Costurile protectiei sociale, realitatea societatii romanesti in perspectiva aderarii la uniunea europeana

COSTURILE PROTECTIEI SOCIALE, REALITATEA SOCIETATII ROMANESTI IN PERSPECTIVA ADERARII LA UNIUNEA EUROPEANA

Tinerea in frau a costurilor

Tinerea sub control a preturilor in cadrul politicii active a fortei de munca poate fi pe mai multe cai. Orientarea atenta a programelor imbunatateste eficacitatea costurilor, ca si combinarea intre diferite masuri si politici. O modalitate comuna in multe tari inclusiv cele din Europa Centrala si de Est, o constituie limitarea perioadei de timp in care persoanele pot participa la orice program activ. Romania, de exemplu, impune o limita pentru timpul dedicat recalificarii profesionale, si pentru protectia resurselor ce pot fi dedicate programelor active.

Cercetarile efectuate in Occident si primele marturii din Europa Centrala si de Est atesta faptul ca orientarea programelor pentru salariatii disponibilizati influenteata in mare masura gradul de participare la programe, costul total, momentul oportun al asistentei si orientarea de ansamblu, asistenta care cuprinde obiective ample (vizand de exemplu un

intreg sector) risca sa amplifice costurile, ingustarea excesiva a obiectului poate, pe de alta parte sa excluda lucratorii care au nevoie de sprijin. Indiferent de modul de abordare a stabilirii obiectivului, declararea unui grup de lucratori disponibilizatai ca fiind eligibili pentru asistenta speciala poate sa ridice probleme de echitate.

In cele mai multe tari din Europa Centrala si de Est nu s-au elaborat modalitati corespunzatoare pentru monitorizare, orientare si evaluare a fortei de munca si pentru alocare de resurse pentru anumite grupuri profesionale. Orientarea bine realizata necesita o definire clara a beneficiarilor avuti in vedere prin programele specifice. Automatizarea este cruciala pentru succesul oricarui sistem amplu si cuprinzator de orientare si evaluare.

Perioada de tranzitie spre economia de piata este marcata de tensiuni sociale, nesiguranta, nivel de trai scazut, pe fondul aplicarii unor solutii a caror eficienta nu transpare pe termen scurt, iar functionarea mecanismelor de piata este marcata de mentinerea mentalitatii . Astfel, costurile protectiei sociale sunt excesive datorita consecintelor in folosirea neeficienta a resurselor.

Mai mult perspectivele evolutiei economiei romanesti nu cunosc o strategie, privatizarea si crearea mecanismelor economiei de piata fiind realizate in forme si modalitati diferite.

In acest context, apare inevitabila inrautatirea nivelului de trai al tinerilor si pensionarilor (categorie sociala in continua crestere numerica - in prezent depasind populatia productiva) ceea ce va presupune si cresterea costurilor pentru a crea un sistem modern de pensii si realizarea unei protectii sociale care sa determine un trai decent.

De asemenea, masurile active de pe piata muncii nu au eficienta scontata deoarece nu se poate, deocamdata accentua sensul si ponderea vreunui segment economic.

Pe acest fond nu trebuie sa surpinda procesul de degradare a capitalului uman atat datorita cresterii mobilitatii si moralitatii (degradare biologica) cat si prin lipsa preocuparii pentru ridicarea calificarii si perfectionarii profesionale.

Implementarea unei reforme a economiei presupune costuri sociale mari dar aceasta tranformare economica este conditionata (sau ar trebui sa fie conditionata) de incadrarea costurilor sociale in limita suportabilitatii, dincolo de care orice crestere a lor poate avea consecinte imprevizibile.

Protectia sociala trebuie sa fie acordata in principalsub forma

transferului de venituri. In majoritatea cazurilor, cetatenii sunt capabili sa dispuna in modul cel mai eficient de veniturile proprii, atunci cand li se ofera posibilitatea sa aleaga liber modul de folosinta a acestora.

Guvernul trebuie sa acorde prioritate asigurarii a doua tipuri de consum social in natura: servicii esentiale de ocrotire a sanatatii si educatie pe toata durata de scolarizare. Subliniem ca aceste consumuri sociale prezinta o investitie in viitorul tarii.

In momentul de fata exista mai multe moduri de protectie sociala a somerilor.

In tarile Uniunii Europene politicilor active ale pietei fortei de munca le sunt alocate procente deloc neglijabile din PIB (intre 0,3% in Luxemburg

si 1,6% in Germania). In acest fel finantarea politicilor active ale pietei fortei de munca reprezinta mai mult de o treime din totalul fondurilor alocate pentru reducerea somajului in tari precum: Germania, Italia, Olanda, Portugalia.

Proportiile fondurilor alocate politicilor active depind de un numar mare de variabile intre care se pot mentiona:

- marimea ratei somajului si ajutorului acordat persoanelor active aflate temporar in imposibilitatea de a-si gasi un loc de munca:

gradul de dezvoltare a retelei de protectie sociala;

capacitatea institutionala si gradul de dezvoltare a spiritului
antreprenorial

In tarile Uniunii Europene gradul de dezvoltare si implementare a politicilor active este diferit. Se apreciaza ca statele care poseda cele mai mari avansuri in acest domeniu sunt: Germania, Danemarca, Belgia, Olanda, Marea-Britanie. In general, se poate afirma ca exista un decalaj intre complexitatea si operationalizarea politicilor active intre Nordul si Sudul Uniunii.

