|
|
|
Notiunea de "violenta"
Violenta in familie reprezinta ,,orice act sau omisiune comisa in interiorul familiei de catre unul din membrii acesteia si care aduce atingere vietii,integritatii corporale sau psihologice sau libertatii altui membru al acelei familii,si vatama in mod serios dezvoltarea personalitatii lui/ei"
Din punct de vedere clinic, o definitie larg acceptata a violentei in familie este aceea formulata de Stark si Flitcraft: "Violenta domestica este o amenintare sau provocare, petrecuta in prezent sau in trecut, a unei raniri fizice in cadrul relatiei dintre partenerii sociali, indiferent de statutul lor legal sau de domiciliu. Atacul fizic sau sexual poate fi insotit de intimidari sau abuzuri verbale; distrugerea bunurilor care apartin victimei; izolarea de prieteni, familie sau alte potentiale surse de sprijin; amenintari facute la adresa altor persoane semnificative pentru victima, inclusiv a copiilor; furturi; controlul asupra banilor, lucrurilor personale ale victimei, alimentelor, deplasarilor, telefonului si a altor surse de ingrijire si protectie".
Se numeste "violenta in familie" orice act vatamator, fizic sau emotional care are loc intre membrii unei familii. Abuzul in interiorul unei familii poate lua multe forme: abuzul verbal, refuzul accesului la resurse financiare, izolarea de prieteni si familie, amenintari si atacuri care in unele cazuri pot duce la moartea unuia dintre parteneri.
Desi pana de curand s-a presupus ca femeia este cel mai adesea victima violentei in familie, in urma unor cercetari s-a descoperit ca de fapt numarul barbatilor agresati este destul de mare.
Familia care constituie un teren de manifestare a violentei devine mai putin transparenta si deschisa mediului social imediat: familia largita, vecinii, prietenii, colegii. Este evidenta izolarea sociala a acestor familii. Ele capata o stigma in ochii celorlalti si in acelasi timp un sentiment de stigma si culpa care le face sa se izoleze.
Sotul violent nu doreste ca sotia lui sa intretina relatii sociale in cadrul carora sa-si poata marturisi suferinta si eventual sa poata primi un sprijin.Pe de alta parte, barbatii violenti au ca si caracteristici de personalitate lipsa abilitatilor si a bucuriei de a comunica. Pentru partenerii violenti, a comunica, in mediul intim al caminului, devine mai mult un prilej de a-l ataca verbal pe celalalt, in vreme ce, la locul de munca ramane o rutina de relationare superficiala cu ceilalti, un rol jucat in limitele orelor de serviciu
Violenta in familie nu este o problema privata, ,,de familie", asa cum a fost considerata multa vreme,ci este o problema de interes social, a societatii.
Violenta in familie incalca o serie de drepturi ale fiintei umane, precum :
dreptul la viata,
dreptul la integritate fizica si psihica,
dreptul la libertate individuala,
dreptul de a nu fi supus torturii,pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante,
dreptul la sanatate si la ocrotirea sanatatii,etc.
Datorita faptului ca actele de violenta in familie incalca flagrant drepturi fundamentale ale omului, scoaterea acestui fenomen din sfera privata si impunerea sa ca o problema a sferei publice, a constitutit o prioritate, initial pentru comunitatea internationala neguvernamentala, fiind apoi adusa in atentia sectorului guvernamental.
Violenta nu trebuie tolerata, cu atat mai mult cu cat actele de violenta in familie nu sunt fapte izolate. Ele sunt fenomene care se repeta, si, in timp, devin din ce in ce mai dese si mai grave. Actele de violenta apar in cicluri producandu-se initial ca faza de tensiune care, maximizata, explodeaza in manifestari violente. In cazul violentei in familie, actul de violenta propriu-zis este urmat de multe ori de ceea ce se numeste ,,luna de miere",aceasta fiind etapa in care persoana care a agresat regreta, doreste sa isi schimbe comportamentul si comunica acestea victimei, incercand sa o determine sa nu inceteze relatia care exista intre ei.
Violenta in familie este tratata ca fiind in principal o forma de violenta impotriva femeilor.Aceasta nu pentru ca barbatii nu ii pot cadea victime sau pentru ca numai barbatii sunt agresori, ci pentru ca violenta in familie afecteaza in principal femeile, dupa cum indica cercetari efectuate atat la nivel global, cat si la nivel national.
