|
|
|
Auditul financiar contabil privind analiza situatiilor financiare
Documentul oficial folosit pentru finalizarea incheierii exercitiului financiar este bilantul contabil. Pe baza lui se atribuie o imagine fidela, clara si completa atat a patrimoniului, a situatiei financiare cat si a rezultatului obtinut. Celelalte componente au capatat diferite continuturi si denumiri in raport de latura patrimoniului reprezentata sau de cerintele informationale formulate cu privire la gestiunea patrimoniului. Astfel, in modelul de contabilitate in Romania, bilantul contabil in forma sa completa este alcatuit din: bilant, cont de profit si pierdere, anexa la bilant si raport de gestiune.
Armonizarea reglementarilor contabile din Romania cu Directiva a IV-a a Comunitatii Economice Europene si cu Standardele Internationale de Contabilitate reda formatul situatiilor financiare ca fiind : bilantul contabil, contul de profit si pierdere, situatia fluxurilor de trezorerie si note la conturile anuale.
Exercitiul financiar incepe la 1 ianuarie si se incheie la 31 decembrie, in acest scop, pe baza bilantului contabil, se determina situatia patrimoniului, situatia financiara si rezultatul obtinut.
Relatia de principiu prin care se analizeaza situatia patrimoniului este de forma:
Situatia neta a patrimoniului= activul patrimonial - datoriile
( capitalul propriu)
Situatia financiara:
Trezorerie = fond de rulment - necesarul in fond de rulment
Rezultatul:
Rezultatul contabil = venituri - cheltuieli
Rezultatul (variatia capitalului ) :
Rezultatul contabil = capitalul propriu la incheierea exercitiului financiar - capitalul propriu la inceputul exercitiului +/- aportul proprietarului in cursul exercitiului
( +in cazul rambursarii de capital, - in situatia aportului de capital)
In normele europene si in Standardele Internationale privind Contabilitatea, formatia bilantiera figureaza sub diverse denumiri, cum sunt: situatii financiare, documente contabile de sinteza sau conturi anuale.
In modelul continental de contabilitate, la componentele de mai sus se adauga tabloul de finantare sau tabloul de trezorerie care se complecteaza numai la intreprinderile care indeplinesc criteriile prezentate in O.M.F. nr. 403/1999.
Intocmirea bilantului cu intreaga sa formatie de documente de sinteza reprezinta un proces complex de agregare a datelor in vederea constituiri indicatorilor economico-financiari privind situatia patrimoniului si rezultatele obtinute.
Lucrarile preliminare sunt denumite lucrari de inchidere a exercitiului, fiind structurate astfel:
stabilirea balantei conturilor inainte de inventariere;
inventarierea generala a patrimoniului;
contabilizarea operatiunilor de reglementarizare privind: diferentele de inventar, amortizarile, provizioanele pentru deprecieri, provizioanele pentru riscuri si cheltuieli, diferentele de conversie si diferentele din curs valutar sidelimitarea in timp a veniturilor si cheltuielilor;
stabilirea balantei conturilor dupa inventariere;
determinarea rezultatului exercitului si repartizarea profitului sau finantarea pierderii;
redactarea bilantului contabil.
Pentru centralizarea si controlul exactitatii datelor inregistrate in conturise intocmeste balanta de verificare inainte de inventarierea patrimoniului. Discutata din acest punct de vedere, balanta pregateste datele de referinta necesare compararii soldurilor din inventarul contabil si inventarul faptic. Balanta conturilor inainte de inventariere poate fi abordata ca un inventar contabil.
Balanta conturilor conturilor poate fi discutata si prezentata ca un instrument de verificare a continutului soldurilor conturilor, in sensul ca acestea sa reflecte operatiuni economice si financiare reale, consemnate in documentele justificative si inregistrate in concordanta cu normele metodologice de utilizare a conturilor.
Este lucrarea prin care se stabileste situatia reala a patrimoniului, aceasta se refera atat la constatarea marimifaptice a elementelor patrimoniale, cat si la evaluarea lor la nivelul valorii actuale.
Relatia proprie inventariului, prin care se determina situatia reala a patrimoniului la un moment dat, este de forma:
Situatia neta a patrimoniului = Activul inventariat - Datoriile inventariate
Constatarea existentei elementelor inventariate se face prin observare directa prin bunurile corporale, pe baza de registre sau documente pentru bunurile necorporale, creante si datorii. In ceea ce priveste evaluarea elementelor patrimoniale inventariate, aceasta se face la nivelul valorii actuale, denumita valoare de inventare.
Pentru stabilirea unei asemenea valori se utilizeaza referentialele cele mai adecvate, cum sunt: preturile de piata, indicii generali si specifici de preturi. Teoretic, pentru stabilire valorii de inventar se pot folosi individuali sau asociat urmatoarele metode: valoarea actualizata, valoarea de realizare, valoarea de intreprindere, valoarea curenta si valoarea de inlocuire.
Dupa efectuarea inventarieri si a contabilizarii regularizarilor de inventar, se intocmeste o nota balanta a conturilor. Functia acesteia se manifesta cu precadere pentru pregatirii informatiei necesare determinarii rezultatului exercitiului si asigurarea suportului informational necesar redactarii bilantului contabil.
