|
|
|
Cinci secole de medicina veterinara in Banat si slujitorii stiintei invaluite in tacere
Alesi oameni de carte, medici specialisti si profesori universitari, demnitari cu state de onoare in domeniu atrag atentia intr-un amplu volum de referinta, aparut la Editura Brumar, intitulat "Medicina veterinara in sud-vestul Romaniei, de la inceputuri si pana la sfarsitul mileniului doi", asupra uneia dintre cele mai vechi si mai putin consemnate traditii din Banat: istoria unei distinse bresle in slujba bunastarii.
Istoria medicinei veterinare de pe aceste
meleaguri, pierduta in negura vremurilor, adesea copil pribeag, prea
putin ocrotit de cei care aveau menirea s-o faca, si-a
gasit in fine condeierii, care cu osardia firii iscoditoare ne-au daruit
faptele insiruite cu rigoarea prea rar incredintata pana
deunazi albului imaculat al hartiei. Au facut-o sase oameni de
stiinta, dascali ai unor generatii trecute prin
scolile lor, cercetatori cu carti de capatai din
institutii si laboratoare, cu responsabilitati majore in
medicina veterinara, Ioan Popescu, Marin Leancu, Martin Pop, Alexandru
Stupariu, Viorel Timoceanu si Petru Muntean, care au scris cartea,
careia cu prinos de recunostinta i-au dat binete
specialisti in domeniu, demnitari din conducerea obstei. "Medicina
veterinara in sud-vestul Romaniei, de la inceputuri si pana la
sfarsitul mileniului doi", scrisa pentru neuitare, este in
aceasta tara primul letopiset al unei profesiuni, vocea
care sparge tacerea mult prea lunga, asternuta asupra uneia
dintre cele mai nobile meserii din cate au fost imbratisate de
omenire.
Marturii din negura istoriei Intre primele acte medicale atat umane,
cat si veterinare se consemneaza pe teritoriul Banatului si
Transilvaniei, "fizicii" din mediul urban, insarcinati cu combaterea
epidemiilor si epizootiilor. In ambele tinuturi au aparut in
anii 1514, 1549 si 1573 organizatii spitalicesti si
farmacii care se indeletniceau deopotriva cu vindecarea oamenilor si
a animalelor si practicau, "dupa ureche, fapta doftoriceasca".
Mai tarziu erau pregatiti si pentru a efectua interventii
chirurgicale, evident fara anestezie, fie pe oameni, fie pe animale.
Pregatirea incepuse sa se desfasoare intre anii 1464 si
1534 in centre care la acea vreme se bucurau de o buna reputatie, ca
de pilda la Viena si Budapesta. Intre absolventi s-au
numarat Valentin Krauss, Paulus Kyr, Ioan Kajoni (Caianu) si
banateanul Mihail Halici, cel care a consemnat intr-un
dictionar latin-roman, alcatuit de el, o terminologie
stiintifica romaneasca despre boala, anatomie si
botanica. Intr-o cronica a vremii se mentioneaza ca
diferiti "empirici", dar si calugari, "doftoreau pe semenii
lor, dar nu refuzau sa trateze si animalele bolnave". In acelasi
timp sunt semnalati si vindecatorii empirici care se ocupau de
tratamentul cailor bolnavi pe care totodata ii si potcoveau "cu
caiele", fiind obligati apoi sa le cunoasca si unele boli,
mai cu seama cele localizate la copite. In Banat erau cunoscute chiar din
secolele al XVII-lea si al XVIII-lea, realizarile medicinei umane
si veterinare, consemnate de cronicarii din epoca, vizandu-i in
speta pe oamenii de stiinta ai vremii,
bunaoara Gaspar Bauhin (1560-1624), care a descris valvula
ileo-cecala, apoi Adrian van den Spiegel (1578-1625), omul de
stiinta care intre primii din breasla
s-a folosit de microscopul construit de Antony van Leöwenboek
(1632-1625).
Legislatia austro-ungara Cei sase oameni de
stiinta, bunaoara, Alexandru Stupariu, Petru Muntean,
Marin Leancu, Viorel Timoceanu, Ioan Popescu si Martin Pop, sunt primii
cercetatori din tara care au facut cunoscute documente
inedite privind asistenta sanitar-veterinara dintr-o epoca de
avant in acest domeniu. Astfel, domniile lor au descoperit un document de
importanta majora pentru practica veterinara a regimentelor
austro-ungare, indeosebi cele legate de ingrijirea cailor si a
masurilor curative in cazuri de imbolnavire, masuri care in
Banat au avut o inraurire benefica si in secolele urmatoare.
