|
|
|
CASTRAREA LA TAURI
Metodele de contentie folosite la castrarea taurilor.
Metodele de castrare a taurilor.
Complicatii aparute dupa castrare.
Castrarea prin metoda nesangeroasa la taur.
Tehnica de lucru.
Instrumentarul utilizat.
Ingrijirea postoperatorie.
CONCLUZII.
BIBLIOGRAFIE.
ANEXE.
Lucrarea de fata are drept scop prezentarea importantei, tehnicii de lucru si a rezultatelor obtinute in urma extirparii testiculelor la taur.
Aceasta interventie chirurgicala este practicata din vechime, in prezent avand o importanta economica deosebita si in acelasi timp un scop terapeutic.
Scopul economic rezulta din faptul ca la taurii castrati se inregistreaza sporuri mai mari in greutate, se urmareste suspendarea caldurilor la masculi si totodata folosirea acestora pentru depistarea femelelor in calduri.
Castrarea la taur are si un efect benefic asupra calitatii carnii la taurasii supusi procesului de ingrasare.
Interventia se face si in scop terapeutic, in cazul in care la nivelul testiculelor se constata tumori care pun in pericol intregul aparat reproducator. Interventia chirurgicala necesita respectarea conditiilor de dieta preoperatorie si postoperatorie care stau la baza succesului actului chirurgical.
Varsta optima pentru castrarea masculilor din specia bovina este de 2-3 luni, cand se urmareste marirea randamentului de carne si de 1 ˝ -2 ani, cand scopul acestei operatii este obtinerea boilor destinati pentru ingrasat.
In sistemul de crestere intensiva, din motive economice se renunta la castrarea taurasilor. Totusi, unii practicieni, au ajuns la concluzia ca prin emasularea viteilor in primele zile (pana la o saptamana) de la nastere, se obtine un efect favorabil asupra cresterii in greutate.
Date anatomice.
Taurul are pungile testiculare voluminoase, mai alungite, dispuse in regiunea inghinala. Scrotul, acoperit cu par fin, de culoare roy, este parcurs de un rafeu median vizibil. In partea anterioara a bazei sale se gasesc 2 - 4 mameloane reduse. Dantosul adera intern la scrot si este despartit de teaca vaginala printr-o celuloasa formata dintr-un tesut conjuctiv abundent lat si usor separat. Celuloasa si cremasterul extern prezinta particularitati similare celor de la armasar, insa nu coboara asa mult pe teaca vaginala. El se insera sus pe fascia lombo-iliaca, in vecinatatea inelului inghinal superior iar in jos la nivelul testicolului pe fibroasa testiculara.
Tunica vaginala se caracteriyeaya printr-un gat lung care permite o detasare apreciabila a testiculelor de peretele abdominal. Inelul vaginal este mai ingust decat la armasar. Testiculele au un aspect elipsoidal cantarind fiecare peste 500 grame.
Indicatii.
Castrarea la taur se practica in scop economic si in scop terapeutic. Taurasii care se valorifica pentru carne la 300-400 de kg. se livreaza de regula necastrati deoarece masa corporala este mai mare cu 10-15 % fata de cei castrati iar calitatea organoleptica a carnii acestora nu prezinta diferente apreciabile.
In cazul in care se urmareste obtinerea de boi pentru munca, taurasii trebuie castrati la varsta de 1 an dupa ce scheletul este mai bine dezvoltat, obtinandu-se pe aceasta cale animale mai puternice si mai docile.
Dupa castrare animalul devine indiferent, nu mai este agresiv si se poate folosi eficient la tractiune. Capul se alungeste si se ingusteaza, coarnele cresc in lungime si se indreapta inapoi si in sus la vaca.
Metodele de contentie.
Contentia, trantirea si fixarea se fac cu multa prudenta stiut ca taurasii reactioneaza violent la apropierea persoanelor straine. Pentru ai contentiona se prind cu o mana de corn iar cu cealalta de septul nazal. Astfel tinuti li se ridica sau li se intoarce intr-o parte capul pozitie fortata care-i face mai docili.
Taurii reformati se contentioneaza cu ajutorul mucarnetei si se imobilizeaza prin legare (in opt) cu ajutorul unei franghii, a membrelor posterioare si deasupra jaretelor. In acelasi scop se poate aplica la picior o revasa.
