INTRODUCERE

In conditiile economiei contemporane, fiecare afacere are trei scopuri principale:

sa faca profit, sa genereze cashflow si sa fie 'sanatoasa' din punct de vedere financiar. Pentru fiecare din aceste scopuri exista o situatie financiara potrivita:

Contul de profit si pierdere (Income Statement) care sumarizeaza veniturile si cheltuielile operationale, marja operationala, cheltuielile administrative, profitul sau pierderea afacerii respective pentru o anumita perioada de timp;
Fluxul de trezorerie (Cashflow-CF) sumarizeaza circuitul banilor intr-o anumita perioada de timp, de unde vin si unde se duc.
Balanta (Balance Sheet-BS) sumarizeaza activele si pasivele pe care le are o afacere la finalul unei perioade, care a fost capitalul investit de actionari, etc.
Deoarece cam toate afacerile sunt interesate sa faca profit, cea mai uzuala dintre ele este Income Statement-ul. Valoarea de piata a unei afaceri depinde foarte mult de profitabilitatea ei.
Aceste situatii sunt interesante nu numai pentru actionarii sau managementul firmei, care sunt interesati sa vada care este performanta companiei, ci si pentru:
potentiali investitori, care vor sa vada daca investesc sau nu in compania respectiva, brokeri si analisti, pentru a putea face recomandari de cumparare/vanzare clientilor lor, clienti si furnizori majori, pentru a vedea puterea de continuitate a activitatii partenerului de afaceri care iti asigura resursele, sindicatele pentru a putea negocia contractele colective de munca, competitorii, pentru a-si putea stabili care este pozitia lor prin comparatie, potentiali competitori pentru a vedea cat de profitabil este un anumit domeniu de activitate, statul, pentru a vedea ce venituri ii revin din taxe si alte contributii, si lista poate continua. Pentru a evidentia toate situatiile care conduc la cazurile amintite mai sus, in lucrarea de fata vom incerca sa aratam cum se intocmesc situtiile financiare si pentru o detaliere mai profunda vom trece la analiza lor.

In conceptia unor oameni de stiinta printre care si profesori, analiza financiara are urmatoarele interpretari:

Analiza financiara, sustine Ioan Mihai s.a. "consta intr-un ansamblu de instrumente si metode care permite aprecierea situatiei financiare si a performantelor intreprinderii".

Analiza financiara este de parere Maria Niculescu "in acceptiunea sa de componenta de baza a diagnosticului global strategic, este orientarea spre investigarea unor aspecte complexe (performantele globale ale intreprinderii) convergente in ultima instanta cu obiectivele economico-financiare ale oricarui agent economic". Analiza financiara "ca si componenta a analizei economice, consta intr-un studiu metodic al situatiei si evolutiei unei intreprinderi sub aspectul structurii financiare si a rentabilitatii".Ioan Stancu apreciaza ca "analiza financiara este activitatea de diagnosticare a starii de performanta financiara a intreprinderii la incheierea exercitiului. Ea isi propune sa stabileasca punctele tari si punctele slabe ale gestiunii financiare, in vederea fundamentarii unei noi strategii de mentinere si de dezvoltare intr-un mediu concurential".

Nicolae Dardac s.a. considera ca "analiza financiara evidentiaza performantele agentului economic in termeni de rentabilitate si risc, performanta cu care s-a incheiat exercitiul anterior si cu care va incepe altul ".

Analiza financiara ca si componenta a analizei fundamentale, sustine Lucia Abil, presupune "o examinare a bilantului, a conturilor anuale, a pozitiei e piata si a perspectivelor unei intreprinderi in contextul macroeconomic si apoi, a sectoarelor si a ramurilor economice".

Analiza financiara a bilantului contabil sustine Adela Deaconu "serveste reflectarii echilibrului financiar pe termen scurt si lung sub doua aspecte, si anume modul cum s-a realizat si consecintele in planul solvabilitatii, lichiditatii si riscului de neplata (faliment) al intreprinderii".

Analiza financiara este, dupa parerea noastra, un sistem complex de tratare a informatiilor economice trecute si de perspectiva a societatilor comerciale, sistem care

bazat pe metode si procedee de cercetare stiintifica, care vizeaza in principal urmatoarele obiective:

ameliorarea conducerii firmei pornind de la un diagnostic precis;        

constituie un element de decizie in contractarea unui imprumut;

asigura baza informationala pentru cumpararea sau vanzarea de actiuni la bursa;

asigura studiul starii unui concurent, client sau furnizor in planul gestiunii, al solvabilitatii sau al rentabilitatii sale.

In acelasi timp, consideram ca analiza financiara poate fi privita ca un studiu metodic si sistematic a situatiei si evolutiei unei firme sub aspectul structurii financiare si a rentabilitatii, pe baza bilantului si anexelor sale, a contului de profit si pierdere, precum si a altor informatii puse la dispozitia analistului de catre sistemul informational al firmei.

MOTIVATIA, IMPORTANTA SI METODOLOGIA CERCETARII

Pentru intocmirea lucrarii de fata si alegerea temei lucrarii "Intocmirea si analiza situatiilor financiare" am apelat la practica. Poate multi dintre voi cititorii va intrebati de ce practica si in ce sens acest concept?

Deoarece la serviciu lucrez pe partea economica care se ocupa de intocmirea rapoartelor trimestriale si anuale ale societatilor cotate la Bursa de Valori Bucuresti aveam nevoie de o aprofundare mult mai detaliata asupra modului cum se intocmesc situatiile financiare. Eu primesc situatiile financiare gata intocmite si le analizez, de aceea la partea practica si anume la Studiul de caz am ales sa fac si o analiza a situatiilor financiare.

Am ales compania SC GROUP AOSSA Beclean, deoarece este locul unde am facut practica in anul 2 al studiului la Facultatea de Stiinte Economice si

Gestiunea Afacerilor. Inca de pe vremea c'nd eram la practica am hotarat sa-mi fac si lucrarea de licenta la aceasta societate.

In concluzie, principalele motive care mi-au ghidat pasii spre alegerea temei pe care o voi dezvolta in paginile ce urmeaza sunt cele amintite mai sus.

CAPITOLUL I. PREZENTAREA GENERALA A SC GROUP AOSSA BECLEAN

1.1.  SCURT ISTORIC AL SOCIETATII

SC GROUP AOSSA este succesoarea fostei Intreprinderi Metalurgice Beclean, care a fost infiintata in perioada 1976-1978 avand ca obiect principal de activitate producerea si comercializarea de sarma si produse din sarma de otel.

SC GROUP AOSSA functioneaza ca si societate comerciala din 1991 fiind constituita in baza Legii 15/1990, privind reorganizarea unitatilor de stat ca regii autonome si societati comerciale, si pe baza H.G. 29/1991, fiind inregistrata la Oficiul Registrului Comertului sub numarul J/06/14/1991.

In anul 1991 Intreprinderea Metalurgica Beclean s-a transformat in societate comerciala pe actiuni sub denumirea de SC PROMET SA BECLEAN, actionarul majoritar fiind statul Roman.

La finele anului 1999 SC PROMET SA BECLEAN a fost privatizata integral prin vanzarea de catre fostul FPS a pachetului majoritar de actiuni, prin licitatie, catre firma SC PROFILMET SA NEGRESTI-OAS.

In perioada 1992-1999 societatea a inregistrat un regres semnificativ astfel incat la momentul privatizarii acesta practic se afla in stare de faliment, avand pierderi si datorii insemnate, iar starea de fapt a instalatiilor, utilajelor si constructiilor fiind intr-o stare foarte degradata. Stocul de materie prima era practic inexistent, iar stocurile de produse finite erau de fapt nevandabile mai bine spus erau rebuturi (cuie amestec, sarma semi-zincata si sarma neagra incalcita si oxidata). Tot in aceasta perioada productia a scazut treptat, ajungand la circa (cca) 550 tone/luna fata de 15000 de tone/luna inregistrate in anul 1987; o serie de utilaje si instalatii nemaifiind utilizate ceea ce adus la inchiderea laminorului de sarma continuu nemaiputand fi folosit in momentul privatizarii.

Personalul angajat a fost in mare parte disponibilizat ajungand la inceputul anului 2000 la un numar de aproximativ 550 de angajati fata de cca 1800 de angajati de care dispunea societatea pana in 1997.

In momentul privatizarii, in urma unei analize tehnico-economica aprofundate, actionarul majoritar a decis sa dezafecteze laminorul din sarma, iar in spatiul respectiv rezultat in urma dezafectarii (hala) a creat o noua capacitate de productie compusa dintr-o turnatorie de piese din fonta si otel cu o capacitate de 3972 tone/an si doua laminoare de profile din otel cu o capacitate de 4200 tone/an.

Aceasta noua capacitate de productie a fost realizata in parte prin investitii noi, iar o parte prin mutarea activitatii de turnare si laminare de la SC RAPID SA BISTRITA la SC GROUP AOSSA denumita atunci SC PROMET SA. Acest fapt s-a putut realiza deoarece si SC RAPID BISTRITA devenise o firma membra a grupului de firme detinut de acelasi actionar majoritar care in fapt este domnul economist DAN VASILE.

In perioada 2000-2005 SC PROMET SA a inregistrat un progres semnificativ ca urmare a masurilor luate de actionarul majoritar, masuri ce au vizat investitii semnificative in retehnologizare, reparatii si modernizare de utilaje si instalatii, reabilitarea cladirilor, a cailor de acces si dotari cu utilaje si masini performante. Practic SC PROMET SA BECLEAN a primit o noua infatisare din toate punctele de vedere si ca urmare nu se mai putea justifica denumirea de PROMET, de aceea in a doua parte a anului 2005 a primit o noua denumire si anume SC GROUP AOSSA.

SC GROUP AOSSA amplasata pe platforma orasului Beclean, este cea mai noua unitate de trefilare a sarmei din otel, cu continut scazut de carbon din tara. A fost construita in baza Decretului 31/1997 prin realizarea unei sectii de trefilare a sarmei din otel moale.

In orasul Beclean este cea mai mare si importanta societate comerciala care functioneaza ocupand forta de munca atat din oras, cat si din imprejurimi, fiind principala sursa de venituri pentru salariati,. La punerea in functiune, intreprinderea avea 200 de salariati a caror pregatire profesionala a fost realizata prin cursuri de scurta durata la Combinatul metalurgic Campia Turzii. Perioada 1980-1989 societatea cunoaste o dezvoltare intr-o spirala ascendenta, productia realizata avand desfacere atat pe piata

interna cat si pe piata externa. Datorita cresterii productiei, intreprinderea ajunge la un personal de 2000 de angajati. Incepand din 1990, productia societatii a scazut din cauza lipsei de materii prime si a lipsei de desfacere, aceasta reluand cresterea incepand cu 1993, astfel incat in 1997, societatea a avut rezultate economico financiare pozitive crescand de la un an la altul.

1.2. OBIECTUL DE ACTIVITATE

SC GROUP AOSSA este persoana juridica romana, avand forma de societate pe actiuni.

Obiectul de activitate al SC GROUP AOSSA il constituie:

a) Producerea si comercializarea de :

- Sarme

- Produse din sarme

- Utilaje

- Agenti termici

- Confectii metalice si parti componente

b) Executarea de reparatii si prestari de servicii;

c) Activitate de export-import;

d) Transportul de marfuri si persoane;

e) Constructii civile;

f) Intermediere;

g) Montarea si repararea instalatiilor de ridicat;

h) Colectarea, prelucrarea si livrarea deseurilor refolosibile din activitatea proprie;

i) Alte activitati de comercializare prin unitati proprii cu amanuntul si cu ridicata si pentru marfuri care nu sunt realizate in cadrul unitatii.

1.3. MODUL DE ORGANIZARE

Societatea este condusa de Adunarea Generala a Actionarilor si detine un capital social de 3.507.468 lei impartit in 1.377.227 actiuni cu o valoare nominala de 25.000 lei.

Adunarea Generala a Actionarilor, decide asupra activitatii societatii si asigura politica ei economica si comerciala. Ea alege Consiliul de Adminstratie si Comisia de cenzori.

1.4. ACTIVITATEA DE PRODUCTIE

SC GROUP AOSSA se incadreaza din punct de vedere al productiei in sectorul metalurgic. Uzina are patru sectii de productie si una de intretinere si reparatii ai caror muncitori profeseaza meseriile de: laminatori, trefilatori, acoperitori metale, masinisti confectionat cuie si plase din sarma, precum si alte meserii. Materia prima de baza o constituie tagla ( care este aprovizionata de la SIDEX GALATI sau din import) care este prelucrata in laminor, unde se obtin produse finite si semifabricat pentru celelalte sectii de productie.