Opinand pentru o asemenea balanta, este de remarcat ca in spiritul principiului divulgarii integrale a informatiei, in cadrul balantei contabile este necesara redactarea conturilor de cheltuieli si venituri, dupa caz cu soldurile debitoare si creditoare. Este impotriva transparentei informatiei actuala practica a intocmirii balantei dupa inchiderea conturilor de cheltuieli si venituri. Balanta se redacteaza inainte de stabilirea rezultatului exercitiului, si nu dupa determinarea acestuia. Ea se delimiteaza si ca suport informational pentru inchiderea conturilor de venituri si cheltuieli.
Principial, formula generala de calcul a rezultatului contabil inainte de impozitare este:
Rezultatul = Veniturile din livrarea bunurilor - Cheltuieli angajate
contabilmobile, a celor imobiliare pentru pentru realizarea
care s-a transferat dreptul de veniturilor
proprietate, servicii prestate si
lucrari executate
Din punct de vedere contabil, pentru a stabili rezultatul exercitiului, se procedeaza la inchiderea conturilor de cheltuieli si venituri. Relatiile dintre conturile intervenite cu aceasta ocazie sunt:
inchiderea conturilor de cheltuieli pentru soldurile debitoare
121 = 6
Profit si pierdereConturi de cheltuieli
inchiderea conturilor de venituri pentru soldurile creditoare
7 = 121
Conturi de venit Profit si pierdere
Modul specific de calcul si impozitare a profitului in Romania genereaza la inchiderea exercitiului financiar definirea in plan teoretic a relatiei de calcul a rezultatului contabil. In componenta cheltuielilor corespunzatoare veniturilor realizate se include si cheltuielile cu impozitul pe profit calculat si evidentiat in cursul exercitiului. De aceea, se poate aprecia ca rezultatul contabil inainte de impozitare este caracterizat prin formula:
Rezultatul= Venituri- Cheltuielile corespondente
contabil realizateveniturilor realizate
Lucrarile de complectare a bilantului a contului de rezultate si anexelor la bilant reprezinta, prin continutul lor, in cea mai mare parte operatiuni de prelucrare si transcriere a datelor din formatia bilantiera precedenta si din balanta conturilor. Prin structura lor operatiunile de prelucrare a datelor privind evercitiul constau in selectarea, gruparea si insumarea soldurilor din balanta conturilor. Aceste operatiuni necesita cunoastere posturilor din bilantul contabil si din contul de rezultate care corespund conturilor din balanta.
Conturile anuale pot fi reprezentate in doua moduri care se deosebesc prin forma lor: sistemul de baza si sistemul simplificat.
In formula sa complecta bilantul contabil, in varianta sistemului de baza se compune din: bilant, contul de profit si pierderi si anexa: situatia activelor imobilizate; situatia stocurilor si a productiei; situatia creantelor si a datoriilor; situatia provizioanelor; determinarea rezultatului fiscal; repartizarea rezultatului exercitiului; alte informatii privind regulule si metodele contabile si datele complementare.
Pentru a degaja informatia de analiza a rezultatului si a situatiei financiare, se procedeaza la regruparea si restructurarea pozitilor din bilant, contul de profit si pierdere si anexa la bilant. Doua modele se pot construi in acest sens: tabelul soldurilor intermediare de gestiune si tabelul de finantare. La aceasta se adauga conturile previzionale privind situatia patrimoniului si rezultatului.
Intr-o economie dinamica, contabilitatea financiara a intreprinderii nu se mai poate cantona numai pe descrierea trecutului. O asemenea orientare a reprezentarii la care se adauga raportarea anuala a informatiilor privind patrimoniul, rezultatul si situatia financiara, pune adesea sub semnul intrebarii utilitatea contabilitatii ca instrument de gestiune si analiza financiara.
Pentru a depasii insuficienta de mai sus endoctrina si practica de contabilitate a mai multor tari a fost conceputa alternativa conturilor previzionale. Ele furnizeaza in fiecare trimestru informatia previzionala privind activul si pasivul, cheltuielile si veniturile.
In plan functional, o asemenea informatie se delimiteaza ca un instrumentde prevenire a dificultatilor cu care se poate confrunta o intreprindere si de dirijare a eforturilor. Orice management contabil care isi propune o gestiune performanta trbuie sa accepte documentele financiare previzionare. Din punct de vedere metodologic conturile previzionale se bazeaza pe anexa trecutului contabilitatii financiare si se articuleaza la sistemul de bugetare a intreprinderii. De aceea, aceste conturi preiau informatia privind trecutul din contabilitatea financiara pe care o coreleaza si fundamenteaza in raport de informatia previzionala regasita in reteaua de buget. Plasate in sistemul contabil din Romania, conturile previzionale se conecteaza la raporturile trimestriale fiind instrumentate o data cu acestea. Metodele si tehnicile folosite pentru previzionarea activelor si pasivelor, cheltuielile si veniturile sunt foarte multe. Prin eficienta lor se detaseaza procedurile folosite incadrul sistemului de bugetare orientate cu precadere pentru previzionarea activului realizabil si disponibil a pasivului exigibil, precum si a cheltuielilor si veniturilor. Punctul de convergenta al tuturor fluxurilor de valorii reale si monetare il reprezinta bugetul de trezorerie.