Dintre metodele de trantire pentru exemplare cu coarne mai lungi se recomanda cea a lui Rueff. Ea consta in folosirea unei franghii suficient de groasa cu lungime de 10 - 15 metri, legata la un capat de baza coarnelor apoi se face un lant de oprire si se formeaza 3 anse: una la baza gatului, a doua in jurul toracelui imediat in articulatia cotului si a treia in jurul membrelor posterioare.
Pentru trantire se trage capatul franghiei spre inapoi, aceasta metoda implicand riscul ca ansa de la baza gatului sa preseze traheea, iar dea din regiunea abdominala sa traumatizeze penisul.
Metoda Cinotti.
Necesita o franghie de 10 metri care se imparte in doua parti egale si se aduce in regiunea superioara a bazei gatului, se incruciseaza in regiunea sternala, se ridica pe fetele laterale ale toracelui si se incruciseaza din nou in regiunea dorsala, unde capetele sunt aduse pe fetele laterale ale abdomenului apoi se trec printre picioarele posterioare si se trag inapoi de 2 ajutoare.
Metoda prezinta riscul de traumatizare a testiculelor.
Metoda caucaziana.
Necesita o franghie de 1.5 metri din care la un capat se improvizeaza un capastru apoi se trece dinauntru in afara pe sub ansa de franghie aplicata in jurul abdomenului si trasa spre regiunea dorsala. Devierea capului si agatului spre abdomen si schimbarea centrului de greutate determina decubitul animalului.
Tot pentru trantirea taurilor se poate folosi si metoda ungureasca similara cu cea omonima, utilizata la castrarea armasarilor, cu deosebire ca la aceasta specie franghia se aplica deasupra jaretelor. Dupa trantire capetele franghiilor sunt trase spre inainte, miscare prin care se realizeaza un acces in zona genitala.
Metodele de castrare.
1.Metoda de castrare sangeroasa (transcutanata sau orhidectomia).
Se face cu emasculatorul
Castrarea prin procedeul cu testicolul acoperit.
-Abordarea unui testicul si fixarea lui in fundul pungii scrotale.
-incizia scrotului si dartosului.
-Aplicarea pensei de castrare.
-ablatia testicolului prin sectiunea cordonului testicular la 2-3 minute dupa aplicarea pensei.
-ridicarea pensei de castrare de pe cordon se face progresiv.
-se procedeaza la fel si la celalalt testicul si sincron cand dispune de doua emasculatoare.
Castrarea prin procedeul testicolului descoperit.
-operatorul se aseaza in spatele animalului, fixeaza cu mana unul din testicule, cat mai strans in fundul pungii scrotale.
-incizia printr-o singura trecere a bisturiului a pungii scroto-dartoice, a celuloasei si tecii vaginale.
-sectionarea cu foarfeca a ligamentului vaginal.
-aplicarea emasculatorului sau legaturii transfixe.
-castrarea prin sectionarea cordonului sub pensa de castrare sau sub legatura aplicata la circa 2 cm.
-ridicarea cu prudenta a pensei de castrare.
-extirparea ranii operatorii cu acelasi medicament ca si in metoda cu testicolul acoperit.
Castratea prin metoda nesangeroasa. (Pensa Burdizzo)
-operatorul se aseaza in spatele animalului si prinde cu o mana unul din testicule si il trage in fundul sacului scrotal iar cu cealalta mana identifica cordonul testicular.
-izolarea cordonului testicular la marginea laterala a sacului scrotal la circa 4-6 cm. deasupra testicolului.
-ajutorul fixeaza cu pensa Burdizzo pe pliu, la locul pe cere il indica operatorul.
-pensa aplicata pe cordon se mentine pe loc aproximativ 30 secunde.
-se mai aplica inca o data pensa tot pe acelasi cordon la aproximativ 2 cm. distanta inferior de prima.
2. Castrarea prin metoda nesangeroasa la taur.
Se face cu diferite pense si constituie o operatie perfect aseptica deoarece nu are loc nici o incizie. Cand este practicata corect are ca urmare atrofierea testuculelor.
Pensa Burdizzo, cu stop-cordon.