Formele concrete ale politicilor active ale pietei fortei de munca include mai cu seama:

investitia in formarea profesionala a tinerilor si adultilor. Ea
este in crestere in toate tarile vest-europene, rezultatele cele
mai bune obtinandu-se in Germania (tara considerata ca
avand cele mai bune sisteme de formare profesionala din
Europa) si Danemarca, unde exista cel mai ridicat nivel al
somerilor si lucratorilor care urmeaza cursul de instruire:

programe speciale consacrate unor grupuri de someri mai
greu reintegrabile in activitati sociale utile (tineri, femei,
lucratori in varsta disponibilizati, someri de lunga durata).

Aceste programe au o frecventa mai mare in Germania (lucratori in varsta disponibilizati, someri de lunga durata), Danemarca (oferta garantata de angajare pentru somerii de lunga durata), Irlanda (tineri si someri de lunga durata), Olanda (oferirea pentru someri de lunga durata, de locuri de munca in sectorul necomercial la un salariu minim), Portugalia (someri de lunga durata si foarte lunga durata);

imbunatatireasistemuluideinformareasupraevolutiei
caracteristicilor cererii de pe piata fortei de munca. Aceasta
fatada a politicilor active se realizeaza, in Belgia sau Marea-
Britanie mai ales prin intermediul jobcluburilor unde se
efectueaza informarea asupra oportunitatilor de ocupare. De
asemenea, se asigura indrumarea in domeniul tehnicilor de
cautare a unui loc de munca. Totodata este interesant de
relevat ca in Marea-Britanie acest aspect a fost dezvoltat cu
deosebire. Astfel, patronii sunt incurajati sa anunte posturile
vacante. De asemenea, se garanteaza interviurile pentru
ocuparea unui loc de munca;

alocatii pentru ocuparea cu timp partial (Belgia);

pensionareaanticipatapentrulucratoriivarstnici
disponibilizati in urma restructurarii industriale (Franta);

asistenta si facilitati fiscale acordate somerilor.

Dezvoltarea Romaniei in conditiile tranzitiei confirma ca ameliorarea traiului populatiei, ingradirea saraciei, ocuparea mai ampla a fortei de munca sunt posibile numai in limitele sporirii productiei nationale, ale cresterii eficientei utilizarii resurselor, precum si printr-o repartitie echitabila a rezultatelor lor astfel incat productia si rezultatelor ei sa nu intre in contradictie cu componentele sociale, ecologice, culturale, juridice si democratice ale dezvoltarii generale a societatii, ca sa creeze premise cat mai favorabile acestora.

In acelasi timp, procesul tranzitiei evidentiaza ca fara realizarea unor progrese reale in diminuarea saraciei, fara reducerea insemnata a somajului si inlaturarea marginalizarii sociale de orice natura, nu pot asigura nici conditii pentru o buna dezvoltare a economiei.

Realizarea justitiei sociale printr-o mai buna corectare repartitiei si evitarea discrepantelor mari intre venituri, prin asigurarea unei protectii sociale suficiente si eficiente pentru categoriile sarace, marginalizate, in vederea combaterii saraciei in general, are la baza nu numai ratiuni umanitare ci si economice.

Pentru Romania, aflata in plin proces de tranzitie la economia de piata, lupta impotriva saraciei, a somajului si a marginalizarii implica nu doar un proces de crestere si de dezvoltare economica, ci si o mai buna armonizare a obiectivelor economice cu cele sociale si de mediu inca din etapa restructurarii si reformei. Realizarea acestei sarcini majore are in vedere, ca o conditie fundamentala corelarea actiunii mecanismelor de reglare macroeconomica in cadrul reformelor structurale de proprietate, tehnologica, organizationala si de conducere cu cea de adecvare economica permanenta a programelor sociale de protectie sociala de sanatate, de educatie si de formare profesionala de protectie a mediului ambiant.

Combaterea injustitiei si saraciei a constituit o preocupare majora inca de la inceputul tranzitiei, cind, s-au pus, in fapt bazele juridice noi ale dezvoltarii sociale. Astfel, Constitutia stabileste printre caracteristicile statului, alaturi de cele de a fi 'democratic si drept', si pe cea de 'social', s-au instituit si consacrat drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale ale cetatenilor.

Intre aceste drepturi sunt proclamate si garantate, conform standardelor europene si internationale, drepturi si libertati civile si politice

social-economice si culturale, printre care: egalitatea in drepturi, libera circulatie, dreptul la ocrotirea sanatatii, dreptul la asociere, munca si protectia sociala a muncii, interzicerea muncii fortate, dreptul la greva, protectia tinerilor si copiilor, interzicerea persoanelor handicapate etc.

