza peretii "Salone delle Fesse" din Grand Hôtel Villa Igea (1898-1900). Proiectata de de arhitectul Ernesto Basile, reprezinta unul dintre cele mai renumite produse in stil art nouveau din Italia. Basile a realizat frescele impreuna cu Ettoré De Maria Bergler si compania Ducrot-Golia, a realizat mobila. La inceputul anilor 1890, Vittorio Ducrot si Carlo Golia au format un parteneriat. Golia era reprezentantul unei companii din Turin care producea tapete. Basile si-a inceput colaborarea cu ei in 1898, punand bazele unei intreprinderi cu productie pe scara larga, lucru neobisnuit la vremea respectiva si singular in Italia.)
(pagina 673: "Salone delle Fesse", Grand Hôtel Villa Igea)
In ciuda acestor dificultati, noul stil a gasit sustinatori in timp scurt, desi lucrarile lor nu erau nici omogene si nici nu reprezentau schimbari radicale. Nu a existat nici un proces de consolidare pe etape si autonom.
Termenul Italian pentru art nouveau era "Liberry", aparut la inceput intr-un articol din Emporium care prezenta produsele magazinului Regent Street cu motivele sale inspirate din structura plantelor. Ornamentatia inspirata din natura avea,bineinteles, o lunga istorie, considerata specific italiana. "Radicinile" traditiei erau considerate a fi mozaicurile de pe timpul Imperiului roman si motivele florale erau atribuite renasterii si barocului. Astfel, Camillo Boito a dat o ratificare oficiala innoirii limbajului decorativ, bazandu-se pe aceasta idee cand a scris urmatoarele randuri:" Tinerii artisti decoratori ar trebui sa traiasca intre plante si flori, indragostindu-se de ele si absorbindu-le esenta pana cand vor deveni capabili sa extraga esenta lor decorativa care, amestecandu-se cu spiritual estetic, se va condensa intr-o opera originala,profunda." Pasajul este luat dintr-un articol intitulat "L'arte italiana e l'ornamento florale ("Arta italiana si ornamental floral"), scrisa pentru revista "Arte italiana decoratia e industriale" si publicat in 1898, anul in care "Esposizione Generale" a fost tinuta la Turin. Expozitia a avut un mare sector dedicat mobilierului, starnind comentarii positive asupra viitorului industriei mobilierului italian.
Ceea ce in ochii italienilor a aparut ca un semn clar al innoirii, acestea erau doar schimbari timide, covarsite de o mare cantitate de obiecte intr-un stil invechit. La expozitia internationala din Paris, Italia a lasat impresia unei "tari de copiatori", imobilizata de ideea trecutului sau glorios si, astfel, cu mici exceptii, nedoritoare de innoire. Dupa insuccesul de la Paris, putinii designeri care au avut un success modest la expozitie au avut parte de o popularitate crescuta in Italia.
Imagini:
(pagina 674: stanga sus: coperta din august 1899 pentru revista Emporium, realizata de Umberto Bottazzi. Publicata pentru prima oara in 1895 de Istituto d'Arti Grafiche din Bergamo, Emporium a fost prima revista din Italia care isi punea problema noului stil si care sustinea propunerile acestuia.
dreapta jos: desen de Angiolo d'Andrea (1880-1942) al interiorului restaurantului Gambrinus din Milan, unul dintre cele mai timpurii exemple ale stilului floral.)
(pagina 675: detaliu decorativ realizat de Gottardo Valentini, Raccolta Sormani, Milan)
Lumea lui Carlo Bugatti
Carlo Bugatti a fost un designer de mobile foarte original si a propus cea mai extrema forma de eclecticism. Opera sa intrupeaza o lume a fanteziei inspirate din dorinta de a evada din viata de zi cu zi. Lucrarile sale sunt minutios decorate cu cercuri, coloane, turnulete, arcade, motive florale, pasari si insecte stilizate si include elemente ce aduc aminte de arta medievala, japoneza, bizantina, babilo-asiriana, Africana, egipteana si islamica. Toate acestea se imbina cu mare pompa si siguranta, ca si cum Bugatti ar fi adus la viata propriile vise si fantezii prin mobilierul realizat. Acest element aparent "irational" a fost combinat cu o indemanare in realizare potrivita cu gama variata de materiale delicate pe care le cerea gustul sau.
Imagini:
(pagina 676: stanga: masa si cabinet datate din 1898, din lemn masiv si furnir de abanos cu intarsia de os, si elemente montate din bronz, pe usile laterale: pergamente pictate de Riccardo Pellegrini.
Dreapta: cabinet mare cu elemente din bronz si fildes. Manerele usilor sunt in forma de mumii de bronz.)
