|
|
|
SOMAJUL IN ROMANIA
Una din formele cele mai importante ale protectiei sociale o reprezinta protectia ce se acorda somerilor. Prin aceasta intelegem ansamblu de masuri pubilce luate de societate in scopul de a proteja membrii sai impotriva problemelor economice si sociale ce ar putea fi cauzate de pierderea sau reducerea substantiala a veniturilor datorata somajului
Somajul de lunga durata. Integrarea sociala, deficitul de socializare, excludere sociala si mecanismele ei.
Notiunea de somaj de lunga durata
Caracteristicile populatiilor de someri de lunga durata
Conceptul 'mod de viata' se refera la viata oamenilor ca un fapt social care trebuie descris sistematic, explicat si prezis. Acest concept este utilizat in doua perspective metodologice distincte:
o
perspectiva descriptiva: totalitatea caracteristicilor modului de
viata al unei persoane, grup social, colectivitati;
o
perspectiva explicativ - predictiva: pornindu-se de la un factor
(conditie) presupus a fi determinant, se incearca a se determina
influenta acestuia asupra modului de viata.
Modul de viata se refera la un ansamblu de fenomene care, desi puternic determinate de conditiile sociale, sunt ireductibile la acestea, fiind determinate si de logica vietii individului. El poate face conexiunea intre individ si sistemele sociale.
In analiza modului de viata al somerilor de lunga durata, luam in considerare abordarea explicativ - predictiva, considerand conditia de somer ca determinanta. Modul de viata include modul de petrecere a timpului liber, consumul cultural, relatiile de familie, munca.
Notiunea de somaj de lunga durata
In legislatia romaneasca, prin Legea nr. 1/1991 privind protectia sociala a somerilor si reintegrarea lor profesionala, somerul este definit ca persoana apta de munca, care nu poate fi incadrata din lipsa de locuri de munca disponibile, corespunzatoare pregatirii sale.
Prin lege, somerii pot beneficia de urmatoarele forme de protectie sociala:
.ajutor de somaj, maxim 9 luni;
ajutor
de integrare profesionala pentru persoanele care provin din
invatamant - pe o perioada de maxim 9 luni;
alocatie
de sprijin -- dupa expirarea perioadei de 9 luni, durata
acesteia fiind de 18 luni.
Deci, somerii beneficiari de alocatie de sprijin sunt someri de lunga durata.
Dreptul la alocatia de sprijin reprezinta un ajutor de somaj diminuat, acordat in condisii mai restrictive decat ajutorul de somaj si are drept scop garantarea unui venit minim necesar sustinerii traiului pentru somerii "cronici' sau de lunga durata.
Alocatia de sprijin se acorda, pe o perioada de 18 luni, beneficiarilor acordului de somaj, dupa expirarea perioadei de plata a ajutorului de somaj cu observarea urmatoarelor conditii la persoana solicitanta:
sa nu detina, impreuna
cu membrii familiei, terenuri agricole cu o
suprafata minima de 10.000 mp in zonele de ses, 20.000 mp
in
zonele colinare si 40.000 mp in zonele montane;
sa nu realizeze impreuna cu
membrii familiei, un venit mediu lunar
pe membru de familie de cel putin 60% din salariul de baza minim
brut pe tara, din care s-a scazut impozitul prevazut de
lege.
In perioada in care beneficiaza de alocatia de sprijin, persoanele in cauza se bucura de aceleasi drepturi ca si somerii care beneficiaza de ajutor de somaj, mai putin de dreptul la vechime in munca.
Deci, somerul de lunga durata este persoana apta de munca, care nu poate fi incadrata din lipsa locurilor de munca disponibile, conform cu
pregatirea sa si care indeplineste conditiile de acordare a alocatiei de sprijin ca forma de protectie sociala.
Consecintele somajului de lunga durata sunt:
deprivarea laimentara: lipsa de
hrana pentru a satisface nevoile
familiei cel putin o data in perioada in cauza;
deprivarea in ceea ce priveste
imbracamintea: imbracaminte sau
incaltaminte neadecvata pentru diferitele anotimpuri;
deprivareinprivintalocuintei:supraaglomeratie,maiputine
camere decat numarul de persoane;
deprivarea de facilitati
casnice: lipsa telefonului, a
masinii de
spalat, a frigiderului, a televizorului, etc;
lipsa drepturilor de munca;
lipsa integrarii in comunitate: a fi
singur si izolat de oameni,
insecuritate relativa in zona locuintei;
deprivari recreationale: lipsa concediului petrecut in afara casei;
deprivari educationale: lipsa unei calificari formale oferite de
scoala; cursuri de diferite tipuri.
