|
|
|
DEFINITII DIFERENTIATE ALE FAMILIEI
Multitudinea definitiilor (Banciu, Radulescu, Voicu, 1987), ca si diversitatea conotatiilor conceptului de familie, ne sugereaza varietatea tipurilor de familie si a conditiilor concrete in care se manifesta functiile ei. Analiza sociologica distinge tipurile de familie, in functie de urmatoarele criterii principale.
in functie de numarul de generatii, exista:
>. familia nucleara, restransa sau conjugala, alcatuita din sot, sotie si, daca este cazul, urmasii lor. Familia nucleara completa presupune ocuparea celor trei pozitii-tip (tata, mama, copil) si, prin urmare, existenta a cel putin trei diade nucleare: sot-sotie, tata-copil, mama-copil (precum si, eventual, un numar variabil de diade copil-copil). Familia nucleara incompleta implica ocuparea doar a uneia sau a doua pozitii din cele trei posibile in familia nucleara;
>. familia extinsa sau largita, formata din mai multe familii nucleare, apartinand unor generatii succesive. Sociologul american N. Smelser aprecia ca familia extinsa reprezinta o anumita continuitate, intelegandu-se prin aceasta ca in aceeasi casa batraneasca traiesc mai multe generatii, continuandu-se traditiile, preocuparile si obiceiurile familiei respective. in acest caz, indivizii pot sa dispara, sunt trecatori, dar familia ca grup se mentine peste generatii. Putem delimita familia extinsa patriliniara, atunci cand familiile sunt legate pe linie barbateasca, si familia extinsa matriliniara, cand legatura este stabilita pe linie feminina.
In functie de criteriul locuintei, putem delimita:
> familia de rezidenta, care consta din toate persoanele ce locuiesc in aceeasi casa, deci au locuinta comuna si desfasoara unele activitati comune. Sociologul american T. Burch apreciaza ca persoanele care traiesc in aceeasi locuinta indiferent daca sunt sau nu rude, sunt considerate membri ai aceleiasi unitati familiale;
familia de interactiune, care reprezinta grupul de persoane intre care exista in primul rand, relatii de rudenie dar si relatii de ajutor reciproc, de schimburi de
produse, vizite reciproce etc (este vorba mai ales, de situatia in care unul sau mai multi
membri ai unei familii sunt plecati la munca/studii sau au parasit familia, deci nu impart aceeasi locuinta, dar pastreaza puternice legaturi cu familia din care au plecat).
In dependenta de pozitia unei persoane in cadrul familiei (Parkinson, 1993), putem distinge:
> familia de origine (de orientare), prin care desemnam familia in care te nasti si cresti si care este formata din mama, tata, frati, surori. Mai este denumita si familie consanguina pentru a desemna faptul ca intre respectiva persoana si ceilalti
membri ai familiei (parinti, frati si surori) sunt legaturi de sange;
> familia proprie constituita prin casatorie si care include sotul, sotia si copiii acestora. Se mai numeste si familie de procreare (avandu-se in vedere functia demografica a acesteia) sau familie conjugala (sugerand ca isi au originea in casatoria partenerilor ajunsi la maturitate).
Este important a mentiona ca majoritatea oamenilor apartin atat unei familii de origine, cat si unei proprii.
In functie de criteriul normalitatii vom deosebi, tinand cont de aspectele structural-functionale, juridice si etice ale normalitatii:
y familii normale, alcatuite din sot, sotie si copii; indeplinesc adecvat functiile familiei; sunt constituite prin casatorie incheiata conform normelor juridice existente si sunt intemeiate pe dragoste reciproca, respect si stima. Cu referire la viata de familie termenul normal, dincolo de incarcarea axiologica, semnifica ceea ce este permis din punct de vedere social, ce se intalneste de regula, in cele mai multe familii. Astfel spus, dupa cum se exprima H.H. StahI, sensurile termenului de normal variaza de la:
> acceptiunea curenta, dupa care frecventa unui fenomen determina normalitatea sa. Potrivit acestui sens, familia normala este compusa din sot, sotie si copii;
> sensul conferit de lege normalitatii. Din aceasta perspectiva, normale sunt familiile intemeiate prin actul juridic al casatoriei;
> sensul etic al normalitatii ia in considerare intemeierea familiei pe baza sentimentelor de dragoste, respect reciproc, stima, cu precizarea ca dimensiunea etica a familiei este dificil sau chiar imposibil de a o cuantifica;
> familii anormale, din care lipsesc copiii (familie incompleta) sau lipseste unul din partenerii cuplului conjugal (familie monoparentala); nu-si indeplinesc corespunzator functiile care le revin; nu sunt constituite prin casatorie; sunt constituite potrivit unor calcule si interese materiale.
