Abuzul fizic asupra copilului

Abuzul fizic asupra copilului

Pentru profesionistii implicati in acordarea diverselor forme de asistenta a copiilor (medici, /surori si asistente medicale, educatori, asistenti sociali, psihologi), nivelul de sanatate fizica al unui copil constituie principalul criteriu de apreciere a ingrijirii acordate copilului de catre persoanele care au aceasta indatorire. Sanatatea fizica este un standard central in aprecierea calitatii vietii copilului. Criteriul grijii fata de sanatatea copilului si depistarea surselor de vatamare fizica sunt centrale in protectia copilului.

Copilul este o fiinta vulnerabila; vatamat, el prezinta adesea semne fizice cu diverse grade de gravitate: hematoame, echimoze, fracturi, arsuri, leziuni interne, plagi, dilacerari. Nu toate leziunile fizice sunt insa accidentale. Agresarea fizica a copilului in mod deliberat de catre adultul in grija caruia se afla el, provocarea de leziuni sau otravirea lui, este definita ca abuz fizic. Acest fel de abuz este insotit de traume psihice imediate sau ulterioare, care trebuie luate in considerare in cazul aprecierii gravitatii actului violent.

"Abuzul fizic este vatamarea produsa neaccidental de persoana in grija careia se afla un copil la un moment dat' ( Pecora et al. ,1992)

In privinta acestui tip de definitie se pune intrebarea daca nu ar trebui incluse aici si acele forme de violenta care nu au provocat vatamari la comitere, dar care includ, prin repetare, probabilitatea crescuta a vatamarilor (de ex., cazul in care parintele arunca spre copil cu diverse obiecte - de pilda cu scaunul - si ar putea foarte usor sa-l raneasca). Ideea extinderii definitiei este argumentata de faptul ca trauma psihica nu se produce doar ca rezultanta a durerii fizice, ci si ca urmare a amenintarii cu violenta si a trairii iminentei acesteia. Dar judecarea comportamentelor in functie de majoritatea legilor existente se face in mai mica masura pe seama intentiilor oamenilor si in mai mare masura pe seama actelor comise efectiv si a consecintelor acestora. In consecinta, profesionistii au nevoie de criterii de diferentiere intre diversele tipuri de abuzuri, criterii pe care le construiesc pornind de la nivelul de suferinta produsa copilului.

Gravitatea abuzului difera in functie de vatamarea produsa copilului. Forme grave, periculoase pentru sanatatea copiilor apar uneori printre modalitatile 'educative' aplicate copiilor de catre un parinte, care-si exercita dreptul de a pedepsi copilul. E greu de decis unde incepe abuzul grav. Aceasta mai ales cand este vorba de o pedeapsa administrata copilului. Oricat de toleranti am fi cu privire la dreptul parintilor de a-si educa copiii si de a-si alege metodele educative, abuzul incepe atunci cand sanatatea psihica sau fizica a copilului este pusa in pericol. Pornind de la aceasta, consideram ca studiul fenomenului de abuz si neglijare poate porni de la relevarea prevalentei unor actiuni potential cauzatoare de abuzuri, din repertoriul comportamentelor punitive ale parintilor.

Pedepsele fizice sunt metode educative folosite pentru a cauza minorului durere: batai cu mana sau cu orice obiect, aplicate pe oricare parte a corpului, asezarea copilului in genunchi, legarea, scuturarea, lovirea lui de perete sau de vreun obiect, tragerea de urechi sau de par, eventual chiar actiuni periculoase ca arderea sau otravirea lui.

Pedepsele minore aplicate in mod obisnuit nu dauneaza sanatatii si integritatii corporale a copilului. Nici ele nu sunt insa total lipsite de pericol pentru sanatatea sa mentala. Folosite in mod repetat, impropriu sau in neconcordanta cu faptele comise, ele pot sa conduca la traume psihice, deoarece transmit copilului mesajul violentei fizice. Ele pot fi considerate abuzive si in cazurile cand, fara sa fie iesite din comun, sunt aplicate foarte des copiilor, dar si atunci cand pedepsele nu corespund greselilor comise de copil sau cand ele sunt menite sa aduca satisfactii adultului nu sa corecteze comportamentul copilului.

Abuzive sunt considerate in primul rand pedepsele din categoria celor grave, pe care le definim ca actiuni comise sau omise intentionat, care comporta un risc substantial pentru sanatatea si integritatea corporala a minorului, chiar la o singura aplicare (arsuri cauzate copilului, infometarea acestuia, folosirea unor instrumente periculoase - a unui furtun sau cablu, a unui cutit etc - folosirea curentului electric si altele ce provoaca urme adanci si rani sau imbolnaviri.

Categoriile de copii care se pot diferentia dupa gravitatea efectelor abuzului sunt:

copiii supusi abuzului fizic minor (suprafete de piele inrosite, leziuni usoare);

copiii supusi abuzului fizic major (cap spart, maini sau coaste rupte, arsuri etc.)

categoria copiilor cu risc, care se adauga la primele doua categorii - date fiind cele spuse deja cu privire la riscul neconfirmat al vatamarilor. Aceasta se refera la o populatie de copii, necunoscuta precis ca numar sau ca pondere, in privinta carora avem cunostinta despre comportamente si situatii care indica posibilitatea unor rele tratamente suportate de catre minor (diferite tipuri de neglijare sau de abuz), dar nu avem certitudinea comiterii lor in prezent. Studiile care se ocupa de prevalenta fenomenului de abuz in populatie pot da indicii estimative privind ponderea acestor copii ;

categoria minorilor exploatati prin munca este un tip aparte de rele tratamente. Exploatarea face parte din aceasta insirare deoarece se refera la implicarea copilului in activitati care depasesc capacitatile rezistentei sale fizice. Totodata ea poate afecta echilibrul psihic al copilului, daca activitatile de munca sunt contrare preocuparilor specifice varstei sale, sunt injositoare (cersitul, de exemplu) si impiedica realizarea sa scolara sau profesionala.

Indicatori, semne de suspiciune (dupa A. Balan et  al., 2002)

     Echimoze, traumatisme osoase repetate sau cu gravitate crescuta;

     Parintii /ingrijitorii cauta ajutor la spitale diferite, pentru a evita identificarea;

     Anamneza medicala nu se potriveste cu traumatismul (alta forma / dispunere, prea multe / grave, anamneza sufera schimbari cu fiecare repetare;

     Varsta /dezvoltarea copilului nu se potriveste cu istoricul/traumatismul;

Tipul de traumatism:

- Echimoze pe bratele sugarilor, sangerari bucale la copii fara eruptie dentara, echimoze faciale;

- Leziuni multiple dupa caderi de gravitate medie;

- Leziuni grave ale capului la sugar si copilul mic;

- Fracturi la copiii mici;

- Fracturi costale, hemoragie subdurala si hemoragii retiniene;

- Arsuri de tigara, mai ales daca sunt multiple;

Prezenta altor semne de abuz si neglijare;

- Aspect fizic neglijent

- Aspect necorespunzator al imbracamintii

Comportament neobisnuit al parintilor/ ingrijitorilor:

- Nu apeleaza la medic pentru ajutor;

- Refuza tratamentul adecvat sau internarea in spital;

- Atitudine de aparare exagerata, de exemplu agresarea nejustificata a celor care pun intrebari;

Comportament neobisnuit la copil:

- Anxietate exagerata;

- Hipervigilenta;

- Inadecvat prietenos;

- Prea linistit/ prea activ.