(Pagina 677: dreapta sus: cabinet cu pergament pictat cu elemente din alama, argint si fildes)
dreapta jos: 2 fotolii (c. 1902) tapitate in pergament pictat cu decoratii din bronz si incrustatii din abanos si metal. Scaunele fac parte dintr-un set de dormitor.)
Expozitia internationala de la Turin
In aceste circumstante a fost organizata Esposizione Internazionale di Arte Decorativa Moderna, la Turin. Acesta
a fost un eveniment exceptional si a fost prima expozitie internationala semnificativa, dedicata exclusiv artelor aplicate, cu scopul de a promova modernitatea in toate formele ei de expresie. In articolul 2 al regulilor generale ale expozitiei de la Turin, 1901, exista urmatorul paragraph: "expozitia va include creatii artistice si produse industriale, care isi pun problema esteticii strazii, caminului si camerei. Numai artefactele originale de acest fel si care au intentia clara de innoire vor fi acceptate. Simpla imitatie a stilurilor din trecut nu va fi acceptata si nici acele produse industriale care nu denota sensibilitate artistica.
Aceasta a fost, fara indoiala, o decizie curajoasa care a dat un imbold clar modernizarii. Imediat, si intr-un mod foarte previzibil, ea a starnit o dezbatere arzatoare intre traditionalisti si innovatori, mentionata indelung de publicatiile vremii. Alfredo Melani (1860-1918) a fost un arhitect si critic cu o reputatie internationala si un designer de mobila a carui opera incorpora noul stil cu sobrietatea sa geometrica si accentul pus pe funtionalitate.
Melani a purtat o discutie insufletita cu oponentii art nouveau, care faceau apel la nationalismul italian si sustineau ca aveau o obligatie sa pastreze traditiile si mostenirea lasata de marii artisti si arhitecti italieni. A aparut o "nevoie viscerala pentru lucruri sigure" caracteristica perioadei post-unificatoare ( M. Nicoletti, "Architettura Liberty in Italia", Bari, 1978), care era bazata pe o marginire fanatica. Ca raspuns, Melani a argumentat ca, deasemenea, era nevoie de o cultura internationala si modernizare care sa nu fie impiedicata de prejudecati provinciale.
Imagini:
(pagina 678: birou cu spate asimetric din lemn de nuc, cu elemente de finisaj din abanos, intarsia cu motive orientale din metal si elemente din bronz. Suprafata de scris este in pergament pictat cu un motiv floral.)
(pagina 679: stanga: paravan (c. 1910) din paneluri cu pergament si balamale din bronz si alama.
dreapta sus: scaun (1902-1904) cu sezut de piele, spate si fata in pergament pictat si intarsia din alama
si bronz.
Dreapta jos: scaun cu pergament pictat cu motive de libelule, elemente din alama si bronz)
Expozitia de la Turin a fost,astfel, o ocazie unica de a examina cele mai reusite realizari din strainatate cu o minte deschisa, sa fie reanalizate produsele italiene si sa se gaseasca o noua interpretare a elementelor decorative conventionale. Prima trasatura care a semnalat modernitatea si natura neconventionala a evenimentului a fost, bineinteles, situl ales pentru desfasurarea evenimentului. Splendidele pavilioane proiectate de arhitectul Raimondo D'Aronco (1857-1932) au fost ele insele niste noi interpretari ale designului. Amestecul de forme dinamice,culori si decoratii au facut un melaj de tehnologii de ultima ora cu un puternic gust pentru design nou.
Noul stil - intre aprobare si disensiune
Parerile despre expozitie au fost variate. Unii au sustinut cu entuziasm "dulcele stil nou", altii au considerat ca e vorba doar de o moda trecatoare. Ugo Fleres a scris in 1902: "Aplicatia universala a noului stil ne supune unei incercari a rabdarii pe care nu toata lumea o merita [.] Cum iesi pe usa, daca art nouveau nu si-a gasit locul inca in interior si s-a instalat in casa ta, vei gasi un fluturas care face reclama unei piese de teatru sau un poster in fereastra unui magazin, plin de flori si peisaje, linii alunecand in sus si in jos, formand litere. 'Ce frumos! Ce original!' vei spune, dar ceva mai incolo vei gasi alt poster cu exact acelasi design original de litere, fundite si linii.
Si chiar vizavi, aceleasi curbe au intrat in perete formand ferestre si ornand materiale, hartii, lemn si piatra." (U. Fleres, "Lo stile nuovo", in "Revista d'italia", 1902).
In alta parte, Luca Beltrami a vorbit despre mobila expusa la Turin folosind cuvintele "exuberanta a intelesului"
