Drepturile grupurilor minoritare

Drepturile grupurilor minoritare

Semnificatia generala a notiunii de drept este aceea de ansamblu de reguli obligatorii care determina raporturile sociale impuse in colectivitatea de care apartinem . Este posibil , deci , ca un individ sau o minoritate sa doreasca altceva decat cea ce  impune societatea , dar sa nu poata actiona in directia aspiratiei pentru ca nu exista confirmarea vectorului numit drept. Un grup minoritar poate reclama , de pilda ,

libertatea de a se organiza dupa particularitatile de viata sexuala , de a deveni autonom , ori independent fata de majoritatea etnica , de a-si restrictiona structura exclusiv dupa criteriul apartenentei religioase . Ori , pentru toate acestea , trebuie sa obtina recunoastere de drept . Din momentul capatarii dreptului , ceea ce a dobandit devine aidoma unui invelis protector care garanteaza sau legitimeaza pastrarea unor proprietati sau calitati .

Daca lumea in care traim ar fi perfecta atunci "drepturile ar fi clar demarcate si inconjurate , atat teoretic , cat si practic de forme infailibile de aparare"(Freeden , 1998, p.55) ; continuturile lor nu ar fi incalcate , negociate si nici nu s-ar produce discriminari . Intrucat lumea reala este imperfecta , nu ne ramane decat sansa de a o perfecta , construind norme de drept . Inclusiv acestea suporta imbunatatiri de la o perioada la alta , desi , in momentul aparitiei , par a fi satisfacatoare .

Importanta acordata drepturilor grupurilor minoritare , si in speciale ale minoritatilor nationale , se reflcta in numarul mare de organisme intrnationale preocupate de aceasta tema (Liga Natiunilor , ONU , Oficiul International al Muncii , Consiliul Europei si altele ) si in documentele pe care ele le-au elaborat . Initiativele internationale au fost , de regula , prededate de actle de discriminare petrecute in interiorul statelor si de incercarile aferente , nationale , de depasire . Mai ales dupa infiintarea ONU , procedura de elaborare a documentelor de interes pentru mai multe state era urmatoarea : cand un aspect incriminant atragea atentia juristilor dintr-un grup de state , ei realizau consultari si propuneau formule principale acceptabile sau "conventii cadru" din care sa se inspire solutiile juridice nationale . Prin urmare , enunturile juridice internationale sunt rezultatul cooperarii statelor interesate , insa au doar statutul de propuneri sau recomandari pentru legislatia statelor nationale .

Aplicarea elementelor de extraneitate in sistemele de drept intern este dificila . De aceea , de la monetul formularii unei conventii cadru si pana la semnarea sau preluarea intocmai a continutuluzi acesteia trece un interval de timp varialbil , in raport cu receptivitatea si interesele statelor . Nici chiar dupa semnarea documentului nu se produce o unificare legilativa , ci doar o punere de acord a partilor . Asa s-a intamplat si in cazul aparitiei referitoare la respingerea discriminarilor (depre care nu gresim daca afirmam ca au fost dintre cele mai numeroase) :

impotriva genocidului (1951);

impotriva discriminarii rasiale (1969);

impotriva intolerantelor si discriminarilor din motive religioase (1981).

impotriva discriminarii femeilor (1981) ;

impotriva torturii (1987);

impotriva discriminarii copiilor (1990) .

In spatiul european s-a remarcat activitatea anti-discriminatorie a Consiliului Europei , inca de la aparitia lui (1949) , iar in prezent este invocata una dintre realizarile sale : "Conventia cadru pentru protectia minoritatilor nationale"(adoptata in 1994 si la care Romania a aderat in 1995) . Chiar din primul articol al acesteia se face precizarea ca "protectia minoritatilor nationale si a drepturilor si libertatilor persoanelor apartinand acestor minoritati (.) constituie un domeniu al cooperarii internationale". Prea multe conflicte inter-etnice s-au produs in ultimul deceniu din secolul XX iar efectele lor au depasit prea mult granitele statelor nationale pentru ca lumea europeana sa ramana pasiva.

