|
|
|
Asertiuni importante ISA 1006 - investitii de portofoliu
In multe situatii, auditul investitiilor de portofoliu ale unei banci nu difera de auditul investitiilor de portofoliu detinute de oricare alta entitate. Totusi, exista unele aspecte speciale care pun anumite probleme in ceea ce priveste operatiunile bancare.
Evaluare
Auditorul ia in considerare valoarea activelor care sustin valoarea titlului, in special pentru acele titluri care nu sunt usor tranzactionabile. De asemenea, auditorul ia in considerare natura si intinderea oricaror revizii de depreciere pe care le-a desfasurat conducerea si daca rezultatele acestora sunt reflectate in valorile activelor.
Masurare
Dupa cum s-a discutat in paragraful 85, cadrele de raportare financiara permit in mod frecvent baze de evaluare diferite pentru titlurile de valori detinute in diverse scopuri. Acolo unde titlurile de valori au fost transferate din Contul Comercial, auditorul determina daca orice pierderi nerealizate in valoarea de piata sunt inregistrate in conformitate cu cerintele cadrului relevant de raportare financiara. Atunci cand cadrul de raportare financiara nu solicita inregistrarea pierderilor nerealizate, auditorul ia in considerare daca transferul nu a fost facut pentru a evita necesitatea de recunoastere a reducerilor survenite in valoarea de piata a titlurilor. De asemenea, auditorul ia in considerare daca:
Relatia dintre tipurile de titluri detinute si venitul aferent este una rezonabila; si
Toate castigurile si pierderile semnificative din vanzari si reevaluari au fost raportate in conformitate cu cadrul de raportare financiara (de exemplu, acolo unde castigurile si pierderile din titluri tranzactionabile sunt tratate diferit fata de acelea rezultate din titlurile de investitii).
INVESTITII IN FILIALE SI ENTITATI ASOCIATE
In multe cazuri, auditul investitiilor unei banci in filiale si entitati asociate nu difera de auditul unor astfel de investitii detinute de oricare alta entitate. Totusi, exista unele aspecte speciale care pun anumite probleme in ceea ce priveste operatiunile bancare.
Evaluare
Auditorul ia in considerare implicatiile oricarei cerinte legale sau practice ca banca sa furnizeze suport financiar viitor pentru asigurarea mentinerii operatiunilor filialelor si companiilor asociate (si astfel sa evalueze investitia). Auditorul are in vedere daca obligatiile financiare aferente sunt inregistrate ca datorii ale bancii.
Auditorul determina daca sunt efectuate ajustari corespunzatoare atunci cand politicile contabile ale companiilor contabilizate pe baza punerii in echivalenta sau consolidate nu sunt conforme cu politicile contabile ale bancii.
IMPRUMUTURI
Existenta
Auditorul ia in considerare necesitatea confirmarilor externe cu privire la existenta imprumuturilor.
Evaluare
Auditorul ia in considerare gradul de adecvare a provizioanelor pentru pierderi aferente creditelor. Auditorul intelege legile si normele de reglementare care pot influenta valorile determinate de conducere. Comitetul de la Basel a publicat un set de Practici Solide pentru Contabilizarea si Prezentarea Imprumuturilor, care furnizeaza bancilor si autoritatilor de supraveghere recomandari cu privire la recunoasterea si evaluarea imprumuturilor, constituirea provizioanelor pentru pierderi aferente imprumuturilor, prezentarea riscului de credit si alte aspecte conexe. Acest document prezinta punctul de vedere al organelor de supraveghere bancara cu privire la practicile solide ale bancilor de contabilizare si prezentare a imprumuturilor si, astfel, poate influenta cadrul de raportare financiara in conformitate cu care o banca isi intocmeste situatiile financiare. Totusi, situatiile financiare ale bancii sunt intocmite in conformitate cu un cadru specificat de raportare financiara, iar provizionul pentru pierderi aferente imprumuturilor trebuie constituit in concordanta cu acel cadru.
Principala preocupare de audit o constituie adecvarea provizioanelor inregistrate pentru pierderi aferente imprumuturilor.
Pentru stabilirea naturii, intinderii si duratei activitatii ce trebuie desfasurate, auditorul ia in considerare urmatorii factori:
Gradul de incredere este rezonabil pentru a stabili sistemul propriu bancii de clasificare a calitatii imprumuturilor, procedurile de asigurare ca toata documentatia este corect finalizata, procedurile interne de revizuire a imprumuturilor si activitatea auditorului intern.
Data fiind importanta relativa a creditarii externe, auditorul examineaza, de asemenea:
Informatiile pe baza carora banca evalueaza si monitorizeaza riscul de tara si criteriile folosite in acest scop (de exemplu, clasificarile specifice si indici de evaluare); si
Daca, si in acest caz, de cine sunt stabilite limitele de credit pentru fiecare tara, ce sunt acestea si masura in care acestea au fost atinse.
Alcatuirea portofoliului de imprumuturi, cu o atentie sporita pentru:
Concentrarea imprumuturilor catre
Debitori si alte parti legate de acestia (inclusiv procedurile in vigoare necesare identificarii acestor legaturi);
Sectoare comerciale si industriale;
Anumite regiuni geografice; si
Anumite tari;
Marimea expunerilor pe creditele particulare (cateva imprumuturi de valoare mare contra multor imprumuturi de valoare mica);
Tendintele volumului imprumuturilor pe categorii importante, mai ales categoriile care prezinta o crestere rapida sau sunt necorespunzatoare, neangajate si restructurate; si
Imprumuturile acordate partilor afiliate.
Imprumuturi identificare ca fiind potential neperformante, acordandu-se o atentie deosebita:
Experientelor anterioare privind pierderea si recuperarea, incluzand suficienta si durata provizioanelor si a sumelor trecute pe cheltuieli; si
Rezultatele examinarilor efectuate de organele de reglementare.
Conditii economice si de mediu locale, nationale si internationale, incluzand aici restrictiile privind transferurile de valuta care pot afecta rambursarea imprumuturilor de catre debitori.
Pe langa acele imprumuturi neperformante identificate de conducere si, acolo unde este cazul, de organele de reglementare bancara, auditorul ia in considerare sursele suplimentare de informatii pentru a descoperi acele imprumuturi care nu au putut fi astfel identificate. Acestea includ:
Diverse liste generate intern, cum ar fi imprumuturi trecute pe liste de "urmarire", imprumuturi nerambursate la timp, imprumuturi neangajate, imprumuturi pe clasificari de risc, imprumuturi acordate personalului (inclusiv directorilor si functionarilor) si imprumuturi care au depasit limitele aprobate;
Experientele istorice ale pierderii pe tipuri de imprumut; si
Acele fisiere ale imprumuturilor care au o lipsa de informatii curente cu privire la debitor, girant sau garantii.
Prezentare si descriere
Bancile fac adesea obiectul unor cerinte de prezentare.