Grigorescu recomanda ca atunci cand pensa nu prezinta cele 2 prelungitoare sa se foloseasca ca anexa o pensa fixatoare.
In prezent exista 3 tipuri de pensa Burdizzo (Burdizzo mare cu genuncher si stop-cordon, pensa Burdizzo mare si Burdizzo Baby). Alte pense folosite in metoda percutanata sunt: pensa lui Regiani, Even si a lui Eschini, insa cu eficienta inferioara fata de pensa Burdizzo, deoarece au linia de strivire orientata in directia lungimii bratelor.
Superioritatea pensei Burdizzo consta in faptul ca linia de angio-tripsie transversala asigura o strivire uniforma si egala cu toata lungimea zonei de compresiune.
Procedeul de sterilizare cel mai sigur si cel mai simplu este fierberea. Prin apei timp de 15 - 30 minute se poate obtine o buna sterilizare aobiectelor.
Se aseaza instrumentarul in tava recipientului sau a fierbatorului, avand grija sa fie bine acoperite cu apa; le lasam sa fiarba timp de 20 - 30 minute. In apa se poate adauga clorura de sodiu sau borat de sodiu in proportie de 2 -5%, cu scopul de a-i ridica punctul de fierbere. Prin fierbere instrumentele ruginesc adesea iar lamele taioase se tocesc. Ruginirea instrumentelor se poate evita daca se aseaza tava cu instrumente in fierbator in momentul cand apa incepe sa fiarba si daca se scoate din fierbator inainte de racirea apei. Alterarea lamelor taioase de la instrumente se evita intr-o oarecare masura prin infasurarea lor in vata. Materialele care nu suporta temperaturi ridicate, se vor steriliza prin tindalizare (incalzirea apei la o temperatura inferioara celei de fierbere). Distrugerea microbilor prin tindalizare se va face numai atunci cand se reinnoieste incalzirea apei cel putin de 2 -3 ori in timp de 24 ore. Aceasta reincalzire este necesara pentru a da timp microbilor sporulati sa se transforme in microbi nesporulati.
Se obtine cu ajutorul etuvei lui Poupinel. Ea este o cutie formata din arama, cu peretii dubli, captusiti cu asbest si prevazuta cu o usa. Sub peretele inferior cutia are un sistem de incalzire cu gaz aerian, petrol sau electricitate (un termometru ce indica temperatura interioara a cutiei). Pentru sterilizare se aseaza instrumentele intr-o cutie cu capac. Partile ascutite si taioase ale instrumentelor se invelesc cu vata, iar capacul cutiei nu se inchide complet, pentru a permite patrunderea aerului in interiorul cutiei. Se pune cutia cu instrumentele in etuva si se mentine la temperatura de 150° -170° timp de o ora. Temperatura in etuva se mentine constanta cu ajutorul unui dispozitiv special, ce permite marirea sau micsorarea flacarii sau cu ajutorul unui termoregulator, in cazul cand etuva e electrica. Acest procedeu permite o buna sterilizare, dar are dezavantajul ca strica mult mai repede instrumentele, decat sterilizarea prin fierbere. Ramane insa un foarte bun procedeu pentru sterilizarea vaselor de sticla.
Flambajul este un mijloc rapid de sterilizare a instrumentelor prin caldura uscata, dar insuficient si foarte daunator pentru instrumentele metalice, in nici un caz nu se pot flamba bisturiurile si acele de otel, care se strica imediat, ruginesc si devin inutilizabile, in chirurgie intrebuintam des flambajul numai pentru sterilizarea acelor de platina si a suprafetelor interioare a lighenelor, a tavilor si irigatoarelor, avand insa totdeauna grija ca flacara sa se plimbe pe toata suprafata acestor obiecte. Pentru o garantie mai mare e bine sa se repete de 2 - 3 ori flambajul.
Sterilizarea prin caldura si vapori de apa prin presiune.
Se face cu ajutorul autoclavelor (aparate cu inchidere automata). Prin acest mijloc se sterilizeaza materialul de pansament si obiectele cu care se imbraca chirurgul si ajuta in vederea executiei operatiei. Autoclavul, inventat de Chamberland, se compune dintr-un cazan de arama, prevazut cu un capac de bronz ce se inchide ermetic prin anumite dispozitive. Aburii sub presiune, din interiorul cazanului, prin temperatura lor inalta vor omora microbii de pe obiectele puse in interior. Cazanul este pus in legatura cu un manometru, ce indica, in atmosfere, presiunea vaporilor din interior.