• Laminorul de sarma

Este tipul de laminor continuu cu doua fire generalizat la sfarsitul anilor 1970. Ca materie prima laminorul utilizeaza tagle de 80x80x12.000 mm si produce:

profile; lat si patrat;

otel beton avand profil neted sau periodic, utilizat in constructii, in structurile de beton armat si beton precomprimat si se executa in gama dimensionala 6-12 mm;

sarma laminata.

Fluxul tehnologic - sectia laminor

• Tragatoria de otel moale

Ca si materie prima utilizeaza sarma moale laminata in gama 5,5-8 mm si produce:

sarma tare mata pentru confectionarea cuielor, plase sudate se executa in gama dimensionala 0,8-10 mm;

sarma tare lucioasa utilizata pentru impletituri fine (filtre, site) si ce se executa in gama dimensionala 0,2-0,9 mm;

sarma toronata de dimensiuni 1,25x0,6;

sarma pentru poligrafie se executa in gama dimensionala 0,5-1 mm;

sarma moale pentru constructii, agricultura si impletituri se executa in gama dimensionala 0,2-10 mm.

Majoritatea echipamentelor din sectorul de trefilare au fost proiectate si executate in tara. Multe dintre ele au fost scoase din functiune, iar cele aflate in exploatare necesita serioase cheltuieli de intretinere. De asemenea o parte din echipamente au fost procurate

din import, in principal masinile de trefilat, dar si din acestea prezinta destule simptome de uzura.

Ca si o caracteristica generala, utilajele tehnologice fac parte dintr-o generatie tehnologica mai veche, in timp ce pe plan mondial au fost inregistrate realizari spectaculoase in domeniu.

Fluxul tehnologic - sectia TOM

• Sectia zincare

Materia prima este asigurata de sectia tragatorie si produce:

sarma moale zincata, utilizata in domeniul electrolitic, conductoare, linii aeriene de telecomunicatii sau de energie electrica si pentru impletituri. Se executa in gama dimensionala 0,2-5 mm.

Sarma ghimpata, utilizata pentru imprejurimi, impletitura din sarma utilizata pentru consolidarea galeriilor in mine, imprejurimi. Se executa la comanda;

Cuie zincate.

Fluxul tehnologic al sarmei zincate

• Sectia cuie

Materia prima este asigurata de sectia tragatorie si produce:

cuie din sarma de otel utilizate la imbinari in constructii, industria mobilei, turnatorii;

caiele, utilizate pentru fixarea potcoavelor la animale;

cuie speciale;

Fluxul tehnologic sectia cuie

CAPITPLUL II COMPONENTELE SITUATIILOR FINANCIARE

2.1. DELIMITARI TERMINOLOGICE, CONCEPTUALE SI METODOLOGICE PRIVIND SITUATIILE FINANCIARE

Documentele pe care este obligata o intreprindere sa le publice potrivit legislatiei contabile nationale specifice sunt denumite de la caz la caz, de la o perioada la alta: documente de sinteza contabila, raportari anuale, conturi anuale, situatii financiare.

In Romania, terminologia specifica a suferit schimbari odata cu sistemul contabil care reclama respectivele documente financiare. De la denumirea de bilant contabil s-a ajuns la cea de situatii financiare. Intre anii 1990-2000, s-a vehiculat si denumirea de conturi anuale, caracteristica sistemelor contabile europene din care se inspirase si tara noastra. Incepand cu anii 2001-2002, odata cu adoptarea unui sistem contabil de natura anglo-saxona s-a generalizat denumirea de situatii financiare, in sfarsit, reglementarile conforme cu directivele europene, instituie prin OMFP 1752/2005 si aplicabile de catre toate intreprinderile incepand cu 1 ianuarie 2006, pastreaza denumirea de situatii financiare anuale.

Situatiile financiare indica la un moment dat, marimea fluxurilor reale si monetare ale intreprinderii, provenite din relatiile sale cu exteriorul, respectiv din activitatea interna. Ele permit intelegerea functionarii subsistemelor intreprinderii.

Situatiile financiare sunt puternic influentate ca si format, continut, mesaj catre utilizatori, de conceptele si premisele sistemului contabil in care se incadreaza. Ele sunt concepute in functie de tipul explicatiilor pe care trebuie sa le dea despre situatia economico-financiara pe care o reflecta.

Prin reunirea factorilor de influenta amintiti mai sus, obtinem un sistem, pe care il numim conceptual. Sistemele conceptuale contabile sunt subordonate urmatoarelor doua orientari fundamentale prezentate cronologic:

a)      orientarea juridico-patrimoniala (in centrul acestui sistem conceptual contabil stau notiunile de: patrimoniu, bunuri patrimoniale-active, drepturi si obligatii ale titularului de patrimoniu-pasive).

b)      orientare economico -financiara (situatii financiare, active, capitaluri proprii si datorii).

Orientarile amintite au diferentiat importanta acordata Situatiilor financiare:

- in cadrul orientarii juridico-patrimoniale, rolul Situatiilor financiare este limitat la cel de raportare fiscal si de instrument de verificare a corectitudinii contabilitatii curente (afirmatie demonstrata prin corelatia specifica formei orizontale a bilantului A=P).

- in cadrul orientarii economico-financiare, Situatiile financiare au o importanta deosebita, reprezinta nu numai o modalitate de finalizare a lucrarilor contabile periodice ci chiar un obiectiv contabil, prin calitatea pe care trebuie sa le aiba informatiile continute si prin ansamblul de principii care trebuie respectate pentru a le intocmi.

2.2. SITUATIILE FINANCIARE ROMANESTI IN CONTEXTUL ECONOMIC SI CONTABIL ACTUAL

In cadrul sistemului contabil care a existat in Romania pana la aparitia unei noi legi a contabilitatii, situatiile financiare aveau un continut juridic si erau puternic influentate de orientarea monista a contabilitatii care trebuia sa reflecte "reproductia mijloacelor" intreprinderii intr-o perioada data.

Ansamblul de documente financiare reprezenta instrumentul principal si caracteristic de sintetizare si generalizare la un moment dat, pe baza principiului dublei reprezentari a datelor si informatiilor contabile privind mijloacele economice si resursele lor de formare, cat si rezultatele activitatii la toate verigile economiei nationale. Contabilitatea oferea informatii pentru doua grupuri de utilizatori: autoritatea fiscala si guvern. Situatiile financiare erau elaborate pe baza unor reguli care permiteau putine judecati contabile si care aveau o utilitate mica pentru alti beneficiari (actionari si manageri).

In anul 1991 s-a trecut la un nou sistem contabil, reglementat prin Legea contabilitatii nr. 92/1991, inspirat dupa sistemul contabil european, in speta al Frantei. Noutatea era data de alt sistem de organizare a economiei pe care contabilitatea trebuia sa-l reflecte, o oarecare deschidere spre alti utilizatori ai informatiei contabile decat statul, un alt accent pus pe nevoile unei gestionari interne eficiente. Desi sistemul permitea un anumit grad de interpretare in inregistrarea tranzactiilor, in practica s-au facut rar inregistrari care sa nu aiba incidente fiscale.

Completul de documente de sinteza contabile specifice acestui sistem contabil punea in evidenta, cu ajutorul unor indicatori sintetici sub forma centralizatorilor, totalitatea aspectelor care pot conduce la formarea unei judecati asupra patrimoniului, situatiei financiare si a rezultatelor intreprinderii.

2.3. REFERIRI ASUPRA CADRULUI GENERAL DE INTOCMIRE SI PREZENTARE A SITUATIILOR FINANCIARE

La ora actuala, situatiile financiare ale societatilor mari sunt elaborate pe baza urmatoarelor legi si norme:

- Legea contabilitatii 82/1991 republicata, modificata si completata

- OMFP 1752/2005 pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme cu directivele europene

Situatiile financiare se intocmesc conform unui model contabil bazat pe costul istoric recuperabil si pe conceptul de mentinere a nivelului capitalului financiar nominal, fiind intocmite in mod clar.

2.4. ARIA DE APLICABILITATE SI MONEDA DE RAPORTARE

Conform reglementarilor actuale, contabilitatea se tine in limba romana si in moneda nationala. Contabilitatea operatiunilor efectuate in valuta se tine atat in moneda nationala, cat si in valuta. Pentru necesitatile proprii de informare, entitatile pot opta pentru intocmirea situatiilor financiare anuale si intr-o alta moneda.

Cursul utilizat pentru conversia in moneda nationala a situatiilor financiare anuale intocmite intr-o alta moneda este cursul de schimb valutar comunicat de Banca Nationala a Romaniei, valabil pentru data bilantului. Acest curs se prezinta in notele explicative.

2.5. DISPOZITII GENERALE PRIVIND SITUATIILE FINANCIARE

Persoanele juridice care la data bilantului depasesc limitele a doua dintre urmatoarele trei criterii (denumite in continuare criterii de marime): total active 3.650.000 euro, cifra de afaceri neta 7.300.000 euro si numarul mediu de salariati in cursul exercitiului financiar 50, intocmesc Situatii financiare anuale care cuprind: bilant, cont de profit si pierdere, situatia modificarilor capitalului propriu, situatia fluxurilor de trezorerie si notele explicative la Situatiile financiare anuale.

Daca persoanele juridice care la data bilantului nu depasesc limitele a doua dintre criterii de marime amintite mai sus, intocmesc Situatii financiare anuale care cuprind doar bilantul prescurtat, contul de profit si pierdere si note explicative la Situatiile financiare simplificate. Optional, ele pot intocmi situatia modificarilor capitalului propriu si/sau situatia fluxurilor de trezorerie.

Potrivit legii contabilitatii, situatiile financiare anuale trebuie insotite de o declaratie scrisa de asumare a raspunderii conducerii persoanei juridice pentru intocmirea situatiilor financiare anuale in conformitate cu Reglementarile contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunitatilor Economice Europene.

Subunitatile fara persoana juridica, care apartin persoanelor juridice cu sediul sau domiciliul in Romania organizeaza si conduc contabilitatea proprie la nivel de balanta de verificare, fara a intocmi Situatii financiare.

Autoritatile de reglementare pot solicita prezentarea in situatiile financiare anuale a unor informatii suplimentare fata de cele care trebuie prezentate in concordanta cu prezentele reglementari.

2.6. OBIECTIVELE SITUATIILOR FINANCIARE

Asa cum precizeaza OMFP nr. 1752/2005, il constituie prezentarea fidela a:

activelor, datoriilor si a pozitiei financiare prin intermediul bilantului

- profitului sau pierderii, prin intermediul contului de profit si pierdere

Desi nu se enunta in mod explicit, Situatiile financiare reflecta si modificarile pozitiei financiare prin intermediul:

- situatiei fluxurilor de numerar, care explica variatia in cursul perioadei a activelor cu lichiditate mare (numerar si echivalente de numerar)

- situatiei modificarii capitalurilor proprii, care explica variatia in cursul perioadei a resurselor apartinand actionarilor intreprinderii

Cadrul general se aplica tuturor intreprinderilor, indiferent de forma juridica, forma de proprietate sau obiectul de activitate.

Pentru indeplinirea obiectivelor, situatiile financiare se intocmesc pe baza contabilitatii de angajamente, conform careia efectele tranzactiilor si altor evenimente sunt recunoscute, cand acestea se produc si nu cand numerarul sau echivalentul sau este decontat. La momentul producerii se inregistreaza in contabilitate si se raporteaza in situatiile financiare ale perioadei aferente. Ca urmare situatiile financiare cuprind evenimente trecute dar si obligatii de plata in viitor sau creante de incasat.

2.6.1. Caracteristicile calitative ale situatiilor financiare:

Sunt atributele care determina utilizarea informatiei oferite de situatiile financiare; acestea sunt:

- Ineligibilitatea

- Relevanta

- Credibilitatea

- Comparabilitatea

2.6.1.1. Intangibilitatea se refera la intelegerea lor foarte usoara; in acest scop utilizatorii trebuie sa cunoasca activitatea intreprinderii, sa aiba notiuni de contabilitate si dorinta de a studia informatia.

