OBIECTUL DE STUDIU AL CONTABILITATII

CUVINTE CHEIE:

Patrimoniu

Subiectul patrimoniului

Obiectul patrimoniului

Bunuri economice

Relatii de drepturi

Relatii de obligatii

1.1  Patrimoniul - obiect de studiu al contabilitatii

Contabilitatea, ca disciplina stiintifica independenta, are un obiect propriu de studiu si o metoda specifica de lucru.Dintotdeauna la baza obiectului de studiu al contabilitatii a stat patrimoniul.

Prin patrimoniu, in general, se intelege totalitatea bunurilor apartinan unei persoane fizice sau juridice, dobandite in cadrul relatiilor de drepturi si a relatiilor de obligatii. Din modul de definire rezulta ca sunt necesare doua elemente interdependente pentru a putea vorbi de patrimoniu: subiectul de patrimoniu si obiectul patrimoniului.

Subiectul patrimoniului poate fi o persoana fizica sau juridica, care are capacitatea de folosinta si capacitatea de exercitiu (isi exercita drepturi si isi asuma obligatii);

Obiectul patrimoniului il reprezinta bunurile economice, ca obiecte de drepturi si obligatii, precum si relatiile de drepturi si relatiile de obligatii in cadrul carora au fost dobandite bunurile respective.

Bunurile economice formeaza averea, adica acea parte a patrimoniului cu continut concret material. Bunurile pot fi determinate din punct de vedere fizic si din punct de vedere economic.

Din punct de vedre fizic bunrile economice pot fi:

-bunuri materiale (masini, utilaje, instalatii, cladiri);

-serviciile de diverse categorii;

-avutia spirituala (stocul de stiinta si tehnologie, stocul de informatii);

-alte bunuri atrase in circuitul economic (solul si zacamintele sale).

Din punct de vedre economic, bunurile pot fi determinate in functie de cele doua componente ale lor: valoarea de utilitate, data de faptul ca orice bun este creat intr-un anumit scop, pentru a satisface anumite nevoi, si, valoarea (bunurile exprimate in bani pot fi schimbate in cadrul circuitului bani-marfa-bani).

In ceea ce priveste cel de-al doilea aspect sub care se reflecta patrimoniul, relatiile de drepturi si relatiile de obligatii, precizam urmatoarele:

Relatiile de drepturi presupun ca titularul de patrimoniu sa-si procure o parte din avere pe seama resurselor proprii, acele bunuri ii apartin de drept;

Relatiile de obligatii au in vedere situatia in care, titularul de patrimoniu isi procura o parte din avere din resurse apartinand altor persoane fizice sau juridice, bunurile nu ii apartin de drept.

Structura de ansamblu a patrimoniului se prezinta astfel:

Conceptii privind patrimoniul

Potrivit conceptiei juridice, patrimoniul reprezinta totalitatea bunurilor economice ca obiecte de drepturi si obligatii precum si raporturi de drepturi si obligatii in cadrul carora au fost dobandite.

Conceptia economica defineste patrimoniul prin prisma categoriei economice de capital, si anume, patrimoniul este privit sub aspectul destinatiei capitalului precum si a provenientei acestuia.

Potrivit teoriei financiare, patrimoniul se compune atat din bunurile economice in care s-au investit fondurile intreprinderii, cat si din sursa de finantare a acestor fonduri (proprii, straine).

Contabilitatea, potrivit conceptiei economico-juridice, studiaza ansamblul miscarilor de valori exprimabile in bani, dintr-un perimetru contabil de mica sau mare intindere, precum si raporturile economico-juridice care iau nastere intre diferite entitati economice si care genereaza decontari banesti. Calculele contabilitatii reflecta deopotriva atat mijloacele, in ordinea miscarii si transformarii lor, cat si resursele, in ordinea lor de formare si dupa destinatie.

Din conceptiile prezentate anterior rezulta principalele trasaturi ale obiectului contabilitatii si anume:

Contabilitatea studiaza patrimoniul in expresie valorica;

Contabilitatea studiaza modul de gestionare al patrimoniului;

Contabilitatea studiaza echilibrul patrimonial.