Integrare sociala
Integrarea este una dintre fazele procesului de socializare, fiind etapa care finalizeaza socializarea indivizilor, confirmand faptul ca integrarea profesionala - ca toate celelalte tipuri de integrare -, desi vizeaza individul, nu este un fapt singular, ci un fapt cu rezonante, cauze si amplitudini sociale. Deoarece raportarea individului la universul social se face, in primul rand, pe dimensiunea profesiei, exercitarea acesteia ii confera individului nu numai identitate si legitimitate in sistemul social, dar ii si circumscire, in spatiul relatiilor sociale raza de actiune, delimitata de statuturile aferente fiecarei profesiuni.
In acest sens, exercitarea profesiei este un tip de relatie sociala, iar universul profesional este un subansamblu de relatii sociale, care alcatuiesc sistemul social pe fiecare treapta de dezvoltare a acestuia.
Datorita faptului ca, pe de o parte, integrarea profesionala este o forma a integrarii sociale, iar, pe de alta parte, somerii au statutul unor persoane neintegrate profesional, suntem indreptatiti sa afirmam ca somerii pot fi considerati doar partial integrati in societate. Prezenta cercetare incearca sa stabileasca in ce masura aceasta lipsa de integrare profesionala are efecte negative asupra somerilor, la nivel individual si asupra relatiilor acestora cu societatea.
Integrarea sociala poate fi definita ca procesualitatea interactiunilor dintre individ sau grup si mediul social specific sau integral, prin intermediul careia se realizeaza un echilibru functional al partilor. Integratul poate fi o persoana sau un grup de persoane, o categorie sociala, o comunitate
teritoriala sau un subsistem social. In cursul acestui proces, atat in sistemul care se integreaza cat si cel ce se integreaza au loc mutatii, in functia de caracterul activ al primului si de capacitatea de raspuns a mediului care integreaza, se disting mai multe
faze ale procesului: acomodarea, adaptarea, participarea si integrarea propriu-zisa, care, de multe ori, poate fi sinteza diferita in comparatie cu componentele initiale.
Deficitul de socializare.
Acordand intreaga importanta pe care o merita componentei economice a saraciei, simultan suntem obligata sa estimam si ponderea componenetelor culturale, spirituala, institutional, etc. adica tot ceea ce, cu un termen generic, definim ca fiind socializant.
Deficitul de socializare este, in fond, un parametru sintetic pentru gradul de utilizare a tuturor resurselor disponibile la nivel comunitar.
Trebuie sa subliniem faptul ca somerii nu sunt singura categorie in Iegatura cu care se poate vorbi despre un deficit de integrare si deci despre un deficit de socializare. Este suficient sa dam doar un singur exemplu in acest sens: categoria pensionarilor.
Excluderea sociala
In stransa legatura cu conceptul de saracie, privit din perspectiva conditiilor minime care sunr necesare unei functionari normale a individului in cadrul propriului grup social, este cel de excludere sociala.
O societate normala este aceea care ofera fiecarei persoane posibilitatea de a functiona ca membru al ei. De exemplu, un nivel scazut al educatiei ingusteaza spatiul de miscare potentiala, devenind un handicap esential. Astfel, saracia are ca efect excluderea sociala a somerilor, ca persoane sarace, de la participarea la activitatile colectivitatii - lipsa banilor de cheltuiala pentru recreere si timp liber determina un fel de "intemnitare culturala a persoanelor in casele lor'.
In cazul soferilor de lunga durata, excluderea sociala actioneaza in felul urmator:
lipsa resurselor materiale conduce la
imposibilitatea de a petrece
timpul liber si de a participa la activitati comunitare;
lipsa grupului de apartenenta (cel de la locul de munca).
O asemenea stare este in legatura directa si cu lipsa de integrare sociala, care influenteaza in mod negativ capacitatile de comunicare, capacitatea de exercitare a rolurilor sociale si atitudinile individului in raport cu sistemul normativ
Studiu sociologic privind somajul de lunga durata si fenomenele de excludere sociala
Ipoteze:
1. Daca
o persoana face parte din categoria somerilor de lunga
durata,
atunci aceasta este saraca.
2. Starea de
somer de lunga durata este conjugata cu existenta
altor
dificultati materiale, personale, familiale sau sociale.
3. Somerii
de lunga durata vad in recalificare o posibilitate de
iesire
din somaj.