2.6.1.2. Relevanta - informatiile sunt relevante atunci cand influenteaza deciziile economice ale utilizatorilor; aceste informatii sunt frecvent folosite ca baza in previzionarea pozitiei si performantelor financiare viitoare.

Pragul de semnificatie

- Relevanta informatiei este influentata de natura sa si de pragul de semnificatie;

- Informatiile sunt semnificative daca omisiunea sau declararea lor eronata ar putea influenta deciziile economice ale utilizatorilor luate pe baza situatiilor financiare.

- Pragul de semnificatie depinde de marimea elementului sau erorii, judecata in imprejurarile specifice ale omisiunii sau declararii eronate.

2.6.1.3.Credibilitatea Pentru a fi utila, informatia trebuie sa fie credibila; ea este credibila atunci cand nu contine erori semnificative, nu este partinitoare, iar utilizatorul stie ca reprezinta ceea ce se asteapta sa reprezinte.

Informatia poate fi relevanta, dar putin credibila sub aspectul naturii sau reprezentarii. Astfel, reflectarea in bilant a daunelor cerute intr-un litigiu poate duce utilizatorul in eroare. Aceste informatii trebuie prezentate in note.

Reprezentarea fidela este o conditie pentru ca informatia sa fie credibila. Informatia trebuie sa reprezinte cu fidelitate tranzactiile si evenimentele. Exista un risc in reprezentarea cu fidelitate a informatiei datorita dificultatilor de identificare a tranzactiilor, evaluarii, sau chiar prezentarii in situatiile financiare (de exemplu identificarea fondului comercial).

Prevalenta economicului asupra juridicului

Informatiile trebuie sa fie contabilizate si prezentate conform fondului lor si in concordanta cu realitatea economica si nu doar cu forma lor juridica.

Neutralitatea impune ca informatia sa fie lipsita de influente. Situatiile financiare nu sunt neutre daca prin selectarea si prezentarea informatiei influenteaza luarea unei decizii.

Prudenta inseamna un grad de precautie pentru a face estimari cerute in conditii de incertitudine, astfel incat activele si veniturile sa nu fie supraevaluate, iar datoriile si cheltuielile sa nu fie subevaluate. Prudenta nu permite nici constituirea de rezerve

ascunse sau de provizioane excesive, situatiile financiare nemaifiind neutre si deci credibile.

Integralitatea impune ca informatiile din situatiile financiare sa fie complete in limitele rezonabile ale pragului de semnificatie si ale costului obtinerii lor.

2.6.1.4. Comparabilitatea este necesara pentru ca utilizatorii sa identifice tendintele in pozitia financiara a intreprinderii si performantele sale; comparatia se poate face in timp, dar si cu alte intreprinderi cu acelasi obiect de activitate.

2.7. LUCRARI PREGATITOARE SITUATIILOR FINANCIARE

Pentru a putea intocmi situatiile financiare anuale, sunt necesare unele lucrari pregatitoare sau preliminare.

Lucrarile pregatitoare sau preliminarele preced pe cele de completare propriu-zise si au rolul de a verifica, de a efectua inregistrari de sfarsit de exercitiu si de a centraliza date. Astfel, ele constituie premisa pentru intocmirea documentelor financiare (de sinteza) si, in acelasi timp, pentru asigurarea reflectarii cat mai fidele a situatiilor financiare a intreprinderii.

Principalele lucrari pregatitoare absolut necesare intocmirii bilantului sunt:

1.     Intocmirea balantelor de verificare a conturilor inainte de inventariere;

2.     Inventarierea generala a patrimoniului si inregistrarea diferentelor;

3.     Regularizarea, rectificarea si delimitarea tranzactiilor economice;

4.     Determinarea rezultatului exercitiului si repartizarea acestuia.

2.7.1. Intocmirea balantelor de verificare a conturilor inaintea inventarierii

Dupa cum se cunoaste, tranzactiile si alte evenimente se inregistreaza cronologic in Registrul jurnal si sistematic in Registrul "Cartea-Mare". Astfel, in orice moment al activitatii, fiecare cont in parte reflecta elementele structurilor financiare si anume: existentele de la inceputul perioadei, cresterile si micsorarile in cursul unei perioade si existentele la un moment dat.

In vederea intocmirii bilantului se impune mai intai verificarea inregistrarilor in conturile sintetice si analitice pentru a fi cuprinse in perioada de raportare toate tranzactiile si alte evenimente.

Verificarea inregistrarii in conturi a tuturor tranzactiilor urmareste, in primul rand, daca toate tranzactiile au fost consemnate in documentele justificative si, in al doilea rand, daca toate documentele au fost inregistrate in contabilitate.

In aceasta etapa sunt supuse verificarii toate tranzactiile economice si financiare privitoare la aprovizionari, vanzari, consumuri, incasari, plati, contractari si acordari de imprumuturi, aplicarea deciziilor adunarii generale a actionarilor sau asociatilor dupa caz, regularizari.

Dupa ce s-a realizat prima parte a acestei etape, se trece la intocmirea balantei de verificare sintetice pe baza balantelor de verificare a conturilor analitice, acolo unde este cazul, si pe baza datelor din conturile sintetice care nu sunt dezvoltate in conturi analitice. Aceasta balanta de verificare inainte de inventariere are scopul de a determina existentele de active, datorii si capitaluri proprii pe baza datelor din contabilitate, ceea ce se numeste sold scriptic.

Prin analiza balantelor de verificare analitice se pot determina inregistrari gresite a unor tranzactii economice, ca urmare a nerespectarii dublei inregistrari, insumarea eronata a rulajelor si stabilirea eronata a soldurilor. Erorile de inregistrare se determina prin egalitatile care trebuie sa existe intre totalul diferitelor coloane, precum si prin intermediul corelatiilor care se stabilesc cu ajutorul lor.

2.7.2. Inventarierea generala a patrimoniului si inregistrarea diferentelor

Inventarierea generala a patrimoniului reprezinta ansamblul operatiunilor prin care se constata existenta si starea tuturor elementelor de activ si pasiv, cantitativ-valoric sau numai valoric, aflate in patrimoniul unitatilor la o anumita data. Este lucrarea pregatitoare intocmirii conturilor anuale prin care se stabileste situatia reala a patrimoniului fiecarei unitati si cuprinde toate elementele patrimoniale, precum si bunurile sau valorile detinute cu orice titlu, apartinand altor persoane fizice si juridice.

Inventarierea sta la baza intocmirii unui bilant real contribuind la asigurarea imaginii fidele si la aplicarea prudentei in contabilitate. Inventarul nu trebuie confundat cu bilantul desi ambele prezinta elementele patrimoniale la un moment dat, din urmatoarele considerente:

bilantul este un document de sinteza si generalizare intocmit pe baza datelor din conturi, iar inventarul este rezultatul unor operatiuni de masurare si evaluare a realitatii faptice;

bilantul reprezinta in mod sintetic si in expresie valorica elementele de activ si de pasiv, pe cand inventarul descrie amanuntit, cantitativ si valoric fiecare element individualizat din patrimoniu;

bilantul este rezultatul intregului ciclu de prelucrare a datelor cu ajutorul procedeelor metodei contabilitatii, iar inventarul este doar rezultatul contabilizarii faptice a existentei si starii activelor si pasivelor;

unitatile economice au obligatia sa efectueze inventarierea generala a elementelor de activ si pasiv detinute, la inceputul activitatii, cel putin o data pe an pe parcursul functionarii, in cazul fuziunii sau incetarii activitatii, precum si in alte situatii prevazute de lege.

2.7.2.1. Functiile inventarierii

Inventarierea, in calitatea sa de procedeu al contabilitatii, are mai multe functii, dintre care cele mai importante sunt:

a)      Functia de control a concordantei dintre informatiile furnizate de contabilitate si realitate

Exista reglementari precise privind receptia, depozitarea, gestionarea si eliberarea din gestiune a bunurilor economice, dar oricat de bine este organizata aceasta activitate si oricat de bine este tinuta contabilitatea elementelor patrimoniale, in anumite situatii pot aparea diferente intre soldurile scriptice si faptice.

b)      Functia de stabilire a situatiei nete si a rezultatului exercitiului

Pe baza inventarierii se definitiveaza situatia neta a patrimoniului care se determina cu ajutorul relatiei:

SITUATIA NETA A PATRIMONIULUI ACTIVE(inventariate)- DATORII(inventariate)

Daca se face abstractie de modificarea aportului proprietarului la capitalul social, rezultatul net al exercitiului se poate determina ca o variatie a situatiei nete astfel:

REZULTATUL NET SITUATIA NETA de la finele exercitiului - SITUATIA NETA de la inceputul exercitiului.

Prin inventariere se confirma realitatea activelor patrimoniale si a datoriilor in vederea determinarii corecte a situatiei nete, a obligatiilor fiscale si a rezultatului net.

c)       Functia de calcul si evidenta a stocului

Unitatile economice mici si mijlocii pot utiliza pentru contabilitatea stocurilor metoda inventarului intermitent. Aceasta metoda presupune utilizarea conturilor de stocuri numai la inceputul si la sfarsitul lunii, iar intrarile din cursul lunii se reflecta in conturile corespunzatoare de cheltuieli. La finele fiecarei luni, pe baza inventarului, stocurile existente in patrimoniu se reiau in conturile adecvate, ca la inceputul lunii urmatoare se vor reflecta din nou in cheltuieli.

Aplicand aceasta metoda, la sfarsitul fiecarei luni, se determina iesirile din cursul lunii cu relatia:

IESIRI DIN DEPOZITE STOCURI INITIALE + INTRARI IN CURSUL LUNII - STOCURILE FINELE (de la inventar).

2.7.3. Regularizarea, rectificarea si delimitarea tranzactiilor economice

Dupa efectuarea inventarierii patrimoniului trebuie sa se efectueze regularizari, rectificari si delimitari ale unor tranzactii economice inregistrate in cursul exercitiului financiar expirabil, cum ar fi:

2.7.3.1. Regularizarea amortizarii imobilizarilor

La inchiderea exercitiului financiar, cu ocazia inventarierii generale a patrimoniului, valoarea de inventar a imobilizarilor amortizabile trebuie sa fie egala cu valoarea neta contabila. Daca valoarea de inventar este mai mica, ceea ce reprezinta o depreciere ireversibila, este necesar sa se inregistreze o amortizare suplimentara. Aceasta operatie economica are ca efect o crestere a cheltuielilor cu amortizarea.

2.7.3.2. Contabilizarea ajustarilor pentru deprecieri temporare si a provizioanelor

Daca in urma inventarierii se constata deprecieri reversibile, unitatile economice pot sau trebuie, dupa caz, sa inregistreze aceste deprecieri. In urma analizei concrete se poate proceda astfel:

daca deprecierea a aparut in cursul exercitiului, se constituie o ajustare pentru depreciere sau pierdere de valoare, pe seama cheltuielilor de exploatare sau financiare,

daca deprecierea calculata este inferioara ajustarilor constituite, acestea se reduc cu diferenta

daca ajustarile au ramas fara obiect, se anuleaza, valoarea lor inregistrandu-se la venituri.

Unitatile economice pot constitui si provizioane destinate sa acopere datoriile a caror natura este clar definita si care la data bilantului este probabil sa existe, sau este cert ca vor exista, dar care sunt incerte in ceea ce priveste valoarea sau data la care vor aparea.

2.7.3.3.           Delimitarea in timp a cheltuielilor si veniturilor

Delimitarea in timp a cheltuielilor si veniturilor este impusa de aplicarea principiului independentei exercitiilor financiare impune determinarea corecta a rezultatului exercitiului. Astfel acest principiu impune ca toate operatiile sau tranzactiile economice care au avut loc intr-un exercitiu financiar sa fie reflectate in contabilitatea acelui exercitiu.

2.7.4.     Determinarea rezultatului exercitiului si repartizarea acestuia

Rezultatul exercitiului financiar se determina anual dupa inchiderea tuturor conturilor de cheltuieli si venituri. In tara noastra se aplica metoda economica a rezultatelor financiare, ca diferenta dintre venituri si cheltuieli. Acest rezultat se determina in "contul de profit si pierdere".

In Romania s-a aplicat in anii 1995-1996, pentru contribuabilii mari, metoda patrimoniala care are in vedere ecuatia juridica a bilantului si anume: A-D=Sn.