In autoclave materialul de pansament se sterilizeaza asezat in cutii speciale (casolete). In timpul sterilizarii orificiile casoletelor se lasa deschise. Dupa terminarea sterilizarii, orificiile casoletelor se inchid, printr-un dispozitiv special si se impiedica astfel legatura interiorului cutiei cu exteriorul.
In casolete se pun pentru sterilizat vata, tifon sub forma de comprese, ori tampoane, campuri operatorii, cearceafuri, halate, masti si manusi de ata. Vata si toate materialele se aseaza in casolete, in asa fel, incat aburii sa poata patrunde cu usurinta in mijlocul lor. Compresele de tifon pot sa fie simple sau cusute. Compresele de tifon simple se destrama cu usurinta si fire din ele pot sa ramana adeseori in plagile operatorii. Pentru a evita acest inconvenient, in operatiile mai importante se intrebuinteaza comprese cusute. Ele sant formate din 2 - 3 bucati de tifon, puse una peste alta, cu marginile indoite inauntru si cusute. Se mai pot intrebuinta si tampoane facute din mici bucati de vata invelite cu tifon si legate cu un fir de ata ca o mica punga. Tot materialul intrebuintat in operatii se aseaza izolat, in casolete mici sau amestecat in casolete mari, aranjate insa metodic si neinghesuit. Dupa ce s-a aranjat materialul in casolete se inchide capacul si se deschid orificiile peretilor laterali. Casoletele astfel pregatite se vor aseza apoi una peste alta in interiorul autoclavului, avand grija de a pune inainte inauntru 5 - 6 litri de apa. Casoletele se pun pe un gratar asezat deasupra nivelului apei din autoclav. Se aseaza dupa aceea capacul autoclavului si se incalzeste cazanul pentru producerea vaporilor la presiunea dorita. Casoletele se tin la sterilizare de la 30 minute pana la o ora, la presiunea de 2 - 3 atmosfere. Manusile se sterilizeaza la l atmosfera. Dupa aceea casoletele se scot una dupa alta, li se inchid imediat orificiile peretilor laterali si se aseaza pe o masa alaturata, in autoclave, pe langa materialele amintite se mai pot steriliza in cutii speciale, perii pentru maini, manusi de cauciuc si crinul de Florenta .
Compresele si tampoanele de tifon, precum si servetele si campurile operatorii, cand nu dispunem de autoclave, se pot steriliza, in vederea executiei unei operatii si prin fierbere in apa. inainte de intrebuintare ele se vor stoarce bine, pentru a nu imbiba campul si plaga operatorie.
Pregatirea animalului pentru castrare.
Consta in dezinfectia locului de electie cu tinctura de iod, sunt necesare 2-3 ajutoare pentru subiectele elective.
Se recomanda administrarea unui tranchilizant per-os alcool 30 - 40 grade, in doza de 0.5-1 litru.
Anestezia locala.
Se obtine pe linia de incizie prin infiltratie cu procaina 0.5 - 2%, xilina 0.5 - 1 %, doza fiind aproximativ 1ml de solutie la 1 cm. distanta intre punctele de injectie, la animalele mai mari in concentratie de 5 % in grosimea cordonului testicular.Adaosul catorva picaturi de andrenalina la solutia de procaina mareste eficienta.
Introducerea anestezicului se face prin apasarea pistonului seringii atat in patrunderea in mod radial a acului cat si la retragerea lui.
Anestezia se instaleaza in cateva minute si dureaza in jur de 1 ora.
Tehnica operatorie.
Operatorul asezat in spatele animalului prinde unul dintre testicule si il trage usor in jos in fundul arcului testicular, fixandu-l cu mana, iar concomitent, cu degetul mare si aratator a celeilalte maini impinge cordonul testicular catre partea externa a pungilor testiculare aproximativ la 5 - 6 cm. deasupra testiculului. Ajutorul fixeaza pensa astfel incat cordonul sa fie la jumatatea buzelor acestuia si strange la maxim bratele. In acest timp cordonul testicular are intentia de a fugi din gura pensei fapt pentru care intotdeauna dupa inchidere se controleaza daca cordonul a scapat sau nu de strivire. Pensa este tinuta aproximativ 1 - 2 minute la animalele in varsta fiind bine sa se execute inca o aplicare pe acelasi cordon, la o distanta de 1 - 2 cm. spre testicul.
