|
|
|
Cauzele care determina fenomenul "copiii strazii" sunt multiple si variate si se grupeaza in cauze generale si cauze individuale.
Cauze generale:
1. Urbanizarea (Teclici, 1995, p.41): este o cauza importanta a acestui fenomen. Dezvoltarea industriei, migratia populatiei dinspre rural spre urban au dus la dezvoltarea periferiilor, la dezorganizare sociala, la degradarea familiei traditionale (prin neadaptare) care a avut drept efecte: separarea, divortul, copii maltratati, copii abandonati, copii alungati in strada. "Urbanizarea excesiva a dus la polarizarea familiilor, atat sub aspect pecuniar cat si comportamental. Unele au transformat copilul intr-un ostatic, situandu-l in centrul preocuparilor familiale, investindu-l cu un rol exagerat. Altele, plasandu-l la antipod, l-au abuzat activ si pasiv, l-au scapat de sub control, impingandu-l la marginea societatii" (Teclici, 1995, p. 41).
Urbanizarea a accentuat si saracia, acum intalnind in orase doua categorii: oameni foarte bogati si oameni foarte saraci, fara locuinte, fara locuri de munca, familii cu foarte multi copii nevoiti sa cerseasca pentru a-si asigura nevoile minime de subzistenta.
2. Urmarile politicii demografice romanesti (Teclici, 1995, p. 44): pana in decembrie 1989 politica demografica romaneasca a fost una pronatalista, pentru a creste forta de munca. Se punea foarte mult accent pe cantitate si nu pe calitatea descendentilor. Pentru a creste numarul populatiei au fost interzise avorturile si a fost descurajata utilizarea mijloacelor contraceptive. Astfel s-au nascut foarte multi copii nedoriti, copii care au fost abandonati cu usurinta de proprii lor parinti. Dupa emiterea Decretului 770 din 1966 prin care se interzicea si se pedepsea practicarea avortului, "explozia demografica a fost insotita de un proces treptat de degradare a conditiilor de viata a copiilor proveniti din randul familiilor numeroase" (Teclici, 1995, p. 45). O alta consecinta a acestui decret a fost rata ridicata a mortalitatii materne care a condus, de asemenea, la cresterea numarului de copii ai strazii.
3. Saracia (Teclici, 1995, p. 46): majoritatea copiilor strazii provin din familii numeroase, fara venituri (parintii nu au locuri de munca), traind intr-o stare de saracie extrema. Ei nu au locuinta, fie deoarece aceasta o fost vanduta de parinti, fie a fost distrusa in urma unor calamitati. Aceasta stare de sa saracie determina parintii, cel mai adesea, sa-si trimita copii la munca pentru a completa veniturile. Reformele sociale aplicate pentru combaterea saraciei au de multe ori efecte negative: "cresterea inflatiei si diminuarea puterii de cumparare a populatiei, cresterea rapida a numarului de someri - efecte daunatoare de cele mai multe ori pentru familiile cu mai multi copii" (Unicef, 2000, p. 17).
4. Familii dezorganizate, rele tratamente (Teclici, 1995, p. 49): familia este cea care ar trebui sa asigure protectie si sa socializeze in primul rand copilul. Familia cu probleme, insa, contine cele mai multe cauze care duc la aparitia tulburarilor de comportament in randul copiilor. Cei mai multi copii ai strazii provin din familii dezorganizate, numeroase, in care parintii sunt separati, decedati si in care este prezenta figura unui parinte vitreg. In cele mai multe cazuri, pe fondul consumului de alcool, minorilor li se aplica rele tratamente, ceea ce-i determina pe acestia sa prefere viata in strada, deoarece
"strada nu respinge niciodata copii, ea este mereu mandra de ei si ramane cea mai buna prietena", afirma un veteran al strazii (Teclici, 1995, p. 58). In cadrul acestor familii, saracia si violenta sunt un mod de viata. Lipsa unui mediu familial sanatos genereaza conditiile de manifestare a vulnerabilitatii sociale. In cazul copiilor strazii se manifesta preponderent "vulnerabilitatea traditionala in care individul actioneaza in virtutea obisnuintei sau starea de pasivitate sociala se transmite din cauza influentei mediului" (Cojocaru, 2003, p. 525).
"Corectiile corporale aplicate sistematic minorilor, cu sau fara motive intemeiate, au determinat aparitia starilor de descurajare, frustrare, a tendintelor de agresivitate si insubordonare, materializate si prin fuga de acasa" (Teclici, 1995, p. 51).
5. Scaderea controlului social (Teclici, 1995, p. 53): migrarea de la sate la orase, trecerea de la familia traditionala (mai multe generatii in aceeasi gospodarie) la familia moderna (soti si copii), incadrarea femeii cu norma intreaga de munca au dus la regresul controlului social exercitat de familie. De asemenea a scazut si controlul social exercitat de comunitate (daca in mediul rural existau actori sociali importanti, preot, invatator, nasi, moasa care se implicau in viata familiei cu probleme, incercand sa-i ajute, la orase acest lucru nu se mai intampla). Institutionalizarea copiilor aflati in dificultate a fost o alta cauza a deteriorarii responsabilitatii parentale si a transferarii controlului social din mediul familial la cel institutional. Copiii au fugit din institutiile de ocrotire deoarece erau neglijati si de multe ori primeau tratamente necorespunzatoare.
"Controlul social, supus, de regula, unor sisteme normative si scari de valori socialmente acceptate, este inlocuit cu influenta sau presiunea de grup (a bandelor de cartier in care functioneaza alte norme si alte valori, de regula, anti-sociale). Pus sa aleaga intre familie si strada sau intre scoala si banda de cartier, copilul, inca vulnerabil, inca lipsit de norme sigure si de un atasament familial normal, alege ceea ce este mai atractiv si mai comod -strada si grupul de intalnire. Copilul isi dezvolta alte reprezentari sociale si isi construieste o alta identitate decat cea oferita de familie, scoala si micro-societate" (Miftode, 2002, p. 150).
Pe langa aceste cauze generale trebuie adaugate si cauzele ce tin de personalitatea copilului:
1. "dorinta de a fi independenti mai ales in cazul adolescentilor";
2. "curiozitatea si spiritul de aventura"; (Pitulescu, 2000, p. 199);
3. "marginalizarea" - este cel mai puternic motiv invocat de copii. Ei sustin ca sunt respinsi de parinti, prieteni si de scoala ca nu au acces la bunurile sociale. Acest lucru duce la "manifestarea excluderii sociale" care are un dublu sens:
"pe de o parte, este generata de mediul social impotriva celui slab, ca mecanism de indepartare a elementelor non-conforme cu standardele afirmate de normalitate, de medie, ducand, in final, la excludere sociala.
pe de alta parte, individul pus in situatia neputintei de a se integra manifesta o repulsie fata de societate, retragandu-se intr-o margine a socialului, asociindu-se cu ceilalti, formand grupuri marginale" (Cojocaru, 2003, p. 287).