Prin comparatia situatiei nete de la finele exercitiului cu cea de la inceputul exercitiului se obtin rezultate financiare. Inainte sa se faca aceasta comparatie, se facea actualizarea la inflatie a elementelor patrimoniale din bilantul de la inceputul si sfarsitul anului. Deoarece aceasta metoda nu se mai aplica in Romania nu voi mai insista asupra ei.

Exista si metoda financiara de determinare a rezultatelor financiare care consta in calcului diferentei dintre fluxurile nete de trezorerie si amortizare. Aceasta metoda nu se aplica in tara noastra.

Rezultatul brut al exercitiului, diminuat cu rezerve legale si cu impozitul pe profit reprezinta rezultatul net al exercitiului destinat repartizarii.

De regula inaintea intocmirii situatiilor financiare nu au loc distribuiri din profitul net dar, in mod exceptional pot sa apara unele prevederi expres in acest sens.

Destinatia profitului net este hotarata de adunarea generala a actionarilor, care se convoaca in exercitiul financiar urmator, iar repartizarea acestuia are loc dupa intrunirea ei. La repartizarea profitului se are in vedere respectarea legislatiei in vigoare.

Ultima operatie care se inregistreaza in contabilitate, inainte de a intocmi formularul de bilant este inchiderea conturilor de activ si de pasiv cu ajutorul special al "Bilant de inchidere" (simbol 892).

2.8.          ELEMENTELE SITUATIILOR FINANCIARE

In ceea ce priveste elementele situatiilor financiare, asa cum le prezinta reglementarile actuale in tara noastra, acestea sunt:

- activele, datoriile(pasivele) si capitalurile proprii, destinate aprecierii situatiei financiare.

- Veniturile si cheltuielile, care servesc masurarii performantei.

2.8.1. Activele sunt resurse provenite din evenimente trecute, care au un cost masurabil in mod credibil si care aduc beneficii viitoare in functie de utilizarea lor:

- producerea de bunuri/servicii

- schimb pentru alt activ

- utilizarea pentru decontarea unei datorii

- distributie catre proprietarii intreprinderii

2.8.2. Datoriile reprezinta obligatii actuale rezultate din evenimente trecute si a caror decontare va conduce la o iesire de resurse care incorporeaza beneficii economice.

Faptul generator al aparitiei unei datorii poate fi: lege, statut, contract, uzante, dorinta de a pastra bune relatii de afaceri sau de a reactiona echitabil.

Decontarea unei datorii se poate face prin:

- plata in numerar

- transferul de active

- prestarea unui serviciu

- inlocuirea datoriei cu o alta

- conversia datoriei in capital.

In unele tari se rezerva termenul de datorii celor care pot fi determinate cu precizie (ca marime si data de aparitie). Celor incerte care reclama estimari si/sau nu li se recunoaste exigibilitatea li se spune provizioane si sunt recunoscute in bilant.

IASB le considera pe toate datorii. In cadrul Uniunii europene se pastreaza denumirea de provizioane, lucru similar si pentru Romania.

2.8.3. Capitalurile proprii indica interesul rezidual al actionarilor in ceea ce priveste activele intreprinderii, dupa ce s-au dedus toate datoriile.

Matematic, capitalurile proprii se obtin astfel:

CP(capitaluri proprii)=A(active)-D(datorii)

2.8.4.Veniturile reprezinta cresterea capitalurile proprii, alta decat cea provenita din majorarea capitalului. Sunt incluse si veniturile care provin din activitatea curenta (vanzari, onorarii, comisioane), cat si castigurile (cum este rezultatul din vanzarea imobilizarilor).

2.8.5. Cheltuielile reprezinta diminuarea capitalurilor proprii, alta decat cea provenita din distributii catre proprietari (restituire capital, dividende). Sunt incluse cheltuielile ce rezulta din activitatea curenta (costul vanzarilor, cheltuieli cu personalul)

si pierderile (cum sunt cele provenind din catastrofe naturale, variatia cursului de schimb, cedarea activelor, ajustarile de valoare asupra activelor).

2.9. STRUCTURA SI UTILITATEA SITUATIILOR FINANCIARE   

2.9.1. BILANTUL reflecta pozitia financiara a intreprinderii (capacitatea de a se adapta schimbarilor mediului) cu ajutorul resurselor economice controlate (active) si a structurii de finantare (capitaluri proprii si datorii).

Utilitatea bilantului rezida in aceea ca ofera informatii privind capacitatea intreprinderii de a degaja numerar si echivalente de numerar (prin evidentierea activelor si a gradului lor de lichiditate), sursele de finantare necesare in viitor (capitaluri proprii, datorii financiare, comerciale si altele) si costul remunerarii acestora (dividende, dobanzi).

2.9.1.1. Continutul bilantului

Ca si continut al bilantului, prevederile OMFP nr. 1752/2005 sunt identice cu cele din cadrul conceptual sau al normelor IASB si se prezinta astfel:

Active care sunt resurse controlate de intreprindere, ca urmare a unor evenimente trecute.

Criterii de recunoastere: capacitatea de a genera beneficii, posibilitatea evaluarii acestora (estimarea credibila a costului sau valorii acestor resurse).

Clasificare dupa natura si lichiditate (normele de contabilitate internationale IAS 1 mentioneaza ca si criteriu de clasificare lichiditatea).

Active curente (circulante)

Criterii de recunoastere:

- se asteapta sa fie achizitionat sau produs pentru consum propriu sau in scopul comercializarii si se asteapta sa fie realizate in termen de 12 luni de la data bilantului

- reprezinta creante aferente ciclului de exploatare (perioada de timp dintre achizitionarea materiilor prime care intra intr-un proces de transformare si finalizarea acestora in trezorerie sau sub forma unui echivalent de trezorerie).

- reprezinta trezorerie sau echivalente de trezorerie a caror utilizare nu este restrictionata.

Active imobilizate

Criterii de recunoastere:

- neindeplinirea criteriilor de la activele curente

Datorii -sunt obligatii actuale rezultate din evenimente trecute.

Criterii de recunoastere:

- iesire de resurse purtatoare de beneficii, posibilitatea evaluarii acestora.

Clasificare dupa natura si exigibilitate (normele contabile internationale IAS 1 mentioneaza ca si criteriu de clasificare exigibilitatea).

Datorii curente pe termen scurt

Criterii de recunoastere

- se asteapta sa fie decontate in cursul normal al ciclului de exploatare

- sunt exigibile in termen de 12 luni de la data bilantului

Datorii curente pe termen lung

Criterii de recunoastere:

- neindeplinirea criteriilor de la datorii curente.

Prin capitaluri proprii intelegem interesul rezidual al actionarilor in activele unei intreprinderi, dupa deducere tuturor datoriilor sale.

2.9.1.2. Formatul bilantului

In privinta formatului bilantului, exista urmatoarele prevederi sau dupa caz recomandari:

OMFP 1752/2005 - obligatoriu forma lista

DIRECTIVA a IV-a a UE - optiune intre format cont si lista

IASB - optiune intre format cont si lista

2.9.1.3. Structura bilantului

IASB si Consiliul European ofera, in cadrul normelor care sunt specifice - IAS 1, respectiv directiva a IV-a, structuri ilustrative dupa care intreprinderile se pot ghida, procedand la dezvoltari proprii.

In continuare voi prezenta structura bilantului pe care trebuie sa-l intocmeasca intreprinderile de talie mare din Romania, in baza OMFP 1752/2005. Pentru a scoate in evidenta noile orientari economice si financiare ale actualelor reglementari contabile, consideram oportuna prezentarea comparativa a structurii bilantului potrivit OMFP 1752/2005, respectiv a Legii Contabilitatii 82/1991, cu modificarile si completarile ulterioare si a vechiului OMFP nr. 94/2001.

TABELUL NR 1 - STRUCTURA BILANTULUI CONFORM OMFP 1752/2005

2.9.2. CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE

2.9.2.1. Continutul contului de profit si pierdere

In cadrul acestei Situatii financiare sunt reflectate 4 categorii de elemente pe care le voi prezenta in continuare: (cheltuieli, venituri, pierderi si castiguri)

Cheltuielile sunt valori platite sau de platit pentru: consumuri de stocuri, lucrari executate si servicii prestate, cheltuieli cu personalul, executarea unor obligatii legale sau contractuale.

Veniturile sunt expresia valorica a productiei obtinute si stocate, respectiv livrate, a subventiilor pentru investitii primite (OMFP nr. 1752/2005 nu ofera o definitie a veniturilor).

Pierderile sunt asimilate cheltuielilor, iar castigurile sunt asimilate veniturilor.

Recunoasterea elementelor contului de profit si pierdere:

- elementele sunt recunoscute daca au fost realizate in respectiva perioada de raportare

- au fost evaluate credibil

- s-au respectat cu predilectie principiile: prevalentei economicului asupra juridicului, conectarii cheltuielilor cu veniturile, independentei exercitiului.

- au fost judecate in spiritul contabilitatii de angajamente.

2.9.2.2. Formatul contului de profit si pierdere(CPP)

Comparativ, formatul acestuia este:

TABELUL NR. 2 - FORMATUL CPP-ULUI COMPARATIV

Comentarii generale privind structura contului de profit si pierdere

a)       se face in continuare distinctie, la fel ca si in cadrul sistemelor contabile anglo-saxone si a reglementarilor IASB, intre operatii curente si extraordinare.

Rezultatul curent inglobeaza rezultatul de exploatare (inclusiv elemente care concura la realizarea obiectului de activitate sau care nu apartin ca natura elementelor extraordinare), respectiv rezultatului financiar.

Aceasta separare este de o importanta deosebita pentru utilizatorii Situatiilor financiare care isi fundamenteaza analizele pe rezultatul curent, din activitati ordinare.

b) termenul ajustari ale valorii se refera la amortizari si provizioane.

Apreciem ca este potrivit ales datorita faptului ca denumirea data unui post care reflecta, pe baze nete, rezultatul obtinut cu atare din operatii. Utilizatorul informatiei contabile nu este interesat separat de cheltuielile de constituire a unor provizioane sau cele provenind dintr-o majorare a lor si separat de veniturile provenite din diminuarea provizioanelor. El este interesat de deprecierea neta a exercitiului pe categorii de active: imobilizari necorporale/corporale, imobilizari financiare, active circulante, respectiv de pierderile nete ale exercitiului provenite din riscuri si cheltuieli viitoare.

In ceea ce priveste amortizarile, nu este necesar sa se raporteze pe un rand separat veniturile corespunzatoare, care apar accidental, in cazul rectificarii unor planuri de amortizare.

Ajustarile de valoare ale activelor sunt prevazute ca si posturi de cheltuieli de exploatare, respectiv financiare, de vreme ce reflecta, de obicei, pierderi din amortizari sau provizioane.

2.9.3. SITUATIA MODIFICARILOR CAPITALURILOR

Situatia modificarile capitalurilor proprii reflecta in detaliu elementele propriu-zise ale acestora, precum si acele venituri si cheltuieli care nu s-au imputat contului de profit si pierdere ci capitalurilor proprii din bilant. Cum acesta din urma le prezinta static,

ca si existente finale si initiale ale perioadei, se impune ca o situatie financiara distincta sa le redea evolutia in cursul anului. Astfel, utilizatorii de informatii, in special actionarii, isi pot explica politica financiara a intreprinderii. Marimea dividendelor primite (de primit), perspectivele afacerii, iar pe baza acestora, pot lua anumite decizii economice.

OMFP 1752/2001 indica ca trebuie prezentate soldurile de deschidere, respectiv de inchidere, precum si modificarile in cursul perioadei ale: capitalului social, primelor de capital, rezervelor, rezultatului reportat si rezultatului exercitiului. Trebuie sa se precizeze, de asemenea, natura, sursa sau destinatia transferurilor de sume privind elementele mentionate.

2.9.4. SITUATIA FLUXURILOR DE TREZORERIE

Termeni specifici:

fluxuri - intrari si iesiri de numerar si echivalente de numerar

numerar - disponibilitati banesti si depozite la vedere (active lichide asimilate: avansuri de trezorerie, alte valori)

echivalente de numerar - investitii financiare pe termen scurt extrem de lichide care:

- sunt usor convertibile in numerar - scadenta mica, de 3 luni sau mai putin de la data achizitiei

- prezinta un risc insignifiant de schimbare a valorii (situatia emitentului, riscul ratei dobanzii)

- sunt pastrate mai degraba cu intentia indeplinirii angajamentelor pe termen scurt, decat pentru investitii (cand sunt considerate imobilizari) sau in scop speculativ (cand sunt considerate stocuri).