Internationalizarea problemei a provocat si internationalizarea solutiilor, ajungand pana la sanctionarea statelor care nu le respecta . In opinia unor politologi , sociologi , juristi , politicieni si altii , sintagmele "Comunitatea europeana" si "Europa unita" pot deveni realitate daca minoritatile vor fi respectate potrivit urmatoarelor recomandari normative (din conventia cadru amintita) :

dreptul la egalitate in fata legii si la egala protectie din partea legii (Art. 4);

dreptul de a-si manifesta religia sau credinta si dreptul de a infiinta institutii , organizatii si asociatii religioase (Art. 8) ;

dreptul de a utiliza liber si fara piedici limba minoritara in public sau in particular, oral sau in scris (Art. 10)

dreptul la educatie scolara de toate nivelurile (Art. 12);

dreptul de a infiinta si administra propriile institutii private de invatimant si formare (Art.13) ;

dreptul de a invata in limba minoritara (Art.14) ;

dreptul de a stabili si mentine contacte libere peste frontiere cu persoane cu care au in comun identitatea etnica , ligvistica , religioasa (Art.17) .

Suita drepturilor prezentate in Convetie este completata de mentiunea urmatoare :"orice persoana apartinand minoritatilor nationale va respecta legislatia nationala si drepturile celorlalti , in special cele ale persoanelor apartinand majoritatii sau altor minoritati nationale"(Art.20) . Cu alte cuvinte relatia dintre majoritate si minoritate sau dintre minoritati nu trebuie sa permita producerea de discriminari si nici sa faca abstractie de legile interne . Oricat ne-am raporta la recomandarile normative internationale , sursa cea mai importanta de drept sin tara noastra - pentru majoritatea nationala , ca si pentru toate minoritatile etnice - ramane Constitutia Romaniei . In cadrul acesteia sunt formulate drepturile grupurilor minoritare si avertismentele legate de producerea discriminarii . Totusi , chiar Constitutia Romaniei prevede la art. 20 ca , "daca exista neconcordante intre efectele si tratatele privitoare la drepturile fundamentare ale omului la care Romaania este parte si legile interne , au prioritate reglementarile internationale".

Prin acest articol trebuie sa intelegem inainte de toate , dorinta Romaniei de a corecta eventualele greseli legislative interne , de a se obliga sa aplice , si nu doar sa cunoasca prevederile tratatelor , conventiilor internationale pe care le semneaza si de a face din reglementarile rezultate din cooperarea internationala veritabile surse de drept intern pana in momentul in care se modifica sau se completeaza Constitutia . Permisivitatea legislativa de care se pomeneste este un gest de primenire prin raportarea la documente si realitati de ultim moment ; Constitutia , in forma care se afla acum , este inspirata din Carta ONU, Declaratia Universala a Drepturilor Omului , documente al diverselor reuniuni internationale dar trebuie sa fie receptiva mereu si la continuturile tratatelor internationale curente pe care statul roman le ratifica . De altfel , tratatele ratificate de Parlament devin in mod automat componente ale dreptului intern (Pasoi, 2001, p.8) .

Pe ansamblu , cadrul legislativ din Romania este satisfacator in privinta temelor referitoare la grupurile minoritare (rasiale , etnice , lingvistice, religioase) , dar raman deficiente insemnate la capitolul aplicare corecta si implicit , la evitarea discriminarii . Au loc destul de des manifestari de intoleranta religioasa , de tratare diferentiata pe motive legate de orginea etnica , de marginalizarea femeilor , de exclusivism si etno-centrism in relatiile dintre etnii . Oricat ar fi de riscante asemenea situatii , nu trebuie sa le exageram ponderea si efectele (in fond , ele se intalnesc inclusiv in statele super dezvoltate fara ca societatile respective sa se alarmeze peste masura) . Romania este afectata in primul rand de saracie iar aceasta se prelungeste in multe fatete ale discriminarii (salarizari diferentiate la munci egale , minimalizarea sanselor femilor de a fi angajate , imposibilitatea transpunerii in practica a unor programe de imbunatatire a situatiei rromilor , neaplicarea tuturor prevederilor legislative desprinse din documentele internationale ) . Cand fenomenul saraciei isi va diminua amploarea atunci grupurile minoritate vor fi mult mai usor incadrate in circuitul societal , iar asistenta sociala va compensa cu mult mai multa usurinta insuficientele cu care ele se confrunta .