Potrivit legii 217/25 mai 2003, violenta in familie reprezinta "orice actiune fizica sau verbala, savarsita cu intentie de un membru al familiei impotriva altui membru al aceleiasi familii, care provoaca o suferinta fizica, psihica, sexuala sau un prejudiciu material". Aceasta lege contribuie in mod semnificativ la evolutia legislatiei romanesti in ce priveste protectia drepturilor omului, tinand cont de frecventa cazurilor de violenta in familie si consecintele fizice si psihice deosebit de grave ale acestui fenomen. Din ultimul Raport Mondial asupra Violentei si Sanatatii, rezulta ca anual, peste un milion si jumatate de persoane isi pierd viata in urma unor acte de violenta (procentual inseamna ca 28,8 persoane la 100.000 de locuitori) si multe alte victime sufera din cauza comportamentelor de acest gen.
Expertii care
cerceteaza aceasta problema sunt de acord ca violenta
este un fenomen larg raspandit, mult mai raspandit decat arata
sondajele, pentru simplul motiv ca unele fapte nu sunt raportate
politiei sau spitalelor. In aceste familii este evidenta izolarea sociala
a sotiei de catre sotul violent, care nu doreste ca
sotia lui sa aiba relatii sociale in cadrul carora
sa-si poata marturisi suferinta si eventual
sa poata primi un sprijin.
Conform legii, aceste cazuri de
violenta in familie trebuie supuse medierii la cererea partilor,
mediere realizata de catre persoane specializate, prin consiliul de familie
format din rude sau de catre mediatorii autorizati. Aceasta mediere
insa nu opreste desfasurarea procesului penal sau aplicarea
de sanctiuni pentru cei care au savarsit abuzuri. De asemenea,
legea prevede si infiintarea de Centre pentru adapostirea victimelor
violentei in familie, care sunt unitati de asistenta
sociala ce asigura protectie, gazduire, ingrijire si
consilierea victimelor violentei in familie, nevoite sa fuga de
acasa. In acelasi timp, este interzis accesul in incinta adapostului
a agresorului, aceasta izolare a victimelor se face doar cu consimtamantul acestora.
Adaposturile publice sau private asigura gratauit atat victimei, cat si minorilor aflati in ingrijirea acesteia: protectie impotriva agresorului, ingrijire medicala, hrana, cazare, asistenta psihologica si consiliere juridica, pe o perioada determinata, pana la rezolvarea situatiei familiale. In cazul persoanelor care nu isi pot asigura singure cazarea si hrana, acestea vor avea drept de sedere in adapost pana la rezolvarea acestor probleme de catre stat sau de catre organizatiile neguvernamentale, prin cursuri de calificare profesionala. La primirea in adapost, victima este ajutata din punct de vedere legal sa-si protejeze bunurile ramase la agresor. Acest ajutor este gratuit, la fel ca si ingrijirea medicala si psihiatrica, oferita victimei pentru a o ajuta sa treaca peste socul si trauma unei astfel de violente.
Insa, in acelasi timp
cu adapostirea si protejarea victimei, se poate incepe urmarirea
penala si judecarea in instanta, la cererea victimei sau
din oficiu, ori de cate ori exista probe sau indicii temeinice care
dovedesc ca un membru al familiei a savarsit un act de
violenta cauzator de suferinte fizice sau psihice asupra unui
alt membru.
Din studiul situatiei
violentei in familie, majoritatea infractiunilor savarsite
intre membrii familiei le constituie cele de omor, tentativa de omor,
loviri cauzatoare de moarte, pruncucidere, vatamare corporala
grava, vatamare corporala, viol, act sexual cu un minor,
perversiune sexuala, coruptie sexuala, incest, talharie, abandon
de familie - art. 305 Cod penal (numai litera 'a' - parasirea,
alungarea sau lansarea fara ajutor, prin expunerea la suferinte
fizice sau morale care se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani
sau cu amenda), rele tratamente aplicate minorului si punerea in primejdie
a unei persoane in neputinta de a se ingriji.
Desi violenta domestica e un fenomen care a insotit dintotdeauna construirea si dinamica familiei, intrarea ei in atentia stiintelor juridice si sociale este de data recenta. Doar in ultimii 20 de ani, stiintele sociale si reglementarile legale internationale fac referinta la violenta domestica.
Abordarea fenomenului de violenta ifamilie s-a petrecut, ulterior generalizarii, in randurile profesionistilor si ale comunitatilor, a interesului privind prevenirea maltratarii copilului.Este interesant de remarcat faptul ca majoritatea femeilor implicate intr-o relatie violenta constientizeaza amploarea pericolului violentei pe care o suporta, abia in momentul in care manifestarile copiilor le trezesc sentimentul responsabilitatii parentale.