Documentul releva faptul ca veterinarul insarcinat cu ingrijirea
cailor regimentului de cuirasieri "Trautmannsdorf", un oarecare Scotti, a
comunicat, intr-un ordin din anul 1775, opiniile despre imbolnavirile
si demersurile terapeutice si de prevenire. Scotti detinea
atunci functia numita "Kurschmied", care insa nu echivala cu cea
a unui medic veterinar. Acelasi slujbas a organizat in anul 1766
prima "Scoala de arta veterinara", in care erau
pregatiti medici veterinari denumiti "Militärschmied", urmand ca
in 1767 scoala sa devina Institut de invatamant veterinar,
cu titulatura de "Pferde-Operationsschule", care a fost urmata si de
numerosi banateni. Tot in-tr-un document din acea
epoca, mai precis de la 1780, semnat de istoricul Griselini, "Istoria
Banatului Timisean", se consemneaza ca "Prim-medicul din Timisoara
Dr. Kömever a studiat din ordinul Curtii Imperiale invaziile de musca
columbaca in regiunile din apropierea Dunarii".
Primele servicii organizate Prima Lege de Politie
sanitar-veterinara, autorii cartii "Medicina veterinara in
sud-vestul Romaniei" o mentioneaza ca datand din 1874, lege care
se aplica pe intregul teritoriu austro-ungar, deci si in Banat si in
Ardeal, unde au fost numiti 40 de controlori veterinari de judete,
infiintandu-se si statiuni de carantina la frontiere
si la punctele vamale. Masurile de politie
sanitar-veterinara dadeau medicilor veterinari competente de
indrumare tehnica a zooculturii, de a legaliza infiintarea si
organizarea serviciilor veterinare judetene si locale. In
aceeasi perioada au fost incadrati de catre
prefecturi si primii specialisti-medici veterinari, pentru a prelua
de la medicii umani atributiile legate de combaterea epizootiilor,
devenind apoi adjuncti ai medicilor umani. In aceasta perioada
istorica apare, iata, inca un document inedit descoperit de cei
sase autori mentionati, bunaoara, faptul ca in
1843, primul medic veterinar, semnalat ca fiind incadrat intr-un serviciu
public organizat, a fost doctorul Theophil Tromwalter din Timisoara, iar
dupa el, in 1863, Constantin Fometescu, la Oravita si apoi la
Lugoj. Se mai mentioneaza in document ca primul serviciu
zootehnic si sanitar-veterinar comunal a fost infiintat in 1866 la
Sacalaz-Timis, fiindu-i incredintat Kurschmied-ului militar
pensionar Franz Fleischhacker, care in 1888 a fost schimbat de Egidius Haupt,
avand aceeasi functie de Kurschmied-veterinar. Documentele vremii,
descoperite de autorii volumului privind medicina veterinara in sud-vestul
Romaniei, mai consemneaza momentul preluarii in 1890 a primei functii
de medic veterinar sef de judet de catre doctorul Alfred Feiler,
de asemenea, faptul ca in 1891 a e-xistat in judetul Timis prima
"Asociatie svabeasca a plugarilor si
crescatorilor de vite", care aducea inca din 1895 tauri de
prasila din Elvetia. Cronici relativ tarzii, de la sfarsitul
secolului al XIX-lea, relateaza despre infiintarea in 1890 a
Inspectoratului sanitar-veterinar Timisoara, de altfel prima
institutie de profil in teritoriu, cuprinzand judetele Arad, Cenad,
Caras-Severin, Timis-Torontal si Varset, precum
si orasele Arad, Timisoara, Pancevo si Varset. Un
moment interesant il constituie si prima expozitie de taurasi
cu vanzare, pentru doritori chiar din alte judete, organizata in 1821
la Grabati, in judetul Timis.
Profesionisti
in zona si in tara Autorii mai mentioneaza ca "in primele doua decenii
ale secolului XX, evolutia activitatii sanitar-veterinare ()
s-a desfasurat asemanator atat in Vechiul Regat, cat
si in Ardeal si Banat". In anul 1901 este mentionat ca medic
comunal la Biled-Timis Siegfried Loeb, iar la plasa Cenei, Szabó Ignacz.
Cu toate ca doar in Banat si Ardeal au fiintat cu
preponderenta medici veterinari comunali si cercuari,
remunerati din bugete locale, asemenea atributii au fost ulterior
semnalate in intreaga tara. Autorii volumului se refera pe
parcurs la existenta unui medic veterinar comunal la Bucuresti, in
persoana profesorului dr. Ioan Poenaru, de la Facultatea de Medicina
Veterinara, singurul caz in afara Banatului, cea din urma zona
incluzand judetele Arad, cu sase medici veterinari, si
Timis cu 20. Intre 1920 si 1923, in sud-vestul Romaniei isi
desfasurau activitatea 75 de absolventi de la Budapesta, 12 de
la Viena si 11 de la Bucuresti. Conform marturiilor din
documentele vremii, o seama de specialisti cu studii efectuate
in cele doua capitale au detinut functii administrative dintre
cele mai importante. Astfel, ca inspector sef regional la Timisoara
este mentionat Teodor Turturica, Soos Eugen, ca medic-veterinar,
sef de judet la Arad, Kapostassy Joszef, in Caras, Julius
Ziegler, in Hunedoara, Szidon Dezideriu, in Severin, si Vasile Hoszu, in
Timis. Aproape 50% din medicii veterinari din zona de sud-vest, adica
46 de medici, activau in judetul Timis.