In acelasi fel se procedeaza si cu celalalt testicul. Trebuie procedat cu atentie pentru ca pensa sa nu se aplice la acelasi nivel pentru a evita producerea cangrenei pungilor testiculare.
Trebuie sa existe pe fiecare fata a sacului scrotal cate o zona netraumatizata care sa asigure irigarea sangvina. Pentru realizarea acestui scop pensa Burdizzo va prinde intre buzele ei o cuta a pielii cat mai redusa din care nu va lipsi cordonul spermatic.
In momentul strangerii pensei se produce sectionarea cremasterului extern precum si a cordonului spermatic. Locul strivirii nu numai ca este vizibil (uneori apar cateva picaturi de sange fara ca pielea sa fie sectionata) dar la palpatie se distinge aceasta intrerupere.
Dupa operatie la 2 - 3 ore se pot constata colici usoare iar dupa cateva zile apare tumefiatia buzelor testiculare cat si a testiculelor. Dupa aproximativ 1 saptamana infiltratia incepe sa se resoarba, testiculele se micsoreaza in volum (proces de necrobioza ce duca la atrofiere) iar reactia cordonului testicular se manifesta printr-o incretire a ascrotului si prin pigmentarea acestuia.
Acest proces de involutie se termina de obicei in 3 - 4 luni, insa la taurii de 6 luni. Testiculul adera la peretele sacului vaginal si ramane sub forma unui nodul scleros, de marimea unei nuci insa epididimul ramane aproape normal ca marime.
Avantajele acestei metode se rezuma la urmatoarele:
-tehnica este foarte simpla
-se evita riscurile infectiei si ale contentiei
-se poate efectua la orice varsta si in orice anotimp
-procesul de vindecare se realizeaza relativ repede
-starea generala a animalului este influentata in mica masura.
Dezavantaje:
Poate fi insotita si de esecuri cum ar fi:
-incompleta strivire a cordonului testicular
-scaparea cordonului din gura pensei
-cangrenarea scrotului
Metoda nu se practica la animalele destinate sacrificarii deoarece pana involueaza testiculele, animalul devine castrat din punct de vedere hormonal si trece un timp relativ lung.
Ingrijirea postoperatorie.
Ingrijirea zonelor cutanate unde a fost aplicata pensa prin aspersarea cu spray cicatrizant (oxy-vet, duphaciclin, negerol).
Urmarirea evolutiei clinice a edemului traumatic, a burselor testiculare, care trebuie sa fie modelat fara modificari majore in starea generala si care sunt sa regreseze la 8 - 10 zile de la castrare.
Pentru o evolutie normala a edemului se recomanda ca taurii castrati sa fie scosi la pasune sau plimbati.
Urmarirea procesului de necrobioza si atrofie testiculara sa se produca progresiv si intr-un timp diferir: la tineret aproximativ 3 - 4 luni iar la taurii mai in varsta abia dupa 6 luni.
Instinctul genezic dispare dupa aproximativ 30 de zile. Involutia completa a testiculelor este remarcata prin prezenta unui nodul scleros de marimea unei nuci.
-Au fost castrate un numar de 6 exemplare.
-Toleranta organismului in timpul anesteziei a fost buna fara a influenta functiile vitale.
-Am urmarit procesul de vindecare care a decurs corespunzator.
-Nu au aparut complicatii.
-Refacerea tesuturilor a fost facuta intr-un timp scurt de la castrare.
Castrarea la taur este folosita deoarece creeaza un efect benefic asupra calitatii carnii la taurasii supusi procesului de ingrasare, iar in scop terapeutic, pentru cazurile in care la nivelul testiculelor se constata tumori care pun in pericol intregul aparat reproducator.
Maria Temelcu, I. Cristea - Procedura chirurgicala si tehnica operatorie veterinara, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 1998.
O. Vladutiu - Patologia chirurgicala a animalelor domestice, Editura Republicii Populare Romane, Bucuresti, 1962.
ANEXE