In toate aceste abordari strabate ideea dupa care familia este o forma fundamentala de asociere a oamenilor, un tip special de grup social in care elementele formale - casatoria fiind sanctionata formal - nu impieteaza coeziune intima a grupului, a membrilor ei.
In orice societate familia s-a distins ca grup specific, caracterizat printr-o puternica sudura interna si presiuni externe. Fortele interne care unesc familia sunt sentimentele puternice si atasamentul emotional al sotilor, precum si al parintilor, copiilor, respectul reciproc, solidaritatea, alte atitudini care rezulta din satisfacerea reciproca a nevoilor personale emotionale, nazuinta spre intimitate si altele. In aceasta ordine de idei, sociologul polonez Szczepanski apreciaza ca, in majoritatea societatilor, legatura interna apare pe baza atasamentului emotional, a dorintei sexuale, deci printr-o puternica coeziune sentimentala la care desigur, se va adauga si o impletire de dependente rezultate din functiile economice, sociale si culturale, din indatoririle fata de copii, fata de parinti etc.
Daca insa, aceasta coeziune emotionala dispare, daca sentimentele reciproce dintre parteneri diminueaza pana la disparitie, familia functioneaza numai in virtutea unor interese materiale, care altereaza relatiile dintre soti. O asemenea situatie atrage dupa sine modificari in relatiile dintre parteneri, dintre parinti si copii, grupul pierzand intimitatea si specificitatea sa.
Familia se individualizeaza in raport cu alte grupuri sociale si prin stilul propriu de viata pe care il practica, prin limba, normele, obiceiurile, valorile specifice poporului si clasei sociale carora ii apartine. Transmiterea din generatie in generatie a normelor si a valorilor dezirabile, a modelelor proprii de conduita, ca si a unor particularitati ale exercitarii rolurilor de catre membri grupului, confera comunitatii familiale un statut aparte. Familia creeaza un mediu cultural propriu, mentine continuitatea culturala, transmitand mostenirea culturala (Voinea, 1993). Din aceste aprecieri se poate deduce rolul social al familiei in transmiterea culturii si, prin aceasta, importanta ei in formarea personalitatii indivizilor.
De-a lungul istoriei sale familia a indeplinit anumite roluri in raport cu indivizii si cu societatea in ansamblul ei. Cei mai multi sociologi preocupati de studiul vietii de familie sunt unanimi in a aprecia faptul ca familia este o forma speciala de comunitate umana, prin aceea ca indeplineste functii pe care nu le regasim la alte grupuri sociale. Aceste functii pot fi sistematizate in: functii biologico-sanitare, economice, de socializare, de solidaritate si unele functii externe care se refera la integrarea familiei in societate.
In alti termeni, este vorba de:
> mentinerea continuitatii biologice a societatii prin procrearea, ingrijirea, formarea, educarea copiilor;
> mentinerea continuitatii culturale prin transmiterea mostenirii culturale in procesul specializarii;
> transmiterea de la parinti la copii a unei pozitii sociale impreuna cu mostenirea culturala;
> satisfacerea nevoilor emotionale a trairilor intime, asigurand sentimentul sigurantei si mentinerea personalitatii;
> exercitarea de catre familie a unui control special asupra comportarii membrilor sai, mai ales asupra tinerei generatii, fiind si un factor de control al comportarii sexuale.
O semnificatie deosebita prezinta si modul in care familia se raporteaza la celelalte institutii sociale, la societate in ansamblul ei si modalitatile prin care ea contribuie la socializarea, pregatirea si integrarea efectiva in munca a tuturor celor valizi. Familia (Legard, Boniface, 2001)se afla permanent racordata la realitatile sociale; ea nu poate fi independenta de multiplele fenomene si procese ce caracterizeaza societatea la un moment dat.