2.9.4.1. Tabloul fluxurilor de numerar

Continut: fluxurile de numerar ale perioadei sub forma incasarilor din activitatea curenta, investitii externe, capitaluri de la actionari si creditori, respectiv sub forma platilor efectuate pentru mentinerea si dezvoltarea potentialului de activitate (aprovizionari curente, investitii, restituirea resurselor obtinute pentru finantare si remunerarea factorilor de productie).

Utilitate:

a)       aprecierea modificarii activului net al intreprinderii, structurii financiare (inclusiv lichiditatea si solvabilitatea), capacitatii de a influenta valoarea si momentul aparitiei fluxurilor in vederea adaptarii la circumstante economice in schimbare.

b)      comparatii intre intreprinderii - gasirea unor modele de evaluare si comparare a valorii prezente aferente fluxurilor de numerar viitoare ale diferitelor intreprinderii si utilitate crescuta a compararii rezultatelor din exploatare raportate de diferite intreprinderi (se elimina efectele utilizarii unor tratamente contabile diferite pentru aceeasi operatie).

c)       previziuni privind valoarea, momentul aparitiei si siguranta fluxurilor de numerar viitoare; si comparatii cu previziunile in vederea verificarii exactitatii evaluarilor trecute

privind fluxurile de numerar viitoare; analizei relatiilor dintre profitabilitate si fluxurile de numerar, analizei impactului schimbarii preturilor asupra fluxurilor de numerar.

Surse informationale contabile -componente ale situatiilor financiare:

- bilant (active, capitaluri proprii, datorii)

- cont de profit si pierdere (venituri, cheltuieli)

- note la situatiile financiare (alte detalii)

- documente/ informatii din contabilitatea curenta

- balanta de verificare

- fise de conturi

Clasificarea fluxurilor de numerar:

- Ale activitatii de exploatare - principalele activitati producatoare de venit (uneori si alte activitati care nu se clasifica la fluxuri de investitii sau de finantare).

Fluxurile activitatii de exploatare sunt in general determinate de efectele tranzactiilor ce intra in determinarea rezultatului net. Concret, se identifica activitatile de investitii si de finantare si ceea de ramane se trece la activitatile de exploatare.

Ale activitatii de investitii - achizitionarea si insarcinarea activelor pe termen lung si a altor investitii care nu sunt considerate echivalente de numerar

Ale activitatii de finantare - schimbari ale marimii si structurii capitalurilor proprii si ale datoriilor financiare

Aferente gestiunii trezoreriei - investirea numerarului in exces in echivalente de numerar.

Fluxuri de numerar din activitatea de exploatare

Reflecta masura in care intreprinderea poate genera lichiditati din activitatea de exploatare (si fara a obtine resurse externe de finantare) pentru a putea rambursa imprumuturile, a-si mentine capacitatea de functionare, a plati dividende, a face noi investitii.

Exemple de fluxuri de numerar provenite din exploatarea unei intreprinderi industriale/comerciale:

- incasari din vanzarea de bunuri si prestarea de servicii

- incasari din redevente, onorarii, comisioane

- plati catre furnizorii de bunuri si servicii

- plati legate de salarii si datorii sociale

Fluxuri de numerar din activitatea de investitii

Reflecta modul in care intreprinderea isi asigura cresterea interna (investitii in imobilizari necorporale si corporale) si cresterea externa (investitii in titluri ale altor intreprinderi).

Exemple de fluxuri de numerar provenite din activitatea de investitii:

- incasari/plati din vanzarea, respectiv achizitionarea de terenuri, constructii, echipamente

- incasari/plati din vanzarea, respectiv cumpararea de instrumente de capital propriu si de creanta ale altor intreprinderi

- incasari/plati privind acordarea si rambursarea avansurilor si imprumuturilor efectuate catre terti

Raportarea fluxurilor din activitati de investitii: separat, pe clase majore de incasari si plati brute in numerar (de regula).

Fluxuri de numerar din activitatea de finantare

Fluxurile de finantare sunt folositoare in estimare cererilor viitoare de fluxuri de numerar din partea finantatorilor intreprinderii.

Exemple de fluxuri de numerar provenite din activitatea de finantare:

-incasari din emisiunea de actiuni si alte instrumente de capital propriu

- incasari din emisiunea de bonuri de tezaur, obligatiuni, credite, ipoteci si alte imprumuturi pe termen scurt sau lung

- plati catre actionari pentru achizitionarea sau rascumpararea actiunilor intreprinderii

- plati pentru rambursarea unor sume imprumutate.

2.9.5. NOTELE EXPLICATIVE

Acestea contin informatii destinate sa explice cifrele care figureaza in celelalte Situatii financiare si sa prezinte informatii continute in conturi al caror caracter sintetic nu permite sa li se cunoasca existenta si informatiile referitoare la politicile contabile .

Informatiile din note trebuie prezentate sistematic, astfel incat fiecare element din situatiile financiare deja prezentate sa faca trimiteri la informatiile din note.

In Romania, ne situam in cel de-al doilea caz. Mai jos voi ilustra grupele de informatii prevazute de OMFP 1752/2005 a se reda in note, precum si cateva dintre propunerile ordinului in privinta numarului si denumirii notei/notelor specifice fiecarui grup de informatii.

TABELUL NR. 3 - GRUPELE DE INFORMATII PREVAZUTE DE OMFP 1752/2005

Politicile contabile reprezinta principiile, bazele, conventiile, regulile si practicile specifice aplicate de o entitate la intocmirea si prezentarea Situatiilor financiare anuale. Ca si exemplu de politici contabile putem aminti: amortizarea imobilizarilor (alegerea metodei si a duratei de amortizare), reevaluarea imobilizarilor corporale sau pastrarea costului istoric al acestora, capitalizarea dobanzii sau recunoasterea acesteia drept cheltuiala, alegerea metodei de evaluare a stocurilor.

Conducerea fiecarei entitati trebuie sa stabileasca politici contabile pentru operatiunile derulate. Aceste politici trebuie elaborate tinandu-se cont de specificul activitatii de catre specialisti in domeniul economic si tehnic, cunoscatori ai activitatii desfasurate si al strategiei adoptate de entitate.

Politicile contabile trebuie elaborate astfel incat sa se asigure furnizarea, prin situatiile financiare anuale, a unor informatii care trebuie sa fie relevante pentru nevoile utilizatorilor si credibile.

2.9.6. AUDITAREA SAU VERIFICAREA SITUATIILOR FINANCIARE

Situatiile financiare anuale ale entitatilor se auditeaza de catre una sau mai multe persoane fizice sau juridice autorizate in conditiile legii.

Auditorii financiari isi exprima o opinie referitoare la gradul de conformitate a administratorilor cu situatiile financiare anuale pentru acelasi exercitiu financiar.

2.9.7. APROBAREA. SEMNAREA SI PUBLICAREA SITUATIILOR FINANCIARE

Situatiile financiare au inscrise clar numele si prenumele persoanei care le+a intocmit, calitatea acestor (director economic, contabil sef sau alta persoana imputernicita sa indeplineasca aceasta functie, expert contabil, contabil autorizat), precum si numarul de inregistrare in organismul profesional, daca este cazul.

Situatiile financiare anuale insotite de raportul administratorilor, impreuna cu raportul de audit sau raportul de verificare, dupa caz, se publica in conformitate cu legislatia in vigoare.

Ori de cate ori situatiile financiare anuale si raportul administratorilor se publica in intregime, acestea trebuie sa fie reproduse in forma si continutul pe baza carora auditorii financiari sau persoanele care au efectuat verificarea, dupa caz, si-au intocmit raportul lor. Acestea trebuie sa fie insotite de textul complet al raportului de audit sau al raportului de verificare.

Daca situatiile financiare anuale nu se publica in intregime, trebuie sa indice faptul ca versiunea publicata este o forma prescurtata si trebuie sa faca trimitere la Oficiul Registrului Comertului la care au fost depuse situatiile financiare anuale. In cazul in care situatiile financiare anuale nu au fost inca depuse, acest lucru trebuie prezentat. Raportul de audit nu se publica, dar se mentioneaza daca a fost exprimata o opinie de audit fara rezerve, cu rezerve sau contrara, sau daca auditorii financiari nu au fost in masura sa exprime o opinie de audit. De asemenea se mentioneaza daca raportul de audit face referiri la aspecte asupra carora auditorii financiari atrag atentia printr-un paragraf distinct, fara ca opinia de audit sa fie cu rezerve.

Impreuna cu situatiile financiare anuale trebuie publicata propunerea de distribuire a profitului sau de acoperire a pierderii contabile. Distribuirea profitului sau acoperirea pierderii contabile se prezinta in notele explicative.

III. STUDIU DE CAZ - ANALIZA SITUATIILOR FINANCIARE LA SC GROUP AOSSA BECLEAN

3.1. ANALIZA RISCULUI DE FALIMENT

Modelul Conan-Holder se bazeaza pe o functie "Z" scor, cu urmatoarea structura:

Z = 16X₁ + 22X₂ - 87X₃ - 10X₄ + 24X₅

- rata lichiditatii intermediare

- rata stabilitatii financiare

CPM = CAPITAL PROPRIU (CPR) + PROVIZIOANE (PV) + DATORII PE TERMEN MEDIU SI LUNG (DTML) + SUBVENTII PENTRU INVESTITII (SI) + PATRIMONIUL PUBLIC (PUB) 

CPM = J + H + G + I / rd. 61 + PUB

sau

CPM este echivalentul grupei F (Active totale minus datorii curente) din bilant, atunci cand intreprinderea nu inregistreaza Subventii pentru investitii

F = A + E - I / rd. 61 adica

CPM (F) = ACTIVE IMOBILIZATE (A) + FONDUL DE RULMENT NET (E)

- gradul de finantare a vanzarilor din surse externe

- gradul de remunerare a personalului

VALOAREA ADAUGATA (VA) = MARJA COMERCIALA (MC) + MARJA INDUSTRIALA(MI)

MARJA COMERCIALA (MC) = VENITURI DIN VANZAREA MARFURILOR (V_VM) - CHELTUIELI PRIVIND MARFURILE (C_a)

MARJA INDUSTRIALA (MI) = PRODUCTIA EXERCITIULUI (Q_ex) - (CHELTUIELI MATERIALE TOTALE (CM) + CHELTUIELI PRIVIND PRESTATIILE EXTERNE (L_t))

PRODUCTIA EXERCITIULUI (Q_ex) = PRODUCTIA VANDUTA (Q_V) + VARIATIA STOCURILOR (ΔQ_S) + PRODUCTIA IMOBILIZATA (Q_I)

Daca VARIATIA STOCURILOR (ΔQ_S) apare in Contul de Profit si Pierdere cu Sold creditor, atunci se aduna, iar daca apare cu Sold debitor, se scade.

Daca avem in vedere randurile din CPP unde apar aceste elemente care contribuie la calculul VALORII ADAUGATE, atunci putem scrie astfel:

MC = V_VM (rd. 03) - C_a (rd. 14)

MI = Q_ex - (CM (rd. 11 + rd. 12 + rd. 13) + L_t (rd.25))

Q_ex = Q_V (rd. 02) + ΔQ_S (rd. 06 Sold creditor (+) sau rd. 07 Sold debitor (-)) + Q_i (rd. 08)

- ponderea rezultatului exploatarii in valoarea adaugata

R_Expl = VENITURI DIN EXPLOATARE (V_Expl) - CHELTUIELI DIN EXPLOATARE (C_Expl)

TABELUL NR. 4 - INDICATORII MODELULULUI CONAN

Gruparea firmelor in functie de scorul "Z" Conan-Holder se face astfel:

nivelul I: firme solvabile (Z > 9)

nivelul II:           firme cu dificultati financiare temporare, care pot fi remediate daca se aplica strategia adecvata situatiei (4 < Z < 9)

nivelul III:          firme falimentare (Z < 4)

In urma analizei facute la societatea SC GROUP AOSSA BECLEAN, observam ca in cei trei ani analizati firma este solvabila, insa trebuie luat in calcul si dezavantajele acestei metode si anume:

indicatorii utilizati vizeaza numai o parte din remunerarea capitalului

stabilitatea financiara poate creste si pe seama unui grad de indatorare mai mare a firmei

lichiditatea intermediara se poate realiza prin cresterea creditului comercial acordat clientilor

3.2. ANALIZA LICHIDITATII SI SOLVABILITATII FINANCIARE

Lichiditatea si solvabilitatea patrimoniala exprima capacitatea unei societati comerciale de a face fata platilor scadente. Daca lichiditatea financiara reflecta capacitatea firmei de a face fata datoriilor pe termen scurt, solvabilitatea financiara vizeaza coordonatele medii si lungi ale platii unei firme.