4. Somerii de lunga durata sunt doar partial dezintegrati social.
5. Somerii de lunga durata prezinta un deficit de scolarizare.
6. Somerii de lunga durata au o activitate culturala scazuta.
7. Starea
de somaj de lunga durata nu influenteaza negativ
relatiile de
familie.
8. Someriidelungaduratanusuntexclusisocial,desisunt
dezintegrati profesional.
9. Gradul
de dezintegrare sociala, de dezintegrare profesionala si
deficitul de socializare sunt mai mari la somerii care au varsta
peste 40 de ani.
10.Gradul de dezintegrare sociala, de dezintegrare profesionala si deficitul de socializare este mai mare la somerii de sex feminin decat la cei de sex masculin.
Interpretare:
Cei mai multi subiecti (33%) apreciaza ca viata lor din prezent este "ceva mai proasta' iar 22,2% - "mult mai proasta' decat cea dinainte de a intra in somaj. Deci, in total, 57,2% dintre somerii de lunga durata considera ca situatia lor s-a inrautatit datorita intrarii in somaj. Un procent de 10,2% apreciaza ca viata pe care o duc in prezent este "mai buna' si doar 1% o apreciaza ca "mult mai buna' decat cea anterioara intrarii in somaj.
Diferenta de 30,9% subiecti considera ca duc aproximativ o viata la fel. Rezulta deci faptul ca starea lor de somer conduce la diminuarea nivelului de trai, cel putin prin prisma aprecierilor subiective ale somerilor beneficiaza de alocatie de sprijin.
Referitor la modul in care somerii apreciaza ca se descurca cu banii in prezent fata de modul cum se descurcau cu un an in urma, observam ca 59,9% dintre somerii care primesc alocatie de sprijin considera ce se descurca "mai rau'. Acest procent este aproximativ egal cu cel al subiectilor care au apreciat modul de viata ca fiind "mai prost' sau "mult mai prost' decat cel dinaintea intrarii in somaj (57,2%), fapt care vine sa sprijine afirmatiile anterioare privind diminuarea conditiilor de trai ca urmare a intrarii in somaj.
Analizand aprecierea subiectiva a somerilor asupra veniturilor familiei lor, se observa ca 40,8% dintre someri au afirmat ca veniturile actuale ale familei le ajung doar pentru strictul necesar si 38,2% au afirmat ca aceste venituri nu le ajung nici pentru strictul necesar, deci un total de 79% de someri traiesc la limita subzistentei sau chiar sub aceasta limita.
Din restul somerilor, 15,1% isi permit doar un trai decent, iar procentul celor care reusesc sa cumpere si unele lucruri mai scumpe si al celor care reusesc sa aiba tot ce le trebuie, fara sa renunte la ceva este foarte scazut, de 3% si, respectiv, 2,5%.
Venitul mediu pe mebru de familie s-a situat intre limitele 133.300 lei si 150.000 lei (date la nivelul anului 1997).
Considerand ca limita minima de venit sub care o persoana este considerata saraca in Romania era, la data studiului, egala cu salariul minim net pe economie, 225.000 lei - se observa ca somerii pot fi considerati persoane sarace, ata timp cat veniturile medii lunare pe membru de familie ale acestora se situeaza cu mult sub pragul de saracie.
Tinand cont de faptul ca, in ceea ce priveste declararea veniturilor reale, oamenii sunt in general mai reticenti, incercand sa nu declare toate veniturile pe care le obtin, se poate aprecia ca limitele minime de venit pe membru de familie sunt usor subevaluate, cu atat mai mult cu cat, in cazul somerilor, este mai accentuata aceasta tendinta de declarare a unor venituri mai mici decat cele reale, temandu-se sa nu piarda alocatia de sprijin care, desi nu este mare, reprezinta un venit sigur pe o anumita perioada.
38,0% dintre somerii care primesc alocatie de sprijin au afirmat ca nu lucreaza nici un membru al familiei, 36,3% avand un membru de familie angajat si 19,4% avand doi mnembri ai familiei in aceasta situatie. Deci, 74,3% dintre someri trebuie sa se descurce cu ajutorul altor surse de venit, de regula, nu sunt foarte consistente, sau de cel mult un salariu pe langa aceste surse de venit auxiliare. Tinand cont de faptul ca un salariu (care de regula, nu este foarte mare), precum si celelalte surse de venit nu pot acoperi necesarul unei familii de cel putin doua persoane, se poate afirma ca majoritatea somerilor se situeaza sub pragul de saracie.