Mai mult decat atat, Constitutia stabileste expres faptul ca daca exista neconcordante intre legile interne si pactele, respectiv tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, au prioritate reglementarile internationale.

In acest context, in ultimii ani, Romania a ratificat sau semnat, dupa caz, o serie de documente - cu largi semnificatii in plan social - elaborate in cadrul ONU sau unor organizatii europene. Este ilustrativ, in acest sens ratificarea Cartei ONU, cu privire la drepturile copilului.

In consens cu noua legislatie adoptata, Romania a ratificat, in 1992, inca trei conventii ale OIM care privesc drepturile esentiale ale salariatilor (Conventia nr. 144/1976 privitoare la consultarile tripartite, Conventia nr. 154/1981 privind negocierea colectiva si conventia nr. 168/1988 privind promovarea angajarii si protectia contra somajului).

Prin negocierea si semnarea acordurilor de asociere la Uniunea Europeana si intrarea acestora in vigoare de la l februarie 1995 s-au deschis noi perspective pentru Romania pe planul legislatiei muncii si protectiei sociale prin aproprierea acesteia de normele comunitare, unele din dispozitiile dreptului comunitar, care sunt cele privind circulatia muncitorilor aplicandu-se si tarii noastre .

Criza economica, inflatia si somajul, reducerea continua a puterii de cumparare a populatiei, au condus la cresterea numerica a categoriilor defavorizate ale populatiei, impinsa in saracie si la excluderea sociala.

Grupurile cele mai afectate, in Romania sunt cele caracterizate prin una sau mai multe din urmatoarele trasaturi:

a)   familiile cu copii, deoarece copiii contribuie la cresterea rapida a
consumului fara a aduce surse suplimentare, corespunzatoare de venit;

b)   un numar scazut de aducatori de venituri in familie; familii
monoparentale, familii cu un singur salariu, cu copii maturi care nu au
serviciu etc;

c)   familiile care au unul sau mai multi membrii in somaj.

Somajul este de natura sa reduca substantial veniturile familiei. Ajutorul de somaj legiferat reprezinta numai 50-60% din salariul realizat in ultimele trei luni de catre o persoana si se acorda pentru o perioada de noua luni. Dupa expirarea termenului legal de acordare a ajutorului de somaj acesta este inlocuit cu o alocatie de sprijin, al carei nivel este mai redus (60% din salariul minim net lunar pe economie) si se acorda pentru o perioada de 18 luni. Dupa ce si aceasta perioada este epuizata, persoanele care nu au iesit din somaj nu mai primesc nici un sprijin din fondul de somaj;

d)   familiile de pensionari (aproape 5 milioane de persoane, inclusiv
cei din agricultura) si mai ales cuplurile de pensionari cu o singura pensie;

e)    persoanele sau familiile lipsite de locuinta sau avand locuinte
degradate sau insalubre;

f)    persoanele handicapate sau cu probleme grave de sanatate;

g)   dependentii de droguri, copii strazii;

h) persoanele excluse de la sistemele sociale care furnizeaza servicii de alimentatie, invatamant, sanatate, securitate sociala, etc.

Cercetarile facute in Romania sugereaza faptul ca riscul cel mai ridicat de a fi in saracie il prezinta familiile cu copii.

Cvasitotalitatea familiilor cu trei sau mai multi copii se afla in saracie. Potrivit recensamantului din 2002, 7,5% dintre familii aveau trei sau mai multi copii in intretinere, categorie care cuprinde 155 din totalul populatii. Daca la existenta copiilor se mai adauga, cum se intampla adesea - mai ales in conditiile existentei a cea. l milion de someri - si lipsa sau diminuarea unuia din cele doua venituri salariale (sotia casnica sau un parinte in somaj), saracia creste semnificativ. Chiar si o familie cu doi copii si doua salarii prezinta, de regula, un risc foarte ridicat de a se plasa sub pragul saraciei.

Introducerea ajutorului social, urmareste protectia sociala a acestor categorii vulnerabile. Calculat ca diferenta intre nivelurile de venit prevazute de lege in functie de marimea familiei si veniturile efective ale acesteia, se urmareste de fapt atenuarea riscurilor sociale induse de procesul de tranzitie. Pe aceasta cale, 515 mii familii dintre cele mai defavorizate beneficiaza de aceste ajutoare sociale, adica 9,7% din numarul total al populatiei.

Deosebit de critica este situatia tinerilor absolventi care nu isi pot gasi un loc de munca, desi statul cointereseaza agentii economici pentru angajarea tinerilor absolventi, o parte a salariilor acestora fiind suportata de la buget pentru primele 12 luni de la angajare. Potrivit legii protectiei sociale a somerilor, ei pot primi insa ajutor de somaj, chiar daca nu au lucrat, fapt care le usureaza intrucatva situatia. Este aproape sigur ca situatia cea mai dificila o au cuplurile tinere, lipsite de sprijin din partea parintilor si care se gasesc in confruntare cu somajul si cu nevoia, greu de satisfacut, de cumparare a altor bunuri necesare gospodariei.