Indicatorii lichiditatii financiare si ai solvabilitatii financiare generale in cazul SC GROUP AOSSA sunt calculati in Tabelul urmator, urmand sa recurgem la interpretarea rezultatelor obtinute.

TABELUL NR. 5 - INDICATORII LICHIDITATII SI SOLVABILITATII

In legatura cu LICHIDITATEA FINANCIARA exista mai multe opinii in literatura de specialitate:

lichiditatea financiara este o componenta a diagnosticului financiar

lichiditatea financiara este forma a capacitatii de plata

lichiditatea financiara este o stare partiala a a echilibrului pe termen scurt a unei societati comerciale, de obicei durata exercitiului financiar

lichiditatea financiara arata capacitatea firmei de a-si acoperi datoriile pe termen scurt din activele circulante.

Starea de lichiditate financiara depinde de urmatorii factori:

de raportul dintre viteza de rotatie a creantelor si viteza de rotatie a obligatiilor pe termen scurt. Cu cat timpul intre doua incasari succesive se diminueaza, iar timpul intre doua plati succesive se mareste, cu atat se consolideaza starea de lichiditate

o trezorerie neta pozitiva consolideaza starea de lichiditate financiara

o amortizare accelerata a activelor corporale disponibilizeaza resurse financiare necesare platii obligatiilor scadente

cresterea provizioanelor pentru riscuri si cheltuieli poate reprezenta o sursa reala de lichiditati

starea de profitabilitate reala (faptica) este componenta de baza a lichiditatii financiare

Conform reglementarilor in vigoare (OMF nr. 94/29.01.2001), exista urmatorii indicatori ai lichiditatii:

3.2.1. Lichiditatea generala (curenta) (LG)

3.2.2. Lichiditatea intermediara (imediata, test acid) (LI)

3.2.3. Lichiditatea efectiva (LE)

3.2.1. Lichiditatea generala (LG) reflecta capacitatea activelor circulante de a se transforma in disponibilitati banesti care sa acopere datoriile scadente ale firmei.

Indicatorul se poate calcula in doua modalitati:

in forma absoluta

Observam ca in anul 2005 lichiditatea generala scade de la 8.275.031 in anul 2004 la 2.278.374 ceea ce inseamna ca societatea are probleme mari in a-si acoperi datoriile pe termen scurt din activele circulante. In anul 2006, societatea isi revine lichiditatea generala ajungand astfel la 25.742.087.

- in forma relativa

Optimul pentru R_LG se situeaza in jurul valorii de 200% (cf. OMFP 1752/2005).

De cele mai multe ori se considera ca lichiditatea generala reflecta o situatie buna daca are valori cuprinse intre [120% - 200%], limita minima a sa fiind de 100%.

In anul 2004 si 2005 rata lichiditatii (adica 107,37 respectiv 116,57) se apropie de limita minima, ceea ce inseamna ca situatia firmei este delicata, deoarece exista o corespondenta deplina intre activele curente si resursele corespunzatoare si orice intarziere in incasarea creantelor conduce la imposibilitatea acoperirii obligatiilor curente.

In cazul unei rate a lichiditatii curente sub 100%, situatia devine riscanta, deoarece firmele sunt in situatia de a inregistra plati restante cu influenta nefavorabila asupra fluxurilor lor monetare. In acest caz remedierea situatiei se poate realiza prin reducerea nivelului stocurilor fara a afecta continuitatea productiei, sau prin reducerea termenului de incasare a creantelor. Din fericire, societatea analizata nu se gaseste in aceasta postura.

In anul 2006 observam ca rata lichiditatii generale are o valoare foarte buna, ceea ce arata ca situatia societatii este buna, deoarece cel putin pe termen scurt, datorita activelor circulante mai mari decat obligatiile curente, acestea au capacitatea de a-si achita datoriile exigibile. In acest caz, aparitia unor evenimente neprevazute in miscarea activelor circulante sau in deteriorarea valorii acestora este acoperita din diferenta dintre activele curente si datoriile curente, dar avand in vedere faptul ca rata are o valoare mai mare de 200% si anume de 580,09%, societatea poate sa nu aiba o activitate eficienta, deoarece marimea acestei rate e influentata de marimea stocurilor care de multe ori se caracterizeaza printr-un nivel redus al lichiditatii (stocuri cu miscare lenta sau fara miscare, stocuri degradate sau greu vandabile etc.).

3.2.2. Lichiditatea intermediara (imediata, test acid) (LI) evidentiaza capacitatea activelor circulante, altele decat stocurile (S) de a participa la finantarea datoriilor pe termen scurt ale firmei.

Indicatorul se poate calcula in doua modalitati:

in forma absoluta

Lichiditatea imediata in cei trei ani analizati la societate se prezinta astfel: in 2004 lichiditatea imediata are valoare negativa la fel ca si in ceilalti ani si anume -4.860.654, in anul 2005 de - 6.362.376, iar in 2006 de -392.556.

- in forma relativa

Intervalul de siguranta pentru R_LI este [50%-100%]. In cazul societatii SC GROUP AOSSA in anul 2005 si 2006 rata lichiditatii imediate se incadreaza in intervalul de siguranta si anume in 2005 rata este de 53,70% iar in 2006 de 92,67%. Din pacate in anul 2004, rata nu se incadreaza in intervalul de siguranta. Depasirea nivelului optim poate reflecta o gestionare ineficienta fie a creantelor (dificultati in ceea ce priveste incasarea lor), fie a resurselor monetare (lipsa unei politici eficiente de plasamente).  

3.2.3. Lichiditatea efectiva (LE) masoara gradul in care trezoreria acopera platile scadente ale firmei.

Indicatorul se poate calcula in doua modalitati:

- in forma absoluta

- in forma relativa

Valoarea optima a acestei rate de lichiditate este cuprinsa in intervalul [20% - 30%].

O valoare mai ridicata a acestei rate nu constituie o garantie ca intreprinderea poate sa-si plateasca datoriile pe termen scurt daca celelalte elemente ale activului circulant au un grad redus de lichiditate ceea ce se intampla si in cazul noastru, rata lichiditatii efective fiind sub valoarea optima si anume 2,32% in 2004, 0,76% in 2005 si 3,93% in 2006. Un nivel scazut al acestei rate poate asigura mentinerea echilibrului financiar daca firma detine stocuri, creante sau investitii pe termen scurt usor transformabile in lichiditati, in concordanta cu exigibilitatea datoriilor pe termen scurt.       

Analiza ratei lichiditatii efective ( mai ales a doua rata) trebuie efectuata cu rezerve deoarece:

disponibilititile se modifica semnificativ, in perioade scurte de timp, ca urmare a raportului dintre incasari si plati;

incasarile substantiale, dintr-o anumita perioada nu reprezinta neaparat un indiciu de echilibru financiar, ci pot fi cauzate de incasari lente in perioada imediat precedenta;

nivelul relativ scazut poate fi interpretat nu numai ca un semnal al dificultatilor intampinate in recuperarea creantelor, dar si ca o politica de gestiune stricta a disponibilitatilor.

In activitatea practica nivelele optime ale indicatorilor de lichiditate pot fi considerate orientative si in consecinta modificate corespunzator daca se iau in considerare si alti factori precum:

conditiile concrete de desfasurare a activitatii de exploatare a fiecarei societati cand detinerea de active de natura stocurilor, creantelor si a plasamentelor usor mobilizabile permite transformarea lor rapida in lichiditati;

abilitatea de negociere cu clientii si furniorii pentru obtinerea unor durate de incasare a creantelor mai mici decat durata de palta a datoriilor pe termen scurt;

folosirea eficienta a resurselor materiale prin obtinerea unor viteze de rotatie a acestora (ca nr. de rotatii) mai mare decat nivelul mediu al ramurii;

Indicatorii de lichiditate caracterizeaza calitatea activitatii activitatii economico-financiare care sacde atunci cand mijloacele banesti sunt avansate in elemente de active

circulante cu o rotatie incetinita sau intrerupta (marfuri greu vandabile, clienti neincasati la timp, materii prime degradate).

Gradul de lichiditate a elementelor de active circulante are o influenta directa asupra echilibrului financiar. Cu cat nivelul lichiditatii este mai mic sau inregistreaza o tendinta de scadere, influenta se transmite direct asupra necesarului de fond de rulment care va inregistra valori crescatoare. In ultima instanta, deprecierea gradului de lichiditate va influenta structura utilizarilor temporare si implicit echilibrul firmei pe termen scurt.

3.2.4. Solvabilitatea patrimoniala reprezinta capacitatea societatii de a-si plati datoriile ajunse la scadenta. Valoarea acestui indicator este considerata buna cand rezultatul obtinut depaseste 30%, indicand ponderea surselor proprii in totalul pasivului.

Solvabilitatea patrimoniala=(CPR/TA)*100

Solvabilitatea patrimoniala inregistreaza cea mai buna valoare in anul 2004 si anume 77,44%, urmand ca in urmatorii doi ani analizati sa scada, dar ramanand in continuare la o valoare pozitiva, situandu-se peste valoarea minima.

3.3. ANALIZA RATELOR DE STRUCTURA A ACTIVULUI BILATIER

Analiza structurii patrimoniale vizeaza urmatoarele obiective:

stabilirea si evaluarea raporturilor dintre diferite elemente patrimoniale

aprecierea starii financiare si patrimoniale ale agentului economic

fundamentarea politicii si strategiei financiare a firmei.

Ratele de structura se determina fie ca ponderi ale grupelor de activ sau ale grupelor de pasiv in totalul activelor, respectiv al pasivului, fie ca ponderi ale diferitelor elemente in cadrul grupelor.

Ratele de structura ale activului bilantier se diferentiaza in:

rata generala a imobilizarilor

rata generala a activelor circulante

rata activelor de regularizare

rata primelor privind rambursarea obligatiunilor

Aceste rate de structura a activului in cazul SC GROUP AOSSA sunt calculate in Tabelul urmator, urmand sa recurgem la interpretarea rezultatelor obtinute.

TABELUL NR. 6 - ANALIZA STATICA A ACTIVULUI BILANTIER

Indicatorii activului bilantier sunt calculati pe baza ANEXEI NR. 1

1. Rata generala a imobilizarilor (RI) se determina ca raport procentual intre activul imobolizat si activul bilantier si evidentiaza ponderea pe care imobilizarile le detin in totalul patrimoniului societatii.

In situatia analizata, RI este de 83,27% in anul 2004 ajungand la 67,67% in anul 2006. Are loc astfel o scadere a ratei. Aceasta scadere semnifica fie o recuperare a investitiei initiale, fie o neangajare a firmei in programe de investitii.

Rata generala a imobilizarilor se descompune in:

1.1.          Rata imobilizarilor necorporale (RIN) care evidentiaza ponderea pe care aceasta categorie de active o detin in activele imobilizate.

La societatea comerciala analizata aceasta rata este destul de scazuta (0,010% in 2004, scazand si mai mult in anul 2005 si anume 0,001%, iar in anul 2006 rata creste din nou la 0,007% , dar nu o depaseste pe cea din anul 2004).

1.2.          Rata imobilizarilor corporale (RIC) evidentiaza ponderea pe care activele corporale o detin in totalul activului imobilizat.

Imobilizarile corporale detin o pondere foarte ridicata in totalul activului imobilizat, aceasta pondere aflandu-se intr-o crestere mai accentuata in anul 2006. Rata imobilizarilor corporale avand o pondere in limite aproximativ constante, o foarte usoara crestere de cateva zeci de sutimi de la 99,98% in anul 2004, la 99,99% in anul 2005. ramanand constanta si in 2006, adica 99,99%.

1.3.          Rata imobilizarilor financiare (RIF) se determina ca un raport procentual intre imobilizarile financiare si totalul imobilizarilor.

Valoarea de 0% inregistrata de imobilizarile financiare semnifica neangajarea firmei in operatiuni de capital.

2.       Rata generala a activelor circulante (RAC) reprezinta ponderea activelor circulante in totalul activului bilantier.