Principala functie a familiei si a parintelui izolat -protejarea copiilor- este cel mai adesea neglijata in cazul familiilor violente. Cu toate acestea, unul dintre cele mai frecvente argumente ale femeilor care raman in relatie cu un partener violent e : in momentele bune, el stie sa fie un tata bun, iar copiii au nevoie de amandoi parintii..'(Ferreol, Neculau, 2003). Ideea ca familia reprezinta celula de baza a societatii apare in mod implicit in dezvoltarea masurilor de protectie in cazul violentei in familie. Agresivitatea in cuplu conduce la stabilirea unui raport de forte. Cand avem de-a face cu niste cupluri egalitare, in care puterea de decizie apartine ambilor parteneri, dandu-le sentimentul de satisfactie, riscul de violenta domestica e foarte scazut.
In raporturile de dominare-supunere, violenta ia o forma punitiva. Cel care domina se bucura de o judecata morala, imatura. In majoritatea cazurilor, raportul de putere il desemneaza pe barbat ca fiind pe pozitia dominanta, iar femeia supusa. Limitele comportamentului social uman sunt impuse de regulile moralei. Familia, ca grup social cu existenta privata, e guvernata de valorile, normele si tiparele comportamentale ale adultilor formand cuplul. Acest corp de judecati morale vor fi apoi, in procesul educatiei directe si indirecte, prin imitatie, inculcate copiilor.
Regulile morale pe care individul le achizitioneaza in familie in primul rand si care fac parte din procesul numit "nasterea psihica" a copilului, sunt actul de identitate al individului in lume, in societate.
Violenta domestica, comparativ cu alte tipuri de violenta, are aspectele ei specifice, incriminate prin lege. Acestea sunt :
-accesul permanent al agresorului la victima.
In spatiul privat al caminului nu exista locuri sigure, de adapostire si tocmai de aceea agresorul are control total asupra victimei sau victimelor. Se evidentiaza aici un aspect de terorizare si de neputinta victimelor.
-desfasurarea previzibila a evenimentelor de violenta, in forma ciclica, cu episoade multiple, inevitabile si tot mai frecvente si severe in timp.
-angrenarea intregului sistem al familiei.
Toti membrii familiei violente devin victime -directe si indirecte- ale agresorului.
La nivel fizic, victimele pot prezenta efecte precum : rani, leziuni, fracturi, probleme de auz, probleme de vaz, probleme ginecologice, dinti sparti, vaginism, amenoree, tulburari de alimentatie, palpitatii, etc..
La nivel social victimele pot prezenta mai multe efecte :
-in cazul violentei domestice apar modificari de structura a personalitatii tuturor celor implicati.
Victima isi va pierde incet stima de sine si va dezvolta indezirabile mecanisme defensive prin care va incerca sa faca fata situatiei.
Riscul de a ceda intr-un anumit moment creste pe masura ce situatia se cronicizeaza. El poate ajunge un somer cronic, un alcoolic pastrand relatii cu mediul social din afara familiei doar in grupuri selectate din mediile marginale, cu tulburari de integritate sociala.
Cat despre modificarile de personalitate ale copiilor sub influenta atmosferei de violenta in familie, statisticile care arata o trecere a comportamentelor violente de la o generatie la alta in proportie de 75% , sunt probabil cea mai convingatoare si cruda marturie.
Relatiile emotionale dintre cei doi poli ai conflictului sunt un alt specific al violentei domestice.
Daca la inceput, victimele suprinse de agresor ar avea intentia de a cauta ajutor, de a spune celor apropiati, in timp, ele nu o mai pot face, deoarece se supun unui ordin mai mult sau mai putin explicit al agresorului, acela de a-si indeparta familia si prietenii, cei la care ar putea sa recurga in momentele dificile.
-ne- interventionismul : reprezinta tendinta celorlalti de a trece sub tacere astfel de manifestari si e un specific consemnat de toata literatura din domeniu.
Acest specific al violentei domestice l-a condus pe Felson la o descrire triunghiulara a ei, avand urmatoarele puncte de sprijin :agresor, victima si "gardianul absent ".
-aspectele de tortura ale femeii victima sunt cvasiprezente in violenta domestica.
-violenta domestica are un registru larg de manifestari :psihice, fizice, sexuale si sociale. Ele se pot combina intr-un amalgam infernal si cu anumite consecinte evidente, de suprafata, dar si de profunzime asupra victimelor.
Femei care isi pierd increderea si bucuria vietii, copii care cresc invatand violenta ca pe o metoda de schimb in relatiile cu ceilalti sunt dramaticele dovezi ale modificarilor profunde ce apar in cazul victimelor violentei domestice.