Activitati de specialitate
particulare
Serviciile medicale veterinare particulare existau in Banat chiar si
inainte de secolul XIX, iar ele s-au mentinut si in prima parte a
secolului XX. Autorii volumului referitor la medicina veterinara
banateana s-au oprit in demersul lor si asupra
serviciilor medicale veterinare particulare, din perioada imediat
urmatoare Revolutiei de la 1989. Se constata astfel
existenta unor activitati prin libera practica in
judetele Timis si Caras-Severin, cel din urma fiind un
judet cu o puternica dezvoltare in privinta cresterii
animalelor. Autorii fac pe parcursul lucrarii o radiografie obiectiva
a sectorului privat veterinar, constatand ca cele mai multe cabinete
medicale veterinare particulare au fost deschise in municipii si
orase, fiind solicitate pentru examene clinice si tratamente, mai
ales pentru animale de companie. Dar cei sase specialisti, doctori in
medicina veterinara, nu s-au oprit aici. Ei au investigat in
aceeasi masura activitatea medical veterinara in perioade
critice pentru medicina veterinara, in perioade care cuprind anii 1960,
1980 si pana la schimbarile survenite in decembrie 1989.
Autorii
Cei sase autori ai volumului "Medicina
veterinara in sud-vestul Romaniei, de la inceputuri si pana la
sfarsitul mileniului doi", fac parte din elita medicinei veterinare
banatene, cu totii ancorati profund in problematica
infatisata in aceasta prima vasta lucrare
scrisa vreodata in Romania. "Sufletul" cartii, cum il
numesc colegii de pagina pe distinsul medic veterinar doctor Ioan Popescu,
a pregatit specialisti la Timisoara si Craiova si a
fost profesor asociat la Universitatea de Stiinte Agricole a
Banatului. A predat discipline legate nemijlocit de practica productiva
si de asistenta medicala. Profesorul universitar dr. Alexandru
Stupariu este detinatorul unei vaste biblioteci care cuprinde peste
15 000 de volume. A scris 30 de carti de specialitate si 200 de
lucrari si articole stiintifice legate de fiziopatologie,
probleme referitoare la sanatatea animalelor de productie
si a animalelor de companie. Dr. med. vet. Petru Muntean este in prezent
seful Laboratorului Sanitar Veterinar Judetean, din cadrul
Directiei Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor
Timis. Este profesor universitar la Facultatea de Medicina
Veterinara a U.S.A.B. si autorul a 30 de lucrari
stiintifice privind tratamentele si sanatatea
ani-malelor productive, a pestilor si a vanatului. Profesorul universitar
dr. Marin Leancu dispune de competente deosebite privind activitatea de
laborator si organizarea asistentei sa-nitare veterinare. Profesorul
universitar dr. med. vet. Martin Pop a imbinat consecvent stiinta cu
practica intr-una dintre cele mai importante ramuri ale economiei nationale.
Dr. med. vet. Viorel Timoceanu a contribuit la redactarea cartii cu o
bogata experienta, initiativa, dinamism si ca bun
cunoscator al medicinei veterinare banatene. Seniorul
medicilor veterinari din Romania, profesorul dr. Lascar Buruiana,
decedat recent la venerabila varsta de 100 de ani, a calificat volumul ca
fiind "Biblia de la Timisoara si Arad". Ecouri referitoare la carte
au mai fost consemnate din partea profesorului si istoricului Vasile
Popeanga de la Arad, a istoricului Viorel Popa, in "Jurnalul medicilor
veterinari", a doctorului Emil Onet, in publicatia "Clipa" din Las
Vegas, in S.U.A. Volumul a fost, de asemenea, propus pentru Marele Premiu al
Academiei.
Clubul medicilor veterinari pensionari La Timisoara functioneaza din ianuarie 1980 Clubul medicilor veterinari pensionari "Valeriu Pintea", primul si singurul club de profil din tara. El numara in prezent 40 de membri permanenti si 10 colaboratori legati prin profile inrudite de clubul si breasla medicilor veterinari. Presedintele clubului este profesorul dr. med. vet. Alexandru Stupariu. Clubul s-a constituit intr-o organizatie nonguvernamentala si nonprofit si si-a propus drept scop dezbaterea problemelor legate de profesiunea de medic veterinar, redactarea si publicarea unor lucrari de specialitate, de beletristica si arta. Cei 40 de membri intentioneaza, de asemenea, sa publice in acest an, la un sfert de veac de existenta, cartea omagiala inchinata fondatorului Clubului medicilor veterinari pensionari, Valeriu Pintea, cel care a fost cel mai titrat membru si primul presedinte executiv al clubului. Pensionarii medici veterinari au scris pana in prezent 25 de carti de poezii, aforisme, epigrame si monografii, cea mai recenta fiind cea scrisa de dr. Petru Bugariu, despre cunoscutul specialist Florentin Carpanu. O valoroasa monografie redactata de dna Zoe Polverejan, in colaborare cu profesorul M. Ancus si dr. Stefan Polverejan, se refera la activitatea farmaceutica in localitatea Ciacova. Clubului timisorean i-au fost conferite in septembrie 2003, la Iasi, la al IX-lea Congres International al Medicilor Veterinari, medalia si diploma "Pentru progresul medicinei veterinare".