Rata inregistreaza o usoara crestere de la 16,22% in anul 2004 la 19,51% in anul 2005. Aceasta crestere se datoreaza in mare parte cresterii ponderii creantelor si a trezoreriei in totalul activului circulant. In anul 2006 rata de 19,03% inregistreaza o

scadere nesemnificativa fata de 2005. O crestere a ratei comparativ cu perioada precedenta poate insemna fie o incetinire a procesului productiv sau a derularii afacerii

prin cresterea stocurilor, fie o accelerare a vanzarilor prin acordarea unui credit comercial pe termen mai lung partenerilor, fie o consolidare a lichiditatii imediate a agentilor economici.

In scopul identificarii cauzelor care determina starea acestui indicator, analiza se adanceste pe trei nivele :

2.1.          Rata stocurilor (RS) exprima ponderea procentuala a stocurilor in totalul activului circulant.

Stocul inregistreaza o descrestere de la 63,18% in anul 2004 la 55,52% in anul 2005, dar isi revine semnificativ si in anul 2006 atinge pragul de 85,06% ceea ce semnifica imobilizari de fluxuri monetare, imobilizari care trebuie finantate din surse proprii sau imprumutate.

Pentru o analiza mai detaliata rata stocurilor se analizeaza pe componentele sale si anume:

2.1.1. Rata stocurilor de materii prime si materiale (RSMP) evidentiaza ponderea stocurilor de materii prime si materiale in totalul stocurilor.

Aceasta rata inregistreaza o scadere de la 64,47% in anul 2004 la 63,82% in anul 2005 si apoi la 46,61% in anul 2006 pe perioada analizata. In cazul de fata, reducerea inseamna fie diminuarea cantitatilor aprovizionate fie devansarea ritmului intrarilor de materiale de catre ritmul productiei.

2.1.2. Rata stocurilor de productie in curs de executie (RSPCE)

Aceasta rata inregistreaza o crestere in primii doi ani analizati, de la 4,75% in anul 2004 la 4,90% in anul 2005. Cresterea ratei este explicata fie prin cresterea duratei ciclului de fabricatie, fie prin cresterea valorii produselor in curs de executie ca urmare a

schimbarii structurii de fabricatie. In anul 2006 se inregistreaza o scadere semnificativa a stocurilor pana la 1,19%.

2.1.3. Rata stocurilor de produse finite si semifabricate (RSPF)

Rata inregistreaza o scadere pana la aproximativ jumatate in anul 2006. De la valoarea de 30,53% atinsa in anul 2004, ajunge la o valoare de 15,29% in anul 2006.

2.1.4. Rata avansurilor pentru cumparari de stocuri (RCAV)

Societatea analizata are rata avansurilor pentru cumparari de stocuri de 0% ceea ce inseamna ca nu are avansuri fata de furnizori.

2.2. Rata creantelor (RCR)

In cazul societatii noastre, rata creantelor scade ajungand in anul 2006 la 14,25% fata de 34,59% inregistrata in anul 2004.

Marimea ratei este determinata de natura relatiilor intreprinderii cu partenerii externi din aval, de termenele de incasare pe care le pretinde clientilor sai.

2.3.          Rata trezoreriei (RTR)

In anul 2005 fata de 2004 se inregistreaza atat o scadere a ponderii creantelor client, dar si a ratei trezoreriei (de la 2,21% in 2004 la 0,67% in 2005 si apoi la 0,006% in 2006). Acest lucru poate insemna ca desi s-au incasat creantele, in acea perioada au avut loc mai multe plati in numerar.

3. Rata cheltuielilor in avans

3.4. ANALIZA RATELOR DE STRUCTURA A PASIVULUI BILATIER

Pentru o analiza mai detaliata a structurii pasivului bilantier voi proceda la analiza acestuia cu ajutorul ratelor de structura. Ratele de structura a pasivului bilantier evidentiaza doua aspecte:

- ponderea pe care grupele de posturi o detin in totalul capitalului

raportul in care se afla doua subgrupe de pasiv

In prima categorie de indicatori se evidentiaza :

rata autonomiei financiare totale

rata privind provizioanele pentru riscuri si cheltuieli

rata generala a serviciului datoriei

rata veniturilor in avans

Aceste rate sunt calculate in tabelul urmator, iar in cele ce urmeaza se va recurge la interpretarea rezultatelor obtinute.

TABELUL NR. 7 - ANALIZA STATICA A PASIVULUI BILANTIER

1. Rata autonomiei financiare totale (RAFT) evidentiaza gradul in care unitatea patrimoniala poate face fata obligatiilor de plata. Indicatorul se calculeaza ca raport intre capitaluri proprii si pasivul bilantier.

        

Analizand cei trei ani observam ca acest indicator are o usoara scadere incepand cu anul 2004 (70,44%), apoi in 2005 (65,21%) ajungand in anul 2006 la 55,62%. O

valoare ridicata a nivelului ratei autonomiei financiare semnifica o sporire a capacitatii de autofinantare a agentului economic. Este considerata ca avand o valoare buna cand depaseste pragul de 30%. In cazul nostru in fiecare an analizat valoarea ratei depaseste acest prag de 30%.

Autonomia financiara se poate consolida in conditiile cresterii resurselor proprii reflectate in rate partiale ale autonomiei si anume : rata capitalului social, rata primelor de capital, rata rezervelor legale, rata rezultatului reportat, rata rezultatului net al exercitiului, rata provizioanelor reglementate. Aceste rate partiale ale autonomiei financiare totale se calculeaza procentual prin raportarea posturilor de pasiv enumerate mai sus la capitalurile proprii.

Aceste rate fie nu se calculeaza din cauza inexistentei elementelor patrimoniale in bilant, fie cele care se calculeaza (rata rezultatului reportat, rata rezultatului net al exercitiului, rata profitului repartizat) au o valoare destul de scazuta, inregistrand fluctuatii mici pe intervalul analizat.

In a doua categorie de rate a pasivului bilantier evidentiem :

rata stabilitatii financiare

rata autonomiei financiare la termen

rata autonomiei financiare

rata indatorarii la termen

rata securitatii financiare

gradul de dependenta financiara

1.       Rata stabilitatii financiare pune in evidenta capacitatea investitionala a unei societati comerciale.

Rata stabilitatii financiare creste de la 84,42% in anul 2004 la 94,42 in anul 2006.

2. Rata autonomiei financiare la termen arata contributia capitalului propriu la formarea capitalului permanent.

In vederea asigurarii autonomiei financiare la termen, ponderea capitalului propriu trebuie sa reprezinte minim 50% din capitalul permanent.

3. Rata autonomiei financiare evidentiaza proportia intre capitaluri imprumutate si capitaluri proprii.

4. Rata indatorarii la termen se determina ca raport procentual intre imprumuturile financiare pe termen mediu si lung si capitalurile proprii.

O crestere a nivelului indicatorului semnifica dependenta financiara la termen ridicata. In anul 2005 rata indatorarii la termen se pozitioneaza in intervalul de 0%-40%, si anume 0,97%ceea ce este foarte bine.

5.     Gradul de dependenta financiara

Nivelul optim al acestei rate trebuie sa fie sub 200%, adica limita superioara acceptabila este ca marimea datoriilor totale sa fie de cel mult doua ori mai mare decat capitalul propriu. La nivelul SC GROUP AOSSA , gradul de independenta inregistreaza valori sub acest nivel (41,95% in 2004, 53,33% in 2005 si 79,78% in anul 2006), ceea ce determina o majorare a capacitatii de autofinantare a firmei pe termen scurt, mediu si lung.

3.5. ANALIZA PERFORMANTELOR FINANCIARE

Mentinerea si dezvoltarea in afaceri a intreprinderilor este conditionata de desfasurarea de catre acestea a unei activitati rationale, eficiente. In economia de piata, activitatea economica rationala este activitatea care genereaza profit. Profitul sau beneficiul este expresia baneasca a castigului obtinut in urma unei operatiuni, actiuni sau activitati, iar conditia generala a obtinerii profitului este activitatea economica rentabila.

Nivelul rezultatelor obtinute reprezinta, pentru orice manager, masura eficientei activitatii desfasurate. Rezultatele sunt reflectate in contul de profit si pierdere, situatie care prezinta modul de obtinere a acestora pe tipuri de activitati si serveste adoptarii deciziilor la nivelul managementului in vederea coordonarii intregii activitati a firmei.

Aspectele esentiale ale analizei performantei (rentabilitatii) sunt urmatoarele:

1.     Analiza de ansamblu a performantei pe baza contului de profit si pierdere;

2.     Analiza performantei financiare cu ajutorul ratelor.

Indicatorii performantelor financiare sunt calculate in ANEXA nr. 2 (CPP-UL)

3.5.1 .Analiza de ansamblu a performantei pe baza contului de profit si pierdere    

Contul de profit si pierdere permite urmarirea activitatii desfasurate de intreprindere pe tipuri de activitati, pe o perioada de timp determinata, de obicei durata exercitiului financiar. Desfasurarea activitatii pentru atingerea scopului intreprinderii nu este altceva decat o inlantuire continua de operatiuni de achizitii, plati, productie, vanzari si incasari care influenteaza contul de rezultate. Fiecare dintre aceste operatiuni este subordonata obtinerii unui rezultat net, prin obtinerea unui surplus financiar la fiecare nivel de activitate.

Contul de profit si pierdere grupeaza veniturile si cheltuielile unei intreprinderi pe tipuri de activitate, si anume:

activitatea de exploatare

activitatea financiara

activitatea extraordinara

Contul de profit si pierdere este una din situatiile financiare care permite atat evidentierea rezultatelor partiale ale celor trei activitati, cat si a rezultatelor globale. Cu

ajutorul lui se explica modul de constituire a rezultatului exercitiului in diferite etape, permitand desprinderea unor concluzii legate de nivelul performantelor economice ale activitatii desfasurate de o intreprindere intr-o anumita perioada de timp.

Pentru calculul si analiza formarii progresive a rezultatului exercitiului se folosesc "soldurile intermediare de gestiune" (S.I.G.) care reprezinta indicatori ce pun in evidenta etapele formarii rezultatului exercitiului.

Un prim aspect urmarit in cadrul analizei de ansamblu a performantelor financiare, vizeaza modul de formare al fiecarui indicator in parte, pe nivele de activitate, astfel:

3.5.1.1. Nivelul de exploatare

In acest segment de activitate sunt prezentati indicatorii care permit evaluarea performantelor la nivelul activitatii principale (de baza), adica activitatea de exploatare. Marimea absoluta a rentabilitatii activitatii de exploatare este reprezentata de rezultatul exploatarii.

REZULTATUL EXPLOATARII (RExpl) apare ca urmare a derularii fluxurilor de exploatare, care cuprind operatiuni economice cu caracter specific, obisnuit si repetitiv, care vizeaza activitatea normala si curenta a unei intreprinderi, excluzand influenta unor factori cu caracter financiar sau extraordinar.

RExpl = Venituri din exploatare (VExpl) - Cheltuieli de exploatare (CExpl)

Formarea rezultatului exploatarii are la baza contributia diferitelor componente (solduri intermediare de gestiune) din activitatea de exploatare la constituirea veniturilor, astfel:

Cifra de afaceri neta (CAN) evidentiaza dimensiunea portofoliului de afaceri realizate de o intreprindere in relatiile cu diferiti parteneri. Fiind un indicator de volum al activitatii unei intreprinderi, cifra de afaceri neta cuprinde "sumele provenind din vanzarea de bunuri si prestarea de servicii ce intra in categoria activitatilor curente ale persoanei juridice, dupa scaderea reducerilor comerciale, a taxei pe valoarea adaugata si a altor impozite si taxe aferente".

Ca si modalitate de calcul, CAN se determina prin insumarea veniturilor rezultate din livrarile de bunuri, executarea de lucrari si prestarea de servicii si altor venituri

realizate din relatiile cu tertii, mai putin rabaturile, remizele si alte reduceri acordate clientilor.

CAN = Q_V + v_VM + V_S

Productia exercitiului (Q_ex) evidentiaza dimensiunea activitatii comerciale a unei intreprinderi productive atat in relatia cu tertii (clientii) prin productia vanduta si variatia productiei stocate, pe de o parte, cat si in relatia cu sine insasi prin productia imobilizata, pe de alta parte. Productia exercitiului este un indicator specific unitatilor industriale, masurand volumul global al activitatii desfasurate.