Echilibrul patrimonial poate fi redat cu ajutorul ecuatiei:

Ehilibrul global al patrimoniului este expresie a dublei determinari a patrimoniului:

-de bunuri economice, ca purtatori materiali ai proprietatii si,

-de drepturi si obligatii ca expresie a raporturilor de proprietate cu privire la aceste bunuri.

1.2.Structuri patrimoniale de activ

CUVINTE CHEIE:

Lichiditate

Activ

Imobilizari

Stocuri

Creante

Disponobilitati banesti

Activul patrimonial cuprinde mijloacele economice ca avere concreta si drepturile de creanta. Continutul activului patrimonial se determina in baza a doua criterii:modul de valorificare si gradul de lichiditate.

Modul de valorificare se refera la modul cum participa mijloacele economice la procesul de productie, cum se consuma si cum isi transmit valoarea asupra produselor obtinute, inclusiv la felul in care se asigura reproductia lor.

Lichiditatea desemneaza calitatea unui mijloc economic de a parcurge calea normala a ciclului de exploatare pana la transformarea lui in bani. Gradul de lichiditate reprezinta timpul necesar unui bun pentru a se transforma in bani.

In baza criteriilor mentionate, delimitam urmatoarele structuri patrimoniale de activ:

activele imobilizate si activele circulante.

Activele imobilizate

Activele imobilizate cuprind toate acele valori economice de investitie a caror perioada de utilizare si lichiditate este mai mare de un an. Se diferentiaza trei categorii de imobilizari: imobilizari necorporale, imobilizari corporale, imobilizari financiare.

Imobilizarile necorporale cuprind acele valori economice care nu imbraca forma de bunuri fizice concrete si sunt reprezentate de : cheltuieli de constituire, cheltuieli de dezvoltare, concesiunile, brevetele, licentele, marcile de fabrica si alte drepturi similare primite, fondul comercial si alte imobilizari necorporale.

Imobilizarile corporale cuprind bunurile materiale de folosinta indelungata in activitatea unei intreprinderi. Ele se gasesc sub forma de terenuri si mijloace fixe (cladiri, constructii speciale, masini, utilaje si instalatii de lucru, aparate si instalatii de masurare, control si reglare, mijloace de transport, mobilier si aparatura birotica).

Imobilizari financiare, cuprind valorile financiare investite de intreprindere in patrimoniul altor societati sub forma titlurilor de participare, creantelor atasate participatiilor, imprumuturilor acordate si alte imobilizari financiare.

Activele circulante

Denumite si active curente, activele circulante cuprind toate activele de exploatare si cele de trezorerie a caror durata de lichiditate este de pana la un an, detinute de catre o societate sub forma stocurilor si a productiei in curs de executie, a creantelor, a plasamentelor si disponibilitatilor banesti.

Stocurile si productia in curs de executie cuprind acele valori economice care intervin in ciclul de exploatare al unitatii patrimoniale pentru a fi consumate ca materii prime si materiale, vandute cand imbraca forma de produs finit sau marfa, sau in curs de executie daca au calitatea de productie neterminata.

Creantele sau valorile in curs de decontare reprezinta valori economice avansate temporar de catre titularul de patrimoniu altor persoane fizice sau juridice pentru care urmeaza sa se primeasca un echivalent valoric. Principalele creante urmarite si evidentiate de contabilitate sunt:

clientii,

efectele comerciale de primit(polite, cambii, instrumente de plata si credit),

avansurile acordate furnizorilor,

decontarile cu asociatii privind capitalul,

creantele legate de relatiile de decontare cu personalul, statul, asigurari sociale,

creantele privind decontarile in cadrul grupului,

debitorii diversi.

Plasamentele si disponibilitatile banesti cuprind toate valorile economice care imbraca forma sau indeplinesc functia de bani. Structural, se pot delimita in:

titluri de plasament sau investitii financiare temporare,

disponibilitati banesti (numerarul din casierie si depozitele din conturile la banci) si ,

alte valori financiare sau de trezorerie.

