Social si individual in semnificatia fenomenului

SOCIAL SI INDIVIDUAL IN SEMNIFICATIA FENOMENULUI

"Copiii strazii" reprezinta, in limbajul contemporan, denominatorul unui fenomen social specific societatii actuale si care se caracterizeaza prin:

• Amplitudine: la mijlocul anilor 1980 investigatiile raportau o medie de 1,4 milioane copii care fugeau anual de acasa, majoritatea lor devenind copii ai strazii.
• Globalitate: fenomenul copiilor strazii nu este tipic doar marilor orase din lumea a treia, ci apare, cu anumite elemente specifice, si in tarile dezvoltate.
• Complexitate: etiologia fenomenului include variabile numeroase si diverse - de ordin economic, social, cultural, psihologic, pedagogic, axiologic, politic - care au o dinamica specifica si se determina reciproc. 
• Gravitate/ costuri (economico-financiare, sociale si umane): copiii straziii reprezinta, pe de o parte, ca esec al socializarii pozitive, un segment al populatiei care nu se poate integra pe piata legitima a muncii si, ca urmare, vor constitui pe termen lung obiectivul proiectelor si serviciilor de asistenta sociala; pe de alta parte, supravietuirea pe strada se coreleaza cu delincventa, in toate formele ei de manifestare, ceea ce antreneaza costuri mari legate de anchetarea, inculparea, judecarea si condamnarea delincventilor, recuperarea prejudiciilor, executarea pedepselor etc. De asemenea implicarea in prostitutie si consumul de droguri creste riscul imbolnavirilor, ceea ce implica o alta serie de costuri.

Perspectiva sociala asupra fenomenului "copiii strazii" este necesara deoarece ne permite sa-I intelegem semnificatia globala, ca fenomen de masa, oferind informatii despre schimbarile sociale profunde care intretin acest fenomen si sprijinind formarea unei atitudini realiste cu privire la posibilitatile de diminuare. Astfel , aparitia fenomenului "copiii strazii" a fost determinate de o serie de evolutii sociale majore, care se coreleaza intre ele, dintre care cele mai vizibile sunt:

a.      emergenta tineretului ca o categorie socio-demografica distincta. Socilogii S.Radulescu si D. Banciu ("Introducere in sociologia delincventei juvenile") au aratat ca, pana la cel de-al doilea razboi mondial, tineretul reprezenta o categorie nediferentiata in cadrul populatiei sin u ridica probleme educative deosebite. Autoritatea adultilor, intoleranta si lipsa de permisivitate a educatorilor - fie parinti, fie profesionisti - modelau un proces de socializare a tinerilor fara sinuozitati, iar diviziunea stricta a rolurilor familiale facea ca formarea personalitatii tinerilor si integrarea lor in viata sociala sa se realizeze relativ usor.

Definirea si reprezentarile sociale asupra tineretului ca o categorie distincta, cu trebuinte si identitate sociala distincte - effect al democratizarii vietii sociale si al difuzarii rezultatelor cercetarii din domeniul psihologiei copilului - au condos la acutizarea conflictului cu adultii. Sociologii considera adolescenta ca pe o etapa de achizitii socio - culturale, in cursul careia conflictele cu adultii nu au numai o semnificatie negativa, deoarece il antreneaza pe tanar in constientizarea limitelor morale ale libertatii sale.

b.      Schimbarea valorilor de referinta in educatie - socializare. In ultimele patru decenii s-a realizat tranzitia de la setul de valori traditionale - obedienta, ca supunere neconditionata fata de adulti, respectul fata de adulti, supunerea, conformismul in raport cu normele si valorile adultilor, dependenta economica si morala fata de adulti - la setul de valori democratice, care afirma ca principiu suprem in educatie-socializare, respectful fata de persoana educatului. Respectarea acestui principiu in familie si la scoala presupune recunoasterea unor drepturi, cum ar fi dreptul la propia opinie, dreptul de a face alegeri, dreptul la autodeterminare- toate acestea desfiintand monopolul autoritatii adultilor.

c.       Dispersarea functiei educativ- socializatoare a familiei pe mai multe institutii. Factori esentiali in socializare devin, in urma acestei evolutii sociale, parintii, scoala, biserica, mass- media, grupul informal. Apare, astfel, riscul unei lipse de sincronizare si convergenta a actiunii educative intre acesti factori la nivelu valorilor urmarite, al metodelor, al stilului de disciplinare etc., cu efecte negative negative asupra modelarii personalitatii tanarului. Daca parintii si scoala ignora noua secventa motivationala, definitorie pentru tanara generatie, care plaseaza nevoia de identitate/ rol inaintea nevoii de obiective, acesti factori vor esua in demersul lor de a pregati tinerii pentru integrarea sociala.

Perspectiva individuala asupra fenomenului "copiii strazii" trimite la variabilele de personalitate ala actorilor sociali, la experientele lor sociale si la resursele lor personale. 

Datele acumulate pana in prezent indica faptul ca dincolo de trasaturile de personalitate specifice, dincolo de valori si de situatiile de viata personale, factorul determinant in decizia de a parasi familia/ institutia si de a se alatura altor copii ai strazii este conflictul. Se pot diferentia doua categorii de conflicte care, fiecare sau impreuna, pot facilita decizia unui tanar de a fugi de acasa:

1.      conflicte determinate de problema individualitatii, independentei si controlului. Adolescenta este etapa in care indivizii actioneaza pentru o mai mare independenta si autonomie, accentuand deliberat diferentierile intre ei si ceilalti, urmarind sa obtina mai mult control asupra deciziilor ce le afecteaza viata. Adolescenta este si varsta la care procesul de construire a identitatii atinge un varf al intensitatii; adolescentii au nevoie sa-si testeze posibilitatile si limitele, sase confrunte cu situatii noi si riscante, sa experimenteze descoperirea si aventura. Daca mediul familial si scolar sunt prea restrictive, prea autoritare si nu permit satisfacerea acestor trebuinte, apare probabilitatea ca adolescentul sa evadeze temporar di contextual hiperconstrangator, pentru a-si cauta si defini identitatea propie, pentru a-si mentine stima de sine.

2.      conflicte determinate de lipsa de intelegere si sprijin din partea adultilor: etichetarea, neglijarea, abuzul fizic, sexual si emotional, amenintarile,atitudinea de respingere ostila, discriminarile si actiunile de marginalizare sunt exemple de lipsa de sprijin din partea adultilor in afirmarea tinerilor. Adultii (profesori, dar si parinti) care experimenteaza ei insisi in viata personala sau/si profesionala situatii stresante (divort, dependenta de alcool, droguri, situatii materiale precare) nu sunt disponibili emotional si cognitive pentru a se implica in relatii de sprijin cu adolescentii.