Q_ex = Q_V + ΔQ_S + Q_i

Marja comerciala (MC) determina performantele intreprinderilor care functioneaza in sfera distributiei si comercializarii iar, in cazul intreprinderilor din alte domenii, performantele rezultate din activitatea de comert prin magazinele proprii.

MC = V_VM - C_a

Marja industriala (MI) reprezinta valoarea nou creata in activitatea productiva desfasurata de o intreprindere intr-o perioada determinata de timp, respectiv durata exercitiului financiar.

MI = Q_ex - Consumul intermediar (CM+(L_t)

Valoarea adaugata (VA) exprima cresterea sau plusul de valoare realizat de intreprindere prin utilizarea factorilor de productie intr-o perioada de gestiune.

VA = MC + MI (completare cu )

3.5.1.2. Nivelul financiar

Acest nivel evidentiaza operatiunile economice care se refera la activitatea financiara si care au un caracter obisnuit, repetitiv si specific. Derularea acestor operatiuni sta la baza determinarii REZULTATULUI FINANCIAR (RF).

Rezultatul financiar ar trebui sa exprime eficienta operatiunilor financiare ale intreprinderii ca plasamentele financiare sau participatiile intreprinderii, datoriilor si imprumuturilor.

RF = Venituri financiare (VF) - Cheltuieli financiare (CF)

In sfera activitatii financiare, rezultatul care reflecta efortul propriu al intreprinderii in ceea ce priveste aceasta activitate este Rezultatul brut financiar (RBF).

RBF = Venituri financiare brute (VFB) - Cheltuieli financiare brute (CFB)

O categorie aparte de indicatori care reflecta rezultatele partiale ale intreprinderii o constituie REZULTATUL CURENT (RC).

RC = Rezultatul exploatarii (RExpl) + Rezultatul financiar (RF)

3.5.1.3. Nivelul extraordinar

Pune in evidenta fluxurile financiare care rezulta din operatiuni care nu au legatura directa cu obiectul normal de activitate al intreprinderii. Operatiunile din aceasta categorie au un caracter accidental si stau la baza determinarii REZULTATULUI EXTRAORDINAR (RExtr).

RExtr = Venituri extraordinare (VExtr) - Cheltuieli extraordinare (CExtr)

3.5.1.4.Nivelul global

1. Rezultatul brut total (RBT)       

RBT = RBExp + RBF + RBExtr

2. Rezultatul brut inainte de deducerea dobanzilor si impozitelor (RBDI)     

RBDI = RC + RExtr + CHD

Acest indicator evidentiaza capacitatea intreprinderii de a finanta din resurse proprii serviciul datoriei fata de banca finantatoare.

3. Rezultatul brut al exercitiului (RBE)

RBE = RC + RExtr

4. Rezultatul net al exercitiului (RNE)

RNE = RBE - IP

5. Rezultatul net comparabil al exercitiului (RNEC)

6. Capacitatea de autofinantare (CAF)

CAF reprezinta surplusul monetar net global, efectiv sau potential, degajat de ansamblul operatiunilor de gestiune in cadrul unei anumite perioade, care ramane la dispozitia intreprinderii pe termen lung. Caracterul net se explica prin determinarea acestui indicator dupa deducerea impozitului pe profit, iar caracterul global prin faptul ca este degajat de intreaga activitate a intreprinderii.

Capacitatea de autofinantare reprezinta un indicator monetar privind rezultatul exercitiului care rezulta din confruntarea veniturilor monetare cu cheltuielile monetare (inclusiv impozitul pe profit).

7. Autofinantarea sau Capacitatea de autofinantare neta (CAFN)

Capacitatea de autofinantare reflecta surplusul financiar degajat in cursul exercitiului de activitatile industriale, comerciale, financiare si extraordinare. Din acest surplus financiar numai o parte va fi destinata finantarii dezvoltarii intreprinderii. Cealalta parte va fi destinata remunerarii aportului actionarilor sub forma dividendelor.

CONCLUZII SI PROPUNERI

Analiza starii financiare cu ajutorul procedeelor si tehnicilor sale, vizeaza doua obiective principale:

un prim obiectiv consta in trnasmiterea unor informatii utile si in timp a managerilor, in cvederea adoptarii deciziilor financiare de investire sau indatorare;

un alt obiectiv este acela de prezentare a "tabloului de bord" al activitatii financiare necesare acsionarilor si crefitorilor societatilor comerciale.

Analiza starii financiare se inscrie in problematica analizei pe baza de bilant si a contului de profit si pierdere, evidentiindu-se o serie de stari ale mecanismului financiar al agentilor economici, precum: autonomia financiara, securitatea firmei, lichiditatea si solvabilitatea financiara, capacitate de autofinatare, rentabilitate financiara si starea de faliment a agentilor economici.

Din analiza starii financiare efectuate la SC GROUP AOSSA au rezultat urmatoarele concluzii:

- O evolutie descrescatoare a ratei imobilizarilor in decursul celor trei ani analizati. Aceasta scadere semnifica fie o recuperare a investitiei initiale, fie o neangajare a firmei in programe de investitii. De asemenea imobilizarile corporale detin o pondere ridicata in activul imobilizat, astfel ca rata imobilizarilor corporale inregistreaza valori ridicate in cei trei ani supusi analizei, acest lucru semnificand principala cale de angajare de noi credite comerciale prin gajul care se constituie asupra acestor imobilizari;

- Rata trezoreriei inregistreaza o scadere la fel ca si ponderea creanselor client, acest lucru aratand faptul ca desi s-au incasat creantele, in acea perioada au avut loc mai multe plati in numerar;

- Rata autonomiei financiare este considerata ca avand o valoare buna cand depaseste pragul de 30%. In cazul nostru in fiecare an analizat valoarea ratei depaseste acest prag de 30%. O valoare ridicata a nivelului ratei autonomiei financiare semnifica o sporire a capacitatii de autofinantare a agentului economic.

- Rata generala a serviciului datoriei are o evolutie crescatoare in cei trei ani, indepartandu-se bine de 100% ceea ce insemna sporirea independentei financiare a societatii. In cei trei ani, rata se situeaza in intervalul de 30%-50%, astfel societatea SC GROUP AOSSA BECLEAN dovedeste ca are un control deplin a ceea ce se intampla.

- SC GROUP AOSSA inregistreaza un rezultat brut poyitiv din activitatea de exploatare in cei trei ani analizati. Rezultatul curent al exercitiului inregistreaza numai profit in cei trei ani analizati, chiar daca in anul 2004 rezutatul financiar inregistreaza o pierdere. Pierderea este nesemnificativa pentru rezultatul curent.

- In ceea ce priveste capacitatea de autofinantare in cei trei ani, acesata inregistreaza valori pozitive ceea ce inseamna ca societatea desfasoara o activitate rentabila in special prin progrmaul de redresare economicp-financiar, aprobat de AGA in anul 2004.

- La nivelul SC GROUP AOSSA , gradul de independenta inregistreaza valori sub nivelul maxim de 200% astfel determina o majorare a capacitatii de autofinantare a firmei pe termen scurt, mediu si lung.

Cresterea competitivitatii este unul din obiectivele urmarite si este legata de modernizarea instalatiilor existente, imbunatatirea tehnologiilor de fabricatie, dezvltarea unor noi investitii, imbunatatirea activitatii de export, cresterea calitatii produselor, reducerea de consumuri materiale si energetice si asigurarea unei structuri organizationale si operationale flexibile.

Atingerea acestui obiectiv, impune restructurarea societatii care sa asigure conditii tehnico-oragnizatorice, economico-financiare si manageriale corespunzatoare, in scopul cresterii eficientei economice, rentabilizarii activitatii productive si profitabilitatii generale a societatii. Actiunea de restructurare trebuie sa tina cont de elementele definitorii ale societasii, sintetizate sub forma punctelor "tari" si "slabe" si impune luarea unor masuri tehnico-organizatorice, manageriale, financiare si comerciale pe termen scurt si lung.

Masuri pe termen scurt:

1.     Organizatorice:

reducerea si corelarea numarului de personal cu capacitatile in functiune, reducerea numarului de personal indirect productiv si stoparea angajarilor.

2.     Tehnici si tehnologice:

Finalizarea investitiei si punerea in functiune a cuptorului de recoacere intermediara care sa asigure cresterea capacitatii de productie la sarmele negre subtiri si reducerea costurilor prin eliminarea cuptoarelor de recoacere in vid.

Punerea in functiune a masinilor de trefilat descompletate.

Punerea in functiune a liniei de zincare numarul 2 a sarmei groase zincate.

3.     Manageriale:

Sporirea responsabilitatii personalului din conducerea executiva prin delegarea clara a responsabilitatilor-

Introducerea unui sistem de prelucrare automata mai performanta a lucrarilor financiar contabile la nivelul sectiilor si compartimentelor centrale.

Implementarea sistemului de asigurare a calitatii la nivelul tuturor fluxurilor de productie.

4.     Financiare si comerciale:

Cresterea volumului de export la un nivel de 45% din productie prin extinderea gamei de produse si sortimentatii.

Imbunatatirea structurii productiei destinate exportului in scopul cresterii eficientei acestuia.

Obtinerea de mateii prime de calitate si la preturi mai reduse in conditii avantajoase de plata (credit furnizori) corelate cu durata ciclului de fabricatie.

Livrarea produselor catre clienti cu capacitate de plata.

Eliminarea compensarilor in afara circuitului bancar.

Obtinerea de credite in conditii avantajoase pentru achitarea datoriilor.

Masuri pe termen lung:

1.       Organizatorice:

Imbunatatirea sistemului de aprovizionare si depozitare a materiilor prime si produselor finite.

2.       Tehnice si tehnologice:

Eliminarea cuptoarelor de recoacere electrice si inlocuirea lor cu, cuptoare de recoacere pe gaz.

Achizitionarea a doua linii de plase sudate pentru extinderea sortimentatiei oferite.

Achizitionarea unei linii tehnologice pentru producerea de sarme zincate

3.       Financiare:

- Obtinerea de imprumuturi pe termen lung pentru realizarea obiectivelor de investitii cu perioade de rambursare mai indepartate.

- Cresterea rentabilitatii economice, comerciale si financiare.

Actiunea de restructurare se desfasoara pe fondul tendintelor generale manifestate in economie, respectiv de trecere si adaptare la conditiile unei economii de piata si la cele impuse de un mediu concurential puternic manifestat in cadrul sectorului.

BIBLIOGRAFIE

1. ANTONIU N., s.c. - Finantele intreprinderilor, E.D.P. Bucuresti, 1993

2. BATRANCEA I. - Analiza financiara pe baza de bilant, Presa Universitara Clujeana, 2001

3. BATRANCEA I. - Analiza financiara, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2000

4. BATRANCEA I. - Analiza economica si financiara, Ed. ETA, Cluj-Napoca, 1996

5. CAINAP I., BATRANCEA I. - Analiza economica si financiara a firmelor industriale, Universitatea "Babes - Bolyia", Cluj-Napoca, 199

6. DEMETRESCU C.G., POSSLER L., PUCHITA V., VOICA V., "Contabilitatea, stiinta fundamentala si aplicativa", Ed. Scrisul Romanesc, Craiova, 1977

7. GIURGIU A. - Mecanismul financiar al intreprinzatorului, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1995

8.IOAN O., IRIMIE EMIL P.,RADU DORINEL L. - Procedurile auditului si ale controlului financiar

9. HIGGINS ROBERT - Financial analysis for management, Irwin, Homewood, Il. Boston, 1992

10. MARGULESCU D. NICULESCU M., ROBU V. - Diagnostic economico-financiar, Ed. Romcart, Bucuresti, 1994

11. MIHAI I. - Analiza situatiei financiare a agentilor economici, Ed. Mirton, Timisoara, 1997

12. NICULESCU M. - Diagnostic global strategic, Ed. Economica, Bucuresti, 1997

13. STANESCU C., BAICUSI A., ISFANESCU A. - Analiza economico-financiara, Ed. Bucuresti, 1996

14. TOMA M. - Finante si gestiune financiara, E.D.P. Bucuresti, 1994

15. TOMA M., CHIVULESCU M. - Ghid pentru diagnostic si evaluare a intreprinderii, Ed. Romtel, Bucuresti, 1994

16. LEGEA CONTABILITATII NR. 92/1991

17.ORDINUL MINISTERULUI FINANSELOR PUBLICE 1752/2005

18.INTERNET: http://www.datacont.ro/site/contab/ordin_1752.pdf