1.3. Structuri patrimoniale de pasiv

CUVINTE CHEIE:

pasiv

exigibilitate

capital permanent

capital propriu

datorii

Pasivul, prin componenta sa reflecta modul de finantare a mijloacelor economice si gradul de exigibilitate al surselor de finantare. Finantarea poate fi proprie sau straina, iar exigibilitatea se refera la termenul de decontare al surselor de finantare.

In functie de gradul de exigibilitate al surselor de finantare, pasivele se grupeaza in:

Capital permanent, format din capitalurile proprii, provizioanele pentru riscuri si cheltuieli si datoriile pe termen lung;

Datorii pe termen scurt, sau curente, formate din datoriile cu termen de decontare mai mic sau egal cu un an.

Capitalurile proprii corespund finantarii proprii a bunurilor economice si sunt delimitate prin:

Capitalul individual sau social se constituie la infiintarea societatii si se diferentiaza in capital subscris nevarsat(nedepus) si capital subscris varsat (depus). Odata constituit, capitalul poate fi majorat prin: emisiune de noi actiuni sau parti sociale, aportul intreprinzatorului, fuziune, operatii interne de majorare, sau, diminuat prin rambursarea catre asociati a  unei parti din capital precum si prin acoperirea pierderilor suferite in exercitiile financiare enterioare.

Primele de capital sunt generate de operatiuni de crestere a capitalului si in functie de metoda de majorare folosita, imbraca forma primelor de emisiune, prime de fuziune, prime de aport si prime de conversie a obligatiunilor in actiuni.

Rezervele din reevaluare reprezinta plusul de valoare creat prin reevaluarea imobilizarilor.

Rezervele intreprinderii se delimiteaza sub forma rezervelor legale, rezerve pentru actiuni proprii, rezerve statutare, alte rezerve.

Rezultatul reportat sub forma de profit nerepartizat sau pierdere neacoperita.

Rezultatul exercitiului sub forma de profit sau pierdere.

Subventiile penru investitii obtinute de la buget pentru achizitionare sau creare de active imobilizate.

Provizioanele pentru riscuri si cheltuieli, ocazionate de litigii, amenzi si penalitati, cheltuieli legate de activitatea de service in perioada de garantie, cheltuielile cu reparatiile capitale esalonate,sunt prelevari din rezultate pe seama cheltuielilor, pentru acele elemente de patrimoniu a caror realizare sau plata este probabila, sau pentru cheltuieli care devin exigibile in perioada urmatoare.

Datoriile sau capitalul strain reprezinta resurse atrase temporar de catre unitatea patrimoniala sub forma de :

datorii financiare care cuprind credite bancare pe termen lung si mediu, si, datorii ce privesc investitiile financiare;

datorii comerciale, delimitate sub forma furnizorilor si a efectelor de platit;

datorii fiscale, salariale si sociale;

alte datorii cuprind datorii fata de asociati si actionari, creditori diversi.

Structuri privind valorile rectificative si valorile de regularizare

Valorile rectificative  corecteaza, prin adunare sau scadere, valoarea celorlalte structuri patrimoniale, obtinandu-se valoarea reala a activelor si pasivelor. In categoria valorilor rectificative se includ amortizarile, ca structuri de pasiv (valori rectificative de pasiv contra activ) si provizioanele pentru deprecierea activelor (valori rectificative de pasiv contra activ).

Valorile de regularizare reprezinta structuri de activ sau pasiv, create prin activarea cheltuielilor sau pasivizarea veniturilor. Aici se includ cheltuielile inregistrate in avans (chirii, abonamente, prime de asigurare), cheltuielile de repartizat pe mai multe exercitii (reparatii capitale neprevizibile, reparatii curente si revizii tehnice), precum si veniturile inregistrate in avans (chirii, taxe, dobanzi incasate).

INTREBARI DE CONTROL

1.     definiti categoria de patrimoniu potrivit conceptiei juridice.

2.     ce este lichiditatea?

3.     ce sunt imobilizarile si care sunt principalele categorii de imobilizari?

4.     care este componenta activelor circulante?

5.     care sunt elementele capitalului permanent?

6.     ce sunt provizioanele?

7.     ce este exigibilitatea?

8.     care sunt principalele categorii de datorii?

9.     ce sunt valorile de regularizare?

10.  definiti valorile rectificative.