Datorita faptului ca somerii de lunga durata nu se pot descurca cu alocatia de sprijin si/sau doar cu un singur salariu, indiferent ca familia este formata dintr-un singur membru sau daca este mai numeroasa, am incercat sa descoperim care sunt sursele de venit ale acestora. Principalele surse auxiliare de venit sunt:
Alocatiile pentru copii 21,4%
Salariile parintilor 20,0%
Salariul sotului / sotiei 12,9%
Pensiile parintilor 9,5%
Venituri ocazionale 7,5%
Venituri agricole 7,4%
Ajutorul de somaj primit de alti membri ai familei 6,6%
Salariile fratilor 4,6%
In ceea ce priveste alocarea veniturilor pe diverse tipuri de cheltuieli, s-a obtinut urmatoarea repartizare in procente:
Cheltuieli alimentare 52,3%
Cheltuieli legate de locuinta 17,4%
Cheltuieli cu imbracamintea si incaltamintea 11,5%
Cheltuieli cu ingrijirea si educarea copiilor 4,6%
Cheltuieli medicale si ingrijirea sanatatii 4,0%
Cheltuieli de transport 3,1%
Cheltuieli pentru combustibil 2,8%
Cheltuieli de posta si telecomunicatii 2,0%
Cheltuieli de odihna si resurse 1,5%
Cheltuieli cu carti si reviste 0,8%
Principala concluzie care se desprinde din aceste rezultate este aceea ca somerii de lunga durata cheltuiesc mai mult de jumatate din veniturile lor
pe alimente (52,3%). In literatura straina de specialitate se propune ca familiile care consuma mai mult de o treime din veniturile lor pe alimente sa fie considerate sarace. Deoarece procentul de 52,3% depaseste cu mult o treime din buget, se poate afirma, pe baza acestei teorii, ca somerii de lunga durata sunt persoane sarace Analizand mai departe lista de cheltuieli, se observa ca somerii aloca 17,4% din veniturile lor pentru cheltuieli de locuinta si 11,5% - pentru cheltuielile cu imbracamintea si incaltamintea. Deci, 81,2% din veniturile somerilor sunt alocate cheltuielilor de subzistenta. Cheltuielile pentru odihna si recreere, impreuna cu cele pentru carti si reviste nu depasesc 2,5%.
Una dintre cele mai mari dificultati cu care se confrunta somerii este nivelul redus al veniturilor; s-a observat ca, in cazul a 40,8% dintre somerii de lunga durata, veniturile le ajung doar pentru strictul necesar, iar in cazul a 38,5% nici macar pentru acest minim.
in privinta aprecierilor somerilor cu alocatie de sprijin in legatura cu dificultatile pe care le au de intampinat (Q12), ierarhizarea acestora in functie de frecventele obtinute se prezinta astfel:
Resurse financiare mici, adesea insuficiente 815 alegeri
Calificarea necautata pe piata muncii 310 alegeri
Lipsa unei pregatiri scolare corespunzatoare 224 alegeri
Pensionari in familie 204 alegeri
Nu mai stiu care este locul in societate 200 alegeri
Alti someri in familie 187 alegeri
Alimentatie insuficienta 164 alegeri
Probleme intime / personale 135 alegeri
Asistenta sanitara insuficienta 131 alegeri
Un numar mare de copii aflati in intretinere 107 alegeri
Conflicte in familie 104
alegeri
Bolnavi cronici sau alte persoane handicapate in familie92 alegeri
Lipsa increderii in familie 69 alegeri
M-au abandonat prietenii, rudele 41 alegeri
Altele 38 alegeri
In ceea ce priveste motivele pentru care persoanele primesc alocatie de sprijin considera ca sunt somere, ierarhizarea acestora in functie de frecventele obtinute se prezinta astfel:
Situatia grea a economiei romanesti 26,5%
Fabrica / institutia unde a lucrat a dat faliment 19,4%
Calificare profesionala insuficienta 17,0%
Calificare necautata pe piata muncii 12,5%
Altele 10,2%
Coruptia 3,3%
Probleme cu sanatatea 2,4%
Varsta inaintata 1,3%
Locuinta nu prezinta o problema pentru somerii de lunga durata, cum, de altfel, nu prezinta o problema numarul membrilor raportat la spatiul de locuit. Dificultatea care apare in legatura cu membrii familiei somerilor de lunga durata consta in raportul mic dintre veniturile pe familie si numarul membrilor acesteia (mai ales copii sau pensionari aflati in